CANALE ENERGETICE TRANSCONTINENTALE

Chiar dacă avem în faţă un element de dicţionar, nu este de loc rău să pornim expunerea de la un studiu realizat cu privire la anumite particularităţi ale percepţiilor din ţara noastră.
Pentru a înţelege mai departe anumite subtilităţi ale vieţii din vechime, mai întâi din istoria noastră, apoi şi din istoria altor popoare, este necesar să înţelegem diverse aspecte legate de structurile planetei noastre, pe care dacii le cunoşteau bine şi le foloseau in toate lucrările pe care le realizau, sub îndrumarea atentă a moşilor poporului lor. Al nostru.
Iar noi le putem studia azi mai lejer, în imperiul energiilor noi, de vibraţie ridicată, pe care le primim permanent, care ne uşurează azi întreaga viaţă, nu numai cercetarea de tip astral-mentală.
Existenta unor canale energetice – nu este vorba despre cele săpate în partea pământoasă a planetei – de legătură între regiuni diferite ale planetei, este o realitate pe care mulţi o cunosc în momentul de faţă; tindem să credem că, de fapt, există doar canale săpate de oameni, din vremuri neînțelese bine până acum. Înafara de cele aflate în tărâmul material, pământesc, al planetei, există structuri eterice ale planetei, care au formă de canale, de tuburi: ele fac parte din matricea eterică a galaxiei, din care coboară astfel de elemente matriceale, corzi (tuburi) către toate stelele din galaxie, apoi către planete: sunt structuri care formează chiar baza de naştere a stelelor şi planetelor galaxiei, care vor întreţine în continuare viaţa pe planetă: şi viaţa stelelor, şi a planetelor guvernate de stele, şi a întregului biosistem al planetelor.
Să ne oprim deocamdată la nivelul planetei noastre.
Astfel de canale pot fi văzute de către clarvăzători pretutindeni, chiar de oamenii care nu-şi constientizează decât unele momente de clarvedere, absolute normale: în preajma miezului de vară şi de iarnă: adică atunci când energiile planetare sunt foarte puternice. Interfaţa aer,sol – subsol sau scoarţa pământească, cum o numim în mod curent – relevă în astfel de situaţii structuri tubulare care par a intra şi a ieşi din sol. Şi, la un studiu mai atent, se observă că întreaga suprafaţă a planetei este strabătută de o reţea, o plasă formată dintr-un număr aparent infinit de astfel de tuburi, canale. De fapt doar către suprafaţa (am numit-o interfaţa aer/sol) canalele sunt de grosimi foarte diferite, subţiri sau groase, iar pe măsură ce creşte adâncimea de observare, ele devin compacte, astfel încât oferă aparenţa unei structuri închegate, uniformă, chiar dacă mai cuprinde în masa ei şi alte structuri (despre care însă deocamdată nu este cazul să discutăm). Este corpul compact eteric al planetei, parte a matricei stelar-galactice, un corp compact până în centrul planetei, unde se află nucleul eteric planetar, cu o compactizare uriaşă, oferind oarecum un aspect de cristal: fără să fie însă un cristal adevarat. De multe ori structuri eterice – natural-planetare sau create de oameni în străvechimi – au fost confundate de către clarvăzători cu cristale uriaşe.
Structurile matriceale planetare sunt necreate de mâna omului: nici din populaţiile actuale, nici de către atlanţi – mari înţelegători ai păstrării, conservării structurilor planetare, structuri despre care ei ştiau bine că întreţin viaţa pe planetă. Este complet neadevarat ceea ce se crede despre ei – că ar fi făcut lucruri care să fi denaturat starea de bine a planetei. Dacă noi credem azi că am fi în stare să creăm elemente matriceale planetare – căci asta sunt portalurile planetare în fond – ne înşelăm profund: dar şi aceasta este o cale de învăţătură profundă a spiritelor, în acest punct al universului.
Atlanţii au creat altfel de canale – dar despre ele vom discuta cu alt prilej.
De altfel, vom mai discuta despre aceste aspecte, despre confuziile care pot apare datorită faptului că vederea la distanţă poate să joace feste unui cercetător încă neobişnuit cu înţelegerile mai adânci ale construcţiilor planetare, ale celor pe care în mod particular le numim elemente matriceale planetare.
Acest studiu a pornit, de altfel, tot de la o percepţie: de la perceperea, în acest peisaj planetar de azi, a unor legături matriceale între România şi Peru, legatură cunoscută de unii cercetători, cunoscut şi faptul că dacii cunoşteau bine astfel de elemente matriceale şi se foloseau de o astfel de cunoaştere în viaţa lor curentă.
În plus, nu este vorba numai despre o legătură între aceste două ţări: în funcţie de poziţionarea omului pe direcţia unui astfel de canal, perceptibil la suprafaţa planetei, de-asupra pământului (de reţinut că astfel de canale sunt peste tot, străbătând nu numai spaţiile de la suprafaţă, ci şi tot interiorul planetei), omul se poate afla în „legătură”, prin simţurile sale mentale şi astrale, cu alte porţiuni ale planetei. Depinde de canalele care strabat locul de staţionare a cercetătorului: canalele, tunelele strabat întreaga planetă, pe distanţe foarte lungi, traversând continentele şi oceanele lumii.
Caracteristicile canalului, cunoscute bine de omul cercetător, sunt baza de folosire în activitatea de observare. Astfel, diametrul şi consistenţa canalului determină vibraţia sa şi, implicit – liuminiscenţa şi sunetul său fundamental: adică luminiscenţa şi sunetul pe care el le emite, din compactizarea (densitatea) materiilor şi energiilor proprii, care pot fi recunoscute prin obişnuinţă, de către cel care are învăţătura pentru folosirea unor astfel de percepţii în viaţa de toate zilele.
Adica aşa cum am discutat pe larg despre felul în care moşii şi învăţătorii lor simţeau modificările de vibraţie care aveau loc de-a lungul şi de-a latul întregii planete (se pot studia articolele din secţiunea Drumuri Spirituale ale acestui site).
Cercetarea în planul eteric (vital) al planetei – acel câmp energo-material care vitalizează corpul nostru fizic şi al tuturor vieţuitoarelor planetare, animale şi vegetale deopotrivă – este relevantă în acest plan.
Dacă concentrarea mentală se face pe un anume element, se poate percepe exact partea care conduce la elementul cercetat. Dar dacă se doreşte, la o cercetare mai profundă se pot percepe încă mult mai multe elemente, structuri sau efecte ale acţiunii structurilor, care determină înţelegerea creaţiei planetare naturale şi înţelegerea funcţionării ei la cele mai subtile nivele. Din totalul celor posibil a fi percepute, cercetătorul, observatorul se concentrează numai asupra acelor elemente care fac obiectul necesităţii cunoaşterii sale – în exemplul de la care am pornit: vibraţia cunoscută care provine de la o anume regiune a lumii – regiunea munţilor Anzi în exemplul nostru.
De reţinut este însă faptul că nu există numai structuri care să facă legătura între ţara noastră şi o anume altă ţară – Peru în acest caz; nu exista numai o singură legătură, structură care să se delimiteze, prin vibraţia ei, în planul eteric local, regional. Treptat, se relevă cercetătorului o uriaşă reţea de fire, de canale care împânzeşte suprafaţa pământului în fel şi chip. În această reţea, canalele au diferite rosturi, aşa cum într-un snop de fire electrice, după culoarea lor, ştim bine că unul face ceva, altul – altceva.
În acelaşi fel, geţii ţineau legătura nu numai cu Peru, ci şi cu vracii din răsăritul Africii, cu moşii din sudul Africii, cu cei din Tibet, din Indonezia, cu insularii din Oceanul Pacific, Atlantic sau Indian.
Continuând, aprofundând cercetarea, se ajunge la înţelegerea elementelor care compun covorul eteric al întregii planete, aşa cum a fost descris mai sus. Şi, pe deasupra, încă şi mai multe elemente matriceal-eterice planetare pot fi observate, rând pe rând:
– elemente matriceale mărunte, care stau la baza formării corpurilor biosistemului mărunt al planetei;
– structuri formate din încrengătura compactă a canalelor – cu rol deosebit de important în vieţuirea tuturor fiinţelor planetare, cum sunt structurile planetare cunoscute de noi acum, din studiile capitolului EVOLUŢII: celulele de stabilizare vibraţională, apoi calotele şi benzile de stabilizare vibraţională personală a spiritelor, şi multe altele.
Geţii ştiau bine totul: ei foloseau efectiv (şi foarte complex) canalele, traseele energetice. Nu numai ei, ci toate populaţiile tradiţionale de pretutindeni: celţi, daci, tibetani, canarieni (locuitorii din Insulele Canare), populaţiile retrase din estul şi sudul Africii, insularii din Pacific, populaţia maori din Australia. Traseele de comunicare între diferite locuri şi populaţii urmau astfel de fire, de canale, dar în funcţie de situaţia socială continentală, lucrătorii care comunicau astfel între ei de la distanţă alegeau să lucreze de multe ori din locuri ferite, departe de aşezările umane: vibraţia planetară fiind în permanentă diminuare, capacităţile umane multisenzoriale se diminuau şi ele treptat, chiae dacă prin exerciţiu de mici copii capacităţile lor se păstrau intacte, în condiţii de linişte, de concentrare în locuri fără mari fluctuaţii de populaţie.
Tocmai de aceea în Europa, locurile care au rămas vizibile sunt rare şi de regulă retrase sub munţi. În alte părţi, unde încă nu se întrevedeau probleme, astfel de amenajări erau exact acolo unde puterea energetică sau înălţimea vibratională în teritoriu era optimă; de asemenea se lua în considerare distanţa faţă de zonele aglomeraţiilor populaţionale (estul Africii, Arabia, părţi din Asia, mai târziu şi sudul Europei), distanţă care trebuia să fie suficient de mare pentru ca, în plus, să nu aibă loc interceptări din partea unor oameni versaţi în astfel de lucruri: preoţii egipteni, în special, apoi iudeii şi învăţaţii arabi, care nu excelau în obţinerea unor protecţii proprii de înaltă calitate, putand fi „citiţi” în înţelegerile lor de către preoţii egipteni.
Problemele lor erau complexe: aşadar erau nu numai cu grupurile migratoare (este bine sa intelegem ca deplasările nu se făceau în popor, ci în grupuri restrânse, migratoare, venite din diverse popoare); mişcările lor teritoriale erau bine cunoscute, iar organizările unor astfel de comunicări se bazau cunoaşteri precise ale deplasărilor grupurilor migratoare. Intr-adevar, cea mai serioasă problemă cu care organizatorii se confruntau era aceea a conducătorilor şi preoţilor din teritoriile egiptene in primul rând, arabe şi într-o anumită parte a Asiei: locuri în care se aflau aglomerări populaţionale sub conducerea unor structuri de conducere agresive, care căutau cunoaşterea spre folosirea ei doar în interes propriu, depărtând-o de populaţiile supuse. Cunoscând activitîţile lor agresive, îndreptate către acapararea puterii politice, se putea organiza o protecţie sustinută a populaţiilor cu conduceri echilibrate şi ajutătorilor lor din teritoriile libere de agresiuni: să nu fie interceptaţi în timpul comunicărilor lor, să nu fie distrusă reţeaua de ajutători planetari cu sarcini permanente de menţinere a vitalităţii planetei, în mijlocul inconstienţei generale a acestor conducători şi preoţi agresivi (mai ales egipteni), cunoscători ai mentalismului universal (unde mentalismul universal este denumirea formei universale a creaţiei+comunicării+relaţionarii mentale conştiente).
Comunicările între popoare, pe o astfel de cale mentală, se orientau în teritorii după particularităţile de construcţie matriceal-eterică locală: în funcţie de canalele (tunelurile) energetice locale. Unele canale puteau fi folosite de oameni cu puteri foarte mari, altele puteau să fie folosite de oameni cu puteri mai apropiate de normalul timpului lor. De aceea se foloseau cel mai mult canalele de înălţime vibratională mai mică, pentru ca un numar mai mare de oameni antrenaţi să poată să le folosească. Cu atât mai mult cu cât vibraţia medie planetară era mereu în scădere, chiar dacă se cunoştea faptul că ea avea să intre din nou în creştere. Avea să treacă mult timp până ce avea sa se inalte suficient, creând astfel conditii pentru revenirea la înţelegerile generale superioare ale oamenilor pe Pământ. Şi ştiau precis că astfel de eveniment se va produce cândva.
Nu toate canalele se aflau în atenţia permanentă a unui grup de cercetatori-lucrători. Dar ei cunoşteau bine locurile de unde se puteau percepe elemente specifice unui loc sau altul de pe Pământ; cunoşteau bine canalele care duceau informatii pe tot teritoriul Daciei, în multe puncte din care se puteau urmări modificările sunetelor transmise prin ele. Grupuri specializate pe diferite vibraţii erau răspândite în toate teritoriile, ducându-şi munca cu multă pricepere. Însă nu numai percepţiile posibile se aflau în atenţia lor. Atunci când era cazul, lucrau chiar asupra fluxurilor energetice aflate în circulaţie: adică – percepând vibraţia şi sunetul în flux, modificarea fluxurilor în funcţie de starea vibraţională cosmic-planetară; ei aveau toată învăţătura necesară pentru echilibrarea vibraţiei locale, cu puterile lor mentale: o învăţătură preluată şi îmbogăţită mereu de la moşii poporului. În acest fel, ei atenuau mult vibraţiile joase răspândite de societăţile cu conducere agresivă, având o grijă infinită ca toţi cei care evoluau în societăţi retrase să-şi ducă destinele linistiţi, până la capăt.
Variaţiile majore, necesare evoluţiilor tuturor spiritelor pe planetă, erau lăsate să curgă, în timp ce variaţiile de moment erau estompate treptat, nu brusc, pentru ca nimic să nu agreseze trăirile oamenilor. Pe moment ele nu erau foarte mari, dar în timp ele puteau deveni mari. Era necesar să se cunoască şi să se ţină cont astfel de ele. Atunci când era necesar, ele erau astfel modificate, atât cât modificarea să nu depăşească teritoriile societăţii lor.
Acelaşi lucru se petrecea oriunde în lume, acolo unde erau societăţi retrase. Pe măsură ce astfel de societăţi şi-au finalizat menirea, ele au intrat în circuitul general al societăţilor deschise, iar activităţile de acest fel au fost treptat diminuate, pana la finalizarea lor totala.
De asemenea, aveau în vedere şi modificarea vibraţiei planetare: şi de influenţele provenite de la dezvoltarea societăţilor bazate pe agresivitate (le-am numite societati deschise – adică deschise tuturor felurilor de manifestare, fără coordonarea directă a moşilor sau aport conştient al ajutătorilor cu evoluţie inaintată, întrupaţi în mijlocul lor). În funcţie de aceste modificări, era necesară permanent recalibrarea legaturilor mentale cu alte grupuri cu care ţineau legatura în acest fel.
Grupul cercetatorilor-lucrători era ajutat şi coordonat permanent de către un ajutător înaintat, de nivel vibraţional foarte mare, cu percepţii deosebite. Un conducator spiritual, care ajuta oamenii să ţină pasul cu toate schimbările vibraţionale ale timpului.
La daci, acesta a fost Moşul Zal sau Moşul Zeu (cunoscut sub denumirea închegată Zalmoxis). Cu toate acestea, numele sau codul de intrare in destin al său nu este cunoscut şi este foarte bun acest lucru.

Dincolo de înţelegerea percepţiei ca atare – dorit, văzut, auzit, înţeles cum este o astfel de legatură – se mai naşte o temă de discutat: spuneam că acea imagine de început se prezenta ca şi două potcoave puse în tangenţă la partea lor rotundă. Pe măsura obişnuinţei cu viziunea, imaginea apare doar ca o părticică dintr-un covor imens, o părticică clar delimitată într-o vastă reţea planetară (extinderea poate să fie însă stelară, galactică, proprie unei zone universice întregi sau chiar universică), în care reţeaua întreagă apare mai estompat şi locaţia căutată mai puternic conturată, cu tot felul de percepţii adiacente. Alte canale din reţea apar reci întrucâtva şi goale într-un fel, comparativ cu aceasta regiune delimitată, cu structura astfel cautată şi percepută. Cercetătorul îşi dă seama astfel că nu numai această legătură de canale este aceea care uneşte, la diverse nivele de vibraţie, două (sau chiar mai multe) regiuni din lume, aflate pe continente diferite. Noi am căutat cu precizie ceva, dar pornind de la o astfel de experienţă, se pot afla locurile din lume care sunt legate în felul acesta prin vibraţii comune sau apropiate. Mai precis, mergand pe firul restului canalelor care în acel punct de frontieră se întretaie şi fac legătura cu ţara noastră, se poate intui şi apoi percepe clar cum canalele trec prin diferite regiuni ale globului şi ajung în Peru, urmandu-şi apoi cursul mai departe.
Ceea ce este de comentat aici este şi faptul că legătura nu este singulară, ci face parte dintr-o reţea complexă, iar canalele se influenţează reciproc, pe lângă faptul că ele înseşi sunt influenţate de starea vibraţională a pământurilor (vegetaţiei şi animalelor aflate în acele locuri în mod constant sau aflate în trecere) şi a structurilor matriceale mari care încapsulează planeta (care vehiculează, la rândul lor, uriaşe fluxuri energo-materiale: venite de la centrul galaxiei, ajunse şi la steaua locală, dar şi de la planetele cu care se află planeta noastră într-o reţea specială, dintre planetele sistemului planetar al Soarelui).
Asadar, canalele strabat teritoriile, pot ajunge în Peru, apoi din Peru din nou în Romania, înconjurând Pământul, urmând un traseu care străbate toate regiunile dintre cele doua locaţii.
Nimic nu este astfel singular în lume, nimic nu este făcut doar pentru ceva anume.
Desigur că acelaşi canal, aflat în observaţie de către un grup de cercetători care s-ar afla pe teritoriul Bulgariei, să spunem, ar percepe o vibraţie uşor modificată, specifică acelui teritoriu. Oamenii care se serveau de astfel de formaţiuni planetare erau însă cunoscători buni ai acestor aspecte şi erau antrenaţi corespunzător pentru modularea vibraţiei personale pe vibraţia locală: în general la nivelul normal al pământului lor de întrupare, dar nu numai atât. Se putea regla vibraţia şi de la un teritoriu la altul, însă în anumite limite. O astfel de modulare, de reglare a vibraţiei personale nu poate fi schimbată între valori foarte mari: de aceea se căuta ori un singur canal, ori canale de vibraţie asemănătoare pentru a realiza cercetarea din diferite locuri continentale, cu modulări corespunzătoare forţelor personale ale cercetătorului.

Putem vorbi si despre alte feluri de formatiuni energo-materiale existente pe teritoriul ţării noastre. Dacii ne-au lăsat însemne clare – doar că ele se deteriorează, din nefericire, din an în an, vizibil… Totuşi ele au străbătut mileniile până în zilele noastre, au dăinuit până azi, când am devenit conştienţi de adevărurile planetei şi istoriei societăţii noastre.

Dictionar