CORPURI

Sistemele corporale sunt conglomerate energo-materiale constituite în raza radiaţiei monadice/spirituale prin atragerea de fluxuri de filamente materiale şi energetice din mediul de întrupare; ele sunt menţinute în stare de funcţionare optimă de radiaţia monadică şi prin circulaţii de fluxuri energo-materiale atrase din mediul de întrupare.

Rolul corporalităţii este deosebit de important în complexitatea de manifestare pe care o poate atinge orice monadă:

1. protecţia vieţii monadelor până când ele învaţă singure să-şi protejeze viaţa;

2. canalizarea forţelor monadice în diferite spaţii, prin care monadele învaţă să-şi trimită, treptat, diverse seturi de raze în spaţiile fundamentale, să le folosească şi să le înţeleagă rosturile, necesităţile;

3. învăţături fundamentale ale principalelor forme de manifestare coerentă, fluidă, logică, în condiţiile cele mai răspândite de viaţă ale întrupaţilor.

După un timp de obişnuire a folosirii seturilor de raze prin intermediul corpurilor, monadele se obişnuiesc să şi le folosească fără ajutor, fără sprijin pe calităţile sistemelor corporale, continuând specializări ale folosirii razelor din seturile utilizate: până la abilitatea de a folosi fiecare rază din radiaţia totală pentru acţiuni diferite, în spaţii diferite. 

DETALII:

Se va studia elementul de dicţionar „Întrupare” .

În acest moment al evoluţiei noastre pământene, mulţi dintre noi ştim că suntem spirite întrupate. Mai ştim că avem multă evoluţie, multă experienţă formată prin întrupări repetate – iar întruparea repetată este o cale de perfecţionare, de elevare continuă a manifestărilor spiritului.
Străduinţa de a învăţa să ne adaptăm, ca spirite întrupate, la condiţii diferite de trai, în vibraţii diferite, în locuri diferite ale aceluiaşi univers, în universuri diferite, dezvoltă energia interioară a fiecărei monade în parte, conducând la creşterea capacităţii de conştientizare a lumilor de întrupare. În acest fel devenim conştienţi de faptul că întruparea nu este nicidecum o formă de abatere a atenţiei noastre de la posibilitatea manifestării nemijlocită de existenţa corpurilor, ci este o FORMĂ DE PROTECŢIE creată de monade mult mai avansate, creatoare a tuturor condiţiilor noastre de trăire şi de manifestare: pentru a ne proteja viaţa de distrugeri inconştiente. Iar acest mod de protecţie ne este necesar până în momentul în care fiecare monadă în parte ajunge să conştientizeze necesitatea păstrării şi protecţiei vieţii proprii, precum şi a vieţii tuturor celor asemenea ei, chiar şi a creaţiei oricărei forme de viaţă astfel protejată. Se protejează astfel viaţa spiritelor, monadelor care evoluează independent, şi nu numai atât. În acest fel, privind corpurile ca pe reprezentarea, la scară mărită, a interiorului monadei care suntem de fapt, putem ajunge la conştientizarea esenţei vieţii noastre şi a proceselor vitale, energetice, dezvoltatoare şi protective care ne fac viaţa eternă.
De corpurile noastre nu vom mai avea nevoie la un moment dat, în lumi în care toate monadele conservă viaţa şi creaţia. Însă pe măsură ce ajungem în această formă de manifestare, creşte şi conştiinţa de a oferi ajutor altor monade care intră în evoluţii, valuri după valuri. Şi astfel, chiar dacă orice monadă se bucură când ajunge să nu mai aibă nevoie de corpuri pentru manifestare şi înţelegeri legate de ele, ea însă conştientizează că, dacă doreşte să ofere ajutor micuţilor evoluanţi de pretutindeni, are nevoie să le fie alături, întrupându-se din nou în mijlocul lor, oferindu-le cu experienţa acumulată învăţături, exemple directe în aplicaţii, sprijin în faţa greutăţilor lor inerente: aşa cum orice monadă primeşte în evoluţiile sale, ajutată fiind de către altele mult mai experimentate.
Este astfel, cu adevărat un drum al eternităţii, în infinitele spaţii fundamentale…

PE SCURT: CONSTITUIREA CORPURILOR


Fig.nr. 1: Constituirea corpurilor
Legendă:
(1): monada care se întrupează;
(2): radiaţia monadică, canalizată prin intermediul cămăşilor (păturilor) monadice în universul de întrupare (în cazul nostru – Universul Fizic). Întruparea unei monade şi întruparea unui spirit întreg are loc în baza aceloraşi principii de întrupare. În popor, radiaţia monadică este cunoscută sub numele de suflet (suflu dătător de viaţă trupului);
(3): Sistemul corporal care se constituie în raza radiaţiei monadice, radiaţie care îl constituie, îl întreţine, îl dezvoltă în funcţie de vibraţia locală şi necesităţile de activitate, conform destinului personal. Constituirea corpurilor are loc prin atragerea fluxurilor de filamente materiale (care, la rândul lor, atrag fluxuri de filamente energii, care hrănesc, energizează corpurile), după modul de desfăşurare/înfăşurare a radiaţiilor în fluxul energetic venit din interiorul monadei;
(4): universul existenţial al monadei: Universul Spiritual Primar, unde ea se află la punct fix pe întreaga perioadă a evoluţiilor sale primare;
(5): Universul de întrupare – în cazul nostru Universul Fizic.

Ceea ce este esenţial de reţinut este faptul că în Universul Fizic nici o vieţuitoare – unde orice vieţuitoare reprezintă o întrupare – nu are un singur corp, ci un sistem înfăşurat de corpuri, după cum şi interiorul oricărei monadei, din oricare spirit la începuturi de evoluţie, are o structură interioară complexă, formată din celule energetice fundamentale, în care energia se înfăşoară şi se păstrează etern intactă, cu toate amprentările – adică simţirile proprii din timpul manifestărilor proprii: în acest fel se formează memoriile monadei, prin compatizarea unor straturi energetice mereu noi în distribuţiile celulelor energetice fundamentale, cu toate amprentările lor. După cum îi cere puterea sa interioară, monada atrage şuvoaie de energii din mediul existenţial fundamental (din Universul Spiritual Primar) şi expulzează în exteriorul său energiile care au hrănit-o şi care nu s-au compactizat în interiorul celulelor sale. Energiile acestea ies cu putere din interiorul monadei, fiind canalizate unisens, prin cămăşile multifuncţionale, către universul de întrupare; dar nu numai aceste energii (ca o respiraţie) formează întregul volum al radiaţiei sale, ci însăşi radiaţia energetică a compactizărilor celulelor fundamentale. Astfel încât radiaţia este permanentă, dar întărită şi de respiraţia energetică a monadei, sub formă de pulsaţii.
În acest fel putem să definim sistemele noastre corporale ca fiind conglomerate materiale constituite în raza radiaţiei monadice/spirituale prin atragerea de fluxuri de filamente materiale din mediul universic de întrupare, menţinute în stare de funcţionare optimă de radiaţia monadică fundamentală şi prin circulaţii de fluxuri energo-materiale atrase din mediul de întrupare.
Corpurile se constituie în mod proporţional cu distribuţiile structurilor din interiorul monadelor care emit permanent energie, dar şi cu posibilităţile de manifestare ale monadelor în mediul de întrupare. Un element deosebit de important pentru cunoaşterea realităţilor noastre corporale se referă la faptul că toate corpurile noastre – fără nici o excepţie – sunt corpuri materiale: corpuri cu structuri stabile în spaţii şi în perioade de timp necesare din diverse perspective manifestărilor spiritelor. Ele nu sunt corpuri de lumină – ci corpuri luminoase – în raport cu percepţia generală obişnuită a corpurilor fizice. Nici exprimarea „corpuri energetice” nu este întrucâtva corectă: totul este energie, cu siguranţă, dar dacă am ajuns să conştientizăm diverse stări de agregare, diverse stări vibraţionale, diverse structuri universice mai mult sau mai puţin apropiate, este necesar să înţelegem şi acest lucru. Dacă ele ar fi corpuri de lumină sau corpuri energetice, ele ar putea fi împrăştiate, neavând o stabilitate în spaţii şi în timp, optimă pentru a susţine întrupările şi evoluţiile spiritelor întrupate. De altfel, ajungem să facem confuzii de felul: „M-am sacrificat şi i-am dat fiicei mele jumătate din oul meu energetic !!!” şi este timpul să înţelegem că nimeni nu dă de la el, că structura nu se schimbă, ci doar ceea ce trece prin ea se direcţionează către ceva sau cineva.
Ceea ce deosebeşte corpurile între ele este frecvenţa de vibraţie, iar primul corp din interiorul sistemului corporal (pe Pământ: corpul fizic) are şi frecvenţa cea mai joasă. Nu întotdeauna acest prim corp din interiorul sistemului este şi corp principal de manifestare – aşa cum am putea crede azi, cunoscând situaţia omenirii în acest moment al evoluţiilor ei pământene. La nivele foarte înalte ale vibraţiei planetare, în condiţii de mediu care permiteau dezvoltarea mult mai mare a energiilor corporale, corpul fizic uman nu era corpul principal de manifestare, aşa cum este el azi – ci corpul mental. Acesta permitea desfăşurarea principalelor activităţi umane: comunicare, deplasare, creaţie materială, în condiţiile în care hrănirea era dezvoltată în principal prin osmoză. În astfel de condiţii, corpul fizic îi oferea stabilitate omului în mijlocul structurilor materiale dense ale planetei, alături de corpul astral – care are sensibilitatea cea mai mare şi determină descoperirea dezechilibrelor vibraţionale ale întregului sistem corporal şi al mediului de trai înconjurător; de altfel ştim acum despre faptul că acest corp astral realizează autostabilizarea vibraţională a întregului sistem corporal.
Este bine să reţinem, de asemenea, şi faptul că nici exprimarea de „corp solid” pentru corpul fizic nu este corectă, căci fiecare corp în parte este solid în nivelul vibraţiei sale. Noi folosim această exprimare pentru a determina gradul de agregare a materiei corpului nostru de manifestare – delimitându-l de starea de agregare lichidă şi gazoasă. În ceea ce priveşte „soliditatea” corpurilor de vibraţii diferite, mai înalte, ale celor din sistem, pe măsură ce nivelul de vibraţie a corpului creşte, gradul său de impenetrabilitate creşte: şi nu numai pentru că densitatea corpului este mai accentuată, dar şi densitatea câmpului care îl protejează este mai ridicată. De aceea ele par sticloase şi foarte dure – ca şi cum ar fi de diamant – dar ele au flexibilitatea şi abilităţile, dar şi sensibilităţile asemănătoare unui corp de carne: pot fi rănite, deteriorate, şi pot fi reparate, însănătoşite.
Cât despre exprimarea “corp fizic” – îl numim în continuare în acest fel întrucât el poate fi studiat de noi cu ajutorul ştiinţelor fizice ale Pământului, care pot măsura şi explica structurile sale interioare şi exterioare, precum şi funcţionarea sa. Dacă însă ne referim la cunoaşterea faptului că există mai multe universuri, mai multe structuri dimensionale (şi numirea “dimensiuni” este improprie din câteva puncte devedere) imperceptibile pentru senzorii corpurilor noastre, eset absolut necesar să înţelegem că toate corpurile noastre, despre care discutăm în acest studiu, indiferent de vibraţia lor, se află AICI, ÎN UNIVERSUL FIZIC, ÎN DIMENSIUNEA NOASTRĂ STRUCTURALĂ, în stratul nostru fundamental. De fapt toate sunt corpuri fizice, noi delimităm elementele de cunoaştere între ele prin exprimarea pe care o găsim la un moment dat, urmând ca în timp să se aducă corecţii după cum devin cunoaşterile preponderente. În felul acesta ne înţelegem cu toţii, în vederea efectuării studiilor şi înţelegerii fenomenologiei legate fiecare corp în parte şi de toate la un loc.
Fenomenul percepţiei lor este asemănător cu acela al cunoaşterii faptului că aerul este format dintr-o serie de componente biologice, fizice şi chimice, deosebite între ele, care însă participă în mod real, şi individual şi unitar, la întreţinerea vieţii: microorganisme, particule de praf, gaze (oxigen, bioxid de carbon, azot, alţi bioxizi şi monoxizi, gaze rare: argon, neon). Aerul în complexitatea sa este străbătut nu numai de radiaţiile luminoase vizibile, dar şi de multe altele din spectrul celor invizibile deocamdată de structurile noastre corporale folosite curent: infraroşii, ultraviolete, raze “X”, etc. Mă opresc aici cu exemplificările, deşi ar trebui să discutăm în egală măsură despre stările de agregare, în virtutea căruia ne numim corpul vizibil: “solid” şi alte structuri materiale: solide, lichide, gazoase, plasmatice. Oricum vom detalia şi alte unghiuri de vedere, specifice funcţionării corpurilor noastre şi cu acest prilej vom discuta despre încă mult mai multe noţiuni privind corpurile noastre în ansamblul lor, făcând analogii cu corpul fizic. În mod asemănător, în spaţiile universice există şi structuri materiale cu vibraţii diferite, mai mari sau mai mici decât cele fizice, dintre care corporalitatea de întrupare a spiritelor şi monadelor este doar o parte, altă parte importantă pentru evoluţii fiind macrostructurile matriceale ale zonelor universului: reţele de corzi matriceale care deservesc întreagul univers, barierele inter-zonale şi inter-subzonale, etc. 
Pe de altă parte, nici exprimarea „corpuri fluidice” nu este întrutotul corectă, dar să rămânem în domeniul exprimărilor curente deocamdată, alegându-le pe cele mai corecte dintre cele care pot conduce la confuzii. Am ales – şi voi folosi această exprimare, de corpuri fluidice, pentru desemnarea corpurilor de vibraţie ridicată, întrucât circulaţia la nivelul lor este mult mai fluidă decât la nivelul corpului fizic, chiar dacă şi la nivelul lor pot apărea blocaje – însă blocaje care, la rândul lor, sunt doar încetiniri ale circulaţiilor energo-materiale, care se pot debloca imediat, odată ce motivul pentru care a apărut încetinirea circulaţiei îşi estompează sau încetează funcţionarea.
Prin intermediul corpurilor sale, monada învaţă treptat să-şi folosească forţele radiante în exteriorul său, conştientizându-le treptat şi continuând singură să-şi dezvolte experienţa: având exemplul monadelor sale ajutătoare, cu experienţă uriaşă, care îi sunt mereu aproape.
Studiile de întrupare menţionate deja (în cadrul acestui Dicţionar) ne fac o idee complexă asupra felurilor de întrupare. Conform felurilor de întrupare, sistemul corporal poate fi – comparativ cu ceea ce simţim în mod curent – format din :
1. Întrupare prin sistem corporal cu corp de manifestare fizic, a cărui componenţă este următoarea: corp fizic (CF) + corpuri de vibraţie superioară CF: corpuri fluidice care se stratifică în structuri co-spaţiale şi concentrice, cuprinzând şi structuri independente - dar atrase şi stabile în sistem; toate la un loc trimit diverse ramificaţii către corpul fizic, astfel încât de la corpul cu vibraţia cea mai mare la corpul cu vibraţia cea mai mică se formează un sistem unitar şi stabil: în spaţiu şi pe o perioadă de timp necesară unui anumit set de învăţături. Sistemul merge pe proporţionalitatea dintre vibraţii şi forţele radiante pe care monada şi le poate folosi, chiar dacă nu le conştientizează la început decât superficial. Corpurile fluidice în acest caz sunt următoarele: corpul dublu eteric sau vital - singurul corp care dublează în întregime corpul fizic şi îl depăşeşte cu puţin (CDE), apoi, în continuare corpuri torice, concentrice corpurilor dublu-eteric şi fizic: corpul astral (CA), corpul mental (CM), corpul cauzal (CC), corpul spiritual sau budhic (CS), corpul dumnezeiesc sau atmic (CD). Pentru ajutătorii cu sarcini complexe la nivel planetar, sistemul poate cuprinde încă una sau două structuri corporale ale corpului dumnezeiesc: corpul enesic (CE) şi corpul supraenesic (CSE).
Întrupările cu corp fizic ne sunt cele mai cunoscute azi, în mod curent. Corpul de manifestare obişnuită, în această perioadă planetară de vibraţie încă joasă, este corpul fizic, dar nu este singurul corp de manifestare al nostru: corpul astral este un corp folosit de spirit pentru odihnă periodică prin autostabilizare vibraţională: adică prin detaşarea sa de sistemul corporal, spiritul se poate manifesta prin el într-o stare mai odihnitoare, în mijlocul greutăţilor şi oboselilor curente datorate folosirii corpului fizic. De asemenea, CA poate fi utilizat în scop de cercetare cu caracter individual, personal, prin călătorie astrală în limitele galaxiei (în zona I a universului) sau între galaxii şi între subzone sau zone ale universului. Se poate urmări capitolul Studii Generale: Călătorii Astrale (plus studiile detaliate care vor fi prezentate în viitor aici).
Dar corpul astral poate fi corp de manifestare curentă în cazul entităţilor astrale, după cum urmează;
2. Întrupare cu corp de manifestare astral – situaţie în care numim întrupatul „entitate astrală” – unde corpul astral este ajutat de acele corpuri menţionate mai sus, cu vibraţii superioare lui: CM, CC, CS şi CD, iar pentru ajutătorii planetari: CE şi CSE;
3. Întrupare în care corpul de manifestare este corpul spiritual (sau budhic), caz în care numim întrupatul „entitate spirituală”. O astfel de întrupare este însă folosită doar în cazuri excepţionale, fiind exclusiv corp de călătorie inter-zonală (se poate studia prima parte a articolului Călătorii Spirituale). Corpul spiritual este în astfel de cazuri un corp de manifestare, corp ajutat de cele de vibraţie superioară: CD, iar pentru ajutători – CE şi CSE.
De remarcat este faptul că în dimensiunile sau straturile, structurile paralele ale universului, paralele cu stratul în care evoluăm noi, în lumea cunoscută de noi, corpurile de manifestare se constituie după alte principii vibraţionale. De asemenea, corpurile de manifestare ale spiritelor/monadelor în alte zone ale Universului Fizic se constituie în acelaşi fel, după principiile vibraţionale ale fiecărei zone universice în parte. Însă există în principiu general o proporţionalitate între toate structurile şi toate întrupările de pretutindeni, astfel încât să existe întotdeauna posibilităţi de înţelegere din partea tuturor evoluanţilor, pentru toate formele de viaţă şi toate structurile ajutătoare derulării vieţii în spaţiile cunoscute de spirite din evoluţiile proprii anterioare.
Întruparea în sistem corporal cu corp de manifestare astral se realizează prin constituire – şi nu prin naştere, nu ca urmaş din părinţi astrali.
În cazul întrupărilor cu corp fizic de manifestare, întruparea unui spirit/monadă are loc prin naştere, ca urmaş al celor doi părinţi, moştenind parţial structurile lor îngemănate, parţial (prin sistemul matriceal ale speciei sale) formaţiuni legate de propriul său destin, cu sprijin angelic de constituire.
Ceea ce este specific doar întrupării cu corp fizic este faptul că, după finalizarea destinului, radiaţia monadică se retrage în manifestare prin corp astral. Întrupatul devine astfel asemănător în linii mari cu entităţile astrale care s-au întrupat prin constituire directă: constituire mult mai uşoară deocamdată pentru orice spirit, comparativ cu constituirea individuală a unui sistem corporal întreg, cu corp fizic de vibraţie foarte joasă - care nu se poate folosi în zona I a universului, întrucât nu există încă o experienţă înaintată a spiritelor în această direcţie. O asemenea performanţă nu o pot realiza direct decât monadele centrale (Fiii de Dumnezeu), care o folosesc în această zonă a universului numai în cazuri speciale de activitate proprie. Fosta vieţuitoare – este cazul oricărei vieţuitoare planetare, inclusiv omul – se transformă astfel în entitate astrală, continuându-şi consolidările de activitate spirituală, inclusiv studiile pentru oameni, pe care nu le-a putut finaliza sau aprofunda în timpul vieţii fizice. Însă şi în calitate de vieţuitoare fizică, şi în calitate de entitate astrală, există similarităţi de cunoaştere şi de sarcină pentru orice spirit sau monadă individuală, oriunde în universurile materiale de manifestare. Astfel de sarcini se referă în egală măsură la îmbogăţirea cunoaşterii personale, la consolidarea folosirii acestei cunoaşteri, precum şi la oferirea de ajutor celor rămaşi în întrupare fizică.
Vom continua cu mai multe studii de acest fel, privind sistemele noastre corporale, pregătindu-ne pentru înţelegerea unor studii încă şi mai ample, având ca temă sistemele spirituale – adică sistemele întregi spirit-radiaţie-corpuri, cu toate particularităţile fiinţării lor.

_____________________________

COMPLETARE: 30 martie 2014

Sistemele corporale se constituie aşadar în fluxul radiaţiei monadice/spirituale desfăşurată în mod structurat în universul de întrupare. Şi sunt necesare câteva precizări în acest sens:
1. Fiecare corp se formează în setul de raze de o anumită frecvenţă a vibraţiei personale. Ele nu sunt de aceeaşi frecvenţă cu cea a setului de celule energetice fundamentale care emit radiaţiile ce vor ajuta la constituirea corpului: prin cămăşile (păturile) spirituale, puterea radiaţiei este potenţată, diminuată până la frecvenţa şi intensitatea posibilă (nederanjantă) pentru mediul înconjurător – ţinând însă cont şi de necesităţile întrupatului. Astfel, setul de condiţii care fac necesar acordul fin al întrupatului cu mediul înconjurător cuprinde, printre altele:
– vibraţia medie a punctului universic în care este întrupat: în galaxie şi în sistemul stelar local;
– desfăşurările corporale specifice locului, pe care le pot suporta popoarele spirituale care se întrupează simultan: adică planeta şi biosistemul natural planetar;
– derularea etapei proprii de evoluţie.
Toate sunt necesare căci, pe lângă funcţia de protecţie a vieţii monadei, corpurile se constituie pentru ca monada să înveţe să-şi direcţioneze şi să-şi păstreze echilibrul şi stabilitatea în orice mediu ambiant i se pot constitui corpurile.

2. Pe de altă parte, corpurile din orice sistem corporal se constituie în partea unde setul de raze corespunzător are volumul cel mai puternic, complex şi stabil în aceste condiţii locale.
Pentru evoluanţii primari şi secundari, corpurile nu se formează la capătul radiaţiei spiritului sau monadei, ci este un segment optim din radiaţie care oferă putere şi precizie de formare şi susţinere a sistemului corporal: dincolo de care radiaţia monadică/spirituală se continuă, oferind posibilitate monadei/spiritului să perceapă şi să se orienteze în spaţiul înconjurător, obişnuindu-se să se manifeste astfel în mijlocul lui. Această parte a radiaţiei se modifică în funcţie de creşterea puterii monadice, dar corpurile nu se formează de regulă nici mai departe de monadă, nici complexitatea lor nu creşte după cum creşte puterea energetică a monadei. Evoluţiile diversifică de fapt complexitatea activităţilor derulate de monade: mai întâi, până la învăţare, ele sunt efectuate consecutiv (una după alta) în mediul planetar şi stelar, apoi treptat sunt efectuate şi simultan în acelaşi loc, dar şi în locuri diferite din acelaşi univers. Pe măsura creşterii puterii energetice a monadei, toate activităţile se desfăşoară cu raze diferite în universuri diferite, cu sisteme corporale diferite, în timp ce creşte şi complexitatea şi subtilitatea activităţilor. Se derulează astfel lucrări de anvergură din ce în ce mai mare universică: secvenţiale (aceeaşi secvenţă de lucrare cuprinde şi lucrări consective, şi lucrări simultane), cu raze din ce în ce mai fine – dar fiecare având o putere din ce în ce mai mare.
Însă în etapele înaintate ale evoluţiilor centrale, volumul şi puterea radiaţiei monadice fac posibilă şi lungirea razelor din blocul total radiaţiei, astfel încât activităţile pot fi realizate în orice universuri, prin corpuri sau fără corpuri în universurile materiale, monada potenţându-şi singură forţele (vibraţia şi intensitatea), fără ajutorul corpurilor. Când este necesar să aibă acţiuni directe în milocul spiritelor primare, ele se pot întrupa – parţial sau total – pentru că spiritele primare simt diferenţele de întrupare din jurul lor, dar nu şi le pot explica şi astfel se pot forma frici care conduc la oboseala peste măsură a spiritelor. În lucrările individuale de amploare universică, monadele centrale pot baleia cu razele lor universurile create, modelate şi remodelate de ele, contribuind permanent la întreţinerea lor, învăţând toate generaţiile noi de evoluanţi să participe – fiecare după puterea lor, la astfel de lucrări universice permanente.
De asemenea, pentru monadele centrale este posibil – datorită experienţei pe care au acumulat-o, şi o acumulează în continuare – să-şi constituie corpurile direct din Universul Central, oriunde în volumul blocului lor radiant, sisteme corporale constituite proporţional cu condiţiile obişnuite ale locului care necesită ajutorul lor. Pentru ele nu mai există necesitatea unui loc optim de constituire a unui sistem corporal în blocul lor radiant; corpurile pot astfel să fie constituite rapid şi precis indiferent de volumul lor integral, oriunde în radiaţia monadică şi pot să-şi manipuleze corpurile oricum, în funcţie de necesitatea spiritelor întrupate pe care le ajută direct din mijlocul lor.

Pentru noi este necesar să cunoaştem aceste aspecte, întrucât şi noi suntem pe drumul unor asemenea deveniri şi ne întrebăm mereu de ce avem nevoie de atâtea manifestări, crezând că, cu cât o entitate ajunge mai departe pe drumul evoluţiilor sale, cu atât mai puţin se va mai întrupa în continuare. Adevărul este că, pe măsura înaintării în evoluţii, conştiinţa noastră se înalţă tot mai mult, ajungând să înţelegem că nu facem o evoluţie numai pentru noi, ci şi pentru a ajuta în continuare alţi semeni să parcurgă drumul evoluţiilor, aşa cum şi noi am fost ajutaţi să ajungem unde suntem acum, şi suntem în continuare ajutaţi mereu să înaintăm pe drumul vieţii noastre eterne.

Dictionar