CREAŢIE MATERIALĂ EŞANTIONARĂ

Este o modalitate de creaţie materială mentală realizată de oamenii din străvechimi, pentru derularea învăţăturilor lor de realizare a obiectivelor create în mediul pământean, de studiu detaliat privind adaptarea cunoaşterilor şi obişnuinţelor lor, anterioare trăirilor pe Pământ. În esenţă, se realiza un eşantion (se pot urmări detalii în studiul HERG: 07. STUDIU: Creatia materiala mentala (3): Elemente de creatie esantionara  şi 08. STUDIU: Creatie materiala mentala (4): CREATIE ESANTIONARA) din ceea ce era necesar a fi creat: de regulă casa şi nava de deplasare în spaţiile planetare, în condiţiile existente pe Pământ – eşantion din placa pe care avea să fie construită casa, eşantioane din pereţii de o complexitate cu totul deosebită, aşa cum s-a evidenţiat în studiile istorice ( HERG: 09. Studiu: Creatie materiala mentala (5): creatia obiectivului; amsamblul orasului lemurian). 

Studiul pe eşantion se derula nu numai pentru studiul de efectuare a creaţiei propriu zise, ci şi pentru cunoaşterea factorilor de natură planetară în momentul derulării creaţiei, care influenţau şi procesul de creaţie al obiectivului, şi derularea vieţii creatorului cu ajutorul obiectvului: densitatea atmosferei, factori climaterici, circulaţii ale fluxurilor energo-materiale în preajma planetei, viteza de pătrundere în circulaţiile atmosferice a seturilor de raze din radiaţia totală a creatorului, modul de folosire a corporalităţii şi întărirea câmpurilor corpurilor mentale proprii pentru: alegerea, preluarea fluxurilor şi modelarea lor cu compactizări diferite, în straturi multiple, în forme diferite în funcţie de obiectivul urmărit, etc. 

Procesul se derula sus, pe marginea superioară exterioară a manşonului eteric care acoperă (protejează) partea pământoasă a planetei (cuprinzând şi atmosfera planetei), pe direcţia locului de trăire al creatorului. Practic eşantionul se crea în aer, susţinut însă de seturi de raze din radiaţia totală a creatorului, în timp ce alte asemenea seturi de raze preluau fluxurile energo-materiale, le compactizau şi le modelau conform necesităţiilor. 

Toate studiile de acest fel se finalizau cu realizarea obiectivului – adică construcţia mentală a casei sau a navei de deplasare în planul terestru, creaţie realizată de jur împrejurul creatorului. 

Modalităţile de creare mentală a eşantionului, ca şi a obiectivului propriu-zis erau:

– materializarea obiectivului urmărit: de exemplu – o porţiune din peretele casei viitoare, cu o structură a peretelui în funcţie de particularităţile mediului de trai (atmosferă, biosistem), de activitatea interioară a creatorului, de impactul casei sale asupra altor construcţii din jur şi asupra altor creatori: oamenii mentali fiind extrem de sensibili la orice modificare a factorilor interiori şi exteriori casei sau navei;

– remodelarea structurală a eşantionului până la realizarea perfectă a structurii dorite, sub coordonarea entităţilor astrale ajutătoare de destin;

– dematerializarea eşantionului: destructurarea lui până la nivelul fluxurilor energo-materiale componente şi eliberarea lor în spaţiile cosmice.

După dematerializarea eşantionului se trecea la crearea altor eşantioane, până la finalizarea tuturor studiilor necesare, după care se realiza crearea întregului obiectiv: casă sau navă, o creaţie care se realiza de jur împrejurul creatorului, pentru ca el să poată simţi impactul asupra lui însuşi: şi asupra corpurilor sale, asupra întregului sistem corporal, precum şi asupra câmpurilor corpurilor. 

Eşantionul era creat în stare majoritar eterică, adică din materii eterice aşa cum avea să fie şi obiectivul final, cu deosebirea că obiectivul final (casă, navă) avea să conţină o cantitate mult mai mare de materii fizice (să nu se confunde cu praful cosmic, dar filamentele de materii fizice stau la baza formării prafului cosmic) decât eşantionul. Eşantionul avea şi el o parte de material fizic, dar numai un minim necesar pentru ca creatorul să poată stabili proporţia optimă necesară dintre cele două tipuri de materie împletite în ţesătura obiectivului final. În acest fel, la dematerializare avea să fie nevoie de forţe spirituale mult mai puţine, şi folosite cu o intensitate minimă, astfel încât să nu producă devieri ale cursului natural de fluxuri energo-materiale circulante în spaţiile planetei, necesare pentru susţinerea vieţii în câmpurile sale. 

Este indicat să se citească întreg capitolul “HERG: în oraşul lemurian”  pentru a înţelege importanţa acestui fel de a studia şi a crea, întrucât este ceva departe de modul nostru actual de a lucra şi a studia lumea. 

În viitorul evoluţiei oamenilor, se va pune accent pe materializarea, remodelarea şi dematerializarea construcţiilor existente azi, cu o densitate mult mai mare, şi o vibraţie mult mai mică decât a construcţiilor realizate în trecut – care erau create cu materii preponderent eterice şi doar inserări de material fizic în punctele esenţiale ale elementelor materializate. Pentru realizarea unor asemenea activităţi va fi nevoie de reluarea metodei de lucru pe eşantion, tot deasupra manşonului eteric matriceal al planetei: cu studii intense până la realizarea perfectă a lucrărilor, sub aceeaşi îndrumare a entităţilor astrale de destin. 

Dictionar