01. Energie fundamentală

03. PARTICULARITĂŢI DE EVIDENŢIERE A STĂRII EXISTENŢIALE A ENERGIEI FUNDAMENTALE: GENERALITĂŢI

I. IDEI PRINCIPALE 

1. Se urmăresc astfel de particularități în cele două stări ale energiei fundamentale pe care le putem conștientiza acum:

– în stare liberă;

– în structuri aflate în largul stării sale libere.

Oricâte feluri de stări ar exista, mai mult sau mai puțin conștientizate de noi, particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale nu pot avea răspândiri înafara ei însăși ca stare liberă, ea fiind infinită și eternă. Ele apar comparând structurile sale între ele și pe ele cu starea liberă din care s-au format.

2. Nicio particularitate a vreunei structuri, formațiuni, simplă sau complex structurată în interior, nu se poate evidenția mai puțin decât aceeași particularitate a energiei fundamentale din care s-a format. 

3. Particularitățile de evidențiere a energiei fundamentale sunt:

– luminiscența fundamentală;

– sunetul fundamental;

– vibrația fundamentală.

De-a lungul evoluțiilor noastre învățăm ce înseamnă și ce sunt aceste particularități fundamentale, cunoscându-le mai întâi pe cele materiale, apoi treptat învățăm să le percepem și pe cele fundamentale, să le deosebim între ele și să le folosim pe măsura avansării în evoluții. 

II. DETALII, DISCUŢII

Vom studia asemenea particularităţi de evidenţiere a stării existenţiale a energiei fundamentale în cele două forme generale în care regăsim putem deocamdată conștientiza:

– în stare liberă;

– în stare structurată, ca structuri aflate în largul stării sale libere.

Să reţinem faptul că orice stare a structurilor energiei fundamentale nu poate exista înafara energiei fundamentale locale care pătrunde (şi astfel hrăneşte, vitalizează) structurile – fără ca structurile să disloce vreo parte din energia fundamentală în spaţiul în care se află. Este o particularitate deosebit de importantă a energiei fundamentale, prin care ea își vitalizează, întreține esența propriilor sale structuri.

Aceste particularităţi prin care se evidenţiază energia fundamentală în stare liberă şi în stare structurată sunt:

– luminiscenţa fundamentală:

– sunetul fundamental;

– vibraţia fundamentală.

Este necesar de adăugat faptul că acestea pot fi percepute din întrupări umane pe Pământ, au corespondent în simţirile umane, însă pe măsura creşterii vibraţiei medii locale (din subzonă, zonă, univers) vom conştientiza şi alte particularităţi, care nu pot fi asimilate acum niciunei stări cunoscute, şi astfel descrise, înţelese. Dar putem discuta despre percepţiile noastre asupra acestor particularităţi, comparativ cu ceea ce simţim noi acum, sau percepții ale unor entităţi eterice, entităţi astrale, entităţi dimensionale şi inter-dimensionale. 

Deocamdată, în această expunere scurtă, asemenea percepţii le putem discuta la modul general, dar le vom studia separat în studii despre entităţi cu diferite corpuri de manifestare care trăiesc, evoluează în acelaşi spaţiu cu noi, care ne ajută pe noi, oamenii cu corporalitate care are vibraţia naturală cea mai joasă – naturală, adică nu determinată de manifestările noastre în etapa planetară cu vibraţia cea mai joasă. Putem studia şi entităţile dimensionale şi inter-dimensionale care trăiesc în alte spaţii și au tangență periodică sau permanentă cu noi – spații pe care le numim dimensiuni structurale paralele în poziție fixă în raport cu spațiul nostru, sau spații interdimensionale aflate în mișcare în raport cu stratul nostru și straturile paralele fixe: toate având vibraţia lor locală mult mai înaltă decât a stratului nostru dimensional. 

Toate aceste spaţii fac parte din Centrul nostru de evoluţie, funcționând ca extensii ale universului în care evoluăm acum, aici, Universul Fizic. Deşi trăiesc în alte straturi dimensionale, entitățile dimensionale și interdimensionale evoluează în strânsă legătură cu evoluţiile începătoare de aici (evoluţiile primare) şi ale ajutătorilor lor mai înaintaţi (evoluanţi secundari şi centrali) întrupaţi în mijlocul lor.

Toate aceste particularităţi se diferenţiază pe diverse nivele: de la particularităţile energiei fundamentale în stare liberă înafara oricăror bule şi structuri, până la cele mai înalte din bulele şi structurile autoformate în ea însăși. Şi cele formate prin creaţia monadelor autoformate, creație necesară pentru evoluţiile lor şi ale altora aflate pe trepte de evoluţie până la cele mai înalte – cele creatoare conştiente la cel mai înalt nivel şi totodată coordonatoare ale evoluţiilor care se desfăşoară în, şi prin toate asemenea creaţii. Cele mai avansate monade înalt-creatoare, învaţă toate monadele ajutate să perceapă și să diferenţieze energia fundamentală şi structurile provenite din ea, în funcţie de aceste particularităţi. Toate creațiile, mai întâi materiale, pe care coordonatorii evoluțiilor noastre ne învață să le executăm, stau la baza creaţiei energetice pe care monadele învaţă treptat să le realizeze pe fiecare treaptă a evoluţiilor lor, progresiv. Când cele începătoare învaţă să le desluşească în locurile în care fac evoluţii, conform acestor particularități de evidențiere, în continuare vor învăţa să le desluşească şi în locuri noi, cu forme şi particularităţi diverse, diferite de cele învăţate anterior, apoi să facă comparaţii din ce în ce mai complexe, descoperind mereu noi nuanţe ale lor. 

Fiecare fel de particularitate în parte, în deosebirile şi nuanţele astfel învăţate şi îmbogăţite permanent, se datorează gradelor diferite de compactizare, de densitate ca exprimare în cunoaşterea noastră actuală, în funcţie de care monadele învaţă să le deosebească şi apoi să creeze în funcţie de asemenea cunoaşteri. Aşadar toate aceste particularităţi, sub care se evidenţiază structurile din energie fundamentală irump din gradele de compactizare a energiei fundamentală în starea ei liberă şi în toate structurile autoformate sau/şi create din energie fundamentală: și aceste particularități sunt luminiscenţa, sunetul şi vibraţia – toate fundamentale. 

Le numim fundamentale pentru a le înțelege proveniența, ca particularități ale energiei fundamentale din care toate sun realizate, și nu prin mecanisme materiale (naturale, cum sunt stelele sau artificiale, create din materiale planetare) care produc lumină, sunet și vibrație: acestea, așadar materiale fiind ne învață să înțelegem încă din primele etape de evoluție, ce sunt ele, și astfel ne pregătesc să le percepem, să le înțelegem și să le deosebim de ele pe cele fundamentale, să le deosebim de cele grosiere care sunt necesare vieților noastre până ce ajungem să le percepem și să le înțelegem pe cele fundamentale, pe măsura avansării noastre în evoluții. 

Învățăm de-a lungul evoluțiilor noastre ce înseamnă, și ce sunt aceste particularități ale energiei fundamentale, cunoscându-le pe cele materiale, apoi treptat învățând să le percepem pe cele fundamentale, apoi să le deosebim între ele și să le folosim pe măsura avansării în evoluții. 

Vom reveni asupra acestor aspecte.

Înainte de a studia fiecare particularitate în parte, să mai lămurim câteva lucruri deosebit de importante. În primul rând, nici o particularitate de evidenţiere a vreunei formaţiuni, simplă sau structurată mai mult sau mai puţin complex, nu se poate evidenția mai puțin decât aceeași particularitate a energiei fundamentale din care s-a format. Este important să se înțeleagă astfel că fiecare univers, fiecare strat dimensional ajutător pentru orice univers are caracteristicile sale în funcție de care evoluanții se pot orienta să știe clar, la un moment dat al evoluțiilor lor, unde se află și cum se pot adapta prin experiența proprie la asemenea particularități ale mediului de întrupare. 

Așa cum am mai scris, aceste trei particularități nu sunt însă singurele care pot fi percepute de spiritele umane pe Pământ, din multitudinea celor ce pot fi percepute oriunde în universuri. La nivelele mai înalte de vibrație ale Pământului, cum a fost înainte de ultima glaciațiune, mai pot fi percepute câteva asemenea particularități de evidențiere a existenței energiei fundamentale, în stare liberă și în stări structurate (stele, planete, corpuri ale viețuitoarelor și creații mentale ale oamenilor și altor entități ajutătoare). În plus însă, în largul universului pot fi percepute mai multe asemenea particularități, în funcție de înaintarea în evoluție a cercetătorului. Din universurile spirituale, ale celor mai evoluate monade, se pot observa și se poate lucra cu încă mai multe asemenea particularități. Dar din toate universurile se pot intui, apoi clar-intui și apoi se pot adapta manifestările spiritelor și liniile de cunoaștere și creație în funcție de ele. Apoi conștientizându-le treptat și obișnuindu-se cu ele, fiecare evoluant poate să transpună în manifestare ceea ce presimte și apoi simte clar de tot, sub îndrumarea ajutătorilor săi de destin. Învățăturile de destin continuă să le folosească spre a deosebi calitatea creațiilor lor, să le folosească în diferite moduri de a percepe și analiza locurile în care trăiesc cu toate schimbările care apar pe parcursul timpului. Spre exemplu, variațiile caracteristicilor generale energetice ale locurilor în care trăiesc le deosebesc astfel:

– diminuarea/creșterea intensității luminii și a registrului de culori percepute în mediul de trai și a propriei corporalități de întrupare;

– diminuarea/creșterea intensității sunetelor fundamentale și a înălțimii lor: mai groase, mai înalte: de la sunete joase, grave – la sunete înalte, cristaline, precum și modificări ale registrelor de sunete locale; 

– diminuarea/creșterea puterii radiației energetice ale întrupaților ca vibrație a structurilor spirituale și corporale, emise și împletite în registre diferite, care au putere de influențare rapidă, directă, a tuturor celor existente, viețuitoare sau creații materiale ori energetice, modul de influențare asupra simțurilor proprii, cu accente puternice în momentele de maxim și de minim, cu schimbări de intensitate în acele momente de maxim și minim/între aceste momente. 

Experiența strânsă în memoriile spiritelor determină formarea și dezvoltarea manifestărilor în diferite situații, pentru adaptarea cunoașterilor anterioare la noile situații sau locuri din univers. Spiritele învață să analizeze deosebirile și să le folosească și în percepții, și în comunicare, în deplasare și, toate la un loc, în creația materială.

Să facem o paranteză deosebit de importantă. 

Vedem din toate cele studiate până acum că obișnuim să prezentăm situații planetare, cosmice (zonale, subzonale, etc.), prin prisma vibrației medii locale. Așa ne-am obișnuit – așa am prezentat și eu, pentru a fi mai ușor de înțeles celelalte aspecte ale evoluțiilor de pretutindeni. Dar pe parcursul acestor studii despre energia fundamentală am accentuat faptul că în egală măsură TOATE aceste particularități sunt ale energiei fundamentale, fără că vreuna să o determine și pe alta: așadar vibrația planetară, corporală, nu determină luminiscența și nici sunetul fundamental – toate sunt fundamentale și toate contribuie în mod egal la determinarea unei anumite forme de percepție generală a mediului, a locului cu structurile sale, a etapelor de evoluție ale diferitelor spirite întrupate în plan local. 

Corect ar fi să ne obișnuim să numim aceasta: STAREA ENERGETICĂ FUNDAMENTALĂ, universală, cu compactizarea energiei fundamentale în funcție de locuri și creații, stare care este formată în mod egal din:

– vibrația fundamentală: cu diminuările/creșterile și diversificările registrelor de vibrație cu diferențieri mari și foarte mari în funcție de poziția ei pe sinusoidala zonală (subzonală, galactică, stelară, planetară) a variațiilor;

– luminiscența fundamentală: cu diminuările/creșterile ei ca intensitate, cu plaja de culori percepute tocmai datorită variațiilor de acest fel plus diversificarea registrelor cu diferențe mai mari sau mai mici între ele;

– sunetul fundamental: cu diminuările/creșterile lui cu intensități + diversificări + înălțimi ale tuturor registrelor;

În concluzie, ceea ce determină de fapt toate caracteristicile și particularitățile existențiale și de percepție a energiei fundamentale sub toate formele ei este COMPACTIZAREA energiei fundamentale. Chiar dacă ne exprimăm în continuare cu ajutorul vibrației medii planetare, să reținem acest lucru de o deosebită importanță. 

Desigur, sunt percepții diferite de la o etapă la alta a evoluției spiritelor și sunt folosite în funcție de experiența generală proprie a spiritelor în folosirea percepțiilor în viața curentă. 

Toate variază prin diversificarea registrelor cunoscute de spirite și variația intensității lor + variația în cadrul fiecărui registru sunt specifice fiecărui fel de stare de întrupare în parte. 

De la ”jos” la ”înalt”, cu minim la maxim – sunt comparații prin care se pot desluși pentru orientarea spiritelor în funcție de evoluția personală. Cu cât evoluția personală este mai înaintată, cu atât percepțiile sunt mai multe, mai bogate, mai profunde. Iar evoluțiile au în vedere faptul că în etape începătoare percepțiile, și astfel simțirile, apoi manifestările care fac fondul de experiență, sunt toate mai sărace la începutul lor, al evoluțiilor. De aceea pe lângă evoluțiile progresive (de la un spațiu cu o anumită vibrație, la un spațiu cu vibrație mai înaltă), se asigură și reveniri prin evoluții regresive (de la un spațiu cu vibrație foarte înaltă la un spațiu cu vibrație mai joasă): dar evoluțiile regresive, scurte pentru ca spiritele să nu obosească, au loc numai atunci când spiritele au acumulat suficientă experiență prin evoluții progresive, pentru ca, revenind pe locurile evoluțiilor anterioare, să perceapă din nou cele particulare fostelor locuri de evoluții și încă multe altele în plus față de tot ceea ce a fost trăit anterior. În acest fel nu se pierde nimic din fenomenologia proprie fiecărui loc din universuri, chiar dacă spiritele în călătorii regresive nu se mai pot întrupa pe vechile planete, căci ele – stele, planete, galaxii – au ieșit de mult din întrupări, dar alte popoare spirituale sunt întrupate cam prin aceleași nivele de vibrație din subzone. În astfel de locuri, particularitățile sunt asemănătoare, și chiar diferențele mici nu fac altceva decât să îmbogățească experiențele spiritelor, căci toate rămân în memoriile spiritelor, cu foarte mare acuratețe, așa cum au fost trăite și prima dată, și de fiecare dată când spiritele vin pe aceleași meleaguri universice. Spiritele vin pe locurile primelor lor evoluții din ce în ce mai des, pe măsură ce se obișnuiesc cu astfel de călătorii regresive, până când ajung să suporte orice fel de diferențe de vibrații în orice fel de situații; manifestările lor se armonizează cu locurile, de și de multe ori nu și cu cele trăite pe acolo, se raportează la locuri și biosisteme, deși nu neapărat la experiențele pozitive și negative (plăcute sau neplăcute) pe care le-au avut acolo cândva. Spiritele fac astfel periodic și evoluții progresive, în care dezvoltă putere energetică în plus, dezvoltă și experiență în plus, dezvoltă percepții în plus și le folosesc oriunde prin univers, acolo unde ele înseși își fac planurile de trăiri prin diverse locuri în călătoriile acestea regresive, după cum au realizat și consolidat noi manifestări în evoluțiile lor progresive. Toate se împletesc și spiritele învață să se descurce perfect chiar acolo unde puține lucruri au fost cândva percepute, apoi folosite treptat prin asociere și diferențiere oriunde s-ar întrupa. 

În toate situațiile trăite, memoriile spirituale înregistrează diferențele între percepțiile pe care le au spiritele cu privire la diverse locuri și diverse trăiri, în diverse feluri de întrupări: ca entități astrale, ca entități spirituale, ca întrupați cu corpuri fizice, cu alte feluri de întrupări specifice fiecărui loc de întrupare, percepând la rândul lor din ce în ce mai bine entitățile coordonatoare: dimensionale, interdimensionale. Treptat, asemenea percepții se vor întări, se vor dezvolta, se vor clarifica și aprofunda, căci viitorul evoluției tuturor este drumul către dezvoltarea nu numai a învățăturilor, a aplicărilor – dar și conlucrarea directă cu entitățile astrale, spirituale, dimensionale și interdimensionale, oriunde în universuri. Deci nu se poate spune că toate tangențele cu asemenea entități sunt puține și legate doar de învățături, aceasta este o parte desigur importantă în viața eternă a spiritelor, dar în eternitate se vor derula conlucrări între cei care sunt foarte avansați în evoluții și cei care sunt pe diferite trepte începătoare (să nu spunem inferioare), iar pe lângă învățăturile pe care cineva le poate lua de la un alt trăitor cu experiență mai multă, conlucrarea pentru toate adaptările macrostructurile universurilor este continuă, fără oprire, căci și valurile de monade care intră în evoluții sunt fără sfârșit, iar pentru fiecare val în parte este nevoie de aducerea universurilor la o armonizare cu particularitățile și cu necesitățile concrete, speciale, proprii ale monadelor care devin aici, în acest Centru de evoluție – evoluanți: și la fel se petrec lucrurile în multe alte Centre de evoluție din infinitatea energiei fundamentale. 

Dar toate, începătoare sau avansate, sunt necesare traiului curent și, pentru spiritele avansate în evoluții, toate conduc la avansări în dezvoltările creativității în diferite medii de trai: aceasta este principala direcție de manifestare a spiritelor, în funcție de care se dezvoltă mai departe diverse tipuri de relații între ele; dintre toate într-ajutorarea și conlucrarea devin treptat principalele aspecte ale vieții eterne a monadelor. 

Aceste particularități ale energiei fundamentale, pe care le putem percepe pe Pământ, indiferent de etapele planetare, nu le putem percepe decât de la un moment al evoluțiilor: oamenii le pot percepe, dar alte viețuitoare nu pot; iar pe parcurs există perioade de timp foarte scurte în care nici noi, oamenii, nu le mai percepem – dar se intuiesc și spiritele se aliniază propriilor lor intuiții. Pe Pământ, cea mai lungă perioadă de trăire a spiritelor umane a fost etapa mentală a omenirii, înainte de ultima glaciațiune, în care absolut toate erau percepute la nivele superioare; de la ultima glaciațiune omenirea a trăit o scurtă perioadă de timp (cca.7 milenii) cu capacități mentale și astrale reduse (mai puțin creație materială mentală, înlocuită cu creație materială fizică), dar cu obișnuințe și intuiții foarte puternice. După acestea, a urmat perioada cu vibrația cea mai joasă, perioada grea pe toate planurile pentru omenire, până la schimbarea sensului de vibrație planetară: de la diminuare – la creștere, dar fiind o perioadă (pe care o parcurgem și azi) cu variații foarte mari și foarte puternice de vibrație planetară, la fel de grea ca și perioada cu vibrația cea mai joasă. Dar greutățile noastre sunt spre sfârșit, și vremurile acestea dezorientante vor continua cu o nouă etapă mentală, care va începe în jur de 100 – 150 de ani de aici încolo, caracterizată printre multe altele și prin percepțiile cele mai variate și profunde ale tuturor acestor particularități și încă câteva, la care se adaugă cele intuite și amintite de pe alte planete, din alte galaxii, din alte subzone și zone ale universului: și astfel spiritele umane vor trăi astfel cea mai frumoasă etapă pe Pământ, toate fiind parte a vieții curente. Se adaptează și se fructifică toată experiența de trăire în această subzonă a universului, și în întrupări astrale, și în întrupările fizice, dar și prea puțin cunoscutele noastre întrupări cu corpuri spirituale (budhice, atmice, iar pentru ajutătorii planetari: enesic și supraenesic), care sunt cele mai puternic perceptive, cu trăiri simultane sau consecutive după necesitatea, voința, dorința spiritelor. Sunt percepute prin corpurile spirituale, cu vibrația cea mai înaltă dintre toate felurile de corporalități pe care le pot folosi spiritele umane: se percep astfel cele mai fine nuanțe ale celor trei particularități și cele mai profunde efecte pe care le pot ele răspândi în mediile planetare (atmosferic, oceanic și pământesc). Sunetele fundamentale se împletesc și formează ceea ce omenirea numește ”simfoniile” sau ”armoniilor” cosmice: care însă nu le cuprind numai pe cele cosmice (care vin dinafara planetei), ci se împletesc și cu cele răspândite de Pământul însuși cu toate structurile lui fluidice și fizice, la fel toate structurile corporale ale biosistemului cu regnurile sale (vegetal și animal deopotrivă).

Corporalitatea astrală vine pe al doilea loc în ce privește acuitatea și profunzimea percepțiilor spiritelor umane, după cea spirituală, dar în funcție de evoluția fiecărui spirit: și aici discutăm despre o percepție medie a spiritelor care nu au corpuri spirituale încă, și despre o percepție medie a celor care au corpuri spirituale dar încă sunt necreatoare (restul mamiferelor înafara oamenilor). Nivelul tot mai înalt al percepțiilor crește exponențial odată cu evoluția spiritelor de la necreatoare la creatoare conștiente, și încă mai mult la cele care sunt creatoare conștiente în curs de universalizare. Este un proces din ce în ce mai înalt de cunoaștere a realității înconjurătoare, necesar cunoașterii planetei de întrupare și cosmosului din ce în ce mai depărtat, a biosistemului înconjurător, cu corp fizic sau astral de manifestare: în spatele tuturor acestor cunoașteri stau influențele pe care toate le au asupra creatorilor și creațiilor lor. Astfel studiul luminiscenței, sunetului și vibrației fundamentale devin ele înseși fundamentale pentru viața umană, în primul rând importante pentru orice activitate, orice simțire, formând un fond universal de simțire, de trăire, de manifestare – experiență deosebit de importantă pentru orice evoluție ulterioară. 

În al doilea rând, să nu uităm faptul că astfel de particularități pe care le studiem sunt, chiar dacă nu și conștientizate de la începutul evoluțiilor, totuși perceptibile și folosite prin obișnuințele de trăire între frații de spirit, frații din același grup spiritual, din același popor sau grupuri de popoare spirituale: se formează o intuiție puternică, o obișnuință de percepție care se va accentua pe măsura înaintării în evoluții. 

Dincolo de corporalitate, evoluanții încep însă treptat să perceapă radiația spiritului care constituie, modelează și consolidează sistemul corporal propriu, cu profunzimi după cum curg evoluțiile proprii. Se modelează percepțiile pe de o parte în funcție de variația vibrației planetare și cosmice, și ale corporalității, și ale radiațiilor care susțin corporalitățile, iar pe de altă parte în funcție de experiența proprie – mai mult sau mai puțin consolidată: de la o zonă a universului la alta, de la un univers la altul. 

Toate acestea fiind expuse astfel, și formând un peisaj de fond general, să deschidem studiul fiecărei particularități în parte: mai întâi vom studia luminiscența – fiind mai cunoscută în acest moment și astfel putând să ne orientăm mai bine, continuând apoi cu sunetul fundamental și cu vibrația fundamentală. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
06. DESPRE SUNETUL FUNDAMENTAL

I. DEFINIRI: SUNET FUNDAMENTAL: este o particularitate de evidențiere a energiei fundamentale, care constă în emisie de sunet generat de compactizarea energiei fundamentale aflată și în stare liberă, şi în stare structurată simplă…

05. FOLOSIREA LUMINISCENȚEI ÎN VIAȚA CURENTĂ A OMENIRII

I. IDEI PRINCIPALE 1. Nu este corect să credem că percepțiile mentale ale realității înconjurătoare (clarsimțuri: clarvăz, clarauz – cum le numim azi sau pe scurt percepții multisenzoriale) sunt o dezvoltare contemporană, apărute…

Dictionar