MONADĂ

Monada este cea mai simplă formă de structurare a energiei fundamentale necreate. Ea se formează conjunctural, în spaţii neorganizate şi este, de asemenea, cea mai simplă formaţiune energetică cu autonomie de mişcare, însoţită de forme incipiente de orientare în spaţiu, în funcţie de impulsurile primite din exterior. Ea are o structură interioară stabilă, formată din celule de energie fundamentală, ale căror forme şi dimensiuni vor sta la baza apariţiei şi modelării permanente a manifestărilor monadei în mediul exterior. Pentru susţinerea şi modelarea manifestărilor sale, monada se va aproviziona permanent cu energii din mediul său de trai. O parte din această energie se va acumula în interiorul său, compactizată în celulele sale fundamentale şi în spaţiile dintre ele, formând astfel baza existenţială a monadei, baza dezvoltării sale eterne. Modul în care au loc acumulările succesive de energie în interior, contribuind la creşterea energetică a celulelor fundamentale – mai lent sau mai rapid, în volum mai mare sau mai mic – va conduce la formarea particularităţilor de comportament al monadelor în exteriorul lor. În continuare, toate vor crea o bază bogat reprezentată pentru formarea nuanţelor de manifestare, mereu mai diverse, mai subtile, pe măsura creşterii potenţialului energetic interior.

Monadele nu se formează toate simultan, odată pentru totdeauna, toate de acelaşi fel: ca mărime, organizarea celulelor lor energetice interioare, densitate a compactizărilor energiilor interioare, ritm de creştere al compactizărilor interioare, etc. Nu se formează aşadar simultan, pentru ca apoi doar unele dintre ele să se desprindă din acest "roi" uniform primordial, dorind să trăiască rupte din roiul lor, datorită unei trăiri distructive pe care azi o numim egoism. Formarea lor este un proces permanent, neîntrerupt: în fiecare moment al eternităţii se formează astfel noi, mereu noi monade, în condiţii diferite de la o clipă la alta a existenţei celor formate anterior.

Conform distribuţiilor celulelor energetice fundamentale, energia astfel atrasă şi compactizată în interiorul monadei radiază în exterior surplusul de energie şi energie parţial folosită. Energia radiantă emisă astfel poate fi dirijată spre diferite scopuri, formând manifestările monadei.

(Se pot urmări studiile : Energie fundamentală, Formarea monadelor , Evoluție )

Putem înţelege astfel formarea monadelor ca fiind un proces absolut natural, conjunctural – şi nu creat de vreo conştiinţă exterioară – care se derulează permanent, în aceleaşi condiţii, în straturile energiei fundamentale: nelimitată, necreată şi neorganizată.
De asemenea, putem înţelege modul de constituire a structurii interioare a monadei, care îi oferă posibilităţi de evoluţie proprie. Asemenea posibilităţi apar treptat, prin creşterea componentelor sale: celulelor energetice fundamentale – cele mai mici forme de compactizare a energiei fundamentale în interiorul ei însăşi. Energia fundamentală este aşadar un ocean infinit ce poate oferi şi condiţii de constituire a celulelor fundamentale, apoi a monadelor formate din asemenea celule, dar şi condiţii de existenţă, dezvoltare, circulaţie şi evoluţie ale monadelor.
În mediul lor natural, celulele energetice fundamentale se atrag reciproc şi se stabilizează grupat, formând ceea ce numim monade: adică structuri care ne interesează direct în cunoaşterea noastră proprie, căci noi suntem acum monade dezvoltate, evoluate, care au toate condiţiile de a evolua în eternitatea vieţii pe care o avem.
Aşadar, dacă celulele energetice fundamentale sunt cele mai simple şi mai mici formaţiuni energetice, monada este cea mai simplă formaţiune care poate avea:
– structură interioară complexă, şi care îşi dezvoltă complexitatea pe măsura înaintărilor în trăiri diverse şi profunde;
– autonomie de mişcare;
– forme incipiente de orientare în spaţiile energiei fundamentale, în funcţie de impulsurile primite din exterior.

Monada are astfel o structură interioară stabilă, formată din celule de energie fundamentală compactizată, al căror număr, forme şi dimensiuni vor sta la baza apariţiei şi modelării permanente a manifestărilor monadei în mediul exterior. Dacă numărul şi forma celulelor va rămâne constant pe parcursul evoluţiilor, volumul lor se va mări permanent, pe măsura diversificării manifestărilor sale şi dezvoltării, apoi aprofundării lor.
Pentru susţinerea şi modelarea manifestărilor sale, monada se va aproviziona permanent cu energii din mediul său de trai. O parte din această energie se va acumula în interiorul său, compactizată în celulele sale fundamentale şi în spaţiile dintre ele, remodelând permanent astfel baza existenţială a monadei, baza dezvoltării sale eterne. Modul în care au loc acumulările succesive de energie în interior, contribuind la creşterea energetică a celulelor fundamentale – mai lent sau mai rapid, în volum mai mare sau mai mic – va conduce la formarea particularităţilor de comportament al monadelor în exteriorul lor. În continuare, toate vor crea o bază bogat reprezentată pentru formarea nuanţelor de manifestare, mereu mai diverse, mai subtile, pe măsura creşterii potenţialului energetic interior.
Monadele nu se formează toate simultan, odată pentru totdeauna, toate de acelaşi fel: ca mărime, organizarea celulelor lor energetice interioare, densitate a compactizărilor energiilor interioare, ritm de creştere al compactizărilor interioare, etc. Nu se formează aşadar simultan, pentru ca apoi doar unele dintre ele să se desprindă din acest “roi” uniform primordial, dorind să trăiască rupte din roiul lor, datorită unei trăiri distructive pe care azi o numim egoism. Formarea lor este un proces permanent, neîntrerupt: în fiecare moment al eternităţii se formează astfel noi, mereu noi monade, în condiţii diferite de la o clipă la alta a existenţei celor formate anterior.
Conform distribuţiilor celulelor energetice fundamentale, energia astfel atrasă şi compactizată în interiorul monadei radiază în exterior surplusul de energie şi energie parţial folosită. Energia radiantă emisă astfel poate fi dirijată spre diferite scopuri, formând manifestările monadei.
Comparând formele de manifestare ale diferitelor monade, ele pot fi încadrate în tipuri generale, după cum urmează:
– monadă feminină (MF): este o stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată prin avânt, îndrăzneală, curiozitate. Însă fără o folosire echilibrată a acestor înclinaţii native, monada poate ajunge rapid să nu mai facă faţă acţiunilor în care se angajează. Este nevoie să fie ajutată, până când învaţă să-şi echilibreze avântul, înaintările, în funcţie de necesităţi şi de conştientizarea propriilor puteri în fiecare moment al trăirilor sale. Monadele feminine primesc noutăţile rapid, fără mari reţineri, formându-şi din mers curajul înaintărilor, experimentărilor, dezvoltând treptat: îndrăzneala, avântul, curiozitatea.
Într-un sens larg, care creează înţelegere în căutarea sensurilor universale – nu doar locale şi momentane – numim acest tip de forţe: forţe spirituale feminine. La un moment dat al evoluţiilor, pentru cunoaşterea acestor forţe, pentru înţelegerea lor şi folosirea conştientă în evoluţii, este necesară reliefarea lor, prin forme specifice de întrupare a monadelor feminine: astfel se formează corpurile de manifestare feminine;
– monadă masculină (MM): aceeaşi stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată mai puţin prin îndrăzneală, avânt, curiozitate, dar având o putere şi o rezistenţă mult mai mare decât monada caracterizată prin forţe feminine (monada feminină), cu care astfel evoluează în tandem, în cuplu, susţinând-o în acţiunile sale. În acest cuplu, monada masculină beneficiază de exemplul monadei feminine, învaţă din impulsionările monadei feminine să se orienteze spre mediul său de trai cu acelaşi fel de avânt, mobilizare în noi acţiuni, cu curiozitate în faţa noutăţilor;
Monadele masculine au şi ele înclinaţie de înaintare, dar au forţe interioare foarte puternice, în stare să susţină şi pe altcineva în plus. În evoluţiile pe care le fac, folosindu-şi aceste forţe, Se formează treptat conştiinţa propriei rezistenţe şi perseverenţa în manifestarea unor astfel de forţe, dorinţa de ajutor şi de susţinere cu generozitate. Numim forţele de acest tip – forţe spirituale masculine. În stadiul primar al necesităţilor de evoluţie se formează, pentru reliefarea şi înţelegerea forţelor de acest tip al monadelor, corpuri de manifestare masculine.
Înţelegem astfel faptul că nici o monadă nu are sex, doar puterile monadelor, forţele lor interioare le putem asocia principiului masculin sau feminin. Pe parcursul evoluţiilor se vor forma treptat tot felul de înclinaţii: de primire a noutăţilor, de căutare a forţelor interioare prin care monada să-şi susţină înaintările, fără deznădăjduire, cu curaj şi perseverenţă, ajutând şi susţinând şi fraţii săi de spirit. Apoi, pe măsura creşterii puterilor sale interioare, va învăţa să susţină, să ajute şi alţi membri ai grupurilor de evoluţie sau ai comunităţilor de întrupare.
Cea mai simplă formă de spirit, creată de către coordonatorii-ajutători de evoluţii, este aceea care cuprinde o pereche de monade, cu forţe complementare manifestate concret, clar: o monadă cu forţe de tip feminin (pe scurt: monadă feminină) şi o monadă cu forţe de tip masculin (pe scurt: monadă masculină).
– monadă neutră (MN): aceeaşi stare comparativă a unei monade faţă de alte monade, particularizată printr-o dorinţă de independenţă, de libertate deosebită, dar având o putere energetică mai mică decât fraţii săi de spirit – monada feminină şi monada masculină – depinzând astfel de ajutorul lor în evoluţie. Susţine după puterile sale cuplul MM + MF şi le oferă exemplul personal în căutarea echilibrată a libertăţii de manifestare. În plus, monada neutră completează, atunci când est necesar, învăţătura de acordare şi primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit.
Poziţia monadelor neutre alături de monadele masculine şi feminine este, sub toate aspectele sale, nu chiar atât de simplu de înţeles. De aceea sunt necesare explicaţii suplimentare privind diverse particularităţi ale prezenţei lor alături de cuplul MM+MF.
Astfel, în funcţie de mărimea structurilor interioare ale monadelor, de împletirea forţelor energetice interioare radiante din asemenea structuri, monadele pot fi mai mari sau mai mici, după cum au existat condiţiile lor de formare, în mediul fundamental.
Coordonatorii evoluţiilor formează spiritele ca grupări de: minimum 2 monade: monadă feminină + monadă masculină – până la maximum 10 monade.
Însă în componenţa unor astfel de grupări primare care formează spiritele, intră şi alte feluri de monade, care creează în plus un anume fel de conştientizări ale forţelor lor: mărimea sau intensitatea forţelor interioare, conform cărora monadele pot avea forţe mai mari sau mai mici, chiar dacă, în raport cu înclinaţiile generale, ele pot fi incluse oricând în categoriile monadelor masculine sau feminine. Astfel ne întâlnim cu monade feminine şi monade masculine, cu forţe mai mari sau mai mici şi, dintre ele, unele pot avea nevoie de ajutor pe parcursul evoluţiilor lor, altele nu-l necesită şi nici nu-l caută în mod special. De aceea se formează spirite cu una sau mai multe perechi MM+MF, care se vor ajuta între ele, dar şi spirite cu perechi şi, pe lângă ele, monade cu puteri mai mici, dar echilibrate între ele, care vor fi ajutate de către celelalte monade din spirit. Însă şi monadele cu puteri mai mici vor contribui, la rândul lor, la echilibrarea şi conştientizarea forţelor perechilor formate.
Astfel de monade le putem numi monade neutre. Ca înclinaţie generală, monadele neutre acceptă noutăţile. Au şi puteri pe măsura dorinţelor lor de înaintare. Nu simt nevoia de ajutor, sunt echilibrate, însă trebuie să înveţe să primească şi să ofere ajutor, la fel ca şi celelalte monade.
Aflate în compania unui cuplu: monadă feminină + monadă masculină, o monadă neutră nu deranjează cuplul, căci ea se particularizează în plus prin dorinţă de libertate – o numim independenţă, o libertate specială, deosebită – chiar dacă puterea energetică este mai mică. Simţul lor de orientare le determină să înţeleagă repede că au puteri mici, însă se pot descurca cu ele dacă nu se aruncă în orice acţiune, pe care simt că nu le pot duce la bun sfârşit. De aceea au şi acest simţ al independenţei, pe care treptat îl vor inspira şi monadelor feminine şi masculine, în compania cărora evoluează.
Coordonatorii evoluţiilor sunt aceia care hotărăsc monadele care vor intra în componenţa unui spirit, pe post de monade neutre, în funcţie de necesitatea de a primi ajutor şi a oferi ajutor, resimţită de celelalte monade din spirit. Hotărârile de acest fel sunt luate însă numai în funcţie de înclinaţia spre libertate a monadelor în cupluri, căci în cuplu se formează în timp înclinaţii posesive sau dependente, care pot limita înaintările. Asemenea înclinaţii posesive se estompează însă prin existenţa în jurul cuplului a unei monade neutre.
Monadele neutre dau un exemplu personal în manifestări echilibrate, completând şi învăţătura de acordare / primire de ajutor ale fraţilor săi de spirit. Se creează astfel primele forme de frăţie generală spirituală: într-o formaţie de 3 monade, se va afla un cuplu de două monade şi o monadă neutră. Este o frăţie de tip primar, necesară în derularea sarcinilor din fiecare etapă a evoluţiillor.
Evoluţiile coordonate şi atent îndrumate conduc la dezvoltarea tuturor forţelor monadelor de orice fel, astfel încât, conştientizând în paralel forţele de diferite tipuri care se universalizează în jurul şi în interiorul lor, monadele ajung treptat să-şi cunoască şi să-şi echilibreze şi forţele, şi dezvoltările lor, într-un parcurs pe care îl numim evoluţii primare. Fazele înaintate ale evoluţiilor primare dezvoltă cantitativ şi în profunzime astfel de forţe spirituale, formând treptat apropieri, asemănări tot mai puternice între monadele de aceeaşi treaptă evolutivă.
La finalul evoluţiilor primare se estompează mult diferenţierile dintre monade; ele învaţă în continuare, pe parcursul evoluţiilor secundare, cum să-şi dezvolte în mod armonios, echilibrat, toate felurile de forţe pe care le au: şi de tip masculin, şi de tip feminin, şi libertatea de manifestare, după împrejurările cerute de vieţile lor şi de societăţile în mijlocul cărora evoluează.
Expresia “stare comparativă” arată că starea de monadă feminină, masculină sau neutră poate fi purtată de orice fel de monadă. Ea apare numai ca poziţie pe care o hotărăsc coordonatorii de evoluţii atunci când creează uniunea de monade care este spiritul, pentru învăţături multiple. Astfel, MF, MM şi MN devin părţi componente ale spiritului, monade care învaţă treptat ajutorul acordat şi acceptat în derularea tuturor trăirilor, tuturor învăţăturilor de-a lungul evoluţiilor sale, în starea începuturilor lor, pe care o putem numi evoluţie primară.
Aceste stări comparative îşi pierd însă treptat din accentul lor de la începutul evoluţiei, pe măsura creşterii puterii energetice interioare, a creşterii experienţei sale totale. Uniformizarea caracteristicilor de manifestare concretă a monadei este una dintre cerinţele evoluţiei primare: echilibrarea prin dezvoltarea tuturor laturilor de manifestare, prin împletirea tuturor aspectelor pe care le poate conştientiza în drumul său orice fel de monadă, indiferent de înclinaţiile sale primare.

Dictionar