BARIERE ENERGETICE INTER-ZONALE ŞI INTER-SUBZONALE

Cunoaşterea generală pe care o avem azi merge către conştientizarea faptului că universul în care trăim nu este un spaţiu format conjunctural: în interiorul lui se petrec evenimente lăsate să decurgă conjunctural – de la orientativ până la profund conştient pentru evoluanţii din interiorul lui, cu evenimente formate prin manifestările spiritelor, prin desfăşurarea liberului lor arbitru. 

Universul nostru poate fi înţeles azi existând şi funcţionând aproape ca un organism viu cu o complexitate uriaşă, dar aceasta nu înseamnă că el se mişcă orbeşte sau conştient, scuturând, pulsând, apărând, crescând sau dispărând conjunctural într-o lume mai mult sau mai puţin haotică. El este, şi rămâne de fapt o creaţie a unor monade foarte experimentate, creaţie care are conexiuni complexe cu altele de acelaşi fel, şi prin toate la un loc se creează condiţii de trăire ale tuturor spiritelor care evoluează sub coordonarea creatorilor lui. O asemenea creaţie se realizează şi îşi desfăşoară funcţiunile pentru necesităţi legate în egală măsură de:

– trăirile spiritelor care se întrupează în interiorul universului;

– creşterile monadelor aflate în interiorul filamentelor energo-materiale din univers, care facilitează întrupările spiritelor care evoluează în spaţiile lui. 

Universul nostru este creat la fel ca şi toate celelalte universuri: în acelaşi scop, în acelaşi fel conştient, de către creatori înălţaţi, care devin în acelaşi timp şi ajutători, şi coordonatori ai evoluţiilor care se desfăşoară în interiorul lor. El cuprinde însă, pe lângă întrupări şi creaţii ale întrupaţilor, şi mari structuri interioare cu rolul de a ajuta evoluţiile care se derulează aici. Cele mai mari creaţii interioare – pe care le putem numi macro-structurile universurilor – sunt realizate de aceiaşi creatori ai universurilor. Restul evoluanţilor, ajutaţi de marii creatori şi coordonatori ai evoluţiilor lor, învaţă aici treptat să lucreze şi ei, la rândul lor: în orice condiţii universice, la orice nivel de vibraţie, cu orice forţe energetice care li se dezvoltă treptat, până ce ajung să poată conlucra în mod egal de complex şi subtil, alături de învăţătorii şi coordonatorii lor. 

Atunci când discutăm despre structurile universului nostru, cele dintâi care ar fi necesar de studiat în profunzime sunt structurile care delimitează universurile. Astfel de structuri le-am numit în mod simplist de multe ori „pături” energetice pentru protecţia activităţilor din spaţiile pe care le delimitează. Dar ele nu sunt simple pături, ci sunt structuri cu o complexitate deosebită şi cu funcţiuni pe măsura acestei complexităţi. Acestea sunt barierele interzonale şi inter-subzonale. 

Barierele inter-zonale sunt creaţii energetice complexe, care delimitează spaţii interioare numite zone universice. Iar între două bariere interzonale se delimitează spaţii mai restrânse, de către structuri de acelaşi fel, de aceeaşi natură, cu acelaşi rol, doar cu particularităţi specifice: spaţiile sunt subzone ale zonei universice, iar macrostructurile care le despart le putem numi bariere inter-subzonale. 

Dar nu numai zonele şi subzonele Universului Fizic sunt spaţii universice create pentru derularea evoluţiilor, ci multe alte macro-structuri care definesc în acelaşi timp şi legăturile între universuri. Dintre acestea, destul de larg cunoscute azi de către mulţi oameni sunt dimensiunile structurale paralele. Ne sunt cunoscute prin percepţia directă a efectelor lor asupra noastră sau prin informare cu privire la existenţa şi rolul lor, prin desfăşurarea activităţii entităţilor dimensionale, care le cunosc funcţionările şi acţionează direct prin ele. Ei ne sunt ajutători şi coordonatori ai evoluţiilor noastre, partea cea mai apropiată de dimensiunea noastră, a evoluţiilor noastre, din întreaga verticală spirituală coordonatoare a universurilor. Şi ele sunt constituite astfel încât să fie protejate activităţile desfăşurate în interiorul lor, prin alte feluri de macro-structuri, asemănătoare barierelor interzonale. Pentru a ajunge să înţelegem şi modul lor de creare, de funcţionare şi de transmitere a efectelor lor în lumile pe care entităţile dimensionale le ajută, avem nevoie de multe cunoaşteri, înţelegeri, aprofundări ale acestora. De aceea deocamdată vom studia barierele interzonale şi inter-subzonale, din perspectiva omului pământean: mai întâi generalităţi prin studii mentale (din conştienţa corpului fizic), apoi prin studii astrale, cu detaliile pe care ele le facilitează. Ambele căi sunt azi la îndemâna unora dintre noi, iar numărul celor care le vor putea studia personal va creşte din ce în ce mai mult în viitor, pe măsura creşterii vibraţiei medii planetare. 

Asemenea structuri cosmice, universice, le vom regăsi şi în alte universuri – în toate universurile de fapt, nu numai în universurile materiale. Toate universurile au spaţii delimitate în interiorul lor, pentru derularea unor activităţi, derulări care nu trebuie să se împiedice una pe alta şi nici să se influenţeze unele pe altele. Astfel de activităţi sunt derulate de spirite care pe de o parte au vechime în activităţile lor şi nu ar fi deranjate de influenţele resimţite în cadrul derulării lor, dar în acelaşi timp ele sunt învăţătoare pentru alte spirite, alte monade care sunt începătoare în astfel de activităţi: ele învaţă să le deruleze în deplina lor simţire şi pricepere, pe care le au – dar nu sunt complet consolidate în concentrarea pe care o pot avea. De aceea pot fi oricând influenţate de activităţile celor cu care se învecinează, iar barierele interzonale şi inter-subzonale le ajută din acest punct de vedere.

Tocmai de aceea asemenea spaţii de activitate sunt poziţionate şi astfel încât să fie necesar un efort minim pentru derulările activităţilor, şi astfel încât să conducă ele înseşi, spaţiile cu structurile lor interioare, la un anumit tip de ajutor chiar pentru cei care exercită activităţile, nu numai pentru cei ce beneficiază: de cele mai multe ori este un ajutor de tip vibraţional, pentru ca greutăţile inerente să se producă cât mai rar; în restul timpului să se producă o echilibrare imediată între radiaţiile zonale/subzonale şi radiaţiile mediului înconjurător. 

În asemenea condiţii vom înţelege încă şi mai bine studiul: „Evoluţia galaxiilor matriceale: constituirea, fiinţarea şi retragerea galaxiilor matriceale”.  

Barierele interzonale şi bariere inter-subzonale au rolul cel mai activ în schimburile de fluxuri de filamente energo-materiale între universuri: structurile lor atrag şi eliberează din acest univers fluxurile cu vibraţia diminuată prin trecerea lor prin corpurile stelelor, planetelor şi biosistemelor lor cărora le lasă o parte a energiilor lor spre creştere şi vitalizare, şi primesc în schimb fluxuri noi, cu vibraţie optimă desfăşurării evoluţiilor locale. Tot ele creează impulsul iniţial de mişcare a fluxurilor la primire: ele ar putea fi pur şi simplu transferate dintr-un univers în altul: din universul de creare şi remodelare a filamentelor (Universul Central) în orice punct al universurilor materiale. Dar în acest fel ar dura un timp substanţial până când s-ar forma mişcarea de pătrundere a fluxurilor noi în circulaţia filamentară continuă din mediul universic al barierelor. 

Barierele au multe alte funcţiuni, nu numai această funcţiune, iar existenţa lor fără impulsurile de intrare a fluxurilor determină modificări la circulaţiile prin bariere a oricăror formaţiuni – grupuri de spirite care le traversează, trecând dintr-o zonă în alta, dintr-o subzonă în alta. Fără mişcările acestor aprovizionări cu fluxuri noi s-ar încetini mersul grupurilor, din cauza formării de vortexuri în energia fundamentală şi încetiniri ale fluxurilor circulante în zonă. Când ne uităm aşa, în fondul universic, nu percepem decât un gol printre stele şi planete – confuzia noastră pământeană cea mai aprigă azi! – nu percepem toate cele ce umplu la propriu acest gol aparent. Doar senzorii corpurilor fluidice, pe care nu avem obişnuinţa să-i folosim aici, pe Pământ, în această perioadă planetară cu vibraţie joasă, pot percepe toate structurile, mişcările, câmpurile, macro-structurile locale ale universului. Ceea ce noi nu ştim, nu percepem în timp real, nu ne interesează crezând că nu avem ceva practic de făcut cu o astfel de cunoaştere, ajutătorii noştri au mereu în vedere şi modelează universurile, structurile lor, astfel încât determine stări optime pentru a nu împiedica trăirea normală a tuturor evoluanţilor – nu numai a oamenilor, care şi ei au nevoie de ajutor în condiţiile destul de dificile în care trăiesc şi îşi derulează sarcinile. 

Astfel înţelegem de ce este necesară intrarea cu viteză optimă, corect armonizată cu alte mişcări interioare, cu un impuls iniţial substanţial, imprimat din Universul Central: un impuls prin expulzarea fluxurilor din bariere la primirea din Universul Central, dar şi cu formarea unei anumite viteze obţinută prin accelerarea de la o structură interioară la alta a barierelor interzonale, fără să se creeze vortexuri în interiorul şi exteriorul barierelor. Porţile barierelor (le numim porţi – dar ele nu funcţionează chiar ca nişte porţi propriu-zise, oricum imaginea şi funcţiunile substructurilor lor conduce omul cercetător către ideea de poartă) funcţionează multisens şi sunt sensibile la viteza mai mare sau mai mică a circulaţiei din zona în care sunt direcţionate noile fluxuri. Vom înţelege astfel că acest mod de exprimare: “multisens”, “funcţionare multisens”, orientează şi cercetătorul către înţelegerea multor funcţionalităţi ale barierelor:

– colectarea filamentelor epuizate dintr-o anumită subzonă a universului;

– modelarea, între structurile interioare ale barierei, formei de deplasare a filamentelor, a vitezelor lor de deplasare. O astfel de modelare va permite adaptarea în continuare a vitezei lor de deplasare şi între bariere, şi spre galaxiile care le vor folosi, dar şi între cele două universuri participante la evacuări şi aprovizionări: în funcţie de densitatea galaxiilor şi densitatea stelelor şi planetelor în fiecare galaxie din universul material. În acest fel se modelează cât mai mult mişcările în preajma structurilor barierelor (mai rapid, mai lent, spiralat sau direct, după necesităţile aprovizionărilor cu fluxuri în plan local) – de predare/preluare a filamentelor, astfel încât să nu deranjeze lucrările care au loc între bariere, precum şi întrupările din galaxii sau ieşirile din întrupări ale stelelor şi planetelor;

– primirea, eliberarea şi circulaţia mai departe a filamentelor noi, nu numai în funcţie de întrupările din zonă, de variaţia vibraţiei mediului local, pentru monadele spirituale întrupate, ci şi în funcţie de necesităţile monadelor din interiorul filamentelor. 

Tocmai de aceea avem nevoie să ştim că universul nu este gol, iar în spaţiile sale aparent goale – pentru vederea noastră momentan limitată la câmpul fizic – sunt rezervate circulaţiilor filamentare şi structurilor care întreţin viaţa şi activităţile întrupaţilor în univers. 

Acestea sunt doar funcţiile legate de circulaţia filamentară. La toate acestea se adaugă funcţiuni ale barierelor legate de circulaţia entităţilor dimensionale şi a celor centrale între diferite straturi ale universului sau afiliate universului, precum şi funcţiuni legate de deplasările interzonale ale blocurilor spirituale piramidale sau galactice. 

Barierele interzonale încadrează galaxiile, în funcţie de evoluţiile întrupaţilor în spaţiile lor, în structurile zonale şi subzonale ale universului; astfel ele sunt structuri care delimitează spaţiile de trăire ale spiritelor, ale monadelor, în interiorul universului. 

Asemenea structuri cosmice, universice, le vom regăsi sub o formă sau alta şi în alte universuri – în toate universurile de fapt, nu numai în universurile materiale. Toate universurile au spaţii delimitate în interiorul lor, pentru derularea unor activităţi speciale, derulări care nu trebuie să se împiedice şi nici să se influenţeze unele pe altele. Activităţile sunt derulate de spirite care, pe de o parte, au vechime în activităţile lor şi nu ar fi deranjate de influenţele resimţite în cadrul derulării lor, dar în acelaşi timp ele sunt entităţi învăţătoare pentru alte spirite, alte monade care sunt începătoare în astfel de activităţi. Când se desfăşoară astfel de activităţi, cei experimentaţi întotdeauna au în jurul lor grupuri de spirite sau monade pe care le învaţă, prin exemplu personal, să le deruleze în deplina lor simţire şi pricepere, pe care o au, chiar dacă nu sunt complet consolidate în concentrarea pe care o lucrările o cer. Pentru toţi cei implicaţi în lucrări, derulările sunt momente de consolidare, de îmbogăţire şi de aprofundare a cunoaşterilor şi aplicaţiilor lor. 

Tocmai pentru că este necesară multă atenţie la creaţia, întreţinerea şi remodelarea unor asemenea spaţii de activitate. Ele sunt create şi poziţionate astfel încât să fie necesar un efort minim pentru derulările creaţiei şi activităţilor în preajma lor, amenajarea acestor spaţii şi creaţii să conducă la facilitarea, uşurarea exercitării activităţilor: de cele mai multe ori este un ajutor de tip vibraţional, pentru a evita instalarea oboselii participanţilor la lucrări, ţinând cont de puterea radiaţiilor mediului zonal, de frecvenţa vibraţiilor lor (foarte joasă sau foarte înaltă) care nu trebuie să fie modificată de structurile universice astfel create. 


Dictionar