PLEXURI ALE CORPURILOR FLUIDICE (1)

I. IDEI PRINCIPALE:

Plexurile sunt structuri materiale stabile, cu funcţionalitate stabilă pe întreaga perioadă existenţială a corpurilor fluidice din care fac parte – corpurile fluidice fiind corpuri materiale care au o vibraţie mai mare decât vibraţia corpului fizic.

Sunt structuri tubulare care străbat de regulă întreg corpul fluidic de care aparţin, având rol de vehiculare a fluxurilor de filamente energo-materiale, hrănitoare pentru corpul în care sunt constituite.

Cazurile particulare sunt:

– plexurile malaxor, care au drept scop dezamprentarea vibraţională – în limita de vibraţie a corpului de care aparţin – a fluxurilor energo-materiale încărcate cu amprente energetice cu frecvenţă mică, amprente acumulate de filamente din mediile cosmice şi planetare pe care le-au străbătut;

– plexuri care pornesc din interiorul corpului şi se deschid la partea inferioară a lui, care au rolul de a menţine vibraţia corpului la un nivel înalt, pentru care motiv ele colectează fluxurile cu vibraţie mică ataşate de cele cu vibraţie mai mare care intră prin plexuri, subplexuri şi canale simple: adică prin cele care străbat tot corpul, pe toată lăţimea lui.

II. DETALII:

Se vor studia elementele de dicţionar: Corpuri, Arhetipal (pct. 2), Câmpuri universice (1) şi Câmpuri universcie (2) precum și “Desfăşurarea evoluţiilor monadelor în structurile Centrului de evoluţie

Înţelegerile contemporane ne-au adus în faţa conştienţei noastre faptul că nu avem un singur corp – acela pe care ni-l simţim în mod preponderent şi îl folosim cotidian, ci o multitudine de corpuri, care formează împreună un sistem corporal indestructibil, chiar dacă părţile sale componente pot fi uneori parţial deteriorate. Studiul aprofundat al acestor corpuri ne conduce la înţelegerea faptului că ele sunt tot corpuri materiale – însă formate din materii cu vibraţii progresiv mai înalte comparativ cu corpul fizic pe care ni-l cunoaştem azi.

Dacă în corpul nostru fizic cunoaştem în linii mari distribuţiile organelor, ţesuturilor, circulaţiile materiilor prin canalele lor de hrănire a structurilor interioare, corpurile fluidice abia acum încep să-şi dezvăluie multe dintre enigmele lor de până acum. Ceea ce este important de înţeles în acest moment al cercetărilor noastre este faptul că au puţine structuri asemănătoare cu cele ale corpului fizic:

– pe de o parte: sunt diferite în structurările lor interioare, de la un sistem corporal la altul, adică de la un individ la altul, chiar în interiorul aceleiaşi specii;

– pe de altă parte: sunt diferite de la un corp fluidic la altul, în cadrul aceluiaşi sistem corporal, şi toate au structuri diferite de cele ale corpului fizic: chiar corpul dublu eteric, corp care dublează pe cel fizic, nu are în structura sa interioară materiile sale structurate conform distribuţiilor interioare ale corpului fizic: cu inimă, ficat, splină, etc. Nu ne putem exprima în acest fel: ficatul meu astral sau inima mea eterică. Se poate constata cum un canal de hrănire energetică participă la funcţionarea mai multor organe care, din punct de vedere structural, par a nu avea legătură între ele la prima vedere. Fiecare corp are structurată materia sa conform necesităţilor de hrănire energo-materială proprie, în funcţie de particularităţile materiilor din care este constituit corpul. Cu cât depărtarea de la corpul fizic este mai mare, cu atât diferenţierile între ele sunt mai mari, chiar dacă ele păstrează în linii mari acelaşi fundament de constituire: masă corporală fermă, plexuri, sub-plexuri, canale de circulaţie interioară a energiilor şi materiilor, interstiţiu pentru respiraţia normală a corpului şi pentru evacuarea energiilor şi materiilor folosite, numeroase alte structuri interioare şi adiacente fiecărui corp fluidic.

PLEXURILE CORPURILOR NOASTRE FLUIDICE

Printre puţin-cunoscutele structuri de acest fel – care compun orice fel de corp fluidic – studiem în acest moment plexurile corpurilor fluidice. Asemenea structuri sunt părţi integrante ale corpurilor fluidice: chiar dacă unele dintre ele sunt percepute la nivelul corpului fizic, a crede că sunt părţi ale corpului fizic este o confuzie datorată în primul rând faptului că cel dintâi corp fluidic – corpul dublu-eteric (sau vital) este singurul corp care dublează efectiv corpul fizic – fiecare structură a acestuia, depăşind cu puţin limitele corpului fizic (pielea, tegumentele). Privite superficial, cele câteva plexuri pe care le cunoaştem, care au o vibraţie perceptibilă în spectrul de culori cunoscut azi de noi din mediul fizic, par a se afla la suprafaţa pielii corpului fizic, făcând parte din fenomenologia electro-magnetică a materiei corpului fizic. La o cercetare mai profundă se poate percepe însă structura integrală a corpului dublu-eteric, cu toate structurile sale interioare. Corpul dublu-eteric dublează total corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin, astfel încât plexurile corpului fluidic pătrund în profunzimea celor două corpuri până în preajma structurilor celor mai profunde: triplul canal energetic central, care preia fluxurile din plexuri şi le re-orientează către toate organele corpului fizic.

Pe lângă aprovizionările care vin din corpul dublu-eteric, fiecare din celelalte corpuri fluidice din sistem trimit canale proprii către corpul fizic, străbătând toate celelalte corpuri în subordine, până la corpul fizic. În acest fel, corpul fizic, de manifestare curentă a spiritului, este mereu aprovizionat cu toate felurile de energii şi materii care străbat toate corpurile din sistemul propriu. Însă canalele care vin de la celelalte corpuri (şi vom vedea că, de fapt, sunt canale asemănătoare, şi nu comune corpurilor din sistem) fac parte integrantă din corporalitatea noastră fizică, aşa cum mâinile şi picioarele noastre sunt părţi integrante ale trunchiului pe care îl deserveşte.

Aşadar, plexurile sunt structuri materiale stabile, cu funcţionalitate stabilă pe întreaga perioadă existenţială a corpului din care fac parte – corpuri materiale cu vibraţie mai mare decât vibraţia corpului fizic.

Să începem prin a prezenta o schemă simplificată a unui plex energetic: care este o structură materială, a unui corp material, creat pentru vehicularea fluxurilor energo-materiale hrănitoare pentru corpul fluidic de care aparţin.


Fig. nr. 1: Schema simplificată a unui plex energetic obişnuit, constituit astfel încât să poată străbate întregul corp fluidic.

Completând definirea de mai sus, să adăugăm faptul că plexurile corpurilor fluidice sunt structuri tubulare care străbat corpurile fluidice, având rolul de vehiculare a fluxurilor de filamente energetice şi materiale, hrănitoare pentru corpul în care sunt constituite plexurile.

De cele mai multe ori, plexurile străbat toată structura corpului, cu direcţionarea fluxurilor de la partea superioară a corpului (adică: cu vibraţia cea mai înaltă) către partea inferioară: cu vibraţia cea mai mică a corpului. Rostul unei asemenea distribuţii este acela de a primi fluxuri de vibraţie mare, de a le oferi condiţii optime de circulaţie prin corp şi de a le evacua când vibraţia lor devine ceva mai mică, pentru că filamentele energo-materiale care constituie marile fluxuri cedează din energia lor proprie, vitalizând corpurile. Aşadar, pierderea de vibraţie a fiecărui filament în parte, în câştigul corpului care îl străbat, îl hrănesc, se datorează faptului că filamentele lasă în masa corpului pe care îl străbat o cantitate infimă din energia lor superficială: infimă – dar considerabilă comparativ cu volumul uriaş de filamente care străbat corpurile noastre zilnic;

Unele plexuri au altă structură şi altă funcţiune în corp: ele pornesc de la partea superioară, cu vibraţia cea mai mare, dar se opresc la cca. o treime din corp, având astfel forma unui con (şi nu trunchi de con, aşa cum este forma unui plex care străbate întregul corp - nu doar o treime la partea superioară a corpului); această structură conică este orientată cu vârful către partea inferioară, pe care, astfel, nu o atinge. Aceste plexuri au o sarcină specială, pe care o vom detalia în continuare şi le vom numi plexuri-malaxor.


Fig. nr. 2: Schema simplificată a unui plex-malaxor.

Sunt şi sub-plexuri, şi canale care se formează şi funcţionează în acest fel. Energiile şi materiile sunt difuzate prin pereţii plexului, permeabili la fluxurile care sunt atrase de plex în masa corpului, ajutând la energizarea permanentă a acestuia: la creşterea şi întreţinerea permanentă a corpului. În această categorie intră şi plexurile-malaxor: sunt plexuri care au o viteză de atragere a fluxurilor foarte mare şi o structură interioară care nu permite decât unei cantităţi relativ mici de filamente să penetreze pereţii şi să intre în masa corpului: doar acele filamente care au o vibraţie proprie – cu amprentările lor cu tot – proporţională cu vibraţia plexului. Volumul cel mai mare al fluxurilor vor pătrunde în interiorul plexului şi vor fi curăţate, dezamprentate de amprentele cu vibraţii joase preluate din câmpurile exterioare: vibraţia înaltă a plexului şi structura sa interioară va efectua această operaţie şi filamentele vor ieşi „curate”, chiar cu vibraţia uşor crescută: nu mult, dar suficient pentru a reîmprospăta mediul înconjurător.

Foarte multe sub-plexuri şi canale ale sistemului corporal fluidic de maturitate ale omului sunt în perioada copilăriei şi adolescenţei (cam între 12 şi 25 – 26 ani) larg deschise în partea lor superioară, funcţionând temporar asemănător plexurilor-malaxor, pentru creşterea rapidă a corpurilor. După terminarea perioadei de adolescenţă astfel de plexuri îşi diminuează mult activitatea, rămânând simple canale de circulaţie energo-materială în corpurile fluidice: rămân în funcţiune doar plexurile-malaxor de la ultimul corp spiritual din sistemul corporal. O astfel de funcţionare diminuată a plexurilor-malaxor este însă specifică numai perioadei de vibraţie foarte joasă a planetei, pentru ca oamenii să nu vehiculeze toată viaţa lor energii şi materii de foarte joasă frecvenţă, care ar contribui la deteriorarea rapidă a corpurilor şi ar creşte mult emoţiile negative: frica, agresivitatea, intoleranţa. Odată cu creşterea vibraţiei medii planetare, în această perioadă în care creşte volumul energiilor noi, proaspete, cu vibraţie ridicată, în mediul nostru zonal, plexurile de toate felurile revin treptat, dar repede, la capacităţile lor normale, revigorând toate structurile corporale şi contribuind masiv la dezamprentarea fluxurilor de energii şi materii din câmpurile planetare. 

O altă situaţie specială este aceea a plexurilor care pornesc din interiorul corpului şi se deschid în partea lui inferioară. Astfel de structuri sunt destul de rare, ajutând spiritul să se manifeste în cadrul unor sarcini extrem de complexe. Au rolul de a concentra activitatea spiritului pe acţiuni cu vibraţie mare, în timp ce partea cu vibraţie mai mică, partea inferioară a corpului, pentru a nu accentua diminuarea vibraţiei, va atrage fluxurile cu vibraţie mai joasă care se ataşează în câmpurile exterioare celor cu vibraţie înaltă, fluxuri care ar putea să influenţeze vibraţia totală a corpului şi manifestările particulare ale întrupaţilor. Asemenea oameni sunt supuşi unor presiuni mari în aglomeraţii planetare: întreaga populaţie este supusă unor presiuni mari în totalul populaţiei globale – dar oameni cu sarcini complexe pot face faţă numai cu ajutor corporal pe măsura sarcinilor lor. Ei participă, alături de alte grupuri specializate în alte sarcini, la menţinerea populaţiilor globale în trăiri echilibrate, care altfel pot ajunge obositoare, dezolante, greoaie până la apariţia şi susţinerea dorinţei de părăsire de destin.

Structura interioară a unui plex nu face deocamdată obiectul unui studiu detaliat: dar în linii mari cunoaştem şi structura, şi funcţionalitatea sa. Un plex atrage fluxuri de aceeaşi vibraţie medie cu vibraţia corpului din ale cărei structuri face parte. Fluxurile străbat plexul în toată lungimea sa, şi parte din volumul de filamente sunt difuzate în masa corpului, prin pereţii permeabili ai plexului: atât cât viteza de deplasare a fluxurilor permite transferul osmotic din plex către corp. Astfel, nu întreg volumul de filamente va pătrunde în corp, majoritatea lor vor străbate plexul în toată lungimea sa, revărsându-se către exterior, în câmpul de vibraţie mai joasă a corpului. Din punctul de revărsare al plexului, fluxurile sunt împrăştiate în câmpul universal, dar cea mai mare parte a volumului lor va fi imediat atrasă de către plexurile corpului următor din sistemul corporal propriu, acela care la partea lui superioară are vibraţia asemănătoare cu aceea a materiei corpului anterior, de unde curg fluxurile.

Rezultă astfel că nici un corp nu este lipit de altul, ci plutesc unul în imediata apropiere a altuia, atrăgându-se reciproc prin forţele câmpurilor lor şi materiei lor puternic compactizate, prin forţele de aceeaşi natură ca şi cele electromagnetice: dar nu sunt chiar electromagnetice – pentru că materiile sunt de vibraţii diferite. Viziunea este asemănătoare circulaţiei vehiculelor pe pernă de aer, care nu ating pământul sau cursul unei ape, dar se folosesc de existenţa lor pentru deplasare. Iar astfel de forţe sunt proporţionale – mereu la altă scară vibraţională însă – cu cele ale materiei fizice, pe care o cunoaştem azi cât de cât. Puterea pe care o dezvoltă însă astfel de forţe, raportate la nivele vibraţionale mult mai mari decât cele fizice, este şi ea mult mai mare, dar şi mult mai maleabilă la nivelele de vibraţie proprie. Iar acest fapt face loc coordonatorilor de evoluţie să creeze condiţii specifice de evoluţie, personale sau/şi pentru fiecare grup spiritual în parte, în funcţie de greutăţile personale cu care se confruntă în trăirile lor curente. Se echilibrează astfel mereu modurile de trăire pentru grupurile spirituale planetare, în funcţie de puterile la care au ajuns ele până la trăirile pământene.

Acesta este şi fondul intuitiv pe care omul (ca şi orice întrupat conştient de ajutorul oferit de coordonatorii de evoluţii) se roagă divinităţii pentru modelarea condiţiilor existenţiale curente, atunci când simte că nu mai poate face faţă – el sau semenii săi – greutăţilor planetare. Este mult mai greu de modificat întreg mediul planetar şi nici nu ar fi propice dezvoltării tuturor spiritelor mici care formează acest biosistem – variat şi inconştient încă de căile spiritualităţii înaintate. Este mult mai uşor de modificat mediul local al unui grup, modul de funcţionare al plexurilor spiritelor din grup – nu mult, ci folosind elasticitatea şi puterea lor de funcţionare, de loc mecanică şi imuabilă, ci bazată pe acţiunea elementelor arhetipale conţinute de fiecare corp în parte.

Este o acţiune care poate fi realizată în mod pasager şi personal de către entităţile ajutătoare de grup propriu de evoluţie, cu permisiunea şi cu asistenţa verticalei spirituale coordonatoare locale.

În acest fel se modifică momentan numai legăturile sistemului corporal cu mediul în care evoluează grupul, urmând ca, în mod arhetipal, structurile să revină la funcţionarea obişnuită, normală, atunci când:

– greutatea se sfârşeşte;

– omul se obişnuieşte cu mediul său şi nu simte nevoia să facă un efort deosebit pentru îndurarea traiului său cotidian.


Dictionar