01. Energie fundamentală

02. CARACTERISTICI ESENŢIALE ALE ENERGIEI FUNDAMENTALE

I. IDEI PRINCIPALE

1. Energia fundamentală eternă şi infinită există:

– în stare liberă (nestructurată);

– în stare structurată: forme simple şi structuri autoformate în însăşi energia fundamentală aflată în stare liberă: formaţiuni simple şi complexe formate prin înglobare, atragere, fragmentare, etc.;

– într-o formă stare liberă care pătrunde orice structură din energia fundamentală însăşi.

2. Caracteristicile esenţiale ale energiei fundamentale:

a. Potenţial de modificare şi de manifestare:

– potenţial activ;

– potenţial latent: necunoscut încă, nemanifest sau cunoscut ca potenţial de către monadele cu gradul cel mai înalt de conştientizare, dar lăsat în aşteptare pentru apariţia sau/şi dezvoltarea unor posibilităţi sau necesităţi ce pot fi folosite în mod superior. 

b. Posibilităţi de apariţie şi de manifestare a potenţialului latent.

Toate formele de potenţial şi posibilităţile de punere în valoare a potenţialului nu pot coexista în acelaşi timp, în sau înafara unor structuri complexe, întrucât nici o evoluţie, oricât de avansată ar fi, nu a ajuns la capătul descoperirilor diverselor forme de potenţial al energiei fundamentale; ele sunt cuprinse în esența energiei fundamentale, chiar dacă ele nu au fost descoperite încă. 

II. DETALII, DISCUŢII

După ce am făcut cunoştinţă cu energia fundamentală, să tragem o concluzie deosebit de importantă: energia fundamentală o putem percepe şi în stare liberă, şi ca forme simple sau structurate mai mult sau mai puţin complex. Aşadar nu toată energia fundamentală este acum în stare liberă – aşa cum la origini toată a fost în stare liberă, fără nici o formaţiune din, şi în ea însăşi, dar având în ea însăşi toate formele potenţiale de delimitare şi manifestare, precum şi toate posibilităţile de irumpere a acestora şi de dezvoltare nelimitată. 

Formele simple: bulele mari, bulele mici și cele foarte mici (celule), firele şi formele cu structură interioară mai mult sau mai puţin complexă: monadele (cele mai mici asemenea forme structurate interior) şi grupurile uriaşe de bule cu mulţimi de alte formaţiuni interioare de mărimi foarte mari, nu trebuie să ne conducă la încredinţarea că energia fundamentală este în întregime structurată. Am putea crede asta mai ales că în evoluţiile noastre, pe care le vom studia în continuare pentru a le înţelege complexitatea, învăţăm că în jurul nostru nu există spaţii goale (aşa cum credeam odată, cum ni se spune mereu de altfel), dar de fapt nu există în univers niciun spaţiu gol, toate spaţiile sunt pline cu diverse alte forme şi structuri pe care nu le putem percepe cu senzorii corpului fizic. Energia fundamentală pătrunde absolut totul, structurile nu dislocă volume de energie fundamentală, și în plus ea cuprinde întinderi inimaginabil de mari de ea însăşi fără structuri şi, în asemenea întinderi libere, neinfluenţate de celelalte întinderi cu structuri, se pot forma altele noi, libere, neinfluenţate, ca urmare a unor alte noi impulsuri de structurare în, şi din ea însăşi. Vom mai relua această discuţie într-unul din studiile acestui capitol. 

Astfel discutăm şi despre:

– energie fundamentală în stare liberă;

– energie fundamentală în stare structurată;

– dar şi despre faptul că formele, structurile ei nu dislocă vreun volum de energie fundamentală: ea poate să pătrundă permanent fiecare structură a sa, chiar dacă în plus fiecare structură poate ajunge să atragă şi să înglobeze suplimentar alte cantităţi de energie care să aibă şi compoziţie cu structuri, şi energie fundamentală în stare liberă, dar cu grade diferite de compactizare sau doar energie fundamentală în stare pe care o putem numi primordială. 

Din toate acestea tragem o altă concluzie importantă: energia fundamentală are în ea însăşi:

1. Potenţial: concret – potenţial de modificare şi potenţial de manifestare. Întreg potenţialul se poate existenţializa în diverse potenţialităţi cu rădăcini comune sau distincte, individuale prin ele înseşi. În totalitatea sa, el poate fi:

a. potențial activ: existent, manifest şi astfel activ;

b. potențial latent: care poate fi necunoscut încă, şi astfel nemanifestat, dar şi cunoscut ca potenţial de către monade (structurile cele mai evoluate dintre toate formaţiunile energiei fundamentale), lăsate în aşteptare pentru apariţia sau dezvoltarea unor posibilităţi care nu au prins putere de acţiune, sau chiar pentru aşteptarea intenționată a unor alte noi posibilităţi care să valorifice potenţialităţi superioare în contextul unor dezvoltări, creaţii, manifestări deja funcţionale. 

2. Posibilităţi de apariţie şi de manifestare a potenţialului energiei fundamentale: latent sau pentru dezvoltarea unor ramuri noi, intuite de monadele foarte evoluate. 

Decopertarea formelor de potenţial este accelerată prin manifestarea monadelor autoformate conjunctural din elementele cele mai mici, mai simple – le numim celule energetice fundamentale – monade care au posibilitatea de a se modifica interior, prin ceea ce numim creştere, dezvoltare. Dar la un anumit moment dat al acestei creşteri interioare, ele vor ajunge să conştientizeze faptul că au posibilitatea de a–şi depăşi formarea individuală conjuncturală, formând ele înseşi grupuri, pe măsura creşterii puterii individuale de atracţie şi, pe măsura creşterii grupului şi puterii reunite de atracţie a altor noi monade, pot să-şi compactizeze energia fundamentală în jurul lor şi printre ele, crescându-şi astfel capacitatea de a autoprotecţie. Şi, sub această protecţie, pot dezvolta capacităţile proprii, individuale, ale fiecărui component al grupului, a fiecărei monade în parte, de a se dezvolta, de a creşte: prin înglobare și compactizare de energie fundamentală, depusă strat peste strat peste fiecare celulă fundamentală din interiorul monadei. Astfel fiecare monadă din grup devine stabilă şi fiecare grup devine stabil, nemaifiind posibil să fie dezmembrat prin mişcările bruşte ale fluxurilor sau prin atracţiile exercitate de alte monade sau de alte grupuri de monade. 

Să reţinem că fiecare formă de potenţial se dezvoltă în condiţii diferite şi în trepte diferite în funcţie de densitatea energiei fundamentale în care apare. Vom denumi densitatea energiei fundamentale: grad de compactizare, căci asemnea grad de compactizare se autoformează şi nu se datorează unor creaţii sau altor surse exterioare ei însăşi. 

Ambele caracteristici esenţiale: şi potenţialul în orice formă proprie, şi posibilităţile care transformă potenţialul latent în potenţial activ, nu se manifestă în orice formaţiune în aceeaşi formă, şi pe măsura formării lor, în orice Centru de evoluţie, în orice grad de compactizare a energiei fundamentale. Numim Centru de evoluţie orice spaţiu structurat interior cu complexităţi mai mari sau mai mici, cu organizări spontane sau realizate de monadele cele mai dezvoltate, destinat protecţiei şi creşterii monadelor interioare. 

Toate formele de dezvăluire de potenţial şi posibilităţi de punere în valoare a acestor forme de potenţial, nu pot coexista în acelaşi timp, chiar în Centre diferite de evoluţie, fiecare punând în evoluţii forme diferite sau asemănătoare de manifestare a monadelor aflate în interiorul lor. Se pot ivi posibilităţi care să fie aplicate de la un centru la altul, prin într-ajutorare, dar condiţiile de aplicare sunt diferite în spaţii diferite, de aceea se va ivi un potenţial asemănător sau diferit, după cum şi condiţiile sunt diferite. La origine, tocmai de aceea nici o monadă din infinitatea energiei fundamentale nu este identică cu alta, dar pot fi asemănătoare şi se pot ajuta în procesele eterne ale evoluţiei lor. Monadele se află într-o evoluţie continuă, ceea ce înseamnă că nu s-au descoperit toate formele de potenţial cuprinse în energia fundamentală însăşi. Pe de altă parte monadele cele mai evoluate cunosc şi alte forme de potenţial care pot fi aplicate în evoluţii; dar dacă le-ar folosi pe măsura forţelor lor, ar deranja evoluţiile care sunt în curs pentru monade cu experienţă mult mai puţină, dar sensibile în percepţiile lor şi s-ar afla în pericol a fi dezorientate în trăirile lor, care să devină obositoare conducând la stopări temporare în manifestare – ceea ce ar întârzia în cascadă alte evoluţii. 

De aceea sacrificiul suprem al monadelor înalt-evoluate este să-şi încetinească ritmul propriu aşteptând să execute în timp protecţii din ce în ce mai puternice – mai ales în spaţiile cele mai profunde unde evoluţiile sunt începătoare, şi apoi să înceapă aplicaţiile corespunzătoare evoluţiei lor înaintate, care implicit vor ajuta toate evoluţiile începătoare. De aceea bulele cele mai profunde, din adâncul Centrului nostru de evoluţie nu sunt folosite încă – sunt aduse şi concentrate în spaţii interioare, iar în exteriorul Centrului de evoluţie se creează alte protecţii care în acelaşi timp protejează toate formaţiunile libere dinafara Centrului de evoluţie. Astfel acel fel de protecție de la începuturi, contra mișcărilor și atracțiilor dintre micile și plăpândele monade inconștiente, se transformă treptat în protecția mediului exterior al Centrului de evoluție, pentru a nu deranja viața plăpândă din exterior comparativ cu viața puternic dezvoltată din interior. Altfel toate acele mici structuri ar fi în pericol să fie distruse de puterea radiantă a spaţiilor exterioare (ultimele) straturi, realizate de monadele cele mai dezvoltate din Centrul de evoluţie, unde îşi cresc puterile energetice corespunzătoare evoluţiei lor foarte înaintată și în același timp protejează și evoluțiile din interior. Protecția exteriorului Centrelor asigură creșterile Centrelor de evoluție care se bazează pe noile formațiuni din exterior, din energia fundamentală neorganizată, unde se formează permanent noi monade. În acest fel se poate proteja orice formă de viaţă şi de evoluţie, înafara sau înăuntrul Centrului de evoluţie. 

Tot în acest fel, energia fundamentală îşi urmează cursul existenţial în stare liberă, iar alte formaţiuni care iau fiinţă sunt ori folosite – bulele foarte mari, ori ajutate să evolueze: bulele foarte mici care fac prin atragere de celule încă şi mai mici condiţiile de trăire ale monadelor aflate în putere de a prinde fărâme de conştienţă şi astfel devin capabile să intre în evoluţii într-unul din numeroasele Centre de evoluţie în infinitatea energiei însăşi. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
03. PARTICULARITĂŢI DE EVIDENŢIERE A STĂRII EXISTENŢIALE A ENERGIEI FUNDAMENTALE: GENERALITĂŢI

I. IDEI PRINCIPALE  1. Se urmăresc astfel de particularități în cele două stări ale energiei fundamentale pe care le putem conștientiza acum: – în stare liberă; – în structuri aflate în largul stării sale…

01. ENERGIE FUNDAMENTALĂ: GENERALITĂŢI

I. DEFINIRI:  1. ENERGIA FUNDAMENTALĂ este o formă existenţială de energie cu densitate unică la origine, într-un spaţiu nedefinit de caracteristici locale, de caracteristici locale, temporale sau de altă natură, în ea însăşi…

Dictionar