ARHETIPAL

Deşi se subînţelege în general cuvântul „arhetipal”, prin cultura noastră generală, este necesar să efectuăm o precizare scurtă a felului în care acest element este utilizat în studiile prezente. Prin arhetip se înţelege un model originar, iniţial, care funcţionează pentru dezvoltări ulterioare de acelaşi fel. În studiile evoluţiilor vom întâlni, în general, cel puţin două conjuncturi care folosesc noţiunile de arhetip şi arhetipal:

- evoluţii secundare arhetipale: sunt evoluţii sub forma esenţei iniţiale a monadelor, din momentul autoformării lor, care vor continua în eternitate sub această formă originară, după terminarea evoluţiilor grupate ale monadelor în faza lor primară de evoluţie, sub formă de spirit, din care fiecare monadă învaţă să-şi cunoască forţele radiante proprii şi moduri diverse de ajutor primit şi oferit din partea fraţilor de spirit;

- structuri corporale arhetipale: sunt părţi ale corpurilor fluidice din sistemul corporal de întrupare, prin intermediul cărora au loc variaţii ale dezvoltării corpurilor din sistemul propriu, sub influenţa impulsurilor vibraţionale exterioare şi vibraţiei proprii.

1. EVOLUŢII SECUNDARE ARHETIPALE

Treapta de evoluţie secundară arhetipală (se va urmări studiul „Desfăşurarea evoluţiilor monadelor în structurile Centrului de evoluţie” ): se referă la evoluţia monadelor ajunse într-un punct de dezvoltare a puterii interioare, de acumulare a unei experienţe bogată şi divers reprezentată, precum şi de conştientizare a propriilor căi de a-şi ajuta semenii, la fel cum şi ele au fost ajutate să ajungă într-un asemenea stadiu, într-un asemenea moment evolutiv avansat. Treapta de evoluţie secundară arhetipală este un moment de conştientizare profundă a drumului pe care monadele îl pot parcurge în continuare conform experienţei acumulate. Însă ceea ce este important pentru ele în acest moment este faptul că pot trăi echilibrat fără ajutorul permanent al unor fraţi de spirit – aşa cum s-au desfăşurat evoluţiile lor anterioare, evoluţiile primare, adică fără influenţa radiantă şi siguranţa oferită de fostele frăţii spirituale: spirit, grup spiritual, popor spiritual.

Aşadar, nu spiritul, ca formaţiune de într-ajutorare a monadelor, mai mult sau mai puţin conştientizată la începutul evoluţiilor, ar fi modulul-arhetip al evoluţiilor eterne ale monadelor, ci monada independentă, aşa cum s-a autoconstituit ea din originile sale, conjunctural în straturile energiei fundamentale. Monada a devenit în evoluţiile sale primare întrutotul conştientă de puterile sale, de rolul său în evoluţiile semenilor săi şi de rolul tuturor celorlalte monade în viaţa sa eternă; a devenit conştientă şi de dezvoltările sale trecute, prezente şi, în linii foarte largi, viitoare: conştientă şi de viaţa sa eternă, şi de spaţiile infinite în care îşi poate desfăşura trăirile.

Este un stadiu momentan de dezvoltare pe care îl pot conştientiza monadele care evoluează prin propriile lor puteri, forţe energetice, după terminarea evoluţiilor primare. Este stadiul în care ele pot înţelege toate monadele, de pe toate celelalte trepte de evoluţie, primind un ajutor direct, unic şi permanent din partea evoluanţilor superiori lor. Căci numai monadele care încep să evolueze prin forţe proprii pot conştientiza în mod profund şi complex trăirile, felurile de activităţi ale monadelor centrale: ajutătorii universali ai tuturor evoluanţilor de pretutindeni. Este adevărat că orice monadă poate înţelege rolul centralilor în viaţa evoluanţilor de pretutindeni, dar complexitatea sarcinilor de Creator şi Ajutător înălţat este înţeleasă profund abia în secundariat, când spiritul se destramă, ajutorul fraţilor de spirit dispare şi fiecare monadă în parte evoluează prin forţe proprii, având doar îndrumarea ajutătorilor lor superiori. Astfel, treapta arhetipal-secundară este privită ca un punct deosebit de important în toate evoluţiile în curs de desfăşurare:

– spiritele primare tind către stadiul de arhetip secundar;

– în acelaşi timp, toate monadele superioare se bazează pe legătura arhetipurilor secundare cu evoluanţii primari, care le conştientizează prezenţa, direct, în mijlocul lor.




Locul şi rolul evoluanţilor arhetipali secundari

în drumul înălţărilor spirituale

Legenda:

Săgeţile roşii indică atenţia îndreptată către subtreapta secundarilor-arhetipali (2a), din direcţia celorlalte nivele de evoluţie spirituală: toate celelalte trepte de evoluţie sunt cu atenţia îndreptată asupra secundarilor arhetipali, pentru că este treapta principală de generalizare şi de consolidare a atitudinii de ajutător universal:

– (1) Evoluţii primare: evoluanţii primari sunt ajutaţi în primul rând de către secundarii-arhetipali. Primarii urmăresc ajungerea la stadiul de arhetip, acumulând energie, forţă, experienţă, abilitatea de a o folosi atunci, şi acolo unde trebuie, flexibilitatea comportamentală faţă de semeni, de toate vieţuitoarele planetare;

– (2) Evoluţiile secundare înaintate (îngeri şi arhangheli, după cum îi numim azi) se bazează pe ajutorul pe care secundarii arhetipali, întrupaţi în număr mare în mijlocul primarilor (cca.8% din populaţia umană actuală) îl oferă acestora, învăţând şi consolidând permanent forme flexibile de ajutor, adaptat disponibilităţilor planetare şi puterii fiecărui grup spiritual în parte;

– (3) Evoluţiile centrale: Creatorii-coordonatori ai evoluţiilor se bazează pe activitatea fundamentală – de zi cu zi – a secundarilor arhetipali, care cuprinde astfel ajutor oferit pornind de la atitudinile şi abilităţile creative, de comunicare, deplasare, relaţionare: în familie, societate, în grupurile lucrative, în deplasările zilnice.

Mai întâi primarii conştientizează prezenţa secundarilor, apoi încep să conştientizeze, prin intermediul arhetipurilor secundare, la un moment dat al evoluţiilor, întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor de pretutindeni, urmărindu-le tuturor coordonatorilor ajutorul, după exemplul preluat de la arhetipurile secundare.

Monadele secundare superioare (cunoscute de noi sub numele de îngeri şi arhangheli) şi monadele centrale (cunoscute sub numele de fii de Dumnezeu) oferă învăţături arhetipurilor secundare privind toate manifestările de ajutor pe care le necesită şi ei înşişi, şi primarii pe care îi ajută. Pe toate şi le vor însuşi, iar cele necesare le vor transmite la rândul lor primarilor.

Astfel de manifestări privesc toate aspectele trăirilor spiritelor, specifice oricăror trepte de evoluţie, dar în special privind acceptarea şi oferirea de ajutor: pe amândouă le vor dezvolta cu toţii, după puterile fiecărui spirit, fiecărei monade din fiecare spirit în parte.

Despre acest fel de ajutători vom discuta pe larg, căci este necesar să înţelegem că evoluţiile umane au fost ajutate, în fiecare moment al desfăşurărilor lor, de către arhetipurile secundare întrupate în mijlocul oamenilor: îndrumaţi la rândul lor, pas cu pas, de întreaga verticală spirituală coordonatoare a evoluţiilor noastre.

2. STRUCTURI CORPORALE ARHETIPALE
O altă conjunctură în care vom întâlni, în aceste studii, folosirea noţiunii „arhetipal” este caracterul arhetipal al unor structuri din componenţa sistemelor corporale: constituite prin puterea forţelor energetice radiante ale spiritelor, necesare pentru manifestarea protejată a spiritelor prin intermediul lor. Pentru a înţelege acest lucru la întreaga sa complexitate, trebuie să privim în egală măsură:
- sistemele corporale ale vieţuitoarelor de pe planetele de pretutindeni;
- macro-structurile universului: multe dintre ele sunt, în egală măsură, sisteme corporale de manifestare a unor popoare spirituale (în cazul planetelor), al unor grupuri mai mari sau mai mici de popoare spirituale (în cazul stelelor) – stele şi planete care constituie galaxiile matriceale din zonele I şi II ale universului, precum şi galaxiile întrupate din zona a III-a a universului: forme complexe şi unitare de manifestare la un loc a unei multitudini de popoare spirituale, evoluţie cu care se finalizează treapta de evoluţie primară a spiritelor. Şi ele au structuri arhetipale în corporalitatea lor, chiar dacă din anumite puncte de vedere - formale de cele mai multe ori - nu se aseamănă cu corporalitatea vieţuitoarelor care evoluează cu ajutorul lor.
Vom întâlni mai multe feluri de elemente arhetipale, de structuri cu rol arhetipal în compunerea sistemelor corporale. Ele trebuiesc studiate pe rând, cu răbdare, pentru a nu se crea confuzii.
Aşadar: sistemele corporale de diferite feluri poartă în ele elemente arhetipale, însă nu toate sistemele corporale şi, în interiorul sistemului corporal – nu toate corpurile sunt purtătoare de elemente arhetipale. Toate sunt hotărâte în funcţie de necesităţile de trăire ale spiritelor întrupate.
Însă toate sistemele corporale sunt purtătoare de structuri arhetipale şi matriceale, indiferent dacă ele au sau nu au corpuri fizice în compunerea lor. Trebuie să facem diferenţele necesare între elementele specifice structurilor pe care le studiem, nu trebuie să legăm între ele diferite noţiuni, decât dacă le cunoaştem caracteristicile, iar specificaţiile prezente exact acest lucru vor să scoată în evidenţă.
Caracterul arhetipal al unei structuri presupune existenţa unei structuri de bază (structură-rădăcină sau structură-părinte) care conţine muguri de creştere, de dezvoltare ale unor derivate: alte structuri funcţionale, care la rândul lor pot fi şi ele (sau nu) structuri arhetipale. Structurile arhetipale pot crea condiţii pentru dezvoltarea:
- unor structuri întotdeauna de vibraţie egală sau mai mică decât vibraţia proprie, niciodată de vibraţie mai mare decât vibraţia lor proprie;
- pentru dezvoltarea tuturor modificărilor corporale necesare manifestării grupurilor de spirite care le vor folosi, de-a lungul unei perioade lungi de timp, în care să aibă loc variaţii perceptibile ale condiţiilor de trai.
De regulă structurile cărora astfel li se creează condiţii de constituire şi funcţionare nu poartă decât parţial (sau de loc) forma şi funcţionalitatea structurii-părinte, dar se ajută reciproc, ajutând împreună derularea altor funcţii sau creearea altor structuri.
Structurile cu caracter arhetipal nu se dezvoltă întotdeauna de la începutul formării, constituirii lor, ci pot rămâne în stare latentă până când se maturează condiţiile formării şi funcţionării lor. O asemenea stare de latenţă se menţine până când alte structuri se dezvoltă suficient de mult, alte condiţii se instalează în mediul exterior, în sistemul de provenienţă sau în legăturile între structurile întregului sistem, care vor determina începutul dezvoltării lor.
Sistemele arhetipale astfel dezvoltate se restrâng atunci când condiţiile care le-au creat îşi diminuează acţiunea şi se pot dezvolta din nou, ulterior, atunci când condiţiile pot reveni în mediul de trai.

Un alt fel de structuri ale corpurilor noastre sunt structurile sau sistemele de perpetuare a speciilor, a indivizilor speciilor de vieţuitoare planetare. Ele sunt specifice exclusiv sistemelor corporale care includ corpuri fizice.
Sistemele de perpetuare a indivizilor (aşadar, numai acolo unde sistemul cuprinde corp fizic) vor continua să funcţioneze în orice condiţii în cadrul unui asemenea sistem corporal, dar fără să perpetueze dezvoltările ample ale acelor structuri care nu au condiţii optime de fiinţare. Acestea din urmă rămân: ori în stare latentă, ori funcţionează restrâns, limitat, ori facilitează doar transferuri limitate de energii şi materii în spaţiile locale, între structuri care îşi păstrează funcţionarea la capacităţi mai mari.

Iată cum, aşadar, structurile arhetipale nu trebuiesc confundate cu o serie de alte structuri, pe care le vom întâlni în studiul evoluţiilor spirituale: sisteme de perpetuare (de înmulţire a indivizilor unei specii de vieţuitoare planetare), sisteme matriceale de dezvoltare a altor structuri care facilitează diverse manifestări ale spiritelor întrupate.

Sistemele corporale de perpetuare dau naştere la forme mai mult sau mai puţin autonome, dar asemănătoare cu cele ale părinţilor lor, purtând de regulă cea mai mare parte a caracterelor corporale ale părinţilor care au creat urmaşul. Ele sunt specifice numai corpurilor fizice: entităţile astrale, fie ele de formă vegetală, animală sau creatoare conştiente (oamenii pe Pământ) se autoconstituie, prin puterea radiaţiei lor spirituale, nu îşi creează, nu dau naştere la urmaşi.
Structurile arhetipale sunt numai fluidice (aşadar exclusiv trupeşti, fizice), dar determină dezvoltarea unor structuri fizice: se poate confunda arhetipalitatea corpurilor fluidice cu faptul că perceperea în spaţiul fizic are loc la nivelul corpului fizic, însă corpul fizic nu este nici arhetipal, şi nici matriceal pentru nici un fel de alte structuri. El este efectul în planul fizic al celor care se petrec în planul fluidic, de vibraţie mult mai înaltă decât aceea a corpului fizic.
În acest fel, nu structura creată este arhetipală – ci structura care o creează este o structură arhetipală.
Pe de altă parte, structurile fizice de perpetuare (a speciei) au nevoie numai de creştere până la maturitatea proprie, care le permite funcţionarea. Structurile arhetipale, care poartă mugurii, rădăcinile structurilor cărora le ajută constituirea, pot funcţiona de sine stătător mult timp dincolo de momentul constituirii lor complete (dincolo de momentul maturizării lor) şi numai în momentul apariţiei condiţiilor favorabile de dezvoltare a structurilor pe care le pot crea va avea loc dezvoltarea. Pentru ca, atunci când astfel de condiţii încetează sau îşi diminuează forţa de manifestare, totul să revină la forma anterioară sau la forme mult diminuate de fiinţare.

Structurile arhetipale pot fi la rândul lor structuri matriceale şi structurile create de structurile arhetipale pot fi, la rândul lor, matriceale. Însă nu trebuie niciodată să generalizăm, ci să studiem fiecare exemplu în parte.
Deosebirea principală între un sistem arhetipal şi un sistem matriceal constă în faptul că, deşi amândouă creează condiţii pentru constituirea unor derivate, numai sistemele matriceale continuă activ, la întregul lor potenţial, să-şi susţină propria vitalitate şi funcţionare, şi de asemenea, să susţină vitalitatea şi funcţionarea derivatelor sale.

UN EXEMPLU DE FUNCŢIONARE A ELEMENTULUI ARHETIPAL AL CORPURILOR UMANE
Exemplul cel mai detaliat în care se manifestă atât caracterul arhetipal, cât şi caracterul matriceal şi cel de perpetuare a speciei, este sistemul corporal complet (cu corp fizic) de manifestare a spiritelor în mediul de trai planetar.
Şi astfel, cel mai bun exemplu la care ne-am putea referi este sistemul coporal uman – unde omul este creator conştient universal, fiind în stare să conştientizeze variaţiile de vibraţie planetară şi toate cele care decurg din astfel de modificări.
În perioada de vibraţie planetară înaltă (pe Pământ: până la ultima glaciaţiune) sistemul nostru corporal a dezvoltat structuri prin intermediul cărora spiritele puteau derula activităţi specifice vremurilor respective. Numai aparent este adevărat că un astfel de sistem ar fi fost complet, indiferent de complexitatea manifestărilor pe care spiritul uman – creator conştient înaintat, le putea realiza. De aceea este o mare confuzie faptul că omul ar fi o fiinţă decăzută din ceva perfect, căci orice manifestare a spiritului, oricât de înălţătoare ar fi ea, poate fi doar o specializare îngustă, restrânsă, pe un segment restrâns al unor activităţi necesare doar la un moment dat.
O astfel de viziune, a unei omeniri azi decadentă, putea fi percepută doar după glaciaţiune, după schimbarea corpurilor umane, de către spirite puternic inerţiale: spirite care tânjesc după activităţi uşoare, neobişnuite cu efortul de a se adapta la nivele joase de vibraţie planetară. Mai precis – de către spirite umane care nu sunt încă obişnuite cu acceptarea oricărui mod de creaţie materială, preferând-o pe cea mentală – celei manuale: unde creaţia mentală este uşoară, rapidă, complexă şi multifuncţională, iar cea manuală presupune efort îndelungat, condiţii grele de muncă, susţinerea unor relaţii extinse cu toate grupurile umane, nedorite însă de toată lumea. Dar spiritele inerţiale şi neputincioase astfel, în felul lor, iubesc rezultatele desfăşurării celei manuale, însă de către semeni pe care îi obligă la muncă.
Astfel punând problema, oamenii străvechi, înainte de ultima glaciaţiune, nu realizau activităţi cu corpul fizic – decât într-o mică măsură, ca orientare generală în spaţiul planetar fizic. Cea mai mare parte a activităţilor umane se derulau prin intermediul corpului mental, ajutat de corpul astral:
- desfăşurarea activităţii de creaţie materială: prin materializare, dematerializare şi remodelarea creaţiei materiale;
- de comunicare: prin translaţie de peisaj către interlocutor: de imagine însoţită şi de luminiscenţă fundamentală (aură, cum o numim azi); de sunet: din mişcările biosistemului însoţit şi de sunet fundamental; vibraţia complexităţii vieţii din peisaj; miresme; alte efecte ale vieţuitoarelor asupra arealului; incidenţa radiaţiei cosmice asupra peisajului;
- de deplasare în spaţiile planetare: pământesc şi aerian, precum şi în spaţiile cosmice înconjurătoare.

Diminuarea vibraţiei medii planetare a condus treptat la restrângerea dimensiunilor şi funcţionărilor corpurilor fluidice, deşi ele au continuat să faciliteze activităţile corpurilor în subordine, până la corpul fizic (inclusiv). Activitatea restrânsă la nivelul corpului mental se referă, în perioada de vibraţie planetară de joasă frecvenţă a vibraţiei, la: dezvoltarea şi susţinerea gândirii, imaginaţiei, intuiţiilor şi clar-intuiţiilor – bazate pe memoria selectivă a corpurilor fluidice, prin care s-au memorat activităţile desfăşurate în evoluţiile anterioare celor de pe Pământ, precum şi celor de pe Pământ – însă din timpurile străvechi.

Toate aceste redimensionări nu au fost rezultatul unor modificări genetice realizate de oameni, aşa cum cred unii cercetători prin retrocogniţie (sau retrocognoscibilitate), rezultate ale unor procese prea puţin studiate, care au condus astfel la confuzii, bazate pe activităţi specifice omului contemporan. Ele au fost rezultatul exclusiv al funcţionării elementelor arhetipale ale sistemului nostru corporal, uman, aşa cum nici mamiferele domestice nu au fost modificate genetic, suportând în felul lor aceleaşi modificări arhetipale, combinate însă cu alegeri ale omului privind încărcătura genetică proprie speciei: care să ofere produsele cele mai bune pentru om.

Dezvoltarea corpului fizic în toată această perioadă (pe care o finalizăm în această perioadă) nu a fost, aşadar, nici determinată exclusiv de activitatea susţinută a spiritului prin corpul fizic – cu mâna sau cu mintea: chiar dacă folosirea lor a condus la susţinerea unor procese biologice ale corpului fizic. În cea mai mare parte activităţile au fost stimulate prin intermediul corpurilor fluidice care conţin elemente arhetipale, folosind funcţiunile şi memoriile fiecărui corp fluidic în parte: activate de vibraţiile planetare schimbate şi de structurile arhetipale care au modificat întregul sistem corporal uman, până la corpul fizic.corpul fizic.

Ridicarea treptată a vibraţiei medii planetare, urmând mereu o linie sinusoidală, va determina din nou schimbarea sensului de activare a structurilor arhetipale, a căror activitate s-a derulat la nivele restrânse în ultimele mii de ani. Se vor dezvolta din nou structurile care facilitează creaţia materială mentală, comunicarea şi deplasarea de tip mental-astral, dar şi înţelegeri extinse din planul fizic, eteric, astral-emoţional, mental şi cauzal.
Însă toate spiritele întrupate, de pretutindeni din această zonă a universului, vor ieşi din această perioadă de vibraţie joasă mult întărite, cu forţe şi pătrunderi noi – fiecare pentru treapta lor de evoluţie.
Spiritele umane, care au parcurs cunoaşterile legate de perioada intuitiv-manual-tehnologică, vor avea o rezistenţă sporită la condiţiile de mediu, o experienţă bogată în înţelegerea tuturor legăturilor existente între folosirea activităţilor emoţionale, mentale şi fizice, o dezvoltare deosebită a inteligenţei, ingeniozităţii, imaginaţiei, creativităţii profunde, înţelepciunii la toate nivelele posibile în acest punct al universului.

Dictionar