ENERGIE FUNDAMENTALĂ (detalii suplimentare)

Se vor studia elementele de dicţionar „Energie fundamentală” şi Straturile energiei fundamentale .

Urmărind evoluţiile, este corect să numim monadele aflate în primele lor stadii de evoluţie: monade-energii şi monade-materii.
Energia la care ne referim în cunoaşterile mediului nostru universic, din interiorul Centrului de evoluţie în care ne aflăm, este aşadar un cumul format din:
– energie fundamentală pură, care scaldă întreg Centrul de evoluţie în mod egal, nu numai universul nostru; despre care am discutat pe larg la prezentarea elementului de dicţionar ”Energie fundamentală”;
– fluxuri de filamente-energii şi filamente-materii, circulante în oceanul de energie fundamentală care scaldă întregul Centru de evoluţie în care se află universul nostru, Universul Fizic.

Numim filamentele-energii în aproximativ acelaşi fel ca şi energia fundamentală, şi în acelaşi timp diferit de filamentele-materii, căci filamentele-energii sunt în interiorul lor mult mai apropiate de consistenţa energiei fundamentale, din cel puţin două puncte de vedere:
– filamentele-energii conţin energie fundamentală cu consistenţă asemănătoare celei din mediul exterior Centrului de evoluţie, în care s-au auto-creat, cu care mediu sunt ele obişnuite. Acest ”mediu” din interiorul filamentului conţine puţine monade de acelaşi fel, aflate pe aceeaşi treaptă de evoluţie, care au percepţii în faşă – adică puţin dezvoltate, dar totuşi reale la nivelul lor; iar aceasta o ştiu bine doar Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor noastre. Acest micro-mediu filamentar – patul filamentar l-am numit în studii – este protejat de o cămaşă, o teacă, o întăritură energetică de mai mare compactizare, care nu lasă filamentul să se destrame. Teaca filamentului se află la o distanţă suficient de mare de monadele care se dezvoltă în interiorul lui, care se pot mişca – chiar dacă extrem de puţin o pot face la început, ca o tremurare aproape imperceptibilă din punctul de vedere al obişnuinţelor noastre de mişcare: dar bine percepută, aşa cum spuneam, de către coordonatorii evoluţiilor, buni cunoscători deopotrivă ai macro-sistemelor şi ai micro-structurilor de bază ai Centrului de evoluţie creat de ei. Această protecţie, sub formă de teacă, realizează un filament flexibil, cu o întăritură compactă la interfaţa cu mediul exterior. O asemenea protecţie poate pierde din energia sa superficială în mediul exterior, în care circulă prin legile atracţiilor între macro- şi micro-structurile universice (corpurile planetelor şi stelelor, corpurile de întrupare ale acelor monade mai dezvoltate, pe care le numim monade spirituale). Dar mediul de circulaţie din interiorul universurilor materiale nu va distruge niciodată filamentele de orice fel: în primul rând nu va pune în pericol filamentul pentru că evoluţiile – inclusiv cele filamentare – sunt organizări ale creatorilor universurilor, fără de care nu am fi nici noi, în poziţia noastră de azi; iar ei ştiu precis când să refacă patul filamentar necesar susţinerii vieţii monadelor din filament.
Patul filamentar are deopotrivă rol de protecţie şi de hrănire pentru monadele din interiorul lui; coordonatorii ştiu exact cât să lase în circulaţie aceste filamente, pentru a fi în acelaşi timp şi util evoluţiilor monadelor-energii, dar să fie şi de folos corpurilor de întrupare ale monadelor spirituale: să le ajute cu energie hrănitoare constituirea, dezvoltarea, întreţinerea.
Pe de altă parte, monadele din interiorul filamentelor menţin dinăuntru vibraţia filamentului la un nivel specific zonei în care circulă. Circulaţia fluxurilor mari de energii prin mediul universic menţine stabilitatea vibraţională a fiecărei subzone, iar această stabilitate se datorează faptului că evoluţia acestor monade este foarte lentă, filamentele circulând milioane de ani până când vor pierde substanţial de suprafaţa filamentelor, pentru a fi refăcute de către coordonatorii evoluţiilor lor.
Şi în acest fel astfel de micuţe monade ajută şi ele, la rândul lor, toate evoluţiile noastre, în toate structurile universurilor;
– nu este de loc incorect, de fapt, să numim aceste filamente, cu titlu generic: energii, întrucât monadele din interiorul acestor filamente sunt mult mai apropiate de modul existenţial al monadelor din energia fundamentală dinafara Centrului de evoluţie: din spaţiul existenţial care ne naşte pe toţi. Cu toate acestea, acum noi ştim să facem diferenţa între filamentele-energii – creaţii ale coordonatorilor de evoluţii care înglobează cele mai tinere monade din Centrul de evoluţie – şi energia fundamentală necreată.
În acest fel păstrăm în vedere permanent, implicit, particularităţile tuturor: şi ale energiei fundamentale, şi ale filamentelor cu diverse consistenţe, cu diferite compoziţii interioare – aşa cum ştim acum.

Gânditorii contemporani care sunt încredinţaţi că provenim dintr-un front de energie nelocată – neamplasată într-un loc anume, într-un spaţiu anume – şi-au format această părere prin împletirea elementelor de cultură ale diferitelor popoare, precum şi din intuiţiile pe care le au ca urmare a cercetărilor fizice de mai mare profunzime (de exemplu, azi: mecanica cuantică). Este o expunere care pentru ei provine din gândire, şi nu din comunicare astrală sau cercetare proprie mentală sau astrală, a cunoaşterilor proprii, anterioare evoluţiilor actuale pe Pământ. Este bine să încurajăm cercetările extrasenzoriale şi este de asemenea foarte bine că avem azi conducerile social-politice au renunţat să folosească forţa brutală pentru pedepsirea căutătorilor de adevăr.
Este bine să nu limităm şi din alt punct de vedere cunoaşterea, precum şi folosirea elementelor de cunoaştere: noutăţile care apar, depăşind cercetările proprii la un moment dat. Asemenea înaintări sunt desconsiderate de către mulţi cercetători, fără ca ei să înţeleagă că orice pas înainte, realizat de oricine, conduce la propriile înaintări uşurate astfel…
Aşadar să înţelegem că azi energia fundamentală are un cuprins foarte bogat, creat din ea însăşi, dar care se delimitează în ea, fiind format din structuri ce pot dezvolta în timp o uriaşă conştiinţă de sine. Ar fi necesar să discutăm şi alt aspect: proprietăţile, caracteristicile de luminiscenţă, sunet şi vibraţie pe care le capătă orice structură energetică în dezvoltarea ei, pot fi înţelese ca fiind proprii energiei fundamentale, că au fost proprii energiei fundamentale înainte de naşterea structurilor după cum au fost prezentate mai sus. Se poate înţelege, comparativ cu ceea ce cunoaştem azi ca fiind: monadă, universuri, Centru de evoluţie – şi ceea ce a fost înainte de structurări fiind rădăcina punctului de pornire pe cel puţin trei direcţii – cele pe care le putem conştientiza azi: luminiscenţa, sunetul interior şi vibraţia energiei fundamentale.
Structurile care fiinţează în mediul energetic fundamental, prin compactizarea lor, prin creşterea permanentă a compactizărilor lor energetice interioare, măresc intensitatea acestor particularităţi (şi, tot ce-i posibil: şi multe altele), le întăresc, le amplifică, le diversifică în procesul creşterii lor, conducând la creşterea potenţialului activ de conştienţă al fiecărei monade. Nimicul nu mai este nimic (căci oricum avem acum o infinitate – practic – de repere, de structuri interioare, chiar dacă în fazele lor incipiente), haosul nu mai este chiar haos (căci în interiorul său sunt şi centrele de evoluţie – unele cu mult mai dezvoltate şi ramificate decât cel al nostru).
Întunericul nu mai poate fi numit astfel întuneric, întrucât ştim acum că energia fundamentală nu numai că a avut potenţial de lumină, dar a avut ea însăşi, înainte de formarea oricărei structuri interioare: lumină, sunet, vibraţie incipientă.
Întrucât credem în existenţa unui Dumnezeu creator, inteligent şi iubitor, nu mai putem să confundăm acum doar ceea ce vedem cu ochii fizici – un interior de univers care ne înconjoară sub forma unui gol aproape uniform, inteligent şi iubitor el însuşi. Ne dăm seama că de fapt confundăm universul cu o anumită parte din exteriorul Centrului de evoluţie, unde însuşi Centrul de evoluţie este de milioane de ori mai mare, mai cuprinzător şi mai multiplu, mai divers structurat decât micuţa parte de univers (din cel mai mic univers, de fapt !!!) în care ne aflăm. Confundăm golul cu nevăzutul, căci tot ceea ce ne înconjoară nu este câtuşi de puţin gol: nici de energie – dar asta am înţeles-o mulţi dintre noi acum, dar nici de structuri, micro- sau macro-structuri create ori prin întrupare (planete, stele), ori prin creaţie necesară celor întrupaţi (elemente matriceal-eterice care leagă componentele galaxiilor între ele, structuri adiacente planetelor, stelelor şi grupurilor (sistemelor) stelare din interiorul fiecărei galaxii), structuri subzonale şi zonale, bariere multifuncţionale interzonale şi intersubzonale, spaţii (sau dimensiuni) structurale paralele necesare susţinerii evoluţiilor din universul nostru, precum şi elemente de funcţionare pentru legăturile între structurile dimensionale paralele. Şi încă mult mai multe elemente pe care le putem intui în lumina deocamdată de nepătruns a spaţiilor universice.
Dar toate acestea nu sunt create şi părăsite, lăsate să fie folosite de evoluanţi în măsura în care le vor putea descoperi cândva, după cum i-ar duce mintea, mai devreme sau mai târziu. În tot universul (să ne referim la universul nostru acum), viaţa pulsează nu numai sub forma ei fizică, accesibilă simţurilor noastre fizice momentane, nu numai sub forma circulaţiei prin atracţii şi eliberări de fluxuri de filamente energo-materiale – pentru cei care percep în plus câte ceva în acest sens. Ceea ce este de-asupra tuturor – şi intuim asta, dar nu avem încă puterea să ne imaginăm complexitatea tuturor celor ce ne înconjoară – este radiaţia de tip dumnezeiesc care, în mod absolut conştient, remodelează, repară, creează, impulsionează, canalizează toate funcţionările universice.
Aşadar este de accentuat că toate acestea sunt direcţionările conştiente – ca lucrări conştiente: din apropiere, dar şi de la distanţă – caracteristice puterilor monadelor coordonatoare de evoluţii, care se pot manifesta şi fără întrupare, baleind cu radiaţiile lor toate profunzimile tuturor spaţiilor universice: şi simultan, şi secvenţial ( adică: pe sub-secvenţe de manifestare în acelaşi timp şi simultan şi consecutiv). Dacă este necesar, o rază, un fir din radiaţia unei monade centrale (dumnezeieşti) se poate întrupa în locul în care este necesar, realizând lucrări pentru necesităţile întrupaţilor, oferind învăţături şi exemple de aplicaţii care vor conduce la multe dezvoltări ulterioare, necesare tuturor.
Totul coexistă, totul este viaţă în radiaţiile tuturor întrupaţilor – fie ei: stele, planete şi toate vieţuitoarele care trăiesc pe, şi în jurul planetelor. Totul este viu, pulsează în radiaţiile monadice de pretutindeni şi face ca acest spaţiu universic să fie viu – chiar dacă raportul unor asemenea existenţe şi manifestări, creaţii şi remodelări, funcţionări în virtutea proprietăţilor energiilor structurate în micro- şi macro-structuri este puţin înţeles azi. Dar intuim asta, simţim pulsaţia, cântecul şi vibraţia universului, înţelegem că pe de-asupra tuturor, susţinând totul, străbate “suflarea” lui Dumnezeu, “plimbându-se” peste, şi prin ceruri, peste pământuri şi ape – aşa cum ştim din înscrisurile cu caracter religios. Care, departe de a fi desconsiderate – aşa cum sunt azi de către mulţi semeni – ar trebui totuşi înţelese în lumina celor existente şi cunoscute: şi în trecut, şi în prezent, şi vor fi încă şi mai bine, şi profund înţelese în viitor.

Iată deci că reunirea monadelor în spaţiile existenţiale a condus la conştientizarea vieţii ca atare, dar şi distrugerii ca atare – viaţa şi moartea. Şi tocmai de aceea, în acelaşi timp au luptat pentru dezvoltarea forţelor lor şi a cunoaşterilor de orice fel în vederea protejării vieţii şi întregii creaţii ale monadelor: au devenit astfel conştiente de rolul şi puterile lor. Au dezvoltat viaţa, au protejat-o până când i-au oferit eternitatea; apoi au oferit cunoaşterea, experienţa lor din întreaga eternitate din care şi ele vin, din care au devenit Creatorii Dintâi şi coordonatorii evoluţiilor : au oferit totul, treptat, celor care intră permanent în Centrul de evoluţie, care intră în viaţa protejată, aflată într-o permanentă dezvoltare, de aici. Ajutătorilor noştri de acest fel le datorăm formarea noastră de acum, prin ajutorul lor folosim uriaşele creaţii (universuri, structurile lor interioare şi exterioare deopotrivă), dar şi micro-creaţiile lor (filamentele energo-materiale mult mai mici decât orice particulă sub-atomică pe care o cunoaştem acum). Care ne constituie şi ne hrănesc corpurile şi astfel ne protejează viaţa celei ce suntem cu adevărat: monada aflată în evoluţii atât de fin, de subtil şi totuşi atât de puternic şi riguros protejate…

Dictionar