CÂMPURI UNIVERSICE (2)

(Se va urmări studiul Câmpuri universice (1) )

Toate cele care sunt prezentate în aceste studii au o deosebită importanţă atunci când efectuăm cercetări de tip mental şi cercetări de tip astral. Nimic nu este expus aici doar de dragul expunerii, ci cu scopul de a atenţiona astfel asupra unor diferenţe care, în lipsa cunoaşterii lor măcar şi la modul general, cercetarea poate conduce repede la confuzii. Care de altfel au fost făcute de-a lungul timpului, ajungându-se la concluzii eronate privind istoria civilizaţiilor umane străvechi sau la concluzii eronate privind funcţionarea propriilor noastre corpuri.
Vom merge mai departe explicând diferenţele dintre câmpurile universice, dintre seturile de vibraţii care le diferenţiază, iar în partea a 3-a a acestui subiect vom aprofunda cunoaşterea stărilor dimensionale ale energiei fundamentale şi felul în care s-a plasat construirea Centrului de evoluţie în structurile şi substructurile ei.

NIVELE DE VIBRAȚIE
Ar trebuie să ne obişnuim cu un anumit fel de cunoaştere, de înţelegere a lumii în care trăim. Câmpurile despre care discutăm nu se află în profunzimea de volum a spaţiului nostru de trăire, în continuarea profunzimii celor 3d, care definesc spaţiul celor 3 dimensiuni pe care le conştientizăm cu toţii azi: 1d – punctul; 2d – lungimea; 3d – volumul. Acestea formează un sistem general de referinţă pentru spaţiul fizic în care trăim azi. Însă acelaşi spaţiu cuprinde şi alte forme existenţiale, „dimensiuni” specifice şi acestui univers, şi celorlalte universuri. Ceea ce nu anulează ideea unui spaţiu n-dimensional, despre care vorbesc fizicienii contemporani şi despre care mulţi dintre cei ce citesc literatură ezoterică au impresia că se discută: tocmai neînţelegerea unor asemenea aspecte conduc la întărirea faptului că doritorii de ezoterism care discută despre 1d, 2d, 3d, 4d, 5d … n-d ar fi întăriţi de fizicienii care se referă însă la cu totul altceva.
De altfel ceea ce se referă la n-dimensionalitatea ezoterică nu este nici ceea ce discutăm aici: comunicările astrale care au ajuns în spaţiul cunoaşterii românilor în ultimii ani au apărut încă din anii ’80 cu explicaţiile de rigoare: grade sau dimensiuni de conştiinţă, pe care oamenii le pot interpreta ca fiind conştiinţa pietrelor, a vegetalelor, a animalelor, a oamenilor, a îngerilor/entităţile numite înălţate, cu grad de conştiinţă înălţat comparativ cu oamenii.

Ceea ce cunoaştem mai puţin – şi nicidecum prea bine organizat în acest moment – se referă la faptul că fiecărei structuralităţi materiale îi corespunde:
– vibraţie interioară, cu o frecvenţă specifică cuprinsă în secvenţa planetei de care aparţine (cuprinsă în segmentul de valori specific stelei care guvernează planetele din sistemul său matriceal, cuprinsă la rândul său în segmentul de valori vibraţionale ale galaxiei);
– luminiscenţă naturală emisă de structura interioară, care oferă un anumit tip de imagine în spaţiile universice;
– sunet propriu: l-am numit sunet fundamental, care întregeşte particularităţile specifice oricărei structuri universice.

Aşadar toate împreună: vibraţie, luminiscenţă şi sunet fundamental, oferă structurilor universice – individuale şi grupate după criterii specifice – un anumit tablou, peisaj existenţial, fundamental. În acest peisaj fundamental se derulează întrupările spiritelor, trăirile lor, învăţăturile lor. Un astfel de spaţiu l-am putea numi fără să greşim: fundamental, iar el va cuprinde toate celelalte dimensionalităţi despre care discutăm azi, cărora li se vor adăuga, pe măsura propriilor noastre învăţături, altele mereu noi.

Aşadar, în aceste studii discutăm despre o n-dimensionalitate demonstrată de vibraţia, luminiscenţa şi sunetul fundamental al spaţiilor universice, cu tot ceea ce există şi se manifestă în interiorul lor.
Referindu-ne la întreg spaţiul universului nostru deocamdată, concret, el trebuie perceput ca un spaţiu care nu este de loc gol – între galaxii şi în interiorul galaxiilor, între stele şi planete – aşa cum este crezut el azi de către ştiinţele tehnice contemporane. Înafară de macrostructuri (stele, planete, planetoizi) el este un spaţiu plin cu fluxuri de filamente-energii şi filamente-materii, cu o alcătuire care oferă universului nostru: o vibraţie specifică, o luminscenţă şi un sunet fundamental specific. Toate la un loc formează astfel o specificitate proprie universului nostru – mai precis: se formează o specificitate proprie oricărui univers, chiar dacă noi ne oprim deocamdată la nivelul universului în care ne aflăm. Însă ne trebuie să înţelegem şi la modul general astfel de noţiuni, căci în funcţie de perceperea caracteristicilor, particularităţilor despre care discutăm (vibraţie, luminiscenţă şi sunet fundamental), putem să ne dăm seama în orice cercetare despre: natura informaţiilor pe care le avem în diferite spaţii, în diferite condiţii variabile în timp, informaţii asupra diferitelor feluri de manifestare a spiritelor – prin corpul fizic, prin corpul astral sau prin corpul spiritual (budhic) în diferite spaţii din univers, din alte universuri.
Numai la acest nivel de cercetare experienţa noastră astrală, mentală şi cauzală ne poate aduce cele necesare din memoriile spiritului, ajutându-ne astfel să ne înţelegem evoluţiile proprii.
Pentru început vom intra în detalieri mai apropiate de înţelegerea noastră cotidiană. După ce ne vom obişnui cu un anumit fel de înţelegeri, vom merge mai adânc în profunzime: pe măsura creşterii vibraţiei planetare, memoriile noastre se vor împleti cu toate cele cunoscute actual, oferindu-ne mereu alte noi profunzimi.

Aşadar, când pomenim despre vibraţia unei structuri sau a unui spaţiu structurat în univers, avem în vedere nu numai vibraţia – aşa cum ne-am obişnuit – ci şi, implicit, luminiscenţa fundametală şi sunetul fundamental.
Cu referire la acest fel de n-dimensionalitate, discutam în prima expunere despre câmpuri interioare în propria noastră dimensiune din totalul dimensiunilor structurale paralele, cuprinse ca nivele de vibraţie în seturi specifice galaxiei, stelei, planetei.

Astfel, putem discuta despre o structură energo-materială a universului, care are la bază o anumită vibraţie a energiilor şi materiilor din câmpul ei. Iar această formă de energo-materialitate cuprinde la rândul ei structuri din materii de diferite vibraţii, ajutate de fluxuri de energii care contribuie la menţinerea vitalităţii şi funcţionalităţilor ei.

Putem înţelege diferenţele de vibraţii între părţile structurilor universului aşa cum înţelegem vibraţia generală a câmpului fizic cunoscut de noi, care cuprinde cele 3 stări de vibraţie cunoscute – diferite, este drept, dar care în anumite condiţii fizico-chimice pot trece dintr-o stare în alta: le numim stări de agregare – solidă, lichidă şi gazoasă. Focul este o formaţiune plasmatică ce nu se încadrează aparent în nici o categorie, dar are influenţă asupra fiecăreia în parte, ca un fel de catalizator subdimensional care acţionează asupra fiecărui fel de materie fizică în parte, schimbându-i felul de prezentare în câmpul propriu.

Însă înafară de cele 3 stări de agregare ale materiei pe care o numim fizică, chiar în mediul existenţial al celor 3 stări de agregare există alte stări dimensionale se referă însă la alte vibraţii, ale altor structuri – tot materiale: sunt materii structurate pe seturi şi subseturi de nivele de vibraţie care, oricât de mult s-ar schimba condiţiile de mediu din acest univers, nu se vor transforma niciodată în materia pe care aici o numim fizică.

Aşa cum am discutat în prima parte a studiului, sunt cel puţin 9 mari seturi vibraţionale în care materiile corpurilor umane pot să ofere condiţii de manifestare spiritelor ajunse în stadiul de creator conştient universal (cunoscător al multor feluri de creaţie, chiar dacă ele nu se pot aplica integral pe Pământ).
Dar în interiorul fiecărui set sunt subseturi de vibraţii – nu numai cele care oferă diverse stări de agregare, cum avem exemple de la corpul fizic. Corpurile fluidice au în „fizico-chimia” lor un număr mult mai mare de astfel de stări de agregare şi de materii inter-secvenţial vibraţionale (nu am cum să le numesc altfel) decât cele din corpul fizic. Cu cât vibraţia este mai mare, cu atât se simt asemenea diferenţieri – le-am numi în materiile fizice „densităţi”: dar acolo este vorba despre subsecvenţe de vibraţii. Personal le intuiesc, nu am putut studia decât structurile perceptibile din acest moment al ritmurilor planetare. Este cert că viitorul ne va ajuta să studiem încă mult mai multe asemenea elemente de câmp.

Fiecare set de valori vibraţionale este de fapt un segment – parte al unui segment mai mare, şi se poate face o prezentare succintă în felul următor:
– segmentul specific pământului cuprinde un set de valori vibraţionale de câmpuri în care, şi prin intermediul cărora trăiesc toate vieţuitoarele planetei. Segmentul cuprinde câmpurile menţionate deja, fiecare în parte având un subsegment propriu de valori specifice fluxurilor energo-materiale cu vibraţii cuprinse între o limită maximă şi o limită minimă. Înafara acestora se află alte câmpuri cu vibraţie mai mare sau mai mică, dar care nu fac ajutorul vieţuitoarelor aflate momentan ca spirite întrupate pe planetă. Căci fluxurile atrase de planetă fac totalitatea câmpurilor, şi nu totalitatea vieţuitoarelor care trăiesc pe planetă mai mult sau mai puţin timp, venind şi plecând – făcând loc altora ale căror corpuri vor folosi în mare aceleaşi fluxuri pentru corpurile lor şi pentru creaţiile lor, dar cu specificul local necesar evoluţiei proprii. Câmpurile care au vibraţie înaltă (dela medie la înaltă, de fapt) folosesc însă şi celor care au corpuri doar în anumite – nu toate – câmpuri ale planetei ; existenţa lor, de multe ori nebănuite sau nebăgate în seamă, formează o masă vibraţională care ajută întrupaţii să se menţină în forme superioare de manifestare, până când îşi consolidează manifestările superioare, învăţând astfel să le caute şi să le dezvolte permanent, indiferent de asprimea condiţiilor de trai.
Câmpurile care au o vibraţie de la mediu spre joasă folosesc în egală măsură întrupaţilor cu corpuri aflate în câmpuri mai înalte, pentru a nu uita evoluţiile lor anterioare, luându-le doar drept vechi, învăţând să nu le dispreţuiască, ci să le folosească moderat şi doar spre echilibrarea celor foarte înalte, despre care – de asemenea – învaţă că pot deveni la un moment dat obositoare.
Segmentul planetar face parte din segmentele vibraţionale ale planetelor care sunt guvernate de steaua locală, parte din segmentul sistemului stelar din care face parte steaua, care sistem, la rândul său, face parte din totalitatea sistemelor (grupurilor) stelare ale galaxiei;
– segmentele vibraţionale ale galaxiei fac parte la rândul lor din sistemele de galaxii specifice – cu toate subsegmentele proprii – locului în subzona universică locală. Care urmează acelaşi fel de compunere vibraţională pentru o zonă întreagă, cu subzonele proprii, apoi ale structurii, stratului dimensional universic – parte a unui set de 7dimensiuni stucturale simultane şi cospaţiale, care formează laolaltă universul fizic.

Nici un segment nu este separat unul de altul: ele se întrepătrund nu numai pentru că pot coexista în acelaşi plan universic, în acelaşi strat vibraţional (dimensiune) – doar nu sunt perceptibile pentru orice întrupat, în orice moment; în plus, ele se împletesc şi se susţin permanent şi prin faptul că cea mai înaltă subsecvenţă de vibraţie a unui câmp este de valoare aproximativ egală cu subsecvenţa de vibraţie cea mai mică a câmpului superior.
Nu este însă o identitate completă, ci doar maxim compatibilă, căci fiecare câmp este definit în mod particular şi de alte valori, de alţi parametri existenţiali.
Să reţinem faptul deosebit de important că la nivelul fluxurilor energo-materiale care formează baza câmpurilor planetare, nimic nu se transformă dintr-un segment într-altul, chiar dacă există asemănări; pe fiecare segment în parte apar variaţii de vibraţie, în funcţie de necesităţile evoluţiilor spiritelor care folosesc asemenea câmpuri, de vibraţii armonizate cu propriile lor corpuri, cu radiaţia monadică care susţine sistemul corporal şi se manifestă prin el.

CÂMPURI ȘI CORPURI
Există similitudini între diferite subsegmente ale segmentelor vibraţionale în special pentru ca spiritele care folosesc un anumit fel de energii şi materii, de un anumit fel de vibraţie să poată învăţa acceptarea tuturor felurilor de vibraţii şi trecerea în manifestare lină de la un nivel vibraţional la altul, de la un mod de comportare şi atitudine – la altul.
Tabloul general al seturilor de vibraţii folosite de spiritele umane cuprind:



Fig.nr. 1: Totalul vibraţional uman: secvenţele de vibraţie ale corpurilor din sistemul corporal uman şi ale câmpurilor aferente acestora. El cuprinde totalitatea secvenţelor şi subsecvenţelor vibraţionale ale tuturor celorlalte specii de vieţuitoare planetare.

Fiecare câmp are un segment de vibraţii cuprins între o valoare maximă şi o valoare minimă, cu mai multe subsecvenţe cuprinse în intervalul dintre valoarea minimă şi valoarea maximă.
Conform schemei de mai sus, cea mai înaltă subsecvenţă a unei secvenţe = partea superioară a unui câmp, este de valoare aproximativ egală cu subsecvenţa de vibraţia cea mai mică a câmpului superior = partea inferioară a câmpului următor.

O astfel de împletire a vibraţiilor facilitează primirea/transmiterea informaţiilor de la un corp la altul în cadrul aceluiaşi sistem corporal, dar şi transmiterea/preluarea informaţiilor de la un întrupat la altul (om şi orice fel de vieţuitoare).
Odată cu creşterea vibraţiei medii planetare, vom mai descoperi, vom mai înţelege şi alte funcţii ale acestor conexiuni între câmpurile de vibraţie diferită.
Dar chiar dacă sunt de vibraţie diferită ele sunt toate în acest univers, coexistă în acelaşi plan, mai corect spus: sunt cospaţiale şi simultane.

În cadrul sistemului nostru corporal, în ansamblul lui, doar o parte din subsecvenţele (subsegmentele) vibraţionale ale unui câmp se aliniază funcţionării corpului corespunzător. Însă sunt mult mai multe secvenţe şi subsecvenţe decât numărul şi felul de corpuri ale omului: sistemul corporal al omului cuprinde însă în totalul său de secvenţe vibraţionale toate secvenţele celorlale vieţuitoare contemporane lui. Dar omenirea nu trăieşte nicidecum cât există planeta – ci extrem de puţin, o mică perioadă de timp din totalul întrupării de tip planetă: în speţă, a Pământului. Radiaţia spirituală – a spiritului întrupat – atrage şi aliniază fluxurile de filamente de energii şi de materii din mediul universic, formând corpurile materiale prin care spiritul se manifestă. În continuare sunt atrase, cu părţile periferice ale radiaţiei, fluxuri care formează cămăşi, pături formate din fluxurile de filamente – numite de noi azi câmpuri protectoare şi hrănitoare ale sistemului corporal. De fapt ar trebui să folosim mai curând numirea de pături sau cămăşi protectoare ale corpurilor, pentru a nu le confunda ca denumire cu câmpurile planetare: care cuprind totalitatea fluxurilor energo-materiale, corpurilor întrupaţilor, cu păturile lor protectoare şi creaţiile materiale ale spiritelor creatoare.
În continuare, radiaţia spirituală acţionează în direcţia întreţinerii vitalităţii şi funcţionării corpurilor proprii, completării permanente a câmpurilor lor – care toate la un loc conduc la derularea manifestării spiritelor.
În sfera radiaţiei se formează aşadar corpurile şi câmpurile proprii (să le numim şi noi în continuare la fel), dar radiaţia spiritului depăşeşte acest volum corporal, depăşeşte câmpurile sale şi se propagă mai departe în spaţiul înconjurător al sistemului corporal. Aşadar:
– o parte a acestei forţe radiante este folosită pentru întreţinerea corpurilor: prin atragerea şi vehicularea fluxurilor energo-materiale;
– o altă parte este folosită pentru manevrarea, folosirea corpurilor în activităţile derulate de spirite – dar şi a altor întrupaţi (alte vieţuitoare, alţi semeni), o altă parte pentru realizarea creaţiei materiale, a manevrării ei şi a creaţiei altor întrupaţi;
– o altă parte este folosită pentru deplasarea în spaţii, pentru comunicare cu semenii, pentru desfăşurarea altor acţiuni în paralel cu activitatea corporală aflată în desfăşurare principală.

Sigur că aceasta este o temă deosebit de profundă, vastă, multilateral explicativă în contextul studiilor privind evoluţiile de pretutindeni.
Deocamdată să ne oprim aici, urmând ca în viitor să dezvoltăm o astfel de temă ori de câte ori va fi nevoie.

Dictionar