ÎNTRUPARE

NOŢIUNI GENERALE DESPRE ÎNTRUPARE
Manifestarea ca atare (a unei monade, a unui spirit, a unui grup spiritual) în general poate fi privită:
– ca întrupare, adică: manifestarea spiritului întreg sau a fiecărei monade din orice spirit prin intermediul unui sistem corporal material, mai mult sau mai puţin complex, în funcţie de necesitatea etapelor, treptelor de evoluţie. Un astfel de sistem corporal se formează prin atragerea şi compactizarea fluxurilor de filamente materiale şi energetice în radiaţia energetică a spiritului, a fiecărei monade din spirit. Fiecare componentă a sistemului astfel constituit reprezintă o forţă sau un cuplu de forţe radiante din spirit, din compunerea spiritului (monade, pături interioare protectoare) sau grupului de spirite întrupate, sau unei singure monade puternic dezvoltată de-a lungul tuturor evoluţiilor sale. Odată constituit, forţele energetice radiante vor întreţine mai departe structurile corporale corespondente, manifestându-se efectiv prin intermediul acestora;
– ca manifestare monadică, adică: directă, de la monadă la monadă, fără mijlocirea unui sistem corporal, atunci când fiecare monadă din fiecare spirit ajunge la un nivel optim de acumulare energetică şi o experienţă pe măsura folosirii acestor puteri. Ceea ce înseamnă deopotrivă: a căuta cu orice împrejurare progresul spiritual – al său personal şi al semenilor săi de pretutindeni, spirite întrupate şi monade individuale, punând în slujba acestui progres moralitatea, demnitatea, altruismul, sacrificiul: iubirea la cote din ce în ce mai înalte. Evoluţiile în eternitate vor folosi puteri şi ţeluri pe măsură, dar nu numai prin activitate monadică, ci şi prin întrupare alături de spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor, pentru a le acorda mereu exemplu personal şi ajutor nemijlocit. Iar acest lucru nu este nicidecum o cădere, ci dimpotrivă, o permanentă înaintare, înălţare a monadelor care acceptă totul cu mare bucurie, oriunde în universurile Creaţie şi în orice fel de evoluţii coordonate de Creatori.
Iată de ce întruparea rămâne valabilă oriunde în universurile spirituale (cu manifestare monadică, direct, de la monadă la monadă) sau materiale (cu manifestare prin intermediul corpurilor materiale). Şi iată de ce discutăm despre întrupări, chiar dacă întrupările noastre pământene se vor finaliza curând.
Se va studia şi elementul „Ciclu de vieţi (întrupări)” .

Întruparea este aşadar o formă de manifestare a unei monade sau a unui spirit (grup, formaţiune de monade) prin intermediul unui complex corporal: corp de manifestare + corpuri ajutătoare, corpuri care formează şi completează puterile şi percepţiile proprii corpului de manifestare, făcând posibilă o simţire, percepţie conştientă a sa, precum şi simţirea, perceperea întrupate, cu evoluţii de acelaşi fel sau/şi apropiate de evoluţie proprie.
Cu referire la cele care se petrec în acest univers, în Universul Fizic, întrupările pot fi împărţite, sintetic, în două mari categorii:
1. Întrupare individuală: întruparea unei monade dintr-un spirit într-un sistem de corpuri prin care ea singură se manifestă. În această categorie se includ deopotrivă:
– întruparea individuală a fiecărei monade dintr-un spirit (monadele primare);
– întrupările monadelor singulare, care nu mai formează spirite, ca urmare a acumulării de suficientă energie şi experienţă pentru continuarea trăirilor pe cont propriu (monadele secundare şi centrale);
2. Întrupare comună:
– întruparea unui întreg spirit, cu întreaga lui componenţă de monade într-un singur sistem corporal (este cazul spiritelor aflate în primele etape ale obişnuirilor lor de întrupare, când energia interioară a fiecărei monade este prea mică pentru susţinerea unui sistem corporal propriu şi manifestarea ei, oricât de simplă ar fi);
– întruparea unui grup mai mic sau mai mare de spirite (grup de spirite, popor de spirite, grupuri de popoare de spirite) într-un singur sistem corporal: întruparea unui popor de spirite (şi numim întruparea: „planetă”), întrupări ale unor grupuri mai mici sau mai mari de popoare de spirite (numim astfel de întrupări: „stea” şi „galaxie”).

Este necesar să fie reţinută ideea conform căreia nicăieri în acest univers – de altfel în oricare dintre universurile materiale (Universul Fizic, Universul Astral şi Universul Cauzal) nu au loc constituiri ale unui singur corp de întrupare – corp de manifestare unic – indiferent dacă este vorba despre întrupări individuale sau comune, divers-vibraţionale, divers-dimensionale.
Privite sub aspectul vibraţiei materiilor din care sunt constituite sistemele corporale, întrupările pot fi:
– întrupări în sisteme corporale cu corp de manifestare fizic;
– întrupări în sisteme corporale cu corp de manifestare astral;
– întrupări în sisteme corporale cu corp de manifestare spiritual (sau budhic).
După o prezentare sumară a fiecărui fel de întrupare prezentat mai sus, se va dezvolta puţin mai mult subiectul întrupărilor pământene.

1. ÎNTRUPAREA ÎN SISTEM CORPORAL CU CORP DE MANIFESTARE FIZIC
În principiu doar accept să folosesc o astfel de exprimare, dar sunt încredinţată că nu este o exprimare corectă. Toate corpurile, de orice vibraţie din acest univers sunt de fapt fizice, căci toate se raportează la corpul pe care îl avem acum pentru manifestare curentă – corpul fizic, adică acel corp ale cărui funcţiuni pot fi, în linii mari, urmărite cu ajutorul cu ajutorul aparatelor fizice de măsură, control şi susţinere a parametrilor generali de funcţionare.
Sistemele corporale cu corp de manifestare fizic sunt specifice fiecărui loc din fiecare galaxie: în funcţie de necesităţile de evoluţie ale spiritelor şi de condiţiile locale, materiale şi energetice locale.
În zona universului în care se află galaxia noastră, sistemele corporale ale tuturor speciilor sunt create prin ajutor exterior puterilor spiritelor primare – principalele spirite care desfăşoară aici evoluţiile lor: ori prin intermediul planetei, ori prin intermediul entităţilor dimensionale şi coordonatoare ale evoluţiilor locale.
În cazul întrupărilor pe Pământ, sistemul corporal complet – cel mai complex fiind cel al omului – cuprinde următoarele corpuri: corpul fizic, corpul dublu-eteric (sau vital), corpul astral (sau emoţional), corpul mental, corpul cauzal, corpul spiritual (sau budhic), corpul dumnezeiesc (sau atmic), corpul enesic şi corpul supraenesic.
În întruparea cu corp fizic, corpul fizic este corpul de manifestare curentă, de conştientizarea a manifestărilor curente. Însă el nu este unicul corp de manifestare: într-un astfel de complex corporal, corpul astral se poate desprinde pe termen scurt de restul sistemului corporal, aflându-se în detaşare sau călătorie astrală: numită şi vis, de majoritatea oamenilor. Este o posibilitate oferită de coordonatorii evoluţiilor, pentru diverse tipuri de activitate a spiritelor aflate în primele etape de evoluţie, la nivele relativ joase de vibraţie universică: corpul astral are astfel posibilitatea, în primul rând, de autostabilizare vibraţională: o recuoerare vibraţională necesară pentru că, prin activitate curentă, are loc pierdere de vibraţie la nivelul corpului emoţional în primul rând, care se transmite corpurilor adiacente sub numele de oboseală; recuperarea are loc în regiuni dinafara planetei (se va studia elementul Autostabilizare vibraţională ). De asemenea, prin intermediul acestei detaşări, călătorii astrale, se poate desfăşura în mod conştient cercetare de tip astral-mentală, necesară în perioadele de creaţie intensivă mentală pentru cercetarea aprofundată a mediului de trai, a populaţiilor biosistemului planetar, a mediului cosmic apropiat din galaxie.

2. ÎNTRUPAREA ÎN SISTEM CORPORAL CU CORP DE MANIFESTARE ASTRAL
Însă corpul astral detaşabil nu este singura folosire a acestui corp, în această subzonă a universului. Spiritul se poate întrupa direct în sistem corporal cu corp de manifestare astral, atunci când puterile sale sunt relativ mici (la începutul întrupărilor), sau experienţa sa este încă redusă (în etapele de învăţătură de susţinere a corpurilor de manifestare, precum şi la începutul oricărei trepte noi de evoluţie). Corpul astral este uşor de purtat, nu presupune activităţi curente care să presupună pierderea de vibraţie şi necesitatea autostabilizării vibraţionale (aşadar entităţile astrale nu dorm!). Este un corp de manifestare care face trecerea de la întrupările încă şi mai uşoare din Universul Astral – universul învăţăturilor de treaptă ale tuturor spiritelor. Tocmai de aceea numim convenţional corpul nostru – corp astral – pentru a ne aminti permanent de legătura pe care o creează cu Universul Astral, al învăţăturilor noastre cele mai subtile. Vom discuta câteva aspecte ale unor asemenea treceri la sfârşitul acestor prezentări, despre care am discutat de altfel şi în capitolul EVOLUŢII.

3. ÎNTRUPAREA ÎN SISTEM CORPORAL CU CORP DE MANIFESTARE SPIRITUAL
Sistemul corporal cu corp de manifestare spiritual (sau budhic – în literatura ezoterică) este de fapt un sistem corporal de călătorie interstelară sau, mai târziu în viaţa spiritelor – interzonală. Cu prilejul unor astfel de călătorii, spiritele cunosc modul de circulaţie al fluxurilor în interiorul galaxiilor, în exteriorul lor, cunosc legăturile matriceale din interiorul şi din exteriorul galaxiilor, modurile de fiinţare a tuturor întrupaţilor din mediul stelar. Se pregătesc astfel pentru înţelegerile tuturor activităţilor pe care creatorii materiali universali trebuie să le cunoască, în profunzimea lor, pentru ca, ulterior, să devină şi ei, la rândul lor, la fel ca şi ajutătorii şi coordonatorii lor: mari creatori ai structurilor universice de pretutindeni, ajutând astfel mai departe pentru susţinerea tuturor evoluţiilor de pretutindeni.

Toate aceste feluri de întrupări individuale sunt proprii omului. Numai spiritele ajunse în stadiul de creator conştient pot să călătorească conştient, în grup spiritual propriu coordonat şi protejat de ajutători secundari (monade aflate în evoluţii înaintate de ajutători) şi centrali (creatorii-coordonatori de evoluţii) de la o stea la alta, de la o galaxie la alta, de la o subzonă şi zonă la alta. Spiritele umane vin pe Pământ efectuând călătorii prin mediul universic: de la locul ultimei lor întrupări, în deplasare în grup spiritual propriu sau în grupuri obişnuite de întrupare din propriul lor popor spiritual. Călătoriile spirituale au loc sub formă de întrupaţi în sisteme corporale cu corpuri de manifestare spirituale (budhice). Sunt corpuri dotate cu senzori puternici, de mare pătrundere, până la formele cele mai intime de structură a universului: acolo unde fluxurile de filamente-materii şi filamente-energii se desfăşoară şi se înfăşoară într-o permanentă mişcare universală, formând, re-formând şi remodelând permanent existenţele subtile ale universului.
Faza următoare de întrupare este aceea de entitate astrală, fără a se face pauză de întrupare: prin voinţa spiritului şi posibilitatea corpului spiritual de a forma corpurile sistemului până la corpul astral de manifestare curentă (aşadar: constituirea corpului cauzal, mental şi astral). De la acest nivel, senzorii corpului astral pot reda formele structurilor fixe, materiale, cu existenţă mai mult sau mai puţin îndelungată, cu formele proprii, prin voinţa spiritului, de mişcare, staţionare, forme diverse de activitate, alte acţiuni volitive ale întrupaţilor. Este o pregătire complexă pentru faza următoare a evoluţiei planetare, întruparea în sistem corporal cu corp fizic de manifestare. Pentru această formă este însă necesară realizarea unei pauze de întrupare, de odihnă a spiritului, după care şi spiritele umane intră în întrupări cu corp fizic, ca şi celelalte vieţuitoare planetare.

Toate astfel de constituiri corporale sunt proprii acestei dimensiuni structurale de evoluţie a spiritelor primare, aflate la începutul evoluţiilor lor. Toate galaxiile sunt în acestă dimensiune structurală a Universului Fizic, chiar dacă ele sunt, în profunzimile subtile ale universului, susţinute în constituirea lor, în dezvoltarea şi funcţionarea lor interioară, de către dimeniunile structurale paralele ale universului. Entităţile dimensionale – care se constituie prin voinţa proprie şi nu prin naştere din părinţi, ca urmaşi ai acestora – efectuează însă şi ele evoluţii: învăţături de ajutor oferit spiritelor aflate în evoluţii primare, oferite şi primite semenilor lor din toate dimensiunile structurale ale universului, precum şi entităţilor ajutătoare şi coordonatoare din Universul Secundar şi Universul Central, care participă nemijlocit, simultan, la acţiunile concrete de ajutor din toate universurile materiale. Şi ele se manifestă prin sisteme corporale materiale, însă materiile – şi, proporţional: energiile vitalizante ale materiilor corporale – sunt de vibraţii superioare tuturor formelor de materii şi energii din toate zonele Universului Fizic. Pentru realizarea sarcinilor lor, astfel de entităţi nu au nevoie de corpuri specializate, corpuri structurate la fel ca şi corpurile vieţuitoarelor planetare primare (şi ajutătorilor lor întrupaţi direct în mijlocul lor, în corpurile lor). Însă ei se folosesc de astfel de structurări materiale, pentru a nu crea confuzii în rândul spiritelor primare pe care le ajută, aflate şi ele, la rândul lor, într-un lanţ complex al fiinţărilor, funcţionărilor, înţelegerilor din toate segmetele de evoluţii planetare. Tocmai de aceea ei se folosesc de astfel de structuri corporale, prin intermediul cărora oferă ajutor, oferă simultan învăţătură de ajutor semenilor: cu acelaşi fel de corpuri sau cu feluri diferite, după cum le este necesar, conform evoluţiilor lor.

CÂTEVA CUVINTE ÎN PLUS DESPRE ÎNTRUPĂRILE PĂMÂNTENE
Suntem, poetic – deşi foarte realist! – ţărână căreia spiritul i-a dat viaţă, îi dă viaţă în continuare, suntem, da! spirit care se manifestă prin corpurile materiale – dar fără ele nu am şti deocamdată ce să facem… Este timpul să nu ne mai dispreţuim corpul – corpurile care ne formează abilitatea de a ne conştientiza, apoi controla radiaţia spirituală şi de a o folosi concentrat pe direcţiile pe care corpurile noastre ne formează obişnuinţe. Învăţăm astfel să derulăm activităţi mai întâi prin corpuri simple, apoi din ce în ce mai complexe, apoi foarte complexe – până când ajungem să ne dăm seama că fiecare parte a acestei complexităţi reprezintă de fapt forţe, cupluri de forţe, seturi de forţe pe care le are spiritul şi pe care învaţă să le folosească; individual şi în totalitatea lor, din ce în ce mai fluid. Toate sunt îndreptate în principal către acţiuni de: întreţinerea vieţii, cunoaştere, deplasare, comunicare şi relaţionare, creaţie. Şi, pe parcursul tuturor învăţăturilor; primirea şi oferirea de ajutor în toate condiţiile de trai în mijlocul cărora se desfăşoară viaţa.

În mod obişnuit, când discutăm despre un astfel de subiect, îl numim „încarnare”. Dar cum trăim vremurile universalizării noastre, când cercetăm de unde venim, ce facem pe Pământ şi cum se vor oglindi trăirile noastre de aici în universalizările care merg în eternitate, este bine să universalizăm şi noi termenii folosiţi. „Încarnare” este un termen pe care îl folosim când este vorba despre corp fizic de manifestare: un corp format din carne, sânge şi os, cu structuri interioare de compoziţii diferite, cu stări de agregare a materiilor şi densităţi diferite, cu vibraţii diferite. Dacă ne gândim că un spirit se poate întrupa folosind tot felul de corpuri: de fapt de sisteme corporale cu corp de manifestare diferit, atunci trebuie să schimbăm perspectiva. Spiritele se întrupează şi folosesc corpuri pe care, pe Pământ, le numim:
– organisme mono- şi pluricelulare simple, care sunt antemergătoare împărţirilor marile regnuri cunoscute de noi. Sunt viruşi, bacterii şi alte organisme mici – numite azi protiste: protiste asemănătoare cu vegetalele, protiste asemănătoare cu animalele, protiste asemănătoare cu fungii. Toate organismele de acest fel fac legătura cu câte un fel de regn: vegetal şi animal – cele mai bine cunoscute de noi. Unii cercetători departajează fungii ca regn separat, alţii nu: nu este cazul decât să enumerăm în trecere felul de organisme pământene de acest fel;
– vegetale: corpuri cu structuri de densitate medie relativ mică, de regulă fixe – căci sunt primele întrupări care obişnuiesc spiritele să trăiască şi la punct fix, conştientizând de la nivelul lor evolutiv starea de imobilitate;
– animale: după ce au format voinţa proprie în termenii: mişcare (zbor, plutire în medii de diferite densităţi) şi repaos (staţionare la punct fix în raport cu alţi întrupaţi), spiritele învaţă diverse feluri de deplasări, prin modelarea mişcărilor în funcţie de mărimea, densitatea şi complexitatea sistemul corporal constituit în radiaţia spiritului. Evoluţiile obişnuiesc spiritele cu corpuri adecvate sarcinilor proprii de evoluţie locală: sisteme corporale adecvate sarcinilor primare de bază – deplasare, hrănire şi perpetuarea speciei (procreere) şi sisteme corporale adecvate unor sarcini spirituale înaintate. Mai întâi sarcinile sunt de înţelegere a relaţiilor dintre semenii apropiaţi, apoi de amenajare a spaţiilor de trăire proprie, mergând lent către acţiuni de creaţie: mai întâi inconştientă – căutare şi amenajare din instinct de locuri speciale pentru protecţia puilor, apoi treptat se trece în registrul creaţiei conştiente, îndreptate către satisfacerea din ce în ce mai complexă a necesităţilor de trai. Asemenea sarcini pornesc insular (adică puţin câte puţin) din evoluţiile de întrupaţi vegetali (diverse tipuri de simbioze pentru pregătirea spiritelor în vederea conştientizării trăirilor şi lucrărilor împreună) şi animali (vegetaţie cu bacterii, apoi cu organisme mai dezvoltate, trăind dependent prin hrană şi adăpost – adică pentru protejarea propriei vieţi).
Întrupările – căci nu le mai putem numi încarnări, aşa cum ne dăm astfel seama – nu se reduc la felurile de sisteme corporale pământene. Pământul cuprinde, pe întinderile sale (ape şi pământuri-continente deopotrivă) doar părţi din linii de evoluţie care completează sau dezvoltă alte evoluţii, pe alte planete, cu alte feluri de sisteme corporale, care oferă condiţii optime de dezvoltare a forţelor spirituale de o mult mai mare diversitate decât aceea pe care o cunoaştem pe Pământ. Pământul este doar un loc dintre nenumărate locuri care dezvoltă forţele spirituale: prin corpurile pe care le poate oferi spiritelor aici, în condiţiile sale de materii şi energii specifice, la nivele de vibraţie specifice, sub influenţe cosmice şi dimensionale specifice acestui loc din univers.

Noi, oamenii, venim pe Pământ ca spirite foarte înaintate în evoluţii: primare, secundare sau centrale. Suntem veniţi cel puţin pentru a doua oară în acest loc din univers: discutăm însă despre cicluri de vieţi – nu de vieţi pământene. Sunt cicluri care ni se petrec acum la intervale lungi cât o adevărată eternitate, timp în care evoluţiile noastre sunt de cunoaştere superioară a forţelor spirituale care ni se dezvoltă mereu, permanent, sunt evoluţii de aplicare a lor, de consolidare apoi: a acestora şi a tuturor celor cunoscute anterior. O consolidare prin prisma celor mai noi forţe conştientizate, a aplicaţiilor anterioare, consolidări cu un asemenea bagaj în plus faţă de întreg ciclul precedent, desfăşurat cu mult timp înainte, pe aceste meleaguri ale universului. Spiritul înaintat în evoluţii ţine cont de toate, accesează cu uşurinţă toate memoriile nivelelor sale spirituale şi efectuează cu relativă uşurinţă corecţiile necesare unor noi desfăşurări de trepte, oriunde în univers.
Dar niciodată o asemenea călătorie spirituală, a unor spirite înaintate, nu are loc numai pentru beneficiul propriu sau de grup personal, restrâns. Evoluţiile spiritelor în asemenea călătorii sunt strâns corelate cu evoluţiile pe aceeaşi planetă a unor alte popoare de spirite care efectuează chiar pentru prima dată, ca rezidenţi, evoluţiile lor progresive, pe care şi călătorii din alte zone ale universului le-au parcurs cândva. În acest fel, călătorii devin ajutătorii rezidenţilor de pe planeta unde ei sunt, de fapt, musafiri!
Desfăşurările sunt însă şi mai complexe întrucât, la rândul lor, populaţiile spirituale care efectuează aici evoluţii progresive sunt corelate la rândul lor cu evoluţiile altor popoare de spirite care efectuează local doar evoluţii preliminare, pregătitoare pentru viitoarele lor evoluţii progresive: pre-cunoaşteri ale locurilor, condiţiilor de evoluţie, populaţiilor biosistemice locale, etc.
În acest fel, în cumulul evoluţiilor împletite în acelaşi loc, punct universic, se desfăşoară permanent evoluţii de ajutători, în paralel cu alte sarcini şi învăţături personale. Astfel de învăţături de într-ajutorare reciprocă sunt învăţături complexe, pentru oferire şi primire de ajutor în egală măsură. Cei înaintaţi devin ajutători pentru rezidenţi, rezidenţii, la rândul lor, devin ajutători pentru spiritele aflate în evoluţii preliminare. Cu toţii devin ajutători pentru fiecare grup de spirite care evoluează pe planetă, ca participanţi la formarea biosistemului planetar – deosebit de complex, după cum vedem.
Toate îşi împletesc evoluţiile, simple sau complexe, cu evoluţiile proprii ale planetei, ale stelei care îşi guvernează planetele la a căror constituire şi derulare de destine participă direct: fiind cu toate, la rândul lor, evoluţii de o complexitate deosebită, prin întruparea unui popor de spirite sau a mai multor popoare de spirite într-un corp comun: pe care îl cunoaştem de aici, de pe Pământ, sub formă de stea şi planetă. Iar în depărtările uriaşe, ne-perceptibile decât prin energiile pe care le trimit în toate părţile universului sunt galaxiile ca forme de întrupare, diferite constitutiv de galaxiile pe care le cunoaştem din zona noastră – galaxiile matriceale formate prin legături matriceale între stele şi planete, nu prin întrupare simultană a popoarelor spirituale în stele, planete şi biosistem propriu.

ÎNTRUPĂRI COMUNE:
ÎNTRUPĂRILE SPIRITELOR INTRAPLANETARE
În acest moment avem o orientare deja formată privind definirea întrupării comune a unui întreg spirit – la începuturile timide ale evoluţiilor spirituale: o întrupare a spiritului întreg într-un corp mic, uşor de gestionat pentru întregul spirit aflat pe primele sale trepte de învăţătură de orientare prin forţe proprii în spaţiile universice. Pe Pământ, astfel de întrupări sunt proprii spiritelor pe care le-am numit intra-planetare: evoluează protejate de planetă, chiar în interiorul poporului care se întrupează în această formă macro-cosmică – planeta. Intuiţia populară plasează astfel de spirite în contextul pământos concret, crezându-le “fără spirit” (peisaj, tablou fără viaţă), căci mental nu se văd radiaţiile spirituale (sub formă de con sau stea) de-asupra vieţuitoarelor mărunte ale planetei. Ca un fel de proiecţii virtuale într-un spaţiu fără suflet. Dar de fapt, planeta are un suflet uluitor de puternic şi bogat, chiar dacă nu simte fizic călcătura paşilor noştri, copitele animalelor, felul în care cârtiţele îşi sapă galerii spre pântecul său, sau oamenii scoţându-i „măruntaiele” pentru a le expune pe pieptul lor uneori prea puţin iubitor de pământuri şi de stele…
Planeta este tot aceea care creează corpurile micilor vieţuitoare, care nu au încă puterea de a-şi constitui corpuri în radiaţia lor spirituală, dar învaţă treptat, prin exemplul oferit de ajutătorii înaintaţi întrupaţi în mijlocul lor, să-şi ia în primire corpuşoarele formate din bule desprinse din matricea eteric-vitală a planetei. Apoi învaţă să şi le hrănească, să le întreţină, învaţă treptat să se înmulţească, să nască pui şi să-i crească, constituind astfel şi, treptat, conştientizând un ciclu complet de întrupare.
Întrucât întruparea unui spirit mic este asemănătoare cu cea a noastră, a oamenilor (pe Pământ: vieţuitoarele planetare de la viruşi la mamifere exclusiv), ne vom îndrepta atenţia pe scurt asupra marilor întrupări comune ale popoarelor spirituale întregi: planetă, stea şi galaxie.

MARILE ÎNTRUPĂRI COMUNE: PLANETĂ, STEA, GALAXIE
Treptat, pe măsura creşterii energiei interne, a experienţei folosirii acestei energii, spiritele ajung să se întrupeze în mod diferit de primele mici întrupări comune: deşi spiritul nu se dezmembrează încă, fiecare monadă în parte are la un moment dat posibilitatea, forţa interioară de a dezvolta o întrupare cu un corp separat de cele ale fraţilor săi de spirit: numim aceste întrupări: individuale.
Tot treptat, pe măsura creşterii conştiinţei de sine prin întrupări succesive individuale, se creează condiţiile spirituale întrupării unui popor întreg de spirite sau unei multitudini de popoare de spirite într-un sistem corporal comun, asemănător celui de întrupare individuală, însă de proporţii mult mai mari.

Întruparea pe care o cunoaştem sub formă de stea şi planetă este tot o întrupare cu scop de manifestare, chiar dacă ea este o manifestare exclusiv de câmp. Întrupările care se constituie în planetă sau stea (să discutăm deocamdată despre ele) şi dezvoltările fenomenologiei specifice lor aşa cum cunoaştem azi în linii mari – sunt rezultatul legilor cu un oarecare automatism de fiinţare pe termen relativ scurt la scara eternităţii vieţii spiritelor. Însă spiritele astfel întrupate, formând macrostructuri ale universului, se manifestă activ, chiar dacă este vorba numai despre o manifestare de percepţie şi direcţionare/redirecţionare de atenţie, de concentrare spirituală, după cum merg mişcările fluxurilor energo-materiale pe care ele le percep. Mişcările sunt fizice pe suprafeţele şi în interiorul planetelor şi stelelor, dar urmărirea lor este o activitate mentală, care se dezvoltă, se consolidează şi se focalizează în planurile existenţiale complexe din spaţiile universice. O astfel de activitate mental-cauzală (uneori chiar astrală, dar nu ne ocupăm acum de acest aspect) se derulează fără ca vreun spirit să participe direct la desfăşurările vieţii biosistemului însoţitor sau să se amestece în fenomenologia fizico-chimică a corpului fizic existent, planetar sau stelar.
Spiritele ajunse în această fază de evoluţie învaţă desfăşurarea simultană a unor manifestări cunoscute şi consolidate anterior, necesare pentru centrarea şi ordonarea atenţiei asupra unui ţel comun pentru un grup întreg. Se are în vedere dezvoltarea unor înţelegeri ample ale necesităţilor grupurilor de evoluanţi individuali care desfăşoară activităţi comune, deşi sunt diferiţi ca profil spiritual şi obişnuinţe de manifestare. Urmare a unor asemenea evoluţii comune, spiritele care le-au parcurs vor deveni mult mai concentrate asupra oricăror problematici atinse de trăiri ulterioare, vor avea puterea de a aprofunda percepţii cu care până atunci doar se confruntaseră, cunoscând că există, fără a putea înţelege până unde se pot realiza adânciri, aprofundări ale acestora. Întrupările comune ale popoarelor de spirite sunt:
– Planetă: întruparea unui întreg popor de spirite într-un corp comun, planetar, care poate susţine viaţa şi manifestarea unui număr finit de spirite aflate la începuturile evoluţiilor lor (spirite intraplanetare) – pe Pământ sub formă de vieţuitoare mărunte, precum şi a unui număr (de asemenea finit) de spirite aflate în evoluţie individuală (extraplanetară) – pe Pământ sub formă de mamifere şi oameni. Susţinerea lor are loc indiferent dacă acestea au puterea de a înţelege sau nu că trăirea lor se desfăşoară pe un corp viu (asemenea lor înşişi) care susţine cu greutate, dar şi cu multă abnegaţie, viaţa tuturor spiritelor alături de ea;
– Stea: întruparea mai multor popoare de spirite într-un corp comun, stelar, având putere de susţinere a unor procese vitale care nu se pot desfăşura decât în prezenţa unor energii spirituale cumulate ale tuturor spiritelor care se reunesc astfel. Procesele fizico-chimice pe care le cunoaştem acum ca fiind desfăşurate la nivelul stelelor sunt dublate de alte asemenea procesări, puţin sau de loc cunoscute momentan pe Pământ, care întreţin viaţa la toate nivele corpurilor fluidice. Sunt astfel ajutate manifestările multor popoare de spirite aflate în faze diferite de evoluţie, sub guvernarea sa.
O stea susţine viaţa şi desfăşurarea evoluţiei unui număr finit de planete, cu toată încărcătura lor de vieţuitoare care trăiesc pe ele, prin intermediul unei matrici eterice (vitale). Prin această matrice se susţine constituirea, întreţinerea energo-materială a planetelor, menţine legătura între planete şi, mai departe, menţine legătura cu toate stelele din organizarea complexă din care face parte – galaxia matriceală.
O galaxie matriceală este o organizare sub formă de galaxie (grup organizat) a unei multitudini de stele reprezentând popoare spirituale cu evoluţii diferite, cu planetele aferente aflate şi ele în etape diferite de evoluţie. O astfel de organizare este susţinută prin matrici comune – şi nu prin corpuri comune: pentru a ajunge în fazele specifice unui corp comun galactic, formând un complex evolutiv cumn, popoarele spirituale au nevoie să de o evoluţie îndelungată, acumulând multă energie, dublată de o experienţă pe măsură.
– Galaxie: întruparea unei multitudini de popoare de spirite, care au parcurs anterior evoluţiile tip “planetă” şi “stea”. Aşadar, este necesar să se deosebească forma de organizare “galaxie matriceală” de forma de întrupare “galaxie”: prin organizarea galactic-matriceală, comună stelelor şi planetelor lor din zonele I şi II ale Universului Fizic, acestea învaţă să se alinieze cerinţelor pe care le vor cunoaşte în etapa finală a evoluţiilor primare: galaxia ca formă de întrupare.
Într-o asemenea formă de întrupare, toate spiritele care formează o galaxie se manifestă prin corpuri bine cunoscute de ele, de-a lungul tuturor evoluţiilor parcurse în zonele I şi II ale universului: individuale şi comune deopotrivă.
(Se va urmări studiul  „Zonele Universului Fizic" )
Prin întruparea tuturor spiritelor la acelaşi nivel de conştiinţă, folosind corpuri-componente ale unei galaxii: stele, planete, biosisteme însoţitoare, simţirea tuturor se va concentra într-un câmp emoţional-mental-cauzal comun. Iar aceasta se va petrece, indiferent dacă este vorba despre organisme monocelulare – până la cele mai complexe, mai rafinate forme de întrupare individuală: unde formele umane sunt departe de a fi creaţia cea mai înaintată a universului, aşa cum cred unii dintre semenii noştri azi… Ca urmare, ceea ce simte fiecare vieţuitoare de pe o planetă simte identic şi planeta pe care trăieşte, şi steaua care le luminează – alături de toate celelalte stele şi planete din galaxie.
Discutând despre tema câmpului comun, este necesar să subliniem faptul că întrupările individuale se desfăşoară în forme de simţire şi de activitate individuală în câmp mental colectiv, susţinute de câmpurile mentale planetar-stelare locale, în timp ce toate întrupările comune, planetare, stelare şi galactice se desfăşoară în câmp mental comun, creat de puterile energetice reunite ale tuturor spiritelor din componenţa întrupărilor şi de elementele matriceale locale. Diferenţa între cele două feluri de câmp este dată de faptul că în câmpul mental colectiv se regăsesc activităţile unui bloc de spirite de evoluţii foarte diferite, care se influenţează diferit unele pe altele, în timp ce în câmpul mental comun se regăsesc numai activităţile specifice unor spirite de aceeaşi treaptă evolutivă ; ele se ajută reciproc, se împletesc către acelaşi subiect comun de percepţie sau concentrare, fiecare spirit simţind, şi acumulând în mod conştient experienţă de acelaşi fel: şi din activitatea proprie, şi din activitatea semenilor întrupaţi alături de ele.
În galaxiile matriceale din zona I şi II a universului ambele câmpuri însă se desfăşoară în acelaşi spaţiu, în acelaşi segment de vibraţii stelar-planetare sau galactice. Ele se împletesc, fără însă ca planeta sau steaua să influenţeze cu ceva evoluţiile vieţuitoarelor – spiritelor întrupate pe planete sau în jurul acestora (indivizi sau entităţi astrale). Iar acest lucru este necesar evoluţiilor de început ale spiritelor primare, care nu au experienţa uşurinţei desfăşurării activităţii lor în condiţiile perceperii altor influenţe majore pentru ele. Când însă evoluţiile spiritelor ajung să fie foarte înaintate, ele învaţă şi consolidează activităţi proprii sub influenţele puternice ale altor popoare spirituale: este cazul galaxiei ca formă de întrupare, din zona a III-a a universului.

Toate sistemele corporale despre care am discutat – fie individuale, fie comune – fac parte din structurile câmpului universal al dimensiunii structurale locale, specifică evoluţiilor spiritelor primare, care efectuează aici primele lor evoluţii: de obişnuire cu corpurile şi cu manifestările pe care le vor folosi în eternitatea vieţii lor.

La fel ca şi întrupările individuale, întrupările comune de tip stea şi planetă pot fi întrupări fizice şi astrale – nu şi întrupări cu corp de manifestare spiritual. Căci întrupările cu corp de manifestare spiritual răspund unei anumite trepte de necesitate a spiritelor individuale, care pregătesc de fapt spiritele pentru folosirea percepţiilor la înţelegerea circulaţiilor fluxurilor de filamente de toate vibraţiile din această dimensiune structurală a universului.

Dimensiunile structurale paralele nu sunt spaţii cu corespondenţe locale ale stelelor şi planetelor. Nu este bine să folosim expresii de felul: “proiecţii”, căci intrăm prin confuzii în lumea virtualului, ceea ce nu este cazul: unde virtualul este o reprezentare care nesusţinută de radiaţie spirituală, care să determine simţiri ale vreunui spirit. Dimensiunile structurale paralele nu sunt constituite din împletiri de stele şi planete în galaxii locale, chiar dacă spaţiul de tangenţă cu cel al nostru participă nemijlocit la formarea şi susţinerea galaxiilor. Proprietăţile spaţiilor lor rezultă din vibraţiile foarte înalte şi din compactizările puternice realizate de către entităţile dimensionale.
Întrupaţii din spaţiile dimensionale paralele folosesc spaţii fără capete, ondulatorii, care se întrepătrund şi rămân în acelaşi timp concentrice spaţiului nostru dimensional: care este structurat în galaxii, în subzone şi zone despărţite între ele, pentru ca spiritele aflate în evoluţii primare să se obişnuiască cu circulaţii între repere de clare de existenţă, de învăţătură, elemente cu care vor învăţa la rândul lor alte generaţii de spirite care le vor urma în evoluţii.

Dictionar