EVOLUŢIE INTRAPLANETARĂ

1. PE SCURT: Este prima parte a evoluţiilor spirituale, când radiaţia spiritelor este în stadiu incipient de dezvoltare, însă suficient de puternică pentru a participa, chiar dacă în mică măsură, şi a folosi un mic sistem corporal: dar este insuficient de puternică pentru a-l constitui, de aceea planeta pe care evoluează participă în cea mai mare proporţie la constituirea sistemului lor corporal. 

Ele fac evoluţie pe toată perioada de întrupare a planetei, cu diverse feluri de corporalitate şi în perioade planetare nu le obosesc, intrând şi ieşind periodic, când vibraţia planetei este optimă manifestării lor. În acest fel, toate monadele din spirit învaţă să se manifeste încă dinainte ca puterea lor energetică să crească suficient pentru a-şi constitui un sistem corporal prin participaţie împreună cu entităţi ajutătoare (îngeri). 

2. DISCUŢII

Evoluţia primară intraplanetară este treapta de evoluţie cea mai răspândită pe Pământ: de la viruşi până la mamifere (aşadar exclusiv mamiferele şi oamenii – bunînţeles).

La începutul evoluţiilor, monadele nu au putere să-şi constituie singure corpuri, într-o radiaţie monadică încă slabă comparativ cu aceea a monadelor mai evoluate – adică intrate în evoluţii cu mult înaintea celor mici. De aceea, pe de o parte coordonatorii de evoluţii formează grupări de monade – pe care le numim spirite – care vor evolua împreună până la obţinerea unor forţe suficient de puternice pentru continuarea evoluţiilor pe cont propriu, ca monade independente; pe de altă parte, la începutul acestor evoluţii (pe care le-am numit primare), planetele pe care evoluează treptat spiritele le asigură constituirea corpurilor lor, chiar din elementele matriceale proprii. Monadele cele mici doar preiau corpurile în gestionare (spunem că se nasc în lumea noastră); în continuare învaţă să şi le întreţină, să şi le protejeze, să le înmulţească şi să le folosească corespunzător forţelor lor spirituale, diversificând treptat folosirile lor.
De aceea spunem că astfel de evoluţii sunt evoluţii ajutate de planeta pe care se întrupează spiritele şi în câmpurile căreia ele vor trăi o perioadă lungă de timp. Spiritele se află în protecţia planetei, în câmpurile sale, asigurându-le astfel canalele de destin care le vor ajuta să înveţe tot ce le trebuie pentru a se manifesta pe planetă. Le numim spirite în evoluţie intra-planetară întrucât ele sunt chiar în radiaţia poporului spiritual care se întrupează ca planetă. Cunoscând acum mai multe noţiuni privind radiaţia spirituală  vom înţelege mai bine acest lucru acum.
Această perioadă de evoluţie va cuprinde o serie de etape care asigură spiritelor înaintarea lor în evoluţie:
– adaptări ale obişnuinţelor de trăire anterioară la realităţile cosmic-planetare locale, la vibraţiile şi densitatea câmpurilor energo-materiale în care trăiesc, la variaţiile şi întreaga fenomenologie planetară, la schimbările curente şi periodice cu specific local;
– învăţături noi, specifice Universului Fizic – în condiţiile în care primele învăţături din viaţa fiecărei monade se desfăşoară în alt univers: în Universul Astral, într-un mediu mult mai bine tolerat la începuturile oricăror feluri de evoluţii; spiritele învaţă apoi în Universul Fizic desfăşurarea unor activităţi mai lente, în timp mai îndelungat, efectuând acţiuni mult mai multe decât în Universul Astral – învăţând în acest fel răbdarea consolidării tuturor acţiunilor, manifestărilor pe care le-au învăţat anterior;
– au loc consolidări ale tuturor învăţăturilor noi, apoi împletirea celor vechi cu cele noi, consolidarea tuturor la un loc.

Chiar dacă spiritele nu conştientizează etapele şi subetapele pe care le trăiesc, mai târziu, când puterea lor energetică şi gradul de conştientizare devin înaintate, în evoluţiile înaintate vor putea să-şi studieze propriile trepte de evoluţie parcurse şi astfel să înţeleagă felul în care evoluează alte popoare spirituale în acelaşi fel, care urmează aceleaşi evoluţii pe care le-au parcurs şi ele. În acest fel, ajung să le ajute pe cele care merg pe urmele lor, în continuare – aşa cum au fost ele înseşi au fost ajutate, aşa cum orice spirit este ajutat în evoluţiile sale de către ajutători puternici, pricepuţi, înţelegători, iubitori…
____________

COMPLETARE: 22 februarie 2014: POPOARE SPIRITUALE INTRASTELARE
Nu există numai popoare spirituale în evoluţii intraplanetare, ci şi popoare spirituale în evoluţii intrastelare: sunt popoare ajutate direct de steaua sau grupul stelar local (stele duble, triple, cvadruple, etc.) din acelaşi sistem stelar, fără să fie legate în evoluţiile lor, în circulaţiile lor de o planetă anume.
Aşadar, aşa cum spiritele intraplanetare sunt ajutate direct de planeta pe care trăiesc – care le creează corpurile şi le ajută majoritar prin partea eterică să şi le întreţină în continuare, în acelaşi fel spiritele intrastelare sunt ajutate de steaua în jurul căreia trăiesc.
Diferenţa între spiritele în evoluţie intraplanetară şi cele în evoluţie intrastelară constă în faptul că în cazul intrastelarilor nu sunt de loc evoluţii cu corp fizic, ci numai cu corpuri astrale şi cu corpuri spirituale. În toate evoluţiile lor ulterioare vor circula de la o planetă la alta, de la o stea la alta, apoi de la o galaxie la alta numai prin corpuri de acest fel – astrale şi spirituale, prin deplasare prin forţele proprii ale monadelor.
Evoluţiile intrastelare cu corpuri astrale au loc la începutul etapei de acest fel; apoi, după obişnuirea cu circulaţiile în spaţiile cu vibraţie asemănătoare cu cea a corpurilor proprii, vor începe circulaţiile în corpuri spirituale, de vibraţie mult mai înaltă, desfăşurând activităţi din ce în ce mai complexe. Astfel de spirite fac în acest fel evoluţii aflate între puterea de a se menţine în întrupare prin ajutorul direct al unei planete – şi evoluţiile următoare: evoluţiile independente de planete sau de stele, cu sarcini spirituale proprii care cer corpuri spirituale în cadrul sistemului lor corporal: aşa cum sunt mamiferele şi oamenii pe Pământ. De aceea evoluţiile din fazele intrastelare cu corpuri spirituale sunt cele mai avansate şi cele mai lungi, pentru obişnuirea spiritelor cu echilibrarea, susţinerea şi deplasarea cu corpurile cele mai fine, dar şi cele mai puternice din această zonă a Universului Fizic.
Prin puterea sistemelor lor corporale şi a experienţei lărgite – şi aflată în permanentă consolidare – intrastelarii circulă de la o planetă la alta în sistemul de planete al stelei sau al unor stele duble, triple, etc., apoi de la o stea la alta în cuprinsul sistemului stelar, obişnuindu-se mai departe cu circulaţia în cuprinsul galaxiei: la început în corpuri astrale, apoi spirituale, pe măsură ce învaţă să se susţină în deplasare pe distanţe din ce în ce mai lungi cu corpuri superioare pentru ele: de vibraţie din ce în ce mai înaltă, mai divers structurată, folosind seturi mai restrânse şi mai subtil specializate de raze din blocul radiaţiei lor spirituale. În acest fel, intraplanetarii, care nu circulă încă prin spaţiile cosmice, învaţă în calitate de intrastelari, şi se obişnuiesc să circule astfel de la o planetă la alta, de la o stea la alta în sistemul stelar local, aşa cum vor circula în viitorul evoluţiilor lor.

Dictionar