Cicluri de vieţi (întrupări)

Se vor studia elementele de dicţionar: monadă, spirit, grup spiritual.

În cadrul acestor studii vom numi ciclu de vieţi o grupare de întrupări (vieţi, destine) desfăşurate într-un punct a universului: pentru noi, cei ce privim lucrurile din perspectiva oamenilor, universul de întrupare este Universul Fizic, corpurile noastre fiind constituite din materii fizice.
O astfel de grupare de întrupări nu este proprie doar spiritelor care efectuează primele lor evoluţii progresive prin Universul Fizic, ci tuturor spiritelor şi monadelor care se întrupează în acest univers, în diferite faze ale evoluţiilor lor:
– ale fiecărui spirit în parte: pentru fiecare spirit care se întrupează cu toate monadele componente într-un singur corp. Este cazul monadelor care încă nu au puterea să-şi constituie individual un corp (mai corect: un sistem corporal) prin care să-şi manifeste forţele radiante, să şi le conştientizeze, să şi le îndrepte cu conştiinţă din ce în ce mai concentrată, mai bine focalizată, în direcţia manifestărilor lor în mediul de trai;
– ale fiecărei monade dintr-un spirit primar. Detaliind – este cazul spiritelor primare care au ajuns în evoluţii înaintate comparativ cu cele discutate la punctul anterior: când spiritele ajung, în evoluţiile proprii, în faza de creator conştient, care presupune o putere spirituală înaintată. O au deja, aşadar, dar încă nu evoluează individual – fiecare monadă în parte, deoarece le este necesar să înveţe, în continuare, să primească şi să desfăşoare şi acţiuni de ajutor oferit fraţilor lor de spirit, apoi şi altor spirite, şi altor grupuri spirituale cu care intră în tangenţă, în timpul vieţilor lor;
– ale monadelor care evoluează individual: este cazul evoluaților secundari şi centrali, ajutători înaintaţi întrupaţi în mijlocul primarilor pe care îi învaţă să se manifeste în mod complex, prin exemplu personal, să-şi deruleze concentrat activităţile de vieţuire proprie şi, după caz, să ofere la rândul lor ajutor celor care îl necesită.

Vieţile (întrupările) spiritelor se desfăşoară astfel ciclic, în medii stelar-planetare, având condiţii care se încadrează într-o vibraţie generală specifică locului din univers: adică având o vibraţie cuprinsă, în toate variaţiile sale, într-un segment propriu care nu se modifică comparativ cu celelalte puncte din univers. Căci modificări se derulează neîncetat în orice univers, însă ele se desfăşoară concertat, armonios, împletind necesitatea creării de condiţii pentru evoluţiile spiritelor – cu armoniile universului, după zona şi subzona locală.
Ciclurile de vieţi au loc în spaţii diferite, cu durate diferite pentru fiecare treaptă de evoluţie în parte – dar şi în parcursul propriu, cu particularităţi specifice fiecărui popor spiritual în parte. Cu toate acestea, evoluţiile urmează un curs general asemănător, cu trepte generale, parcurse de fiecare spirit în parte, împletite armonios de către coordonatorii de evoluţii, cu mult respect pentru puterile şi înclinaţiile fiecărei monade în parte.
Vieţile grupate într-un ciclu complet nu presupun parcurgerea tuturor – sau majorităţii treptelor de evoluţie – fără întrerupere în acelaşi univers, în acelaşi punct: cum ar fi o planetă – Pământul în cazul nostru. Un ciclu de vieţi presupune o perioadă de aplicare a unor seturi de învăţături primite în diferite universuri – nu numai în acest univers – după cum permite puterea energetică momentană a spiritelor, a monadelor. În acest fel, seturi de învăţături primite sunt explicate pe îndelete, exemplificate apoi de către ajutătorii-învăţători, experimentate împreună, apoi consolidate la diferite nivele de vibraţie, în condiţii planetare diferite, în condiţii diferite de populaţii spirituale locale şi de densitate populaţională diferită.

DETALII PRIVIND DESFĂŞURAREA CICLURILOR DE VIEŢI
Când discutăm despre un ciclu de vieţi să nu înţelegem că spiritele efectuează toate evoluţiile lor etapă după etapă doar în Universul Fizic şi, după terminarea unor astfel de evoluţii, ele ar înainta în evoluţiile următoare astfel: în Universul Astral (cu vibraţie imediat superioară), apoi în Universul Cauzal (superior ca vibraţie Universului Astral). Ar urma apoi Universul secundar şi apoi Universul Central.
Astfel de derulări ar însemna o rupere, cel puţin o îndepărtare a spiritelor de rădăcinile evoluţiilor lor, o înstrăinare de propriile lor rădăcini; ar ajunge – dacă lucrurile s-ar petece în acest fel – la neînţelegerea semenilor care intră în evoluţii după intrarea lor. Căci evoluţiile nu presupun parcursul unor popoare spirituale intrate simultan în structurile organizate în universuri, după care nici o altă monadă nu ar mai intra în astfel de spaţii. Dimpotrivă, mereu intră în astfel de structuri, create de primele monade care au păşit pe drumul conştientizării trăirilor lor. Sunt marii creatori-coordonatori de evoluţii, şi ei primesc mereu alte monade, valuri de monade care îşi încep evoluţiile sub coordonarea lor. Care permit în continuare intrarea unor valuri noi de monade din exteriorul structurilor create de ei, coordonându-i în paşii evoluţiilor lor, îndrumând şi pe cei care sunt de mult pe această cale să ajute şi ei, la rândul lor.
Astfel se creează vieţile noastre, prin participarea tuturor monadelor aflate în evoluţii: direct, prin întruparea în spaţiile de evoluţie ale altor spirite sau indirect, prin radiaţia lor răspândită în astfel de spaţii.
Ceea ce numim pe Pământ viaţă, apoi cicluri de vieţi, este o manifestare momentană a vieţii eterne a monadelor în diferite feluri, în diferite spaţii, de vibraţii diferite, spaţii delimitate material în mijlocul trăirii altor spirite, în alt fel întrupate.

Ciclurile de vieţi (destine) au o desfăşurare deosebit de complexă, şi niciodată nu se conduc după automatisme simple. Ele se leagă întotdeauna între ele, coordonatorii evoluţiilor lor căutând – în special la spiritele care descoperă spaţiul infinit şi eternitatea – să se mlădieze trecerile de la un punct de evoluţie la altul (în acelaşi univers sau în universuri diferite).
La începutul evoluţiilor lor, spiritele nu conştientizează locurile unde se întrupează însă, pe măsura creşterii puterilor lor spirituale, a experienţei de percepere a mediilor de trai şi a folosirii cunoaşterilor de acest fel pentru orientarea în spaţii, ele sunt organizate astfel încât să dezvolte mereu cunoaşterile lor. Pornesc de la spaţiul apropiat, mergând către deschideri universice din ce în ce mai largi. Când ajung în etapele de creator conştient, dorinţa de conştientizare a spaţiului de trăire conduce la necesitatea lărgirii câmpului de percepţie: de la apropierea corpului lor de manifestare către universul înconjurător, apoi către alte universuri.
Desfăşurarea întrupărilor are loc astfel treptat pe spaţii din ce în ce mai întinse, cu particularităţi din ce în ce mai complexe: de la o planetă la alta ale unei stele, apoi într-un întreg sistem stelar (grup de stele care vehiculează fluxuri de materii şi energii de vibraţii apropiate)
Cunoaşterea fiecărui loc de desfăşurare a fiecărui ciclu de întrupări devine astfel necesară şi pentru orientarea conştientă în spaţii, dar şi pentru extinderea cunoaşterii modului de circulaţie şi de împânzire a fluxurilor de energii şi materii circulante în spaţiile galaxiilor. Astfel, un nou ciclu de întrupări începe întotdeauna pentru spiritele creatoare conştiente din ultimul loc de întrupare al ultimului lor ciclu de vieţi. Din acest loc, binecunoscut de spirite după un ciclu întreg de întrupări, de cercetări şi de aplicaţii care le pot permite evoluţiile proprii, ele pornesc întrupate în cele mai subtile – şi totodată cele mai puternice corpuri pe care le pot avea conform treptei proprii de evoluţie: corpuri pe care, pe Pământ, le numim corpuri spirituale (sau budhice). Sunt corpuri din materii specifice însă fiecărui loc în parte, dar la nivelul spiritelor, de creatori conştienţi, astfel de corpuri permit extragerea din memoriile spiritului a acelor cunoaşteri, obişnuinţe optime, pe care le pot folosi, prin adaptare uşoară, rapidă, pentru înţelegerea celor în mijlocul cărora desfăşoară călătoriile, trăirile momentului. Nu sunt peste tot aceleaşi feluri de materii pentru constituirea unor astfel de corpuri, dar potrivit fiecărui loc în parte ele au acelaşi rol, la nivelul fiecărei trepte de evoluţie. Tot la fel cum, pe Pământ, avem picioare din momentul naşterii până în momentul decesului, le folosim pentru aceeaşi activitate generală, dar la fiecare etapă a vieţii noastre ele arată altfel. Vibraţia lor este înaltă, folosirea uşoară, puterea şi rezistenţa lor la modificările spaţiilor galactice sunt optime derulărilor fără dezorientare şi fără oboseală.
Plecarea spre următorul sistem stelar de evoluţie se face din corp spiritual, după o recapitulare a cunoaşterilor tuturor elementelor energo-materiale perceptibile cu aceste corpuri. Astfel de cunoaşteri vor forma baza de trăire în călătorie, şi în locul desfăşurării următorului ciclu de întrupări. Corpurile sunt de o complexitate medie pentru evoluţiile din sistemele stelare locale: o medie a complexităţilor tuturor evoluţiilor în fostul, şi din noul sistem. Nu se ia în considerare un maximum de complexitate a corpurilor, căci trebuie ca spiritele să facă un efort mediu de percepţie a tuturor elementelor, din toate segmentele corpurilor cu care au făcut evoluţiile. Asemenea efort este de fapt o pregătire pentru susţinerea mai departe a învăţăturilor pe care le vor primi şi a aplicaţiilor lor în noul loc de întrupare.
Cu aceste corpuri, spiritele vor putea percepe energii şi materii din blocul valorilor vibraţiei din toate segmentele locale, de la cele mai joase – până la cele foarte înalte. Ele le pot recunoaşte, le-au cunoscut în treacăt în ultimele evoluţii, fără însă să aibă abilitatea de a lucra cu ele. Dar după o perioadă de acomodare cu noul loc, şi de învăţare a detectării lor, a lucrului cu ele, se poate realiza o activitate acceptabilă cu elemente de vibraţii înalte şi foarte înalte, pe care la venirea pe planetă nu le-au perceput decât din corpurile spirituale, şi doar sub atenta îndrumare a însoţitorilor lor de grup: nu însă şi din alte feluri de corpuri de manifestare (astrale şi fizice).
Toate se vor învăţa, pe rând, şi apoi se vor consolida, în ciclul în desfăşurare.

Efectuarea evoluţiei într-un întreg sistem stelar nu se face parcurgând toate planetele acestuia, sub forma unui şir neîntrerupt de vieţi, de destine, de întrupări. Pe de altă parte, cantonarea spiritelor se face doar aparent pe o singură planetă: pe o planetă cu condiţii deosebit de variate de evoluţie pentru spiritele creatoare conştiente – oamenii, pe Pământ. Întrupările în sisteme corporale cu corp de manifestare fizic sunt baza de lucru şi de consolidare pentru ele, iar între întrupările cu corp fizic (ceea ce noi numim vieţi) se derulează întrupări în sisteme corporale astrale: pe toate planetele din sistemul stelar. Mai întâi în sistemul planetar al stelei care guvernează şi planeta de întrupare fizică, apoi pe toate planetele din întregul sistem stelar local. În acest fel, spiritele se obişnuiesc treptat cu variaţiile de vibraţii specifice planetelor apropiate, obişnuindu-se treptat cu recunoaşterea şi folosirea lor chiar şi din corp fizic, în întrupările următoare. Fiecare planetă are câte ceva specific de oferit ca învăţătură, după care spiritele se obişnuiesc să lucreze cu noutăţile, în condiţiile planetare de reşedinţă (pe planeta unde efectuează întrupări cu corp fizic – cu cea mai joasă vibraţie comparativ cu întrupările în corpuri spirituale şi astrale).
Putem preciza astfel că, atunci când vorbim despre un ciclu de vieţi, chiar dacă ne-am exprima gândind la vieţile de întrupare cu corp fizic (după cum suntem obişnuiţi noi, oamenii), este necesar să cuprindem însă toate manifestările spiritului, indiferent prin ce fel de sisteme corporale se manifestă în mediul local. Un astfel de ciclu cuprinde, aşadar:
– învăţături şi aplicaţii prin corp de manifestare spiritual, cuprinzând drumul până la planeta-pivot pentru întreg ciclul de întrupări, precum şi adaptările energiilor şi materiilor în mediul local cel nou;
– învăţături şi aplicaţii prin corp de manifestare astral: trecerea de la corpul spiritual la corpul astral se face prin acumulări succesive de energii şi constituirile corporale necesare, chiar din întrupările cu corp spiritual, pentru continuarea adaptărilor la cunoaşterea locurilor noi. Apoi, şi după fiecare întrupare cu corp fizic: la fiecare terminare a unei întrupări cu corp fizic are loc continuarea consolidărilor cunoaşterilor prin rămânere în corp astral de manifestare;
– cu corp de manifestare fizic, prin consolidări în condiţii de vibraţie mai joasă, care determină cunoaşteri îndelungate şi aprofundate – dar şi un material imens de cercetare a propriilor puteri în astfel de condiţii: care va fi de un real, şi imens folos şi pentru propriile evoluţii ulterioare, şi pentru a împărtăşi experienţa proprie altor generaţii de monade pe care le vor ajuta în evoluţiile lor, în eternitate.

Finalizarea ciclului are loc atunci când spiritele rezidente au realizat evoluţii pe tot cuprinsul sistemului stelar, reuşind să desfăşoare activităţi similare peste tot.
Şi iar se pregătesc pentru un nou ciclu, în sistemul stelar următor, pentru o nouă etapă de evoluţie.
Ciclurile de întrupări în Universul Fizic sunt despărţite însă de trăiri în alte universuri, aşa cum sunt descrise în capitolul Studii Generale – Evoluţii.

Dictionar