AUTOSTABILIZARE VIBRAŢIONALĂ

Autostabilizarea vibraţională este o funcţiune automată a sistemului corporal, funcţiune care se desfăşoară numai prin intermediul corpului astral, însă cu participarea fiecărui corp în parte. Este o recuperare a vibraţiei întregului sistem corporal, desfăşurată prin intermediul corpului astral – acesta fiind cel dintâi corp din sistemul corporal uman (şi al tuturor vieţuitoarelor terestre care îl posedă integral: de la viruşi – la om) care pierde vibraţia optimă desfăşurării activităţilor necesare, conform destinului spiritual al fiecărei specii în parte. Iar acest lucru se petrece datorită variaţiei stărilor emoţionale (exteriorizate sau nu), modificate de la o stare de echilibru specifică speciei, în urma impulsurilor primite – interioare şi exterioare deopotrivă.
O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibraţională) este automată: în timpul stării pe care o numim somn, corpul astral se desprinde de sistemul corporal şi este atras – după legile materiilor astrale – de o zonă, o structură (bandă de cele mai multe ori) de stabilizare vibraţională planetară. Este o structură planetară din materie astrală şi eterică, adică o structură care face parte din componenţa elementelor matriceale care formează, susţine şi întreţine planeta şi întreg biosistemul ei însoţitor.
Zona, structura de autostabilizare vibraţională se afla la o distanţă relativ redusă faţă de Pământ; ea are o valoare vibratională optimă pentru fiecare grup spiritual care desfăşoară evoluţii pe o planetă, oferită de materia astrală, de vibraţie special aleasă pentru a fi utilă unui astfel de scop. În interiorul acestei benzi, corpul astral îşi recuperează vibraţia pierdută în activităţile desfăşurate în stare de activitate – în starea pe care o numim de trezie – şi, după ce ajunge la o vibraţie optimă pentru individualitatea sa, se reîntoarce în sistemul corporal, sistem care împrumută vibraţia astfel înălţată de la corpul astral, stabilizându-se, echilibrându-se vibraţional pe fiecare treapta de vibraţie interioară.

DETALII:
Autostabilizarea vibraţională este un proces propriu numai întrupaţilor din zona I a universului Fizic, zonă în care se desfăşoară cele dintâi evoluţii ale spiritelor. Este determinată de necesitatea de ajutor pentru spiritele care nu au învăţat încă să-şi dozeze puterile în manifestările lor curente astfel încât oboseala să le apară rar, şi să fie trecută doar cu un zbor astral de scurtă durată, la intervale destul de mari de timp.
În alte zone ale universului sunt create alte condiţii, specifice vibraţiei locale şi specifice evoluţiilor şi evoluanţilor locali.
Pe Pământ, autostabilizarea vibraţională este un proces facilitat de existenţa a două structuri materiale astrale:
1. Corpul astral: ca parte a sistemului corporal al fiecărui întrupat pământean: de la virus la om, sistem corporal care are nevoie de menţinerea vibraţiei sale la un nivel optim pentru îndeplinirea sarcinilor de destin ale spiritului întrupat. Este singurul corp detaşabil de restul sistemului corporal pe timpul vieţii întrupatului. Detaşarea are loc cu cu mutarea conştienţei spiritului întrupat din corpul fizic în corpul astral, însă corpul astral rămâne legat de sistemul corporal propriu, pe întreg parcursul perioadei de detaşare, printr-o coardă (cordon, string) al matricei corporale proprii (coardă care este numită în popor “cordonul de argint” – datorită culorii astrale alb-bleu-argintiu strălucitor).
2. O structură generală planetară, parte a matricei eteric-astrale totale a planetei, constituită odată cu aceasta, în care însă se pot insera ulterior, pe parcursul derulării evoluţiilor pe planetă, alte substructuri de acelaşi fel – dar de vibraţii diferite, fără să se depăşească segmentul vibraţional eteric-astral al planetei. Acestea din urmă sunt constituite de către coordonatorii evoluţiilor pentru grupurile sau entităţile ajutătoare ale grupurilor care evoluează perioade îndelungate pe planetă.
Structurile de autostabilizare vibraţională sunt situate la o distanţă relativ redusă faţă de partea pământoasă (fizic-amorfă) a planetei. Ele pot fi de forme diferite, amplasate la diferite distanţe de planetă: pot fi paralele sau în tangenţă unele cu altele, păstrându-şi totuşi particularităţile proprii atâta timp cât există viaţă pe planetă. Sistemele corporale ale diferitelor grupuri de spirite întrupate care efectuează evoluţii pe planetă sunt create astfel încât să poată folosi structurile de autostabilizare vibraţională preexistente, adică create odată cu toate elementele matriceale planetare prin care se creează planeta însăşi.
Toate la un loc formează structura (sau zona) generală de autostabilizare vibraţională a spiritelor întrupate pe planetă.
Toate asemenea structuri sunt constituite din materii astrale – adică din materii cu vibraţie asemănătoare materiilor de acelaşi fel din care sunt constituite şi o mare parte a structurilor matriceale ale planetei, precum şi corpurile astrale ale vieţuitoarelor planetare.
Vibraţia structurilor de autostabilizare vibraţională nu se modifică în timp, prin influenţele vibraţionale ale celor care le folosesc, dar se poate modifica numai prin aportul vibraţional al însăşi planetei, a matricei ei, care constituie, dezvoltă şi întreţine toate structurile şi substructurile ei: prin fluxurile de materii şi energii care circulă prin tot sistemul galactic, de la nucleul matriceal galactic către toate stelele şi planetele din galaxie.

Autostabilizarea vibraţională, ca proces în sine, este o acţiune automată în felul ei, derulată între sistemele corporale ale vieţuitoarelor planetare şi structurile de autostabilizare vibraţională – însă numai prin intermediul corpului astral.
Corpul astral – corp de o deosebită sensibilitate, fapt pentru care este numit şi corp al emoţiilor, sau corp emoţional – este cel dintâi corp din sistemul corporal uman (şi al tuturor vieţuitoarelor terestre care îl posedă integral: de la viruşi – la om) care pierde vibraţia optimă desfăşurării activităţilor necesare în mod curent prin corp fizic. Pierderea vibraţiei în asemenea măsură, încât să necesite o acţiune specială de recuperare a nivelului pierdut, apare din diverse motive, mai mult sau mai puţin complexe, în funcţie de treapta de evoluţie a spiritelor întrupate:
– lipsa de experienţă a spiritelor aflate la începutul cunoaşterii şi folosirii propriilor lor forţe, a protejării lor prin folosire echilibrată în faţa imboldurilor interioare şi exterioare deopotrivă (de participare la viaţa planetară, individual sau în grupul de întrupare pe care îl conştientizează);
– variaţiile emoţionale (manifestate sau interiorizate);
– tangenţa cu alte vieţuitoare planetare, care au o vibraţie medie proprie mai mică (vegetale şi animale deopotrivă) sau mai mare – drept pentru care starea de oboseală se instalează din cauza efortului de a face faţă înţelegerilor momentului;
– neobişnuirea (sau, în cazul oamenilor: dezobişnuirea) folosirii altor structuri de stabilizarea vibraţională: alte părţi ale matricei planetare, aşa cum sunt celulele de stabilizare vibraţională (numite în popor portaluri, sau porţi de lumină, sau porţi cereşti).

Toate vieţuitoarele pământene se confruntă cu o astfel de pierdere de vibraţie, urmată de autostabilizare vibraţională – chiar şi oamenii foarte odihniţi, şi cu atât mai mult cei care simt instalarea stării de oboseală, dar care îşi amână în mod conştient somnul. În somn, corpul astral se desprinde de restul sistemului corporal şi este atras de structurile de autostabilizare vibraţională – conform derulării unor forţe asemănătoare celor de electromagnetism propriu structurilor fizice, cunoscute de noi.
În interiorul acestei structuri, corpul astral îşi recuperează, prin amprentare în mediul puternic vibrant pe nivelul propriu, vibraţia pierdută în activităţile desfăşurate în stare de trezie. După ce ajunge la o vibraţie optimă pentru individualitatea sa, el este din nou atras de sistemul corporal care îşi cere recuperarea vibraţiei, la rândul său, iar corpul astral – prin intermediul cordonului matriceal, este primul care i-o poate reda.
Astfel, fiind primul corp care îşi pierde vibraţia (oboseşte), corpul astral trage sistemul corporal înafara activităţii curente, este primul care îşi recuperează vibraţia în structura de autostabilizare vibraţională, şi întreg procesul se termină cu recuperarea corpului astral de către sistemul corporal – sistem care împrumută vibraţia astfel înălţată de la corpul astral, tot sub formă de amprentare. Fiecare corp din sistem îşi recuperează vibraţia şi primeşte mult mai uşor vibraţiile selectate de corpul cauzal pentru derularea în continuare a sarcinilor de destin.

O astfel de activitate a corpului astral este particulară numai spiritelor care sunt întrupate în sistem corporal cu corp fizic de manifestare. Spiritele întrupate în sisteme corporale cu corp astral de manifestare (entităţile astrale) nu au nevoie de o astfel de activitate de autostabilizare vibraţională.
De asemenea este necesar de specificat faptul că spiritele creatoare conştiente, prin complexitatea uriaşă a activităţilor pe care le derulează, ar părea să aibă nevoie de mai mult timp afectat acestui proces natural, însă pe de o parte creatorii învaţă să-şi dozeze forţele şi să le folosească echilibrat, pe de altă parte radiaţia lor spirituală este mult mai puternică decât a altor vieţuitoare planetare, ea susţinând mult funcţionarea corpurilor.
Cu toate acestea, autostabilizarea vibraţională este un proces de necesitate pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp de activitate curentă, în funcţie de vibraţia planetară, care permite derularea activităţilor prin intermediul unor corpuri diferite:
– cu corpul mental (deplasare, comunicare, creaţie materială): când vibraţia planetei este mare, iar creatorii îşi pot desfăşura forţele şi priceperea folosirii lor cu mare lejeritate. Nevoia de autostabilizare vibraţională este foarte mică, apare la perioade foarte mari de timp planetar, spiritelor fiindu-le mult mai uşor să lucreze cu corpul mental – corp de mare vibraţie – operând cu fluxuri de materii şi energii de vibraţie înaltă, proporţională cu aceea a corpului mental;
– cu corpul fizic (hrănire, comunicare, deplasare şi creaţie materială): în perioadele de vibraţie joasă a planetei, când necesitatea de a proteja mediul planetar (planeta şi biosistemul său) determină renunţarea conştientă a creatorilor înaintaţi (cum sunt oamenii pe Pământ) la folosirea corpului mental (care cere materialele de vibraţie înaltă din aerul planetar – în detrimentul constituirii corpurilor vieţuitoarelor planetare, conducând la dispariţia biosistemului şi colapsarea planetei). Folosirea corpului fizic şi a materialelor de vibraţie medie (pământuri, metale, cristale, produse animale şi vegetale) duce la pierderea vibraţiei proprii a creatorului, dar şi la amprentarea mediului cu propria vibraţie – susţinând astfel planeta. Munca fizică, de creaţie materială, conduce şi ea la pierderea vibraţiei (oboseală) şi creşterea necesităţii de odihnă. Astfel încât autostabilizarea vibraţională devine zilnic necesară, uneori chiar şi în timpul zilei pentru spiritele care nu au învăţăt să se menajeze, nici să-şi menajeze la rândul lor semenii.

________________________

10.aprilie.2016. COMPLETARE:

Având în vedere faptul că:

– întrupaţii cu corp fizic de manifestare au nevoie permanentă de autostabilizare vibraţională;

– întrupaţii cu corp astral de manifestare nu au nevoie de autostabilizare vibraţională, chiar dacă planeta de care aparţin este o planetă cu corp fizic;

– întrupaţii cu corp spiritual de manifestare, care se află în călătorie spirituală interzonală, au nevoie de odihnă, refacerea forţelor (la fel ca şi păsările călătoare care au nevoie din când în când de odihnă în migraţiile lor) şi de schimbarea corpurilor lor de călătorie cu corpuri din materii cu vibraţii corespunzătoare subzonei pe care o parcurg: (în călătoriile lor în trepte până la punctul terminus al călătoriei). În călătoriile spirituale interzonale există însă numeroase alte feluri de întrupări spirituale de călătorie, cu particularităţi specifice zonelor şi subzonelor din parcurs, însă pe noi ne interesează cele legate de felurile de corporalitate care sunt specifice zonei şi subzonei în care se află galaxia noastră.

Acestea fiind luate în considerare, este necesar să adăugăm următoarele:

1. Planetele care nu au nici un fel de populaţii de adăpostit prin programul destinului lor, pot avea însă în destin crearea de condiţii pentru entităţi spirituale aflate în călătorii spirituale care necesită opriri, pauze în parcurs fără întrupări pentru schimbarea corpurilor. Astfel de pauze se fac de regulă pe planete fără biosistem cu corp fizic. Când variaţiile vibraţiei zonale sunt aproape de punctele de maxim sau de minim vibraţional, necesităţile de opriri sunt mult mai frecvente şi atunci sunt constituite pe planete de acest fel, prin puterea coordonatorilor evoluţiilor locale, puncte, benzi sau plăci de autostabilizare vibraţională pentru aceşti călători. 

De asemenea, se constituie puncte de autostabilizare vibraţională pentru entităţile astrale care învaţă şi consolidează învăţături sub îndrumarea secundarilor şi centralilor ajutători din galaxie. Ştim că entităţile astrale nu au nevoie de autostabilizare vibraţională dacă sunt în preajma planetei din materiile căreia şi-au constituit corpurile, dar dacă ele efectuează lucrări proprii începătoare pe planete mai îndepărtate de cea de origine, au nevoie de echilibrări vibraţionale datorită instalării oboselii monadelor. 

Structurile de autostabilizare vibraţională un anume fel de materii din vibraţii foarte înalte sunt foarte greu percepute de cercetătorii mentali pământeni,în perioade de vibraţie planetară minimă, situaţie în care se află galaxia noastră acum. Mai curând sunt intuite datorită simţirii unei mişcări cu oarecare regularitate în anumite puncte ale planetelor care nu au de regulă mişcare în perimetrul lor; se simt mişcări de entităţi, mişcări de fluxuri ca valurile, dar abia după multă insistenţă apar la vedere mentală sau astrală structuri ca de sticlă sau sidefii cu înclinaţii către culori vagi, opalescente. 

2. Planetele care au pe întregul lor destin populaţii la întrupare cu corpuri exclusiv de natură astrală (pe care le numim entităţi astrale) nu au plăci, benzi sau puncte de autostabilizare vibraţională, căci numai întrupaţii cu corp fizic au nevoie de acest mod de echilibrare a vibraţiilor lor. Există însă structuri în elementele matriceale ale planetei care favorizează odihna din parcursul trăirilor, necesară în special entităţilor aflate la începutul fiecărei etape de evoluţie.

3. Pentru vieţuitoarele care, foarte mici fiind şi nu au putere de menţinere în întrupare activă cu corp fizic, se diminuează mult perioada de întrupare cu corp fizic, proporţional cu forţele lor de menţinere într-o astfel de întrupare. De aceea se constituie în matricea planetară plăci comune de autostabilizare vibraţională, dar ele de asemenea sunt foarte vag percepute de noi în cercetare mentală şi astrală, şi doar cunoaşterea prin comunicare primită de la entităţile noastre ajutătoare şi obişnuinţa avansată de insistare în cercetare ne ajută treptat să le descoperim şi să le studiem. 


Dictionar