ZONĂ PLANETARĂ (sau SPAŢIU, sau STRUCTURĂ) DE AUTOSTABILIZARE VIBRAŢIONALĂ

I. DEFINIRE:

O zonă de autostabilizare vibraţională este o structură planetară din materie astrală şi eterică situată în manşonul planetar matriceal următor celui în care se află partea fizică a planetei (cu formele diferite de agregare: pământoasă, lichidă şi gazoasă) şi este necesară recuperării vibraţiei necesare vieţii şi manifestării spiritelor întrupate cu corp fizic pe planetă, pe timpul stării pe care o numim somn. 

II. Linkuri pentru un studiu detaliat: 

1. Capitolul Studii Generale, subcapitol „Energetică Stelar.Planetară” ;  

2. Elementul de dicţionar „Autostabilizare Vibraţională” . 

III. DETALII, DISCUŢII

O zonă de autostabilizare vibraţională este o structură planetară cu o structură celulară complexă, realizată din materie astrală în structura eterică a manşonului planetar matriceal următor celui în care se află partea fizică a planetei (cu formele diferite de agregare: pământoasă, lichidă şi gazoasă, unde ne desfăşurăm şi noi, acum, evoluţiile). Aşadar nu se află în manşonul unde trăim noi, ci în manşonul următor, tot eteric în structura lui, în care se află însă inserate spaţiile, zonele de autostabilizare vibraţională pentru toate vieţuitoarele cu corp fizic de manifestare. Autostabilizarea vibraţională este imperios necesară recuperării vibraţiei necesare vieţii şi manifestării spiritelor întrupate cu corp fizic pe planetă, pe timpul stării pe care o numim somn: pe de o parte corpul fizic este în repaos avansat, pe de altă parte corpul astral, care este corpul ce pierde cel mai repede vibraţia sa (datorită emoţiilor gestionate de stratul corpului astral cu vibraţia sa naturală cea mai joasă) este primul corp care trebuie să-şi recupereze vibraţia. 

Pierdem constant din vibraţia generală a sistemului nostru corporal, mai ales în această perioadă cu vibraţia planetară foarte joasă, întrucât ne influenţează şi această vibraţie planetară încă foarte joasă – chiar dacă este în creştere, dar mai ales pierdem vibraţie întrucât nu avem încă experienţa de a ne păstra acţiunile într-un registru echilibrat, armonios în trăirile generale cu cele ale întregii planete şi întregului biosistem. Dar corporalitatea noastră este creată astfel încât să ne mobilizeze în orice situaţie să învăţăm treptat, pe parcursul primelor forme de evoluţie, să ne potrivim activităţile, în orice vibraţie planetară (chiar şi în vibraţii foarte înalte) cu toată viaţa care se desfăşoară în jurul nostru. Astfel încât treptat ajungem să nu uităm că ne este necesară potrivirea acţiunilor noastre cu necesităţile evoluţiilor noastre, iar pe de altă parte să fim pregătiţi întotdeauna pentru orice situaţie planetară: mai ales când vibraţia planetară este scăzută sau, chiar dacă este în creştere, când ea variază extrem de rapid de la o perioadă scurtă de timp la alta. Iată aşadar cât de importantă este această stare pentru fiecare evoluant în parte. 

Toate aceste structuri de autostabilizare vibraţională fac parte din componenţa elementelor matriceale care formează, susţin şi întreţin planeta şi întreg biosistemul ei însoţitor. 

Zonele (spaţiile sau structurile) de autostabilizare vibraţională se afla la o distanţă relativ redusă faţă de partea fizică a planetei, pe care trăim noi. Fiecare astfel de zonă are o valoare vibratională optimă pentru fiecare grup spiritual care desfăşoară evoluţii pe o planetă, oferită de materia astrală, de vibraţie special aleasă pentru a fi utilă unui astfel de scop. Astfel de spaţii au forme foarte variate: semisfere dispuse de o parte şi alta a manşonului eteric cu partea sa fizică, benzi de diferite forme şi dimensiuni, spaţii cu forme regulate sau neregulate, cu forme sferice (de la forma minusculă de punct la forme mai mari sferice), etc. Când corpul astral al vieţuitoarelor pierde din vibraţia proprie prin activităţi efectuate cu corpul fizic, corpul astral se desprinde parţial de restul sistemului corporal (se instituie starea de somn) şi este atras de spaţiul astral de autostabilizare vibraţională corespunzător vibraţiei sale generale, unde este puternic influenţat de vibraţia spaţiului, astfel recuperându-şi vibraţia. În acel moment de vibraţie recuperată are loc decuplarea corpului astral de structura de autostabilizare, urmează retragerea corpului astral şi recuplarea cu sistemul corporal propriu. Vibraţia sa influenţează corpul dublu eteric şi corpul fizic, moment în care vieţuitoarea se trezeşte odihnită din somnul său. 

Zonele (spaţiile) de autostabilizare vibraţională nu sunt în totalitate fixe pe tot timpul întrupării planetei, create odată cu corporalitatea planetei. Pentru spiritele aflate în evoluţii intraplanetare aceste spaţii speciale sunt într-adevăr permanente, create odată cu corporalitatea planetei, întrucât aceste spirite - care formează biosistemul mărunt al planetei: de la viruşi până la mamifere - efectuează evoluţii pe planetă tot timpul existenţei planetei (şi cu destine astrale, şi cu destine fizice). 

În schimb, mamiferele şi oamenii fac evoluţii limitate pe o planetă, în perioade relativ scurte de timp comparativ cu toată existenţa planetei: de aceea pentru toată perioada în care evoluează pe planetă, entităţile ajutătoare ale planetei, conduse şi ajutate de coordonatorii evoluţiilor de pe planetă, creează spaţii suplimentare de autostabilizare vibraţională, de forme, de cuprinderi diferite, în funcţie de mărimea grupurilor care le vor folosi. După plecarea spiritelor de acest fel de pe planetă, spaţiile de acest fel se dematerializează tot de către ajutătorii care le-au creat şi crează altele, pregătind planeta pentru venirea altor grupuri în evoluţii asemănătoare, atunci când este cazul. 

Pentru evoluanţii secundari, care desfăşoară sarcini de mare complexitate şi pentru ei înşişi, şi pentru biosistem, şi pentru planeta însăşi, coordonatorii evoluţiilor creează spaţii de autostabilizare vibraţională pentru fiecare secundar în parte sau, după cum decurg sarcinile lor, spaţii pentru un mic grup de fraţi spirituali care desfăşoară sarcini împreună. După plecare secundarilor de pe planetă, spaţiile lor de autostabilizare vibraţională se dematerializează tot de către coordonatorii evoluţiilor de pe planetă, care vor crea altele, pentru alţi secundari care vor veni în locul celor plecaţi. 

Monadele centrale se pot întrupa alături de alţi evoluanţi pentru un ciclu extins de evoluţii pe planetă, caz în care îşi creează singuri spaţiul de autostabilizare vibraţională, de regulă punctiform. Dar în cazul în care o monadă centrală se întrupează direct din Universul Central, cu un set îngust de raze din radiaţia proprie totală, pentru a desfăşura o lucrare specială pentru planetă şi evoluaţii pe ea, ea nu are nevoie de autostabilizare vibraţională, aşadar nu va avea nevoie de un astfel de spaţiu personal. 

Dictionar