PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (3)

Discuţii cu diverşi cititori pe această temă m-au încredinţat că este nevoie să detaliez câteva teme privind acest subiect. Le voi adăuga sub această formă, pentru a nu schimba primele articole.

Aşa cum ştim mulţi dintre noi la ora actuală, rolul general al plexurilor este acela de aprovizionare a sistemelor corporale cu fluxuri de filamente energo-materiale, în vederea întreţinerii vitalităţii structurilor corporale şi funcţiunilor lor – premiză esenţială a manifestării potenţialului de acţiune al monadelor întrupate. 

Însă este necesar să înţelegem că o astfel de funcţie nu trebuie avută în vedere decât legată de un alt aspect, implicit celui legat de întreţinerea vitalităţii sistemului nostru corporal: impulsionarea prin vibraţiile purtate de fluxurile atrase de corpuri, vibraţii care acţionează asupra radiaţiei monadei şi, prin intermediul ei, asupra memoriei spiritelor, conducând la dezvoltarea experienţei sale totale de manifestare. Hrănirea, şi diversificarea ei prin activităţi complexe, pe măsura înaintării în evoluţii, este unul dintre aspectele cele mai importante legate de creşterea puterii energetice interioare şi a experienţei de utilizare a puterii energetice profunde. 

Vibraţiile acţiunează astfel asupra spiritelor:

– din exteriorul corpurilor, prin emisiile păturilor protectoare-hrănitoare;

– din interiorul lor, despletite de canalele şi corzile (cordoanele) plexurilor, pe seturi de filamente de diverse vibraţii, acţionând fiecare în parte din direcţii diferite şi cu intensităţi diferite. 

În acest fel, fiecare monadă se obişnuieşte cu tot felul de vibraţii, învaţă să le recunoască şi să se orienteze nuanţat, flexibil, în mediul scăldat fără încetare de ele. 

Tocmai acest subiect trebuie aprofundat, spre dezvoltarea înţelegerilor noastre. 

LA CE NE FOLOSEŞTE CUNOAŞTEREA STRUCTURII ŞI FUNCŢIUNILOR PLEXURILOR?

Vibraţia planetei este în continuă creştere, ceea ce conduce la dezvoltarea corpurilor noastre fluidice: corpuri care sunt tot materiale, aşadar stabile în spaţiile planetare şi în timpul destinat unui set de sarcini care urmăresc dezvoltarea experienţei de folosire a puterilor spiritelor. O asemenea dezvoltare este complex conştientizată de spiritele aflate în evoluţii umane, întrucât ele vin pe Pământ cu o experienţă uriaşă: mult mai complexă şi bine consolidată decât au dovedit manifestările lor pe Pământ, în ultimele milenii. Şi nu pentru că ar fi fost vina lor, ci pentru că vibraţia zonei în care se află galaxia noastră a parcurs perioada cu frecvenţele cele mai joase dintr-un parcurs care a durat cca.500 milioane ani de la valorile lor maxime. Spiritele umane au trăit perioada cu vibraţiile cele mai joase folosind minimum de activitate posibilă pentru puterile lor, pentru a proteja mediul înconjurător de consumul de energie şi materii filamentare necesare creaţiei şi mişcărilor mentale în general. În acest fel planeta a putut genera şi condiţiile de trai, şi corporalitatea vieţuitoarelor cu spirite în evoluţii începătoare, când spiritele nu-şi pot crea singure corpuri de complexitatea necesităţilor evoluţiilor lor. După trecerea acestei perioade, şi când creşterea vibraţiei planetare va lua un avânt considerabil, omenirea va reveni la tot ceea ce era în trecut, înainte de ultima glaciaţiune: omul mental, omul conştient de toate cele pe care azi le numeşte văzute şi nevăzute. A auzit de ele, dar nu crede încă în existenţa lor, iar dacă crede – nu se consideră decât un păcătos pedepsit de un Dumnezeu gelos şi răzbunător – ceea ce este cu totul neadevărat. Încă ne aflăm în puterea unor conduceri care au pornit de mult o mare minciună în lume, spre a şi-o face sclavă, propovăduind robia în faţa divinităţii care ar fi greu-stăpânitoare. Dar omenirea nu este pe Pământ în calitate de mamifer necreator, ne-experimentat şi ne-cunoscător al cerurilor şi al pământurilor. Creşterea rapidă, densă a vibraţiei lumii cosmice înconjurătoare îi va aduce adevărul din memorii străvechi, care au fost obturate doar pentru un timp, şi numai în imperiul pedepselor criminale. Viaţa pământeană îi va aduce oricărui spirit uman obiceiuri, cunoaşteri, încredinţări corespunzătoare vibraţiilor înalte în care se scaldă deja de ceva vreme, şi din ce în ce mai înalte odată cu trecerea timpului. 

Deja multe sunt răspândite în lume, chiar dacă nu răzbat decât cu greutate în prezent. 

Din punctul de vedere al celor dezbătute în acest capitol, este bine să înţelegem rolul plexurilor ca sistem de hrănire al corpurilor noastre: hrănirea prin osmoză chiar la nivelul corpului nostru fizic – chiar dacă în vremurile noastre este de mică anvergură, dar totuşi funcţională – va deveni din nou majoritară, aşa cum ea este unică la nivelul celorlalte corpuri fluidice. Vom înţelege mult mai multe lucruri privind hrănirea energetică, având deja la bază cunoaşteri care se dezvoltă permanent. Vom înţelege că, în vremuri nu de mult trăite, hrana puţină nu omora oamenii, ci hrana puţină asociată cu munca silnică, cu faptul că omul nu se bucura măcar în parte de roadele muncii sale, cu nemulţumirea indusă de dispreţul primit din partea conducătorilor lor, de încălcarea drepturilor sacre de gestionare a vieţii proprii, a familiei şi bunurilor de folos personal: erau doar câteva din motivele care slăbea dorinţa de viaţă a omului-sclav. Învăţăm azi că cea mai mare parte a hranei vine noastre provine de la energiile aprovizionate prin funcţionarea corpurilor noastre fluidice, care atrag fluxuri uriaşe de filamente energo-materiale cu vibraţie foarte înaltă şi le recirculă în interiorul corpurilor, la toate nivelele necesare de vibraţie. 

A venit timpul să ştim, şi să impulsionăm înţelegerea reciprocă a tuturor semenilor noştri. Să înţelegem că într-adevăr avem nevoie în vremurile când vibraţiile joase copleşesc planeta, că avem nevoie de hrană adecvată pentru corpurile noastre, mai ales cele de folosinţă curentă:

1. Folosim corpul fizic – avem nevoie de hrană fizică: în mod echilibrat, de natură vegetală în special, dar şi de natură animală, fără să distrugem însă viaţa vieţuitoarelor care ne-au furnizat produsele hrănitoare: lapte, ouă, miere. Chiar şi fructele şi legumele trebuiesc împărţite în mod egal între oameni şi alte vieţuitoare cu care împărţim planeta: nicidecum procedând la inginerie genetică pentru a limita accesul lor firesc la hrana vie care le întreţine şi lor viaţa. Chiar pentru a lăsa răspândirea lor naturală, în condiţiile în care omul împânzeşte planeta cu culturi speciale şi interzice semenilor săi folosirea culturilor netratate, urmărind interese meschine personale şi de grup restrâns. 

Avem nevoie de hrană puţină la intervale de timp relativ scurte (4-5 ore) şi variată, naturală, curată, într-un mediu calm, liniştit, curat; ceea ce azi numim petreceri se vor reduce de la sine, căci omul liniştit, echilibrat, înţelege că petreceri cu manifestări excesive i-au fost de folos pentru a echilibra necazurile, stresul, nemulţumirile, frustrările. Îndepărtarea cauzelor care au condus la astfel de tulburări emoţionale va conduce la revenirea omului într-o formă de viaţă echilibrată din toate punctele de vedere;

2. Dacă folosim corpul mental sau corpul astral în mod conştient, pentru adâncirea şi diversificarea cunoaşterilor proprii, ne trebuie odihnă curată: somn odihnitor în condiţii naturale (fără muzică, zgomote), o viaţă liniştită, calmă, fără presiuni, în mijlocul unor oameni care au aceleaşi preocupări generale, în curăţenie şi fără prea mult aport de aparatură electrică. 

Corpurile şi hrănirea lor pentru menţinerea structuralităţii şi funcţiunilor lor sunt în acelaşi timp purtătoare de vibraţii, care se constituie în impulsuri pentru desfăşurarea manifestărilor noastre: percepţii şi acţiuni conform experienţei noastre complexe, totale. 

Vibraţiile purtate de filamentele energo-materiale trebuie să fie foarte diverse pentru spiritele umane:

– pe de o parte pentru a forma o experienţă cât mai bogată întrupatului, permanent reînnoită;

– pe de altă parte pentru a o consolida pe cea formată anterior: în vederea creării unei obişnuinţe de manifestare, a unei abilităţi de folosire a razelor proprii în orice fel de medii de trai, precum şi de flexibilitate în faţa schimbărilor care survin permanent de-a lungul vieţii, destinului propriu: a acelei linii de manifestare pe care o cer evoluţiile curente fiecărei monade în parte şi tuturora la un loc.

Plexurile sunt aşadar astfel de structuri care pot atrage şi vehicula fluxuri în volume uriaşe, având o paletă extrem de largă de frecvenţe de vibraţie: în seturi de vibraţii, în funcţie de vibraţia corpurilor de care aparţin. Ele contribuie la formarea unui set de manifestări largi pentru spiritele umane, care însă vor deveni rădăcini ale înţelegerilor şi acţiunilor de o mare diversitate în diferite zone ale universului, precum şi în diferite universuri materiale de întrupare. 

Astfel se arată necesar să mergem mai departe în profunzimea cunoaşterii structurilor şi funcţionărilor unui plex, urmând să continuăm cu alte detalii apoi cu studii efectuate prin călătorii astrale.

Să reţinem o sinteză a funcţionării generale a structurilor plexurilor:

– canalele plexurilor atrag şi vehiculează în interiorul corpului de care aparţin fluxuri cu vibraţii specifice întregului corp: într-un set extins de vibraţii, după cum sunt constituite componentele corpului – adică cu vibraţii corespunzătoare speciei în cadrul căreia se face întruparea;

– cordoanele aduc fluxuri energo-materiale cu vibraţii speciale, cu subtilităţi care funcţionează ca un acord fin în direcţia realizării optime a sarcinilor de destin;

– odată intrate în structurile interioare ale corpului, fluxurile energo-materiale intră în masa corporală ori prin osmoză: hrănind astfel partea corporală apropiată de plex, ori sunt culese din curgerea în plex prin canale foarte subţiri, fine, înguste, care străbat corpul în adâncime – asemănătoare ca fineţe capilarelor cunoscute de noi din corpul fizic – şi se deschid în pereţii laterali ai canalelor plexului; astfel este hrănită şi masa interioară a corpului. 

Fig.nr.1a: Imaginea unui plex în partea superioară a corpului de care aparţine (de la suprafaţa corpului; în secţiune transversală)

Legendă: 

(1) = Interstiţiul corpului fluidic ;

(2) = Canalele plexului: numite deseori spiţele roţii (chakra înseamnă roată în lb.sanscrită) sau petalele lotusului, spre înţelegerea celor iniţiaţi în tainele cunoaşterilor străvechi: va fi necesar să dezbatem şi subiectul alegerii florii de lotus ca prezentare pentru plexuri (chakre);

(3) = Coarda sau cordonul interior (am tot folosit numirea “canal”, însă nu este întrutotul corect, deoarece coarda are altă structură interioară decât canalele care se reunesc în jurul său).

Fig.nr.1.b: Imagine în lungimea plexului

Legendă:

(1) = Canalele plexului;

(2) = Cordonul (coarda) plexului;

(3) = Masa corpului hrănit cu fluxurile de filamente energo-materiale atrase de plex şi introduse de el în circulaţie în interiorul corpului;

(4) = Capilare care preiau fluxuri din interiorul canalului de care aparţin, pentru a le purta adânc în interiorul masei corporale, în vederea hrănirii în profunzime a corpului; înafara capilarelor, o altă parte din fluxurile din canal intră în masa corporală prin osmoză, hrănind partea de corp din imediata apropiere a plexului. 

Să le studiem pe rând.

a. CANALELE PLEXULUI

Le-am numit deseori turbioane, aşa cum le numesc şi alţii, după cum se percepe mişcarea turbionară a fluxurilor de filamente atrase de plex, fluxuri care intră în interiorul lui: o mişcare întrucâtva răsucită, pentru a prinde viteză şi direcţie de pătrundere în capilarele care se deschid de pe suprafaţa interioară canalelor. Astfel încât putem spune că acolo sunt nişte structuri deosebit de complexe, care produc mişcarea turbionară a fluxurilor. Aspectul părţii interioare a canalelor plexului apare astfel asemănător structurii suprafeţei frunzelor şi petalelor florii de lotus, cu care este asemănat plexul în literatura iniţiatică orientală: capilarele care se deschid din pereţii canalelor culeg tot ceea ce le trebuie din fluxurile care trec peste ele, ducându-le spre interiorul corpului, pentru hrănirea, vitalizarea acestuia. 

Iată aşadar că nu degeaba orientalii au numit petale de lotus canalele interioare ale acestor structuri de hrănire a corpurilor noastre fluidice. 

Fiecare canal interior al plexului este constituit din materii cu vibraţie caracteristică plexului în totalitatea sa: fiecare plex vehiculează astfel fluxuri aflate într-un set de vibraţii apropiate, specifice necesităţilor corpului, alături de toate celelalte structuri cu care se află într-o armonie perfectă. 

Canalele sunt goale în interiorul lor, având rol de a lăsa liberă circulaţia fluxurilor, rapidă şi precisă, prin interiorul lor. De aceea le numim canale.

Şi pentru că am amintit despre asemănarea structurii suprafeţei interioare a canalelor plexurilor cu suprafaţa frunzei şi petalei de lotus, să atragem atenţia asupra faptului că însăşi asemănarea cu o floare este corectă şi din punctul de vedere al formei generale a plexului (chakrei). El este mai lat în partea sa superioară, după forma corpului fluidic, întrucât deasupra lui se află un corp cu vibraţie mult mai înaltă; şi este mai îngust, mai puţin dezvoltat în partea sa inferioară, întrucât sub el se află un corp cu vibraţie mult mai mică.

Pe de altă parte o astfel de formă facilitează intrarea unui volum mare de fluxuri energo-materiale, din care o mare parte este canalizată spre interiorul corpului, fiind preluate de capilarele din structura suprafeţei interioare a canalelor; ce nu intră în masa corpului – o cantitate mai mică de fluxuri – este eliberată prin partea inferioară a canalelor, servind drept hrană atrasă în câmpul corpului de sub el. 

Vibraţia materiilor din care este constituit corpul are o importanţă deosebită pentru plexurile lui, pentru închiderea şi deschiderea canalelor lor. Când vibraţia generală zonală devine din ce în ce mai mică, multe plexuri care nu mai sunt stimulate de o circulaţie bogată la nivelele proprii de vibraţie îşi micşorează sau îşi închid, pentru întreaga perioadă cu vibraţie mică, o parte din canalele lor. Odată cu creşterea vibraţiei planetare, cu revenirea către nivelul optim de funcţiune, canalele se deschid din nou, recuperând volumul lor normal de funcţionare pentru vibraţii înalte. Plexurile se pot transforma astfel în subplexuri, subplexurile în canale simple, după care din nou de deschid, reluându-şi activităţile. 

Important este să reţinem însă ideea flexibilităţii plexurilor, aflate mereu într-o mişcare fluidă, dar stabilă, care nu deranjează sub nici o formă funcţiunile lor normale ale corpurilor – dimpotrivă, le întăreşte considerabil. 

b. CORDOANELE (CORZILE) INTERIOARE ALE PLEXURILOR

În interiorul plexului, asemănător unui pistil între petalele unei flori, se află o structură încă mult mai flexibilă decât canalele plexului: este un cordon, o coardă mai mult sau mai puţin dezvoltată, mai scurtă sau mai lungă. Indiferent însă de activitate sau de condiţiile de mediu înconjurător, cordonul (coarda) dezvoltat extrem de puţin (minim) apare ca un mic bulb sau poate să nu se delimiteze de loc în dimensionalitatea plexului; cu toate acestea, el funcţionează cu activitate mică, dar importantă şi niciodată nu-şi pierde existenţa. Rolul său este acela de a culege numai anumite fluxuri, în funcţie de necesităţile destinului în curs al întrupatului. Dintre cele mai fine, mai subtile feluri de vibraţii primite de o plex odată cu filamentele atrase de el, doar un anumit fel este necesar în mod prioritar pentru destinul în curs: astfel de fluxuri vor fi atrase, preluate şi transmise în interiorul plaxului cu ajutorul acestei structuri. 

În perioada cu vibraţie planetară foarte înaltă, toate plexurile au cordoanele dezvoltate, în timp ce în perioadele cu vibraţie planetară joasă numai o parte dintre ele sunt dezvoltate. 

Structura interioară a cordonului central al plexului se deosebeşte de structura canalele lui, gol pe interior; ea este asemănătoare cu structura corzilor galactice şi stelare: a corzilor matriceale ale galaxiei, ale sistemului stelar local. Este o structură interioară formată din tuburi concentrice, de la exterior către interior având vibraţii din ce în ce mai înalte: de la vibraţia generală a plexului către vibraţia aceea înaltă, extrem de subtilă, de care are nevoie destinul omului pentru sarcinile sale personale cele mai înalte. 

Fig. nr. 2: Structura interioară a cordonului (coardei) unui plex, cu tuburi concentrice în interiorul său şi vârful structurat precum canalele plexului

Dacă interiorul cordonului are structură multi-tubulară concentrică, partea sa superioară are o compunere asemănătoare plexului, ca o inflorescenţă formată din canale în număr necesar felurilor de subtilităţi vibraţionale de atins şi folosit, dar nu mai multe decât canalele plexului de care aparţine. 

Am crezut că zeul oriental Ganesha este cel care pune în valoare plexul frunţii, dar în reprezentările sale – pe care le vom studia atent în viitor – plexul frunţii este distinct reprezentat; în schimb de-a lungul foselor nazale este dezvoltată, şi se va dezvolta mult mai mult în perioada următoare, o structură care ajută simţul clar-intuiţiei, iar în şaua nasului se află plexul retrocognoscibilităţii (fost subplex, restrâns în perioada vibraţiei planetare celei mai joase, în dezvoltare rapidă acum): cel care ajută la vederea mental-astrală a trecutului, a vieţilor anterioare proprii şi a întregii istorii pământene, chiar dacă căutătorul nu a trăit în perioadele respective în întrupări cu corp fizic pe Pământ. 

Prin canalele sale, plexul în totalitatea sa atrage fluxuri din pătura protectoare a corpului, şi în funcţie de dezvoltarea lui, de folosirea lui pentru susţinerea activităţilor întrupatului, fluxurile atrase pot fi din ce în ce mai bogate şi mai variate. Dar frecvenţele variate de vibraţii nu ţin numai de vibraţia proprie a filamentelor, ci şi de amprentarea lor. O sistematizare pe scurt a fluxurilor în funcţie de amprentările lor ne va ajuta să înţelegem rolul acestor structuri în viaţa întrupatului:

– filamente din câmpul sistemului corporal, atrase de corp din câmpul aşezării şi amprentate de propria individualitate, cu obiceiuri formate în sensul învăţat în societate; într-o mică măsură sunt şi amprente ale experienţei proprii. Este bine că lucrurile stau aşa, căci astfel se consolidează cele învăţate în societate (chiar dinainte de naştere, în viaţa intrauterină);

– filamente circulante în aşezare (oraş, sat, aşezământ restrâns), cu amprente specifice aşezării şi fără să cuprindă propriile obiceiuri, atitudini, păreri, idealuri, încredinţări; şi ele ajută la socializare, la integrarea în societate, la formarea abilităţii de conlucrare, grupare, înţelegere şi toleranţă faţă de societate, respect reciproc;

– filamente circulante înafara aşezării, indiferent dacă sunt deasupra (departe de partea pământoasă) sau înafara aşezării, în spaţiul înconjurător – pădure, câmp, ocean: formează deschiderea asupra universului, asupra lumii, fără selecţie, fără restrângerea atenţiei la societate. Cu ajutorul lor ţinem piept de fapt socialului care caută să ne influenţeze cu unghiuri înguste de vedere şi foarte rar largi, şi lărgindu-se mereu cu fiecare moment ce trece – mai ales în societăţile timpurilor cu vibraţie joasă în această zonă a universului. 

De aceea, unul dintre cele mai importante elemente de memorie – cea străveche – este menţinut permanent la limita dintre subconştient şi conştient prin intermediul structurilor corpurilor noastre de acest fel şi a funcţiunilor lor. Omul nu s-a universalizat acum, pe Pământ, ci doar a păstrat conştienţa universalului prin religie, dar cu ajutorul impulsurilor preluate din jurul său, din apropiere sau din depărtare, din fizic şi din astral, care îi atrag mereu atenţia prin mişcările din macrocosmos, prin circulaţia bogată şi fluidă din această uriaşă lume care îl înconjoară. 

Cunoscând o astfel de bogăţie filamentară care ne înconjoară, putem face acum lesne legătura cu ceea ce culeg şi aduc plexurile în viaţa noastră, înafară de întreţinerea corpurilor:

1. Canalele plexurilor culeg fluxuri din păturile de filamente care înconjoară corpurile noastre, ajutându-ne la menţinerea permanentă în lucrările proprii, învăţate sau: rememorate datorită vibraţiilor aduse de filamente + adaptate la societatea curentă în care ne-am născut;

2. Cordoanele plexurilor culeg fluxuri din proxima vecinătate a sistemului corporal, iar cele mai dezvoltate ajung rapid, şi cu mare uşurinţă, să aprovizioneze cu fluxuri:

– dinafara locului obişnuit de trai, ajutând la deschiderea spiritului către lumea dinafara obişnuinţelor curente: în mediul dinafara planetei păstrând astfel legătura cu universul, cu cosmosul, sau cu biodiversitatea speciilor planetare; 

– din interiorul planetei: fluxuri curăţate de majoritatea amprentelor cosmice de către nucleul galaxiei, care le dezamprentează şi le pune în circulaţie prin sistemul corzilor galactice şi stelare, în toate sistemele stelare şi planetare pe care le guvernează: ajută la aducerea obişnuinţelor proprii, pe care întrupatul le pune la dispoziţia societăţii sale, adaptându-le planetei şi societăţii sale.

Am putea crede că cordoanele sunt mai mult sau mai puţin dezvoltate în urma activităţilor desfăşurate de spirite; dar de fapt ele sunt din naştere mai mult sau mai puţin dezvoltate, dictat de corpurile matriceale, conform necesităţilor speciei: corpuri care devin matrice pentru alte corpuri – toate aparţinând aceluiaşi sistem corporal. 

Coordonatorii evoluţiilor care se desfăşoară în această zonă a universului nu se aşteaptă ca întrupaţii să dezvolte în principal anumite activităţi, întrucât:

– rezidenţii nu au încă consolidată – dar totuşi au puterea şi priceperea de a se menţine în lucrul lor deosebit de complex; pe parcursul ciclului lor de vieţi vor ajunge treptat să consolideze trăirile pământene, până la finalul evoluţiilor lor pe Pământ: multă vreme de acum încolo;

– ajutătorii lor au consolidat manifestările de natura celor pământene actuale, dar la nivele de vibraţie mult mai mari decât cele actuale. Cele specifice vibraţiilor joase pot fi de mult uitate sau nedorite şi, în consecinţă, sunt ocolite sau înlocuite cu altele mai plăcute (spre exemplu: munca – comparativ cu petrecerea timpului eliberat de munca nedorită). 

Astfel, pe lângă întreţinerea complexă a corpurilor, plexurile cu toate structurile lor ajută la desfăşurarea percepţiilor şi activităţilor necesare evoluţiilor noastre pe planetă. Corpurile noastre vin în întâmpinarea nevoilor evoluţiilor, obişnuindu-ne prin funcţiuni practic automate să ne folosim forţele spirituale. În acest fel ajungem după caz să ne putem concentra distributiv la toate cele înconjurătoare, mai apropiate sau mai depărtate, mai simple sau mai complexe. Trăirile noastre sunt desfăşurate conform felului societăţii de întrupare – larg dezvoltatoare de cele mai multe ori, dar şi limitative alteori: în societăţi rare, atipice, aşa cum este şi cea în care trăim acum. Din frică şi nepricepere, cu agresivitatea cu care se agaţă de viaţă şi de control asupra semenilor, cu orice preţ, o astfel de societate întăreşte reţinerile şi necunoaşterile tuturor. Însă corpurile noastre ne pun la dispoziţie toate cele necesare ieşirii din astfel de situaţii, grăbind astfel reintegrarea tuturor în drumul optim al evoluţiilor normale. 

Astfel se dezvoltă azi plexurile corpurilor noastre fluidice, ajutându-ne să ne aducem aminte de toate simţurile noastre, de tot ceea ce ştim, de toate priceperile noastre, ajutându-ne să înţelegem toate confuziile noastre şi toate parţialităţile prin intermediul cărora am privit viaţa şi universul nostru atât de complex: mult mai complex decât ne-am închipuit cândva...

Ştim că unele cordoane sunt mai dezvoltate decât altele: arta vechilor egipteni ne-a făcut cunoştinţă cel puţin cu “şarpele” frunţii, dezvoltat din plexul pe care noi românii îl numim “al frunţii”, iar orientalii “ajna”. De fapt acolo sunt doi “şerpi”, pe care popoarele de origine toltecă îl reprezintă în cultura lor iniţiatică ca pe două păsărele care îşi pot oricând lua zborul: 

 

(Artă precolumbiană Peru: Museo Larco - https://www.pinterest.com/pin/572168327633131502/ )

Reprezentarea este deosebit de complexă, arătând:

– cordonul de la plexul frunţii care ajută la dezvoltarea simţurilor de orientare în spaţiu şi în timpii simultani şi consecutivi (numim simplist: clarvedere);

– cordonul de la plexul ajutător pentru cunoaşterea străveche, care se află în puternică revenire la dezvoltările străvechi.

Azi funcţiunile sunt relativ reduse, datorită faptului că utilizăm doar corpul fizic pentru creaţie materială, comunicare şi deplasare. Amândouă însă nu au numai funcţiunile care azi ne atrag nouă atenţia, ci şi funcţiuni ajutătoare în activitatea mentală specială la care vom reveni în viitor: pentru menţinerea în echilibru a corpurilor de frecvenţă mai joasă, în timp ce se derulează creaţia prin materializare şi dematerializare, comunicarea şi deplasarea mental-astrală în spaţiul planetar. În creştetul capului apare reprezentarea coroanei cu cordonul de universalizare în vârf. 

Structuralitatea cordoanelor – unele fiind mai dezvoltate decât altele, este o consecinţă a constituirii lor prin intermediul corpurilor matriceale: care dictează formarea structurilor corpurilor în funcţie de necesităţile destinului. În pofida multor încredinţări actuale, capacităţile multisenzoriale şi acţiunile desfăşurate cu ajutorul lor în multe direcţii nu sunt specifice doar celor cu o spiritualitate înaltă, ci sunt la dispoziţia tuturor oamenilor, dacă corpurile nu le sunt deteriorate prea mult şi întrupatul află despre posibilităţile pe care orice om le-ar putea avea la îndemână. Societatea îl amprentează după interesele conducătorilor – limitate la interese personale şi de grup restrâns – apoi se obişnuieşte aşa şi se amprentează singur în continuare. Dezvoltarea numai în acest fel, doar pe baza activităţii proprii, ar fi condus la greutăţi mari şi întârzieri în revenirea la capacităţi normale ale spiritelor umane, în condiţiile în care conlucrarea însăşi nu este consolidată pentru majoritatea spiritelor umane. Conlucrarea, unirea conştientă a oamenilor spre ţeluri comune unui trai decent, dorit, intuit puternic a fi tot ceea ce este mai bun pentru orice om – toate acestea ar fi condus în mod natural, dacă ar fi fost consolidate, la intuirea atitudinilor perverse ale stăpânilor. Universalizarea şi împământarea i-ar fi ajutat să nu se mai lupte oamenii între ei – exemple au fost destule de-a lungul istoriei omenirii, multe şi concrete. Pe de altă parte, mulţi oameni au învăţat să fie buni, dar au rămas suspicioşi şi temători faţă de cei arătaţi în mod pervers de stăpâni şi conducători – laici şi religioşi; oamenii cunoscători şi căutători, care îşi foloseau echilibrat corpurile proprii au fost pedepsiţi, iar restul oamenilor, fricoşi, temători, deşi buni la suflet, au căzut din nou în agresiune, mânie, ură, crezând că doar se apără, au căzut în admiraţia cruzimii, crezând în legea pedepsirilor, a agresiunii şi perversităţii de orice fel, crezând că fac un bine. Au crezut că distrug răul însuşi, dar răul ca atare a rămas de fapt nepedepsit. Amăgirea va fi ultima redută a răului în astfel de situaţii ca cele petrecute în ultimii 2-3000 de ani. Tăria de caracter ar fi dezvoltat şi întărit activitatea susţinută de cordoanele subtile ale corpurilor noastre – mai ales cordoanele lungi, care preiau în plus, spre întărirea corpurilor şi desfăşurarea precisă a sarcinilor de destin, fluxuri din ce în ce mai curate. 

Aşadar, nici un cordon al plexurilor nu este dezvoltat exclusiv de activitatea umană – dar aceasta formează, cu ajutorul cordoanelor, abilitatea spiritului de a dezvolta activităţi multiple şi de a consolida activităţi la care ajută plexurile cu toate structurile lor: canale şi cordoane deopotrivă. Cordoanele sunt dezvoltate prin prin sistemul matriceal al corpurilor – nici măcar prin sistemul arhetipal al acestora, care determină dezvoltări doar ca urmare a impulsurilor aceloraşi corpuri spirituale. Corpurile matriceale determină modificări ale elementelor arhetipale ale corpurilor aflate în subordine, în funcţie de modificările prelungite ale vibraţiilor din mediul galactic: zeci şi sute de mii de ani, uneori mai mult, alteori mai puţin – dar nu cu mult. Modificările pe termen lung însă influenţează numai după cum dictează corpurile spirituale, matriceale, după cum cere dezvoltarea speciei pe planetă. Fiecare specie are aşadar:

– sistemul structurilor corporale matriceale;

– sistemul structurilor corporale arhetipale;

– sistemul structurilor corporale de adaptare curentă la modificările de mediu pentru care nu există experienţă consolidată, iar spiritelor le este greu să se orienteze la mai multe lucrări deodată, care să le cuprindă şi pe cele neconsolidate (oricât de puţine, până la una singură, şi oricât de simple ar fi ele). 

Toate funcţionează pentru fiecare individ în parte, dar şi pentru grupul restrâns de întrupare, urmărind relaţii necesare pentru desfăşurarea vieţii tuturor pe Pământ, dar şi în locurile de unde au venit pe Pământ. 

Fluctuaţiile momentane ale vibraţiilor dezvoltă sau restrâng structurile plexurilor doar momentan. Toate acestea pot fi privite încă şi mai profund: corpurile matriceale dictează selectorului-amplificator  şi subselectorilor şi prin intermediul vibraţiilor astfel selectate şi amplificate după necesităţile de destin ale spiritului, dar şi selectorii funcţionează după cum dictează corpul de coordonare centrală pentru fiecare etapă de evoluţie: pe Pământ pentru oameni este întotdeauna ultimul corp al sistemului corporal – dumnezeiesc pentru spirite umane primare, enesic şi supraenesic pentru ajutătorii secundari. 

Corpurile noastre ne-au ajutat să ne menţinem în universalitate, ne-au păstrat încrederea în entităţile ajutătoare – indiferent cum le-am denumi: astrale, dimensionale sau inter-dimensionale, coordonatoare, zei, dumnezei sau Dumnezeul suprem. Ne-am adus aminte de profunzimile universului şi de populaţii de întrupaţi de pretutindeni, indiferent pe ce cale, chiar dacă este o cale plină de confuzii: importantă este deocamdată esenţa, şi ea ne va conduce către reveniri complete de înţelegeri în perioada imediat următoare. 

Chiar dacă în anumite perioade ale vieţilor noastre pământene nu suntem conştienţi de corpurile noastre fluidice, de structurile lor, de funcţiunile lor, trăirea atentă a vieţii de zi cu zi, informarea noastră cu privire la toate cele din jur, atenţia plină de respect oferită semenilor noştri, dorinţa sinceră şi dezinteresată de a oferi altora experienţa proprie, întăresc funcţiunile corpurilor şi ajută neînchipuit de mult la revenirea conştienţei cu privire la existenţa corpurilor fluidice şi structurilor lor, la revenirea acţiunilor conştiente susţinute de ele şi astfel la dezvoltarea permanentă a radiaţiei noastre monadice. 

Dictionar