SPIRIT; GRUP SPIRITUAL

Monadele sunt cele mai simple formaţiuni de energie fundamentală compactizată şi structurată interior în mod natural, care pot dezvolta mişcare proprie, înafara şi înăuntrul unor structuri organizate.

La începutul evoluţiilor lor, monadele nu se pot dezvolta singure, rapid şi eficient, datorită puterii energetice proprii mici. Nu se pot orienta singure în spaţiile înconjurătoare, oricât de simplu structurate ar fi asemenea spaţii. Pentru o creştere progresivă şi protejată, primele creşteri ale monadelor în evoluţii coordonate au loc în filamente energo-materiale. Compoziţia monadică, adică: grupul iniţial de monade dintr-un filament este prima formă de grupare a monadelor; pe parcursul evoluţiilor filamentare această compoziţie se va mări treptat cu monade care în evoluţiile ulterioare vor deveni fraţi şi cei mai apropiaţi ajutători în treptele de manifestare a căror complexitate va creşte necontenit. 

În interiorul filamentelor se formează primele simţiri şi primele atracţii între monade, care vor forma baza existenţială a grupurilor spirituale de evoluţie.

Creşterile în protecţiile filamentare au loc până când monadele cresc suficient de mult pentru: 

– a nu mai fi în pericol să se înglobeze (să se înghită) una pe alta – neintenţionat dar real prin necesitatea de hrănire;

– a putea să deruleze mai departe alte creşteri, alte evoluţii prin susţinerea unei corporalităţi cu volum proporţional cu forţele reunite ale monadelor care s-au obişnuit să trăiască împreună în evoluţiile filamentare: să crească, să se simtă reciproc şi să se susţină într-o mişcare infimă la început, în filamentul de creştere. 

În continuare, evoluţiilor filamentare le urmează evoluţiile spirituale. Întrucât puterea monadelor este încă mică, coordonatorii evoluţiilor (monade mai evoluate, cu experienţă multă privind crearea condiţiilor speciale pentru trăirile tuturor celor ajutaţi de ele), reunesc mai multe monade asemănătoare într-o formaţiune pe care o numim spirit. 

În funcţie de puterea energetică interioară a monadelor, precum şi modurilor individuale de creştere a energiilor în structurile lor interioare, dintr-un spirit pot face parte minimum 2 monade – până la maximum 10: la mai puţin de 2 monade se pierde sensul grupării, iar la mai mult de 10 monade, asocierea poate deveni greoaie, supradimensionându-se relaţiile dintre monade şi pierzându-se sensul de ajutor oferit de către coordonatori. Această unire se face prin intermediul unor cămăşi (sau pături) spirituale şi nimic nu mai poate desparte aceste monade până la terminarea evoluţiei lor primare: adică o evoluţie care cuprinde seturi de învăţături ale manifestărilor de bază în compania unor grupuri din ce în ce mai mari de spirite asemănătoare. Cămăşile spirituale reunesc monadele în spirit – dar le şi protejează despărţindu-le în lăcaşul spiritului, pentru ca astfel să le fie protejată viaţa, eternitatea vieţii realmente posibilă în acest fel. 

La fel cum, pe măsura creşterii monadelor în filamentele energo-materiale se schimbau şi compactizările energetice interioare, tot aşa şi cămăşile spirituale îşi schimbă compactizările şi structura interioară ajutătoare:

– pe măsura creşterii forţelor radiante ale monadelor din spirit;

– pe măsura creşterii experienţei de folosire a forţelor spirituale;

– pe măsură ce cresc, monadele se manifestă din ce în ce mai puternic, devin mai reactive la modificările mediului în care se manifestă prin corpurile lor şi, pe măsura creşterii conştientizării propriilor manifestări creşte necesitatea întăririi cămăşilor spirituale: atât în fazele evoluţiilor individuale, cât şi a celor comune, în care grupuri mari de spirite sunt reunite pentru a evolua împreună printr-un singur sistem corporal. 

Pe parcursul evoluţiilor, în direcţia alegerii celor mai bune căi de evoluţie pentru toate monadele, treptat fiecărui spirit i se ataşează alte spirite cu înclinaţii asemănătoare: nu ca număr de monade în interiorul unui spirit – care rămâne în acelaşi număr de-a lungul tuturor evoluţiilor primare – ci un număr crescut de spirite ataşate unui alt spirit. Se formează astfel un grup spiritual care creşte mereu, dar din care unele spirite vor pleca la rândul lor spre a se ataşa altora, după cum cer complexităţile evoluţiilor fiecărui spirit în parte şi tuturor la un loc. Sunt frăţii spirituale complexe  şi de profundă subtilitate, prin intermediul cărora spiritele învaţă să se ajute reciproc, în moduri din ce în ce mai variate, cu legături din ce în ce mai complexe, mai subtile.

Nu există un număr fix de fraţi spirituali pentru grupul spiritual care primeşte şi cedează fraţi în acest fel. Dar are loc permanent un schimb deosebit de important de experienţă, căci spiritele venite în grup au evoluat în mod asemănător, dar pe linii diferite de evoluţie. Cu toţii se obişnuiesc treptat cu alţi evoluanţi, fiecare cu experienţa proprie, cu puterea şi înţelegerea proprie. Creşte abilitatea de adaptare la schimbări, maleabilitatea în acceptarea altor semeni, puterea de a ajuta şi de a oferi ajutor pentru diverse învăţături şi aplicaţii ale acestora.

Tot pentru creare de ajutor în evoluţii primare deosebit de complexe – cum sunt evoluţiile comune în special: de tip planetă, stea şi galaxie, se reunesc grupuri spirituale într-un popor spiritual . 

Întrupările, drumurile evolutive şi învăţăturile pe care le vor primi spiritele de-a lungul primelor trepte de evoluţie se vor derula ţinând seama de aceste feluri de grupări.


Dictionar