EVOLUŢIE EXTRA-PLANETARĂ – INDIVIDUALĂ, INDEPENDENTĂ

De regulă vom folosi exprimarea “evoluţie individuală”, iar exprimarea “extra-planetară” o vom folosi numai atunci când este vorba de a delimita acest fel de evoluţie de alte feluri: evoluţie intraplanetară şi evoluţie comună (comună pentru un grup masiv de spirite, popoare spirituale sau multitudini de popoare spirituale). O astfel de exprimare – extraplanetară – arată că spiritele aflate în acest fel de evoluţie nu evoluează nici prin ajutorul planetei pe care se întrupează (planeta ca formă de întrupare), şi nici nu sunt spirite care evoluează în comun, folosind un sistem comun de corpuri cu corp de manifestare directă ori fizic, ori astral: planetă, stea şi în anumite situaţii – galaxie ca formă de întrupare comună. Căci galaxiile din zona în care se află Pământul, în rândul cărora aşadar se află şi galaxia în care ne aflăm acum, nu sunt întrupări galactice, ci sunt forme de organizare matriceală (prin sistem de corzi eterice matriceale) a stelelor şi planetelor pe care stelele le guvernează.

Evoluţia primară extra-planetară este treapta majoră de evoluţie următoare celei intraplanetare, la care vom face referire pe parcursul acestei expuneri. În această etapă de evoluţie, monadele rămân grupate în continuare în formaţiunea pe care o numim spirit, însă fiecare monadă în parte se întrupează independent. Ele au suficientă putere energetică interioară, acumulată prin evoluţiile anterioare, pentru a-şi constitui singure corpurile, chiar dacă cu ajutor din partea părinţilor lor după trupul planetar, aşa cum ştim deja că se petrec lucrurile pe Pământ.
Este o evoluţie pământeană proprie mamiferelor şi oamenilor. Însă trebuiesc remarcate cel puţin două elemente deosebit de importante aici:
– între evoluţiile intraplanetare şi evoluţiile independente pământene, pe alte planete şi în preajma altor stele din alte galaxii se desfăşoară şi multe alte forme de evoluţie, proprii unor condiţii de trai cosmic cu specific local. În cadrul acestor studii urmărim însă cu precădere formele de evoluţie care îşi „trimit” reprezentanţii spirituali la întrupări pe Pământ, ca entităţi participante – direct sau indirect – la desfăşurarea vieţii pe Pământ;
– aşa cum am văzut, toţi evoluanţii intraplanetari sunt spirite primare aflate la începutul evoluţiilor lor, în mod unic fiind evoluţii primare aşadar. Evoluţiile independente, individuale sunt proprii atât primarilor, cât şi monadelor secundare şi centrale, monade care evoluează independent: şi ca întrupare (se întrupează fiecare monadă în parte), dar şi ele înseşi evoluează independent, acumulările de energie interioară şi experienţa de folosire a acesteia permiţându-le acest fel de evoluţie independentă pe toate planurile. Să reţinem că, la un moment dat al evoluţiilor, spiritul se dezmembrează în monadele participante la formarea lui ca grup de evoluţie primară, iar fiecare monadă evoluează în continuare pe cont propriu, chiar dacă va conlucra în continuare cu foştii săi fraţi de spirit. Primarii evoluează sub formă de grup de fraţi de spirit: ei mai necesită ajutorul fraţilor din acelaşi spirit, pentru învăţături deosebit de complexe, dar şi pentru formarea de câmpuri de protecţie pentru corpuri: puternice şi stratificate, după necesităţile de întrupare în orice universuri – adică protecţie fizică, emoţională, mentală, cauzală, de alte feluri specifice altor întrupări, cu forme active, care să le ofere puterea unor evoluţii progresive, fără căderi sau devieri. Doar monadele secundare şi centrale nu mai necesită gruparea fraţilor spirituali pentru evoluţiile lor, oricâd de complexe ar fi ele.

Pe Pământ, majoritatea spiritelor extraplanetare sunt de evoluţie primară – în mijlocul cărora se întrupează şi monade secundare, şi monade centrale: cu rol de ajutători în desfăşurarea evoluţiilor primare.
Aşadar, după finalizarea evoluţiilor intraplanetare, monadele nu sunt încă destul de puternice pentru a evolua altfel decât în grup propriu spiritual, dar radiaţia lor este destul de puternică pentru a-şi constitui independent sisteme corporale în fiecare întrupare. Cu toate acestea, la nivele joase de vibraţie planetară, este încă destul de greu pentru primari să facă faţă tuturor evoluţiilor, de aceea în mijlocul grupurilor lor se întrupează mult mai multe monade înaintate: ca ajutători de la care să înveţe multe aspecte şi prin ajutorul cărora să consolideze paşii de înaintare necesari.

Evoluţiile primare individuale sunt foarte complexe. Să privim acum evoluţiile de acest fel şi din alte unghiuri de vedere, pornind însă de la aceleaşi considerente. Am spus că evoluţiile intraplanetare sunt exclusiv progresive – spiritele intraplanetare neavând puterea de a evolua decât progresiv: de la un punct de o anumită vibraţie – la altul de vibraţie mereu mai mare, mai înaltă. Spiritele care evoluează individual au o putere suficient de mare pentru ca, la perioade mari de timp de evoluţie progresivă, să evolueze nu numai în locuri de vibraţie succesiv crescută, ci şi în locuri cu vibraţie diminuată, dar tot succesiv, în trepte care se parcurg regresiv: de la o vibraţie – la alta cu valori diminuate. Vibraţia locului de întrupare – şi nu evoluţia – este regresivă, şi nu este nici un pericol pentru spiritul află în această situaţie să suporte astfel de perioade, scurte comparativ cu evoluţiile noastre eterne. Evoluţiile de acest fel, în locuri cu vibraţie treptat diminuată, se desfăşoară sub formă de călătorii prin univers, nu sub formă de întrupare directă într-un loc sau altul al universului. În astfel de călătorii, spiritele nu se întorc în propriul trecut, ci în locuri în care alte generaţii de monade, mult mai tinere, evoluează în felul în care şi cele aflate în călătoriile cu vibraţii regresive le-au parcurs în evoluţiile lor anterioare.
În astfel de călătorii spirituale, evoluţiile sub formă de spirit se dovedesc real necesare: monadele se întrupează oferindu-şi un ajutor real pentru că se cunosc bine unele pe altele şi chiar dacă trăiesc în condiţii aspre, şi doar prin intuiţia privind universul în care se află, ele învaţă astfel să-şi valorifice şi forţele proprii, şi conlucrarea pe toate planurile de manifestare. În acest fel fiecare monadă din spirit ajunge să se cunoască pe sine însuşi, să-şi cunoască bine fraţii de spirit, alte spirite din grupul său de călătorie, precum şi cele cu care ajung să coexiste în locurile călătoriilor lor spirituale. Se va forma astfel o bază spirituală de conlucrare uriaşă în viitor, strâns împletită cu conlucrarea deja formată între creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre. astfel de călătorii sunt cei dintâi paşi către ceea ce numim “îndumnezeire” – trăire după principii unice înaintate, având aceleaşi ţeluri şi aceleaşi forme de înţelegere supremă la nivelul tuturor universurilor.
Evoluţiile individuale sunt legate strâns de alte forme deosebit de complexe de evoluţie. Vom discuta pe larg în aceste studii despre evoluţiile prin întrupări pe care le numim “comune” – de tip: planetă, stea şi galaxie. Asemenea întrupări comune nu sunt eterne, chiar dacă aparent ele ţin o eternitate după concepţia omului pe Pământ. Dar tocmai durata foarte lungă a unor asemenea întrupări fac necesare pauze foarte lungi între întrupări – chiar dacă nu atât de lungi cât durează întrupările comune pe care astfel de pauze le separă. Între două întrupări comune, spiritele care ies din întrupare comună (fie planete şi stele din zona I a Universului Fizc, fie galaxii întregi din zona a III-a a Universului Fizic ) efectuează cicluri de evoluţii individuale. Ele sunt absolut necesare, pentru ca spiritele să nu piardă obişnuinţa manifestărilor lor în formă individuală. Astfel de cicluri de întrupări individuale se desfăşoară nu numai în zona în care au trăit întruparea comună trecută sau unde se va desfăşura cea viitoare, ci pe tot cuprinsul zonelor în care au evoluat deja, sub orice formă de întrupare. În acest fel îşi consolidează manifestările la toate nivelele de vibraţie şi îşi îmbogăţesc experienţa cu tangenţe noi – cu populaţiile spirituale care au evoluat de la intraplanetari la individuali cu conştiinţă înaintată, în timpul lungilor lor întrupări comune.
În acelaşi timp, întrucât ei sunt cei mai mari iubitori de planete – de natură, de plante, de animale de orice fel – oferă celorlalte spirite întrupate pe lângă care evoluează: dragoste de natură, de orice fel de manifestare a vieţii. Îi învaţă să protejeze viaţa, să ofere tuturor o şansă la viaţă acolo unde evoluanţii ajung în stadiul de a conştientiza asemenea aspecte ale vieţii – dincolo de animalitate.

Alţi evoluanţi independenţi sunt secundarii şi centralii – ajutători consacraţi pentru toţi evoluanţii primari.
Contrar încredinţărilor populare, centralii – Fiii de Dumnezeu numiţi popular – care fac parte dintre creatorii structurilor universurilor şi dintre coordonatorii tuturor evoluţiilor de pretutindeni, se întrupează foarte des pe planetele din zona I a Universului Fizic. În mod subtil, retraşi la marginea societăţilor întrupaţilor, ei menţin vibraţiile de pretutindeni în limite medii de nivel planetar: vibraţiile societăţilor deschise tuturor întrupaţilor, menţinând viaţa acolo unde ea nu este preţuită încă corespunzător. Ei radiază atitudine şi comportament aplecat către conservarea vieţii, către creaţie de orice fel, către conlucrare, către curaj, demnitate şi respect reciproc. Şi încă multe altele, specifice locurilor şi timpurilor în care vieţuiesc astfel.
Secundarii se întrupează în grupuri masive pretutindeni în univers, ca ajutători în primul rând pentru valurile de evoluanţi sosiţi din întrupările comune: planetă, stea şi galaxie. Aceştia din urmă sunt foarte aproape de etapa evoluţiilor secundare şi urmăresc întotdeauna cu deosebit interes, cu deosebită atenţie, atitudinile şi modurile de ajutor oferit de secundari. Cu toţii însă învaţă de la centralii prezenţi discret în apropierea lor – chiar dacă extrem de rar în văzul lumii – preluând astfel subtilităţile cele mai avansate în direcţiile amintite mai sus: de ajutor, cooperare, conlucrare, altruism, discreţie, demnitate şi respect. Cu toţii participă astfel la susţinerea învăţăturilor primarilor aflaţi în cele dintâi etape ale evoluţiilor lor, dar mai ales atunci când aceştia ajung creatori conştienţi înaintaţi: aşa cum sunt şi oamenii pe Pământ.

Dictionar