ARHETIPAL

Prin arhetip se înţelege un model, un tipar originar, iniţial, care permite perpetuări şi dezvoltări ulterioare pentru sine şi pentru alte forme existenţiale, indiferent de natura lor, care îl iau drept model, prototip. 

În studiile de evoluţie a monadelor, este necesară încadrarea stării de arhetip, stării arhetipale, între alte stări sub aspectul lor profund. Astfel, starea monadică generală – adică starea existenţială a monadei (de la începutul existenţei sale), poate fi împărţită în:

a. Stare primordială: este forma în care rămâne orice monadă după autoformarea ei în energia fundamentală, formă stabilă, având şi păstrând formaţiuni interioare (celule energetice fundamentale şi pături hrănitoare pentru celule) care permit creşterile, dezvoltările monadei în continuare. Starea primordială este starea monadei înafara oricărei grupări la care participă mai mult sau mai puţin conştient. Nu ne referim în aceste studii la starea primordială decât cea a monadelor care vieţuiesc în straturile energiei fundamentale, înafara oricăror Centre de evoluţie

b. Starea arhetipală, comparativ cu starea primordială, se referă la starea monadelor care intră într-un Centru de evoluţie şi efectuează evoluţii sub îndrumarea altor monade avansate în evoluţii, cele care au creat Centrul de evoluţii. Este starea individuală a monadei, cu toate structurile interioare care o ajută să trăiască, să se manifeste – să evolueze în condiţiile create de Centrul de evoluţie. 

Să dezvoltăm aceste aspecte. 


1. DESPRE EVOLUŢIILE SECUNDARE ARHETIPALE

Monadele care evoluează individual constituie starea arhetipală pentru evoluţiile eterne ale monadelor. 

Starea arhetipală a monadelor nu se referă numai la o anumită fază de evoluţie: evoluţia secundară arhetipală (se poate studia Sinteza treptelor si sub-treptelor de evolutie ale monadelor, pct II. EVOLUŢII SECUNDARE ). Aceasta este doar o etapă la începutul evoluţiilor secundare, care atrage atenţia asupra deosebirilor dintre evoluţiile primare, desfăşurate sub formă grupată de spirit şi evoluţiile următoare: secundare şi centrale – în eternitatea vieţii oricăror monade. Adică sub forma arhetipală în care au trăit în primele faze după intrarea lor în Centrul de evoluţie. Astfel au intrat sub forma lor primordială, în Centrul de evoluţie şi trăiesc spre adaptare, înainte şi în timpul primelor lor forme de trăire în evoluţii. 

După derularea învăţăturilor, şi a consolidările lor privind manifestari generale ale oricăror monade: adică după evoluţiile spirituale primare, spiritul ca formaţiune începătoare de evoluţie îşi încetează necesitatea şi toate monadele din componenţa lui evoluează în continuare în stare arhetipală: adică pe cont propriu, în mod individual, fără ajutorul foştilor fraţi de spirit – dar păstrând legătura cu ei în timpul evoluţiilor lor secundare, în continuare. 

Acestea sunt particularităţile de fiinţare în această etapă evoluţie. 

Mai multe detalii, precum şi etapele de obişnuire cu trăirile individuale se pot urmări în expunerea termenului „Evoluţii secundare arhetipale”. 


2. DESPRE STRUCTURILE CORPORALE ARHETIPALE

Toate evoluţiile spiritelor se bazează pe întrupări până la momentul în care fiecare monadă ajunge să-şi consolideze încredinţările, şi manifestările corespunzătoare lor, de protecţie a vieţii: proprii şi a vieţii oricărei alte monade. Întrupările se bazează şi pe un alt sens al termenului „arhetipal” : structurile arhetipale ale sistemelor corporale. 

Structurile corporale arhetipale sunt structuri care participă, alături de alte structuri din sistemele corporale de întrupare ale spiritelor, la constituirea formelor existenţiale ale corpurilor şi la desfăşurarea variaţiilor lor de funcţionare. Toate se desfăşoară în funcţie de necesităţile de evoluţie ale spiritelor întrupate şi de condiţiile de mediu ale întrupărilor; şi toate contribuie la formarea şi îmbogăţirea experienţei totale de manifestare a spiritelor.

Mai multe detalii se pot urmări în expunerea termenului „Structuri corporale arhetipale”. 

Dictionar