01. Energie fundamentală

04. DESPRE LUMINISCENŢA FUNDAMENTALĂ

I. DEFINIRI

LUMINISCENȚA FUNDAMENTALĂ: este o particularitate de evidențiere a energiei fundamentale, care constă în emisie de lumină generată de compactizarea energiei fundamentale aflată și în stare liberă, şi în stare structurată simplă - adică diferite structuri autoformate din ea însăși, şi în structuri naturale de întrupare şi creații ale monadelor avansate în evoluţii.

II. IDEI PRINCIPALE 

1. Omul percepe lumea înconjurătoare în funcție de imaginea formată prin:

– reflectarea luminii provenită de la surse exterioare;

– prin luminiscența naturală, fundamentală, a structurilor materiale – în esența lor fiind create din energie fundamentală în diverse compactizări, forme și asamblări complexe.

2. Luminiscența nu este numai ceea ce numim ”aură”, la exteriorul structurilor lumii: ea este interioară structurilor în sine (în interiorul corpurilor, de exemplu) și irumpe în exterior luminând marginile și câmpurile din jurul structurilor (corpuri, creații materiale). 

3. Sunt diferențe de percepție a luminiscenței fundamentale între viețuitoarele de pe aceeași planetă (cu corpuri de manifestare fizice, astrale, eterice sau spirituale pe Pământ), între viețuitoarele din zone și subzone diferite ale universului, în funcție de treptele lor de evoluție, experiența lor de trăire și de accentele pe care le cer diferite sarcini proprii de destin.

4. La începuturi, când nu existau structuri autoformate în energia fundamentală, spectrul de lumini fundamentale era foarte redus: de la un spațiu foarte întins la altul, modificându-se și echilibrându-se mereu între ele; prin autoformarea bulelor și fragmentarea lor până la formarea monadelor, spectrul total s-a îmbogățit prin nuanțe și intensități, și se îmbogățește permanent pe măsura trecerii timpului.

5. Perceperea luminiscenței fundamentale are loc în funcție de puterea de pătrundere a observatorului, în funcție de corporalitatea sa, de sarcinile de destin; se formează și se consolidează odată cu avansarea în evoluții.

6. Luminiscența corpurilor umane este în total albă cu diferite nuanțe și intensități, formată din luminiscețele:

– radiației energetice spirituale care formează corpurile și le întreține vitalitatea de-a lungul vieții;

– corpurilor materiale cu diverse structuri interioare cu caracteristici diferite, fiind influențate de circulația fluxurilor energo-materiale circulante prin, și între corpuri;

– câmpurilor protectoare și hrănitoare care înconjură fiecare corp în parte, cu densități diferite, cu modificări permanente datorită faptului că plexurile corpurilor trag fluxuri energo-materiale din ele, dar în același timp se completează prin atragerea de noi fluxuri prin magnetismul natural al corpurilor. 

III. DETALII, DISCUŢII

Am discutat anterior despre percepția lumii din jurul nostru în funcție de imaginea formată:

– prin reflectarea luminii provenită de la o sursă exterioară: naturală (steaua locală, alte stele, alte planete apropiate din sistemul stelei locale, planetoizi=sateliți naturali), lumina provenită din diverse fenomene naturale (fulgere și trăsnete, materii care se aprind ușor cum ar fi hidrogenul sulfurat emanat de corpuri în descompunere, materiale fosforescente, etc.) sau surse artificiale de lumină (create manual sau tehnologic);

– prin luminiscența naturală, fundamentală a structurilor materiale – care sunt în esența lor tot formațiuni obținute prin compactizarea energiei fundamentale, deci și ele, toate emit luminiscență, sunet și vibrații fundamentale; în general structurile materiale sunt formate prin diverse feluri de întrupare în principal, privind lucrurile din perspectiva spiritelor întrupate individual pe Pământ; dar și creațiile omenești sunt realizate din materiale planetare preluate din alte corporalități (pământuri, metale, cristale, lemnul copacilor, oasele, pielea, blănurile, secrețiile animalelor, etc.), care emit diverse feluri de luminiscență: ale materiilor fizice și ale materiilor eterice care rămân în mică măsură (dar reală, concretă) legate de materiile fizice. 

Este bine să știm că sursele artificiale de lumină, create de spiritele umane întrupate, au la bază recunoașterea și conștientizarea surselor naturale de lumină, cu care ele sunt obișnuite din viața planetară în care au condiții, și corporalitate optimă din perioadele cu vibrație planetară înaltă. Necesitatea unor asemenea creații provine astfel din obișnuința spiritelor umane de a trăi într-o lumină permanentă, emisă de structurile fizice și fluidice ale planetei, de cosmosul permanent luminos, de toate structurile corporale și radiațiile spirituale prin puterea cărora se formează și vitalizează corpurile de manifestare. 

Luminiscența este emisia de lumină emisă de compactizarea energiei fundamentale aflată și în stare liberă, şi în stare structurată, în diferitele formaţiuni din ea însăși, precum şi structuri naturale şi create de monadele avansate în evoluţii. 

Să reținem un lucru foarte important (vom dezvolta această idee): faptul că această luminiscență nu este numai exterioară, ca formă de radiație pe care o numim ”aură”, ci este în primul rând interioară energiei fundamentale în stare liberă, precum și interiorului structurilor autoformate sau create din însăși energia fundamentală. Energia fundamentală este infinită, deci nici o structură din ea însăși nu ar putea ieși înafara ei pentru a-i urmări particularitățile de evidențiere, cum sunt luminiscența, sunetul fundamental și vibrația fundamentală. Dar în interiorul ei, în stare liberă, în spații cu compactizări diferite, un observator cunoscător (așa cum sunt monadele avansate în evoluție și cunoaștere) percepe diferențele de luminiscență, sunet și vibrație de la un spațiu la altul; la fel ele percep diferențele de acest fel între marile bule ale energiei fundamentale – spre exemplu universurile, energia fundamentală a universurilor, în care se află toate structurile de întrupare (în universurile materiale) și toate structurile energetice în universurile spirituale. 

De asemenea, toate structurile create de monadele avansate au asemenea particularități în interiorul lor, și un observator mental, aflat înafara structurilor poate percepe luminiscența, în primul rând în interiorul structurii (unul din corpurile de întrupare ale unui om, spre exemplu) – pe care o vede foarte luminoasă, puternic luminoasă în interiorul ei și care luminiscență irumpe înafara structurii (corpului) sub formă ultimă de radiație care se pierde în spațiu în funcție de puterea de compactizare a energiei fundamentale în structură. Deci ceea ce vedem la suprafață, sub formă de ceea ce numim ”aură” este doar forma exterioară a luminiscenței, care se află în forma sa cea mai puternică în interiorul său. Dacă structurile au substructuri interioare, se vor percepe diferențe luminoase în interior și în exterior mișcări ale luminilor, în funcție de mulți factori: luminiscența radiației spirituale care susține corpul, radiația luminoasă a structurilor, precum și radiația luminoasă a circulației fluxurilor de toate felurile prin substructurile observate. 

În universuri nu sunt numai structuri materiale, ci și structuri energetice realizate numai de către coordonatorii evoluțiilor noastre – și creatori ai structurilor universice, căci numai ei au ajuns prin evoluții să aibă o putere energetică proprie atât de mare, de înaltă și experiența de a o folosi, încât să compactizeze energia fundamentală (noi, oamenii, în condiții optime, nu putem să compactizăm decât fluxurile de filamente energo-materiale, care sunt deja compactizate din circulațiile lor cosmice). Luminiscența (la fel și sunetul și vibrația fundamentale) ale creațiilor energetice este mult mai puternică decât cea a formațiunilor materiale, de aceea ele nu sunt realizate în preajma galaxiilor: corzi universice, bariere energetice interzonale, etc. – ci sunt create condiții de întrupare a galaxiilor la distanțe mari, de unde ele să ajute galaxiile în anumite condiții, mai mult sau mai puțin, obișnuind astfel treptat evoluanții cu prezența și cu emisiile lor: lumină, sunet și vibrații fundamentale. Galaxiile sunt într-o permanentă deplasare, apropiindu-se și depărtându-se de creații energetice – spre exemplu corzile universice – păstrând distanță mai mare sau mai mică între ele și corzi: foarte mare în zona I, unde se desfășoară evoluțiile începătoare, din ce în ce mai mică însă în zonele II și III, unde se desfășoară evoluții care chiar se bazează pe apropierea lor. Chiar dacă apropierea este periodică, întrupații se obișnuiesc să folosească emisiile lor în trăirile curente, mai mult sau mai puțin după momentul mersului galaxiilor. 

Aşadar luminiscența fundamentală nu este o lumină provenită dintr-o structură exterioară, dar şi o asemenea lumină – cea pe care noi o cunoaştem provenind de la surse exterioare: soare, becuri, foc, fulgere (materie în stare plasmatică) etc. – este realizată prin reproducerea stării de luminiscență fundamentală, pentru ca monadele în evoluţiile lor începătoare să se obişnuiască să perceapă stările generale de acest fel: lumină-umbră-întuneric. 

Aşadar, să recapitulăm: fiecare fel de particularitate în parte trebuie discutată pe scurt în felurile sale specifice:

– la nivelul energiei fundamentale în stare liberă;

– la nivelul structurilor naturale ale energiei fundamentale, autocreate şi existente înafara organizărilor monadelor avansate, creatoare de Centre de evoluţie;

– în organizările Centrului de evoluție, la nivelul percepţiilor întrupaţilor în general, şi în particular pe Pământ; percepţiile, limitate la un moment dat, dar în curs de permanentă diversificare, îmbogăţite ca volum şi ca nivele de profunzime, sunt diferite de la o treaptă de evoluţie la una superioară, dar şi de la un fel de întrupare la altul: diferite pentru indivizii speciilor în întrupări cu corp fizic (diferite de la o specie la alta și de la o subspecie la alta în cadrul unei specii), diferite în cazul entităţilor astrale, eterice sau ale oricăror altele; diferite pentru entităţile dimensionale şi interdimensionale, care au posibilitate de percepţie simultană cu toate corpurile lor, sau pot alege un anumit tip de percepție în funcţie de necesităţile celor ajutați, cunoscând bine structurile fiecărei specii în parte, fiecărui fel de entități în parte. 

Desigur înțelegem că diferențele de percepție sunt foarte mari, ţinând cont condițiile de evoluție ale oricăror vieţuitoare în funcţie de zona şi subzona în care se află planeta lor natală. 

Nu numai treapta de evoluție proprie este importantă pentru modul de percepție de acest fel, ci și accentele pe care le cer diferite sarcini de destin, pentru aplicații, consolidări ale percepțiilor și folosirea lor în viața curentă. 

Astfel este necesară extinderera studiilor la diferitele nivele amintite, în studii ample, atunci când este necesar. Deocamdată ne orientăm în câteva idei generale, necesare înţelegerilor în studiile pe care le efectuăm acum. 

Să detaliem.

Aşadar este o luminiscenţă pe care o cunoaştem mai mult sau mai puţin din ceea ce numim “aură”, dar iată că ea se percepe pe fondul general de luminiscenţă a energiei fundamentale a locului unde se află structura studiată. Ea este influenţată de aura, de luminiscenţa proprie a observatorului; totul este influenţat de diferite feluri de lumini provenite de la surse exterioare: stele, fulgere, structuri materiale luminoase, etc. Să reţinem așadar că orice structuri materiale care emit lumină provin din reproduceri ale stării de luminiscenţă cu care spiritele toate, în evoluţiile lor, se obişnuiesc să o perceapă înţelegând ce înseamnă lumina, dar şi să conştientizeze deosebirea între luminiscenţă, ca particularitate a energiei fundamentale, emisii de lumină din diverse forme de întrupare (steaua care este cea mai apropiată de planetă, stelele cosmosului care înconjoară planeta, lumină fizico-chimică emisă de corpurile unor vieţuitoare) şi apoi surse create pe care le numim artificiale. Prin toate acestea monadele învaţă să perceapă stările generale ale formelor de lumină – dar şi formele estompării ei: umbră şi întuneric. Iar în continuarea evoluţiilor lor, învață cum să deosebească lumina de orice fel prin diferite corpuri ale sistemului corporal propriu, în funcţie de starea de compactizare a materiei lor: obişnuim să spunem “în funcţie de vibraţie” – dar să înţelegem că nu vibraţia determină luminiscenţa şi sunetul fundamental, ci toate trei sunt la egalitate particularităţi de evidenţiere a stării energiei fundamentale. Şi, în funcţie de vibraţia planetară – cum obişnuim să spunem – monadele întrupate învaţă să deosebească toate stările menţionate în diverse momente ale variaţiei lor periodice. 

Majoritatea spiritelor umane, de-a lungul evoluţiilor lor pe Pământ, trec prin percepţia tuturor formelor de luminiscenţă şi lumină cosmică, planetară, ale diferitelor specii de vieţuitoare terestre, a tuturor formelor de creaţie umană care emit lumină, în orice epocă pe care o trăiesc aici. 

Azi omul poate înţelege, ca noţiune în sine, că orice formă de lumină, şi orice formă de luminiscenţă poate avea o gamă uriaşă de forme de evidenţiere cu lungimi de undă extrem de variate, cu intensităţi extrem de variate, în funcţie de diferite caracteristici ale mediului – nu numai în funcţie de structurile care emit sau primesc – absorb sau reflectă lumina. 

Indiferent de originea lor, toate sunt combinaţii de emisii pe care le numim în diferite moduri: culori, nuanţe şi intensităţi. Toate felurile şi combinaţiile pe care le cunoaştem într-un spectru extrem de bogat, de variat, arată de fapt particularităţi de compactizare a energiei fundamentale, specifice unui spaţiu care are nu numai proprietăţi speciale, dar care şi ele se pot modifica, mai mult sau mai puţin periodic, în funcţie de complexităţile necesare evoluţiilor. Doar trebuie să înţelegem că într-un Centru de evoluţie ele sunt alese cu deosebită atenţie în diferite spaţii, cu multă grijă, pentru a fi de folos tuturor evoluanţilor din spaţiile respective, pentru a nu fi obositoare. 

Revenind la energia fundamentală, să înţelegem faptul că ea nu are particularităţi diferite doar în funcţie de compactizarea ei în general în stare liberă sau/şi în structurile sale naturale sau create. În starea primordială, înainte de apariţia primelor formaţiuni în ea însăşi, ea nu a avut aceeași luminiscenţă (şi, la fel, un sunet fundamental şi o vibraţie fundamentală) în toată întinderea ei, existând întinderi extrem de mari în care nu exista o uniformitate; vom reveni cu alte amănunte când vom discuta despre vibraţia fundamentală. 

O altă formă specifică este faptul că orice cercetător, oricât de minuscul, sau retras, sau depărtat ar fi, influenţează spaţiul cercetat cu toate caracteristicile şi particularităţile sub care se poate evidenţia energia fundamentală. 

Toate cele discutate stau la baza dezvoltărilor despre care am pomenit, în structurile care s-au format odată cu evoluţiile avansate ale monadelor. Spectrul de lumină iniţial a fost extrem de redus, pentru că nu existau la început structuri, şi se echilibrau mereu stările între spaţiile cu particularităţi diferite. Prin tot ceea ce apoi s-a autoformat, și prin ce s-a creat ulterior – şi se va crea în continuare – formele de evidenţiere a energiei prin intermediul luminiscenţei s-au dezvoltat, s-au volumizat în game specifice creaţiilor, variaţiilor lor în funcţie de condiții și necesităţi. 

Sunt însă extrem de puţine feluri totuşi pe Pământ, chiar dacă nouă ni se pare o bogăţie uriaşă, practic infinită pentru posibilităţile noastre de percepţie de azi; dar în străvechimi, în vremuri de cunoaştere şi percepţie avansată, omul ştia foarte clar că percepțiile sale pământene sunt foarte reduse, tributare corporalității sale, limitate doar la necesitățile unui anumit tip de evoluții, care au rolul de a crea și consolida ceea ce cer sarcinile de destin. Și de asemenea oamenii știau că după consumarea trecerii prin vibrațiile cele mai joase și începutul creșterii vibrației planetare, toată experiența acumulată avea să poată determina percepții mult mai extinse, mai profunde, pe care să le folosească în cele necesare finalizării sarcinilor pământene de destin. 

Totul continuă să se îmbogăţească mereu odată intrarea la întrupare a unor noi valuri de monade pentru evoluţie. Fiecare val de monade poartă cu sine noi compactizări ale energiei în ele înseşi, adică alte mereu noi forme de emisii, căci nici o monadă nu este identică cu alta. Şi în acelaşi mod putem discuta şi despre luminiscenţă, şi despre sunet, şi despre vibraţie – toate fundamentale. Când vom discuta despre vibraţie, vom aduce explicaţii în plus, care vor dezvălui noi elemente de studiu ale energiei fundamentale. Dar nu am început cu vibraţia fundamentală pentru a nu ne adânci în confuzia conform căreia vibraţia este aceea care determină totul: şi luminiscenţa, şi sunetul fundamental. Toate trebuiesc privite ca fiind simultane, în același plan, contribuind astfel la evidențierea tuturor celor care s-au format și sunt în continuare în energia fundamentală. 

Dacă discutăm – deocamdată pe scurt, mai detaliat cu alt prilej – despre luminiscența diferitelor structuri, să punem câteva accente: 

– perceperea luminiscenței are loc în funcție de puterea de pătrundere a întrupaților observatori și analiști care vor folosi cunoașterea ei în viața lor curentă; când ea nu există sau este foarte slabă – înseamnă că avem altceva de făcut pentru finalizarea sarcinilor de destin;

– perceperea luminiscenței structurilor din energie fundamentală, indiferent dacă este vorba despre macrostructuri: corzi energetice, bariere energetice interzonale, etc. sau microstructuri: filamente energo-materiale, structuri de întrupare create de ajutătorii personali la începutul evoluțiilor, are loc pe rând, odată cu avansarea în evoluții, odată cu formarea unei memorii care conține diverse aspecte ale aceluiași tip de percepții. Așadar nu este ceva rău că la un moment dat nu vedem ceva sau altceva, căci toate vin treptat, și nimeni nu este de vină cu ceva în acest sens. 

Să detaliem câte ceva. La începutul evoluțiilor diverse structuri nu pot fi percepute datorită vibrației lor foarte înalte și numai pe parcursul evoluțiilor avansate apar în percepții, când spiritele învață să perceapă, să distingă diferențele și să le folosească, căci prin folosirea lor se memorează totul mult mai ușor și se consolidează cunoașterea lor, obișnuința de a le adapta diverselor condiții de trai, orientându-se pe loc în întrupări. Creațiile materiale cu vibrații din ce în ce mai înalte le percepem treptat și le folosim în combinație cu alte percepții, de vibrații mai joase, care sunt legate și de alte criterii decât imaginile oferite de luminiscența lor. 

Luminiscența corpurilor umane este de fapt pe Pământ, în percepția întrupaților, albă în esența ei, căci este formată multe componente: 

– din luminiscența radiației spirituale care formează corpurile și le întreține vitalitatea pe parcursul vieții: care cuprinde nuanțe de diverse culori și intensități, cu nuanțe împletite de la fiecare set și subset al radiației folosite; și este necesar de spus că nu radiația aceasta pălește cu timpul, creând bătrânețea, ci deteriorarea corpurilor folosite intensiv de spirit în timpul vieții;

– din luminiscența corpurilor materiale, cu toate structurile lor interioare care au vibrații diferite, și luminiscență diferită (și sunet fundamental, de asemenea), influențată de fluxurile care circulă permanent prin structurile corporale; 

– din luminiscența câmpurilor protectoare și hrănitoare ale corpurilor, cu densități diferite, din care plexurile trag în interiorul corpurilor fluxuri energo-materiale din ele, dar care câmpuri se completează permanent, prin puterea de atracție a corpurilor, cu noi fluxuri din mediul înconjurător.

Este de adăugat faptul că tot timpul luminscența va oscila în jurul valorii fundamentale specifice subzonei și galaxiei din care face parte planeta. 

La toate corpurile, structurile sunt diferite de la un întrupat la altul, de la o creație la alta, ceea ce este comun ține doar de aprovizionările cu fluxuri din același nivel de vibrație pentru fiecare corp (pe specie) și pentru fiecare strat interior al fiecărui corp în parte. Cu timpul, un observator se obișnuiește cu specificul particularităților de vibrații, fundamentale și combinate deopotrivă, cu percepțiile luminiscențelor și cu variațiile lor. Așadar acum percepem culoarea luminii fundamentală ca fiind albă, un alb cu nuanțe specifice fiecărui câmp: vernil, gălbui, ametist, iar pentru câmpurile spirituale, cu vibrațiile cele mai înalte, combinații sidefii sau opalescente cu nuanțe care se pot modifica din când în când, prinzând diferite nuanțe palide de culori pe care creierul nostru le poate decodifica, cunoscându-le din mediul fizic, pe măsura creșterii experienței proprii de percepție.

Pe de altă parte, ceea ce aici, pe Pământ, este galben spre exemplu, pe alte planete, din alte sisteme stelare și în alte galaxii vor avea nuanțe diferite sau chiar culori diferite. La fel se petrec lucrurile și cu sunetul fundamental și cu vibrația fundamentală, căci totul ține de radiația totală a planetei de întrupare a observatorului, ca mediu general de desfășurare a cercetării lui. De asemenea percepțiile sunt influențate de mediul atmosferic, de biosistem și de radiația lui din nivelul general al momentului, pe fondul de luminiscență generală a galaxiei (a subzonei, a zonei). 

De exemplu noi, oamenii, nu am putut percepe în străvechimi culorile roșu și portocaliu așa cum le percepem azi, ci numai de la galben în sus, comparativ cu ceea ce deci, percepem acum; dar totuși percepeam astfel de culori în alte moduri decât le cunoaștem acum, ca o combinație de culori efective și luminiscențe corespunzătoare foarte puternice, alături de senzații pe care azi le putem asocia tactil de exemplu. Percepțiile prin corpul fizic erau influențate de alt fel de structură generală a corpurilor fizice, (cu altă densitate, cu altă vibrație) pe de o parte, precum și vibrația foarte înaltă a planetei și a restului corporalității noastre, determinând o percepție care nu ține numai de culoare: omul știa bine că existau asemenea culori, că în acel moment le percepeau altfel decât celelalte viețuitoare de pe planetă, cu evoluții începătoare, și că le vor percepe în viitor, când vor folosi și oamenii în mod majoritar corpul fizic, într-un fel asemănător cum le percepeau celelalte viețuitoare în acel moment. 

Așadar să reținem că unele percepții în străvechimi erau altele - și vor fi de asemenea altele în viitor, când vom reveni la capacitățile pe care le-am avut în trecut. La fel erau (și vor fi în viitor) percepțiile fenomenelor atmosferice: apus, răsărit, care nu se percepeau atunci direct, din cauza plafonului cețos care acoperea întreg Pământul, iar din călătorie astrală nu se percep luminile în culorile lor influențate de atmosferă, ci numai la modul culorii fundamentale, individual și pe combinații specifice de culori fundamentale (așa cum vedem curcubeul azi). Deci fenomenele se percepeau (și încă multe altele în plus, specifice acelor vremuri) – dar în alte moduri decât azi, moduri de o complexitate cu totul specială comparativ cu ceea ce știm azi. 

Spiritele umane, cu experiență avansată în percepții și în adaptarea cunoașterilor lor la realitățile planetelor de întrupare, se obișnuiesc să analizeze fiecare element observat, în funcție de specificul locului; și dacă este necesar se fac analize comparative între diferite locuri. La fel s-au petrecut lucrurile și pe Pământ în străvechimi, în funcție de radiația specifică fiecărei forme de întrupare, de la planetă la fiecare specie și subspecie de viețuitoare. Tocmai de aceea spiritele umane au venit din timpul epocii mentale pe Pământ, păstrând toate cunoașterile lor anterioare și adaptându-se planetei prin analize comparative cu cele cunoscute anterior: la nivele foarte fine, subtile ale realității Pământului și cunoscând toate variațiile care aveau să vină în viitor. 

Desigur, asemenea analize nu s-au limitat la luminiscență (adică ceea ce azi numim aură), ci și la sunet și vibrației fundamentală, iar pentru fiecare în parte s-au completat cu elementele favorizante și defavorizante pentru utilizările în viața curentă, față de un punct de optim pentru derularea sarcinilor lor. Să reținem așadar că analizele de acest fel au avut în vedere și extrapolările în percepțiile umane după cum știau bine că va evolua vibrația medie zonală a universului și, implicit, cea planetară; au avut în vedere de asemenea și apariția blocajelor în funcționarea corporalității în perioadele cele mai grele: când vibrația planetară avea să devină foarte joasă, precum și perioada planetară cu variații foarte abrupte de la o perioadă foarte scurtă de timp la alta, când vibrația avea să înceapă să crească. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. FRUMUSEȚEA PERCEPȚIILOR ȘI CUNOAȘTERILOR NOASTRE PRIVIND ENERGIA FUNDAMENTALĂ!

I. IDEI PRINCIPALE 1. Percepții ale celor din jurul nostru:  – percepția energiei fundamentale, atunci când spiritele au cunoașterea și experiența perceperii ei;  – percepția mișcării, circulației fluxurilor de filamente…

09. CONCLUZII LA STUDIILE PRIVIND ENERGIA FUNDAMENTALĂ

Toate cele pe care le manifestăm și le creăm au legătură indisolubilă cu energia fundamentală din care cândva ne-am autocreat conjunctural (și nu intenționat, conștient) și la care ne raportăm permanent în evoluțiile noastre.…

Dictionar