CORPURI PLANETARE ŞI CORPURI SPIRITUALE

Se vor studia elementele de dicţionar: Întrupare şi Corpuri

Sistemul nostru corporal face parte – la fel ca şi orice altă corporalitate, a oricărei vieţuitoare de pe Pământ – dintr-un sistem spiritual de întrupare de o largă şi profundă complexitate. Dar dacă discutăm despre sistemul corporal uman, cu corp de manifestare fizic, el este cel mai dezvoltat sistem corporal, care cuprinde în ansamblul genelor tuturor corpurilor sale întreaga genetică a tuturor celorlalte specii planetare. De aceea, luându-l ca model de referinţă, să spunem că sistemul nostru corporal este format din două subsisteme corporale principale:

– subsistemul corpurilor planetare: un complex corporal pentru manifestarea directă, cu corpul fizic, în mediul planetar;

– subsistemul corpurilor spirituale: care poate fi un complex corporal pentru manifestare directă a spiritelor evoluate, pentru manifestarea lor prin intermediul radiaţiei lor de înaltă vibraţie; şi poate fi, în cazul spiritelor avansate în evoluţie, alături de subsistemul corpurilor planetare: un canal de susţinere a activităţii spiritelor prin corpurile planetare. 

Corpurile planetare se moştenesc prin preluarea, în corpurile urmaşului, a caracterelor genetice reunite ale ambilor părinţi. 

Corpurile spirituale sunt constituite de ajutătorii de destin ai urmaşului, cu contribuţia radiantă a părinţilor şi a urmaşului, a spiritului care va prelua corpurile. Chiar dacă ajutătorii foarte evoluaţi ai speciei, care se întrupează în mijlocul celor ajutaţi, folosind corporalitatea speciei, ar putea să-şi creeze singuri corpurile, acest lucru nu se petrece în această zonă a universului, pentru a nu dezorienta restul întrupaţilor mărunţi de pe planetă. 

Nu toate vieţuitoarele de pe planetă au însă în componenţa sistemului lor corporal ambele subsisteme. Cele care se află pe o treaptă de dezvoltare spirituală începătoare au doar o corporalitate planetară: de la viruşi la mamifere exclusiv, cu ajutor complex din partea planetei de întrupare. Sunt spirite intraplanetare care însoţesc planeta de-a lungul întregii ei perioade de întrupare. 

Cele care se află într-o fază de dezvoltare superioară a spiritului, în etapele de evoluţie individuală sunt toate speciile de mamifere şi oamenii, care folosesc deopotrivă ambele subsisteme corporale în întrupările lor. 

Atunci când discutăm despre vieţuitoarele care au doar corpuri planetare nu mai discutăm de subsisteme, căci pentru ele corpurile planetare constituie sistemul lor unic corporal. De asemenea, este important de ştiut faptul că vieţuitoarelor care au doar corpuri planetare nu le ”cresc” corpuri spirituale pentru a ajunge mamifere, şi mamiferele nu capătă tot astfel corpuri spirituale pentru “a ajunge” oameni, iar acesta este un anumit fel de a înţelege faptul că speciile planetare nu se trag unele din altele. Corporalitatea tuturor speciilor planetare, indiferent de etapa de evoluţie a spiritelor întrupate, este constituită prin transcendenţă spirituală interdimensională pentru fiecare specie în parte, aşa cum am specificat la început. Chiar dacă pentru vieţuitoarele cu corpuri planetare planeta este aceea care le guvernează întrupările cu destinele lor şi întreaga corporalitate necesară evoluţiilor lor, această corporalitate este constituită tot prin transcendenţă interdimensională, de către coordonatorii-ajutători ai evoluţiilor planetei şi fiecărui grup de spirite, fiecărui spirit în parte. Planeta şi întrupaţii nu fac decât să gestioneze o asemenea corporalitate, conform unui arhetip general al planetei şi al speciilor ei, realizat în structurile inter-dimensionale ale universului şi adus pe planetă (pe oricare planetă din această zonă a universului) chiar de către făuritorii ei. 

Toate formele de întrupare cu corp fizic de pe planetă au corpuri planetare – indiferent dacă nu au sau au corpuri spirituale. 

Ambele subsisteme – indiferent dacă fac parte din sistemul corporal cu ambele subsisteme sau dacă corpurile planetare constituie un sistem unic de întrupare – au elemente arhetipale care ajută la modificări corporale necesare evoluţiilor pentru:

– adaptarea spiritelor la variaţii de vibraţie planetară şi stelară (cosmică): pentru vieţuitoarele cu spirite intraplanetare, care au numai corpuri planetare;

– adaptarea spiritelor avansate, comparativ cu cele intraplanetare, la variaţiile de vibraţii planetare: prin corpurile planetare, iar pe de altă parte şi la variaţii de vibraţie în funcţie de destinele individuale şi de grupul propriu restrâns de evoluţie: tocmai de aceea ele au corpurile spirituale.

Toate se încadrează, prin elementele arhetipale, într-o linie de trăire comună pe planetă. 

Să le studiem pe rând, în detaliu.

a. CORPURI PLANETARE

Sunt corpuri pe care le au absolut toţi întrupaţii de pe planetă – sensul este de corpuri planetare, adică acele corpuri care se înscriu într-o tipologie proprie planetei pe care se află spiritele întrupate; asemenea corpuri le au toate vieţuitoarele de pe oricare planetă din această zonă a universului, fără deosebire între ele, dar cuprinse fiind în segmentul nivelelor de vibraţie pe care planeta locală le gestionează. Ele cuprind în structurile lor interioare elemente arhetipale compatibile între ele şi compatibile cu planeta şi steaua locală. Elementele arhetipale determină unele modificări de volum şi de funcţionare – dar nu schimbă numărul corpurilor, structura lor interioară şi nici poziţia fiecărui corp în totalul aranjamentului curent al sistemului pe care îl au toate vieţuitoarele. Toate circulaţiile pe care le gestionează asemenea corpuri se încadrează în segmentul de valori vibraţionale ale corporalităţii în sine, ale câmpului planetar specific, dar şi – din componentele acestui câmp: în orice segment al valorilor şi intensităţilor de funcţionare corespunzătoare speciei. 

Astfel, pe Pământ corpuri planetare au toate vieţuitoarele: de la viruşi până la oameni inclusiv - când este vorba despre întrupări cu corp fizic de manifestare. 

Întrupaţii cu corpuri astrale de manifestare curentă (le numim entităţi astrale) nu au toate corpurile planetare (nu au corp fizic şi corp dublu-eteric), dar restul corpurilor lor planetare se înscriu întotdeauna în acest set al tuturor vieţuitoarelor pământene. 

Corpurile planetare sunt (de la vibraţia minimă către vibraţia lor maximă): corpul fizic, corpul dublu-eteric (sau vital), corpul astral, corpul mental şi corpul cauzal. 

Ajutătorii înaintaţi, întrupaţi în rândul acestor vieţuitoare cu corp fizic de manifestare, indiferent de nivelele de evoluţie personală (dar încadrându-se în evoluţiile secundare şi centrale) au acelaşi fel de corporalitate cu ajutaţii lor, însă se sprijină în mod eficient pe experienţa lor superioară pentru a se alinia şi necesităţilor planetei, şi necesităţilor vieţuitoarelor, şi evoluţiei lor personale. 

Asemenea distribuţii corporale sunt corespunzătoare (proporţionale) seturilor de raze din radiaţia totală a spiritelor, prin care ele se pot manifesta întrupate pe o planetă, Pământul în cazul nostru. Spiritele întrupate cu astfel de corpuri formează un grup planetar diferit de alte grupuri spirituale întrupate pe alte planete – pe celelalte planete din sistemul planetar, al Soarelui (steaua locală) în cazul nostru. 

Faptul că majoritatea vieţuitoarelor de pe Pământ nu au corpuri spirituale, ci numai corpuri planetare (deci: de la corpul fizic la corpul cauzal), adică: de la viruşi până la mamifere (exclusiv), nu înseamnă că nu au dezvoltate şi seturi de raze din radiaţia lor totală, care ar fi corespunzătoare unor corpuri cu vibraţie superioară (corpuri spirituale); însă astfel de seturi de raze nu sunt atât de dezvoltate încă încât să susţină şi să gestioneze corpuri cu o vibraţie atât de înaltă, cum sunt corpurile spirituale. Pentru a susţine o corporalitate oricât de simplă, asemănătoare corpurilor spirituale, este nevoie de seturi de raze suficient de dezvoltate, de puternice, care să participe susţinut la constituirea lor şi să se manifeste prin ele. Dar chiar şi dacă sunt atât de puţin dezvoltate, ele contribuie la susţinerea constituirii corpurilor planetare şi la menţinerea conştienţei spiritului prin corpurile planetare pe un anumit termen - cât să nu obosească spiritul care se manifestă şi prin corpul fizic, şi prin corpul astral. Căci după ieşirea din întruparea cu corp fizic (după decesul fizic), spiritul trebuie să mai trăiască un timp ca entitate astrală, care se sprijină pe razele cu vibraţie mai înaltă ce îi susţin corpul astral, mental şi cauzal: oricât de puţin dezvoltate pot fi ele. Astfel entitatea astrală se sprijină şi pe încă-firavele raze spirituale (budhice) şi pe cele dumnezeieşti (atmice), dar într-o măsură mult mai mică decât pe razele care îi susţin corpurile planetare. 

Acolo unde însă nu sunt corpuri spirituale, planeta este aceea care susţine cel mai mult şi vibraţia, şi vitalitatea corporalităţii la cote stabile: este cazul spiritelor intraplanetare care evoluează pe planetă atâta timp cât durează întruparea planetei.

b. CORPURI SPIRITUALE 

Este un set de corpuri cu vibraţie înaltă, pe care îl au spiritele cele mai evoluate de pe Pământ: întrupate ca mamifere şi ca oameni. Sunt corpuri specifice planetei noastre, care se încadrează strict în setul de nivele de vibraţie ale acestei planete, dar ele pot apărea şi în setul de nivele de pe alte planete din sistemele stelare de aceeaşi generaţie cu sistemul stelar din care face parte Soarele, care sunt generate de aceeaşi coardă galactică pe care ne aflăm şi noi. Formele pot fi diferite, aranjamentul, poziţia lor în setul pe creştere de vibraţie poate fi diferit în alte feluri de sisteme corporale, toate fiind însă doar corespunzătoare necesităţilor spiritelor care le folosesc. 

Întrucât specia umană este actualmente specia cu spiritele cele mai evoluate de pe planetă, ajutătorii planetari cei mai evoluaţi se întrupează cu corporalitate umană – dar nu pentru că numai oamenii ar fi cei mai importanţi de pe planetă, aşa cum multora dintre noi ne place să credem, ci pentru că corporalitatea omenească este cea mai complexă, cuprinzând toate formele genetice ale vieţuitoarelor planetare, care astfel pot fi ajutate şi de noi, şi de ajutătorii noştri. De aceea subsistemul corpurilor spirituale se structurează în acest fel:

1. Pentru toţi evoluanţii primari care evoluează independent pe Pământ, acest subsistem cuprinde două corpuri: corpul spiritual (sau budhic) şi corpul dumnezeiesc (sau atmic); orice fel de subsistem spiritual cuprinde aceste două corpuri – aşadar: minimul necesar pentru aceste spirite – cărora li se pot adăuga şi altele, după cum urmează;

2. Pentru ajutătorii planetari, stelari şi galactici – după evoluţia lor: secundari şi centrali şi, aşadar: în funcţie de puterea lor radiantă şi de experienţa în rezolvarea sarcinilor în cuprinsul unei galaxii: pe lângă cele două corpuri discutate mai sus, cu caracter general pentru întreaga specie umană, acest subsistem mai poate cuprinde şi corpul enesic (pentru primele trepte arhetipale), iar pentru arhetipurile galactice încă un corp – corpul supraenesic, cu care se pot realiza sarcini până la marginile galaxiei, dar niciodată dincolo de margini. Niciodată un tip de corp spiritual nu exclude pe altul, astfel încât ajutătorii arhetipali de tip galactic vor avea un sistem complet: al celor patru corpuri spirituale. 

Pentru restul secundarilor şi centralilor, în funcţie de sarcinile lor în mijlocul oamenilor sau altor mamifere, pot avea sau nu corpuri ajutătoare suplimentare, căci puterea radiaţiei lor şi experienţa de a o folosi compensează necesitatea acestor corpuri suplimentare. 

Acelaşi lucru este valabil şi pentru entităţile astrale, cele inter-dimensionale şi dimensionale. 

Astfel de corpuri sunt folosite – să accentuez – doar în spaţiul galaxiei de întrupare în această subzonă a zonei I a universului. Mult dincolo de galaxia noastră, în terminalul zonei locale, spiritele sunt însă destul de mult evoluate pentru a fi deja obişnuite cu radiaţiile altor galaxii, astfel încât corporalitatea lor este adaptată puterilor deja câştigate şi pot trece de la o galaxie la alta în limitele aceleiaşi subzone (de regulă ultimele 2-3 subzone). 

În subzona în care suntem acum întrupaţi, pentru lucrările intergalactice numai entităţile inter-dimensionale se angajează în asemenea tip de sarcini – chiar dacă unele dintre ele se nasc în diverse locuri din sistemele stelare şi planetare dintr-o anumită galaxie. Sunt mai multe cauze pentru care lucrurile se petrec în acest fel:

– asemenea ajutători au puteri radiante foarte mari şi experienţa de a le folosi le este pe măsură;

– toate vieţuitoarele de pe o planetă din această subzonă nu sunt obişnuite cu alte radiaţii sau fluxuri energo-materiale ale altor galaxii, pe care le pot aduce călători-lucrători, din alte galaxii. De aceea este nevoie de ajutători neutri, iar cei care se nasc pentru diverse lucruri chiar în mijlocul primarilor de pe anumite planete, se retrag înainte de a executa astfel de sarcini: mai întâi departe de locurile de trai ale altora de pe planetă, apoi în spaţiile inter-dimensionale şi în spaţiile dimensionale: cu ajutorul altor entităţi asemănătoare din celelalte spaţii, care le stabilizează vibraţiile la nivelele corespunzătoare necesităţilor viitoare. 

Să accentuăm: dacă ajutătorii care nu au o putere şi experienţă foarte mare ar circula chiar şi numai cu corpul lor astral dincolo de marginile galaxiei, ei ar aduce pe Pământ (sau oricare altă planetă de reşedinţă) amprente puternice străine, care ar dezorienta puternic vieţuitoarele planetare – iar pe cele mărunte le-ar ucide de-a dreptul; prin puterile proprii ar trebui să efectueze o dezamprentare cu creştere scurtă de intensitate radiantă, după care să urmeze o revenire rapidă – de la o clipă la alta – diferenţă pe care, de asemenea, nu ar suporta-o vieţuitoarele mărunte. Entităţile inter-dimensionale şi dimensionale pot să facă acest lucru: 

– ele pot efectua lucrări care nu implică mutări de la o galaxie la alta, ci de la o galaxie trec în spaţiul lor de trai curent (dimensional sau interdimensional) – spaţiu cu vibraţia mult mai mare care şterge automat amprentele anterioare, dacă entitatea doreşte acest lucru: pentru învăţături, ele pot fi păstrate în câmpurile corpurilor lor, atâta timp cât este necesar;

– prin propria potenţare a radiaţiei de la un loc al universului la altul (cele foarte evoluate) ele evită amprentări accentuate: amprentele inerente se reduc la radiaţia majoritară, fără aderenţele bogate pe care spiritele primare le iau cu ele de oriunde şi le răspândesc în alte locuri, fiindu-le necesare pe planeta lor pentru îmbogăţirea experienţei proprii;

– între straturile energiei fundamentale (stratul nostru şi stratul lor) ele fac dezamprentări de la un strat la altul, având şi puterea de a-şi modela intensitatea radiaţiei astfel încât să nu deranjeze evoluţiile de pe planetele vizitate, dar şi spaţiile neutre necesare unor asemenea dezamprentări. 

Să reţinem şi acest lucru: trecerea între diferite straturi – cum ar fi de la stratul nostru (“dimensiunea” noastră) la alte straturi sau substraturi (dimensiuni sau straturi inter-dimensionale) nu se face aşadar – prin “creşterea” sau “adăugarea” unor alte noi corpuri, ci prin întărirea puternică a celor existente, prin deschiderea tuturor plexurilor şi întărirea cu fluxuri energo-materiale de vibraţie foarte înaltă, pentru ca asemenea corpuri să reziste la schimbările de radiaţie (şi vibraţie, şi intensitate) folosite în lucrări. Entităţile ajutătoare care se întrupează în straturile superioare – căci tot despre întrupări este vorba în majoritatea cazurilor – au corpuri universalizate, specifice lucrărilor pe care le au în toate părţile universului. 

Toate sunt valabile pentru orice fel de corporalitate, de pe orice planetă, din orice galaxie din această zonă a universului – cu condiţia să cuprindă cel puţin şi asemenea corpuri cu vibraţie mare, de genul celor spirituale de pe Pământ, având bineînţeles specificul locului de întrupare. 

Dictionar