06. Energetică stelar-planetară

16. CANALE CORPORALE MATRICEALE: PLANETARE ŞI STELARE

I. DEFINIRE:

Canalele corporale sunt structuri exclusiv materiale, de formă tubulară, cu dimensiuni diferite (lungimi, grosimi) care fac parte din corporalitatea stelelor, planetelor şi biosistemelor (vieţuitoarelor) lor. 

II. IDEI PRINCIPALE

1. Fac parte din structurile corporalităţii stelelor, planetelor şi planetoizilor din galaxii, formând prin împletirea lor manşoanele matriceale ale acestora.

2. Sunt corespunzătoare seturilor de raze din radiaţia totală a popoarelor spirituale întrupate (ca stele, planete, planetoizi), cu grosimi, lungimi şi densităţi proprii, în funcţie de dezvoltarea seturilor de raze care sunt canalizate prin intermediul lor şi care formează, susţin şi întreţin canalele şi astfel toate structurile matriceale planetare şi stelare. 

3. Contribuie la constituirea altor corpuri stelare şi planetare cu vibraţie naturală mai joasă decât vibraţia lor şi creează condiţii pentru constituirea altor structuri ajutătoare necesare întrupaţilor independenţi (de exemplu: celule de stabilizare vibraţională, spaţii de natură astrală pentru autostabilizare vibraţională astrală, etc.). 

4. Structura interioară a canalelor cuprinde canale concentrice interioare, sau alăturate, sau mixte (alăturate şi concentrice), dar vibraţiile fiecăruia în parte, deşi sunt diferite, fac parte din acelaşi nivel de vibraţie (eterice pe Pământ, în totalitatea lor); indiferent dacă aceste subnivele sunt apropiate sau la diferenţe mari unul de altul, toate fac parte din acelaşi nivel vibraţional. 

III. DETALII, DISCUŢII

Vom discuta în continuare despre canalele matriceale planetare, luând ca exemplu pe cele ale planetei noastre, dar cu specificaţia că asemenea canale matriceale vor regăsi şi în constituţia tuturor planetelor şi stelelor din galaxiile Universului Fizic. Principiul constituirii şi funcţionării tuturor planetelor şi stelelor din subzona noastră se regăseşte aşadar şi în celelalte subzone ale zonei noastre universice, precum şi în celelalte zone – dar nu şi în celelalte universuri materiale (Universul Astral şi Universul Cauzal). 

Dar să avem în vedere faptul că în cazul stelelor şi planetelor constituite din alte materii, cu alte vibraţii (de tipul celor astrale din galaxia noastră) ele nu sunt majoritare în constituirea galaxiilor, aşa cum stau lucrurile în cazul macro-structurilor fizice (stele şi planete constituite din materii fizice). 

Canalele matriceale fac parte din structurile şi substructurile cu formă tubulară ale universului:

1. Corzi (sau cordoane) universice şi galactice;

2. Canale matriceale planetare şi stelare, care intră în componenţa structurilor corporale ale macrostructurilor galactice.

Ar fi bine să revedem generalităţile despre corzi şi canale care ne vor orienta mai bine spre înţelegerea constituirii şi funcţionării lor.

Canalele sunt matriceale întrucât contribuie la:

– constituirea unor structuri din corpurile din care fac parte, spre exemplu: structuri şi substructuri ale sistemului corporal, structuri canaliforme ale complexului reptilian (care este un complex structural de adaptare a trăirilor spiritelor întrupate în funcţie de variaţiile mari şi mici ale vibraţiei planetare), etc.;

– crearea unor condiţii pentru constituirea unor structuri ajutătoare necesare altor întrupaţi (de exemplu: ale planetelor pentru biosistemul său);

– constituirea altor corpuri, cu vibraţie mai joasă decât a corpului din care fac parte, a corpului care devine astfel matriceal. Exemplul cel mai bun este acela al canalelor manşoanelor matriceale eterice ale planetei, care încep să atragă fluxuri energo-materiale fizice (care formează praful, vaporii de apă, gazele planetei), formând partea pământoasă, lichidă şi gazoasă a planetei. 

Canalele matriceale planetare se formează sub puterea radiantă a spiritelor care se întrupează. Este acelaşi principiu constitutiv ca şi în cazul canalelor din corpurile spiritelor întrupate individual, generate de seturi de raze ale spiritelor (sau monadelor individuale, depinde de evoluţiile proprii) din radiaţia totală a spiritului întrupat. În cazul întrupărilor comune (stele, planete, planetoizi sau sateliţi naturali ai planetelor), canalele se formează sub puterea radiantă a mai multor surse decât un singur spirit/o singură monadă:

– radiaţia energetică fundamentală provenită de la nucleul galactic, la care se adaugă radiaţia stelelor şi planetelor care se formează de la o generaţie de stele la alta, fiecare stea beneficiind astfel de radiaţia împletită a stelelor constituite anterior;

– radiaţia popoarelor spirituale care se află în întruparea comună care se formează astfel. 

În acest fel, toate spiritele din galaxie beneficiază de universalizări succesive pe măsură ce apar noi generaţii de sisteme stelare până la maximum pe care îl poate susţine puterea radiantă a punctului dimensional + a stelelor matriceale + contribuţiile sistemelor stelare din cuprinsul galaxiei. Toate sunt generate astfel şi toate susţin, şi se sprijină în acelaşi timp pe viaţa tuturor spiritelor întrupate în mod individual pe, şi în jurul planetelor (care sunt şi cu corp de manifestare astral (entităţi astrale), şi cu corp de manifestare eteric (entităţi eterice), în plus faţă de întrupaţii cu corp fizic de manifestare, pe care îi cunoaştem cu toţii azi). 

Canalele fac parte astfel din întreaga corporalitate de întrupare a spiritelor din orice galaxie din univers. Nu vom regăsi canale înafara corpurilor de întrupare, chiar dacă unele structuri ale universului pot avea alură de canal: creaţii realizate din energie fundamentală de către monadele centrale creatoare de universuri, pentru lucrări în derulare, pentru cei ce învaţă să participe la început la lucrările lor, apoi să realizeze ei înşişi de lucrări de întreţinere, sub protecţia unor asemenea înalte entităţi, până ce puterile spiritelor cresc, şi creşte şi experienţa de folosire a acesteia. 

Prin orientare, prin experienţă a comparării particularităţilor de luminiscenţă fundamentală (aură), de sunet fundamental şi de vibraţie ştim dacă este vorba despre o creaţie a unor spirite sau despre constituire naturală prin puterea radiantă a spiritelor care întreţin şi menţin astfel structurile astfel constituite. Ne obişnuim cu postura de observatori mentali sau astrali să „simţim”, să percepem dacă este vorba despre o întrupare: percepem vizual firişoare multe care fac un mănunchi compact, imperceptibil la început, sau auditiv: percepem sunete la un loc ca o simfonie a unei mulţimi de instrumente care îşi reunesc sunetele – fine la început, tot cu senzaţia de sunete slabe care se întăresc pe măsură ce ne obişnuim cu perceperea lor. În cazul unei creaţii, apare o claritate unică (chiar dacă acolo, în interior, este o structură mai mult sau mai puţin complexă) şi un sunet înalt şi unic în esenţa lui (faţă de mulţimea sunetelor proprii ale spiritelor reunite cu sunetele corpurilor şi câmpurilor, pe care începem treptat să le deosebim, să la separăm unele de altele). Treptat ne obişnuim şi „detectăm” în plus vibraţiile – vibraţiile fundamentale ale structurilor emanate de ele înseşi, ca şi aura, ca şi sunetul fundamental: ca şi cum aerul, spaţiul din jurul nostru răspândeşte valuri, unde de vibraţii diferite, care se schimbă ori rapid - fiind simţite ca nişte cuţite, altele cu schimbări blânde, prelungi, ca nişte voaluri de mătase, fine.

Şi încă multe altele.

STRUCTURA INTERIOARĂ A CANANELOR MATRICEALE

Ceea ce deosebeşte canalele, în general, de corzile matriceale cu care de multe ori unele sunt confundate, este vibraţia structurilor interioare – mai ales când ne referim la structurile canalelor şi corzilor macrostructurilor din galaxie (reţelele corzilor galactice, stelare şi planetare). Căci structurile lor pot fi foarte asemănătoare privite de la exterior (de unde şi confuziile curente între ele, pe care şi eu le-am făcut mult timp):

 

Fig.nr. 1: Diferenţele principale între un canal matriceal planetar sau stelar şi o coardă galactică sau stelară

Legendă:

(1) = canal eteric matriceal planetar (stelar): cu canale interioare care au vibraţii diferite, dar aparţinând unor subnivele ale aceluiaşi nivel de vibraţie planetar: eteric în cazul Pământului; toate subnivelele corespund vibraţiilor corpurilor eterice ale diferitelor vieţuitoare de pe planetă.

(2) = Coardă galactică, sau stelară, sau planetară, cu canale interioare cu vibraţii diferite, corespunzătoare diferitelor vibraţii ale corpurilor fluidice din sistemul corporal al vieţuitoarelor de pe planetă –spre exemplu, de pe Pământ: eteric, astral, mental, cauzal, spiritual (sau budhic), dumnezeiesc (sau atmic), enesic, supraenesic – dar în plus şi alte nivele necesare întrupaţilor din galaxie (în cazul corzilor galactice) sau din sistemul stelar local (în cazul corzilor stelare). 

Dacă discutăm despre diferenţe, se pot observa cu timpul şi alte diferenţieri, prin obişnuirea cercetătorului cu particularităţile fiecărui tip: luminiscenţă radiantă (mult mai puternică în cazul corzilor), sunet fundamental (mult mai înalt tot în cazul corzilor) şi vibraţie tot specifică corzilor (fină, subtilă, dar puternică), în timp ce canalele au caracteristici mai palide în general, dar specifice necesităţilor planetelor şi biosistemelor locale. Aşadar, să punctăm spre întărirea cunoaşterii:

– structurile corzilor din galaxii conţin elemente cu vibraţii ce fac parte din nivele diferite de frecvenţe, întrucât ele asigură aprovizionarea cu fluxuri a multor stele şi planete cu vibraţii foarte diferite, mai ales având în vedere faptul că sunt diferite şi ca materii ale structurilor lor: de la fizic şi eteric la astral – aşa cum sunt orice fel de întrupări, pretutindeni în zonă; sau cu vibraţii mult mai înalte. Am mai discutat uneori despre relativitatea raportărilor la fizic sau fluidic în seturi de nivele de vibraţii: spunem fizic cu referire la vibraţia cea mai joasă din zona noastră, astral cu vibraţia optimă pentru obţinerea unor trăiri care nu sunt obositoare. Raporturi de acest fel se menţin în orice zonă a universului, deocamdată noi discutăm despre zona în care se află galaxia noastră. În alte zone ceea ce numim pe Pământ: astral, mental, cauzal sau spiritual pot fi vibraţii de natură fizică, urmate de nivele din ce în ce mai înalte, care nu mai sunt compatibile cu vibraţiile suportate de biosistemul din galaxia noastră, din subzona noastră; 

– structurile canalelor au vibraţia cuprinsă în limitele unui singur nivel de vibraţie, acest lucru este deosebit de important şi s-au făcut mari confuzii – şi eu, desigur, în studiile mele de început. 

Dacă în această subzonă a universului corzile galactice au o structură interioară unică: diferite canale interioare concentrice, canalele pot avea, în general, tot alte canale interioare, dar distribuţiile lor sunt diferite în funcţie de corporalitatea în care se află. Noi discutăm acum în general despre structurile stelelor şi planetelor, dar vom întâlni canale şi în cazul corpurilor individuale ale biosistemelor planetare (vieţuitoare independente). Astfel de structuri universale de tipul canalelor pot fi: 

1. Canale simple, un singur canal interior: majoritatea fac parte din structurile corpurilor fluidice, care facilitează circulaţiile fluxurilor energo-materiale prin structurile interioare ale corpurilor. Să avem în vedere faptul că unele sunt simple prin natura constituirii lor, iar altele - complexe prin natura constituirii lor, în anumite situaţii planetare şi pe un timp relativ restrâns, din plexuri complex structurate devin subplexuri şi multe subplexuri devin canale. 

De asemenea multe canale subţiri ale manşoanelor matriceale planetare şi stelare intră în această categorie: ele nu sunt, pentru planetă sau stea, subdezvoltate sau în curs de dezvoltare de-a lungul unei întrupări comune (planetă, stea), ci sunt constituite de raze care nu au ajuns la dezvoltarea celor mai puternice, şi abia după câteva astfel de întrupări comune arată o oarecare dezvoltare în plus comparativ cu volumul lor de la începutul întrupărilor comune; ele au rostul lor în economia generală a canalelor matriceale planetare, precum şi o importanţă deosebită în evoluţiile spiritelor independente de pe planetă, stând la baza multor învăţături, orientări, adaptări ale lor.

2. Canale în structura cărora intră alte canale, concentrice: este cazul majorităţii canalelor matriceale ale stelelor şi planetelor din galaxia noastră, din galaxiile din întreaga noastră zonă a universului. 

3. Canale în structura cărora intră şi canale interioare concentrice, şi canale interioare alăturate: sunt specifice plexurilor corpurilor fluidice ale sistemelor corporale din întrupările individuale. Şi plexurile pot varia puternic, ca şi subplexurile care pot deveni simple canale – cele mai importante astfel de variaţii naturală fiind transformarea plexurilor-malaxor  în canale simple când vibraţia zonală scade drastic, spre o valoare minimă zonală - asemenea plexuri-malaxor ar putea să îngreuneze manifestările spiritelor, dacă ar vehicula volume uriaşe de fluxuri care ajung să aibă vibraţie foarte joasă; corporalitatea tuturor este creată astfel încât să asigure o evoluţie optimă – şi nu să o îngreuneze. 

În corpul fizic, fibrele diferitelor structuri pot fi considerate canale oarecum simple, chiar dacă au în interior structuri celulare care primesc fluide şi eliberează alte fluide şi celule care şi-au îndeplinit ciclul lor vital. Ele nu sunt însă canale propriu-zis, aşa cum sunt componentele sistemului circulator. Şi nici nu sunt asemănătoare cu canalele corpurilor fluidice, întrucât canalele fizice sunt goale pe dinăuntru, iar sângele circulă liber prin ele, în timp ce în canalele corpurilor fluidice înaintarea fluxurilor are loc prin infiltrare în „ţesătura” canalelor, care nu sunt goale, ci sunt compacte, dar permit fluxurilor că se infiltreze prin ele uşor şi astfel să întreţină vitalitatea completă a corpurilor.

În general, canalelor corpurilor din întrupările individuale şi din cele comune doar forma le este comună, în rest nu putem spune că au o structură şi o funcţionalitate asemănătoare. Dar toate sunt adaptate în mod optim funcţiunilor pe care le îndeplinesc în sistemele corporale de care aparţin. 

Diferenţierea de acest fel a structurilor interioare este necesară evoluţiilor spiritelor. Toate structurile sunt create în acest fel pentru a conduce radiaţia spirituală prin ele, pentru ca spiritele să înveţe treptat să le conştientizeze şi să le folosească astfel conştient, indiferent de condiţiile în care trăiesc, în care se pot manifesta. Radiaţia spirituală nu este aceeaşi pentru eternitate, căci şi structurile interioare ale spiritului se modifică, cresc mereu în putere energetică interioară, pe măsura diversificării obişnuinţelor de manifestare. Cu timpul, pe lângă radiaţia străveche, care a pornit din formarea monadelor, apoi din întărirea sub formă de spirit, se dezvoltă alte raze din creşterea celulelor energetice fundamentale: la început sunt şi ele plăpânde, dar evoluţiile sunt coordonate astfel încât ele să se dezvolte cât mai echilibrat, la fel ca şi toate cele existente din începuturile monadei, şi care se dezvoltă pe parcursul tuturor evoluţiilor. De aceea şi structurile corpurilor sunt create astfel încât să valorifice şi forţele noi, şi pe cele vechi, spiritele având astfel posibilităţi să se orienteze şi în folosirea obişnuinţelor lor vechi, şi în formele noi de manifestare, corespunzătoare acestor noi forţe spirituale: ele de fapt re-creează manifestările de început şi dezvoltările ancestrale, cândva neconştientizate de spirit. Iată de ce canale cu vibraţie foarte apropiată se împletesc în structurile plexurilor corpurilor fluidice, dar şi în structurile canalelor din nucleele şi manşoanele matriceale ale stelelor şi planetelor. 

Privită din alt unghi de vedere, necesitatea unei asemenea diferenţe ne spune şi altceva: fluxurile energo-materiale care circulă prin cosmos, atrase de nucleele galaxiilor din locurile unde intră în fiecare subzonă a universului (marile bariere care delimitează zonele şi subzonele universului), fluxuri puse şi menţinute în circulaţie de către sistemele stelare şi planetele din interiorul lor. Ele circulă din barierele interzonale în fluxuri voluminoase, blocuri de fluxuri cu vibraţii apropiate, din care nucleele galaxiilor atrag părţi din ele, după nivelele de vibraţie pe care ele le au şi le gestionează, fiecare în parte. Apoi stelele şi planetele, pe baza aceloraşi principii, atrag părţi şi mai restrânse din aceste blocuri de fluxuri, apoi biosistemele atrag şi ele fluxuri din ce în ce mai „subţiri”, după mărimea corpurilor şi funcţiunile lor. Fluxurile de filamente cu vibraţii foarte apropiate intră prin canalele alăturate ale plexurilor, care răspândesc fluxurile în structurile interne ale corpurilor. Dar plexurile au şi canale concentrice în mijlocul celor alăturate, care au vibraţii mai înalte şi atrag fluxuri cu vibraţie pe măsură, mai înaltă, pentru ca astfel să se păstreze spiritul purtător în impulsuri mai ridicate, care să-l mobilizeze la manifestări din ce în ce mai elevate. 

Corpurile din sistemele corporale individuale au vibraţii diferite, pentru ca spiritele, în manifestările lor, să-şi poată folosi toate razele, toate seturile de raze, în mod cât mai echilibrat, să nu rămână unele nefolosite şi astfel să tragă în jos întregul spirit, ducând la oboseală. Totuşi este necesar să vedem asemănarea vibraţiei corporale la margine – cu vibraţiile corpului următor, ceea ce conduce spiritul la o trecere lină de la o formă de manifestare, de folosire a unor raze la altă manifestare, cu alte raze. Este necesar ca această trecere să fie lină, nu bruscă, ceea ce ar conduce la agresivitate permanentă şi, mai departe, la ruperea, distrugerea ţesuturilor prin formarea unor puternice forţe inerţiale. Treptat, prin funcţionarea unor asemenea diferenţe de vibraţie, spiritul se va obişnui cu treceri line, blânde – spunem: cu eleganţă, cu rafinament. Până să ajungem acolo, trecem însă cu brutalitate de la o manifestare la alta, şi pentru noi lucrurile ar sta mult mai greu, rău, dacă nu ar exista asemenea feluri de structuri şi impulsuri pentru folosiri şi de fluxuri, şi de raze de la o manifestare la alta. 

Dar neobişnuiţi la început cu subtilităţile, credem că canalele planetare sunt identice, şi doar plexurile ca atare, cu totul, sunt diferite, aşa după cum le vedem, de culori diferite. Dar toate canalele (metaforic spus: „petalele lotusului”) sunt diferite, şi astfel ne ajută să ne folosim toate forţele spirituale de feluri apropiate şi să ne obişnuim să le folosim trecând lin de la un set de manifestări la altul, conducând astfel la o trăire fluidă, care oferă timp spiritului să înţeleagă tot mai profund lumea în care trăieşte. Întotdeauna vor exista impulsuri de avansare în manifestări şi impulsuri de fluidizare a manifestărilor spirituale. Pentru noi, oamenii, tocmai acest fel de structuri ne ajută să depăşim acţiunile bruşte de la începutul evoluţilor, de natură animală – dar şi acţiuni vegetative leneşe până la inactivitate, trăind cu indiferenţă acele secvenţe de viaţă care nu ne interesează. 

La canalele planetare vom vedea – şi vom înţelege din studiile felului în care populaţiile străvechi ştiau şi foloseau asemenea cunoaşteri – cum printre canalele groase ale manşoanelor matriceale care protejează şi hrănesc planeta, apar canale din ce în ce mai subţiri, toate având aceeaşi structură cu canale interioare, care reprezintă toate seturile cu vibraţii eterice, necesare tuturor vieţuitoarelor de pe planetă: de la cele mai mărunte la cele mai mari sau mai complexe. Canalele cele mai groase sunt corespunzătoare celor mai dezvoltate seturi de raze, raze ale spiritelor reunite în popoare spirituale ale stelelor şi planetelor. Dar să nu uităm niciodată că vibraţiile tuturor canalelor planetare fac parte din acelaşi nivel de vibraţii, oricât de multe sunt: şi eu am făcut greşeala să cred că sunt asemenea corzilor cu canale interioare din materii cu vibraţii diferite, din nivele diferite, descoperind treptat aceste diferenţe între corzile galactice/stelare şi canalele manşoanelor planetare şi ale plexurilor corpurilor noastre. 

 

Fig. Nr. 2: Canale matriceale planetare cu diferite grosimi. 

Legendă: 

(1) = canale goase constituite de seturi dezvoltate, groase de raze din radiaţia totală a spiritelor, raze vechi, dezvoltate bogat de-a lungul evoluţiilor, cu structurări interioare bogate. 

(2) = canale subţiri, constituite de seturi mai puţine de raze din radiaţia totală, aflate la începutul dezvoltării lor, cu puţine structurări înterioare dezvoltate. 

Putem compara canalele interioare ale tuturor acestor structuri cu inelele copacilor: cu cât sunt mai bătrâni – cu atât sunt mai numeroase inelele trunchiurilor lor; când sunt la începutul dezvoltărilor, creşterilor lor, inelele sunt puţine, urmând să se înmulţească pe măsura creşterii, maturizării, îmbătrânirii copacilor. 

Canalele interioare, să reţinem, sunt dispuse în ordine crescătoare a vibraţiei lor de la exterior către interior: deci în interior, în miezul canalelor, vibraţia este cea mai înaltă, fără a depăşi însă nivelul eteric. La canalele cele mai groase, cele din miezul canalului total au vibraţiile cele mai apropiate de nivelul astral – dar oricum fără să-l atingă: lucru pe care l-am confundat mult timp, datorită culorii interioare ale celulelor de stabilizare vibraţională. Celulele de stabilizare vibraţională se formează vizibil şi puternic ajutătoare pentru orice vieţuitoare inclusiv mamifere şi oameni, care au corpuri cu vibraţii mai înalte decât celelalte vieţuitoare ale planetei, care beneficiază şi de vibraţiile marilor canale, dar şi de multitudinea canalelor subţiri de pretutindeni. Ceea ce nu înseamnă că oamenii şi mamiferele nu beneficiază în egală măsură de şi de cele mari şi de cele mai scurte şi subţiri, dar pentru o stabilizare bună pentru corpurile lor marile celule sunt cele mai bune ajutătoare ale lor. 

Dar să reţinem că toate canalele, oricât de subţiri ar fi ele, au acelaşi fel de structuri interioare şi toate se formează prin întruparea comună a spiritelor care formează planeta (sau steaua) locală. Toate se supun respiraţiei spiritelor întrupate astfel, radiante în continuare, după terminarea formării întrupării ca atare. Aceste celule interioare se formează pe principiile formării nodurilor de pe coarda stelară (sau galactică pentru stele) la fel ca şi liniatura răspândirii lor în spaţii: din respiraţie în respiraţie, din inspirul şi expirul comun. 

Când are loc expirul, radiaţia se revarsă în întrupare bogată, astfel are loc şi creşterea în lungime a canalelor, sau, după încheierea creşterii – vitalizarea, întreţinerea şi funcţionarea canalelor, la fel ca şi cea a corzilor. 

Când are loc inspirul, are loc şi creşterea, dar în scurt, redusă, formându-se acolo un nou început de nod, dar care nu continuă din cauza împletirii radiaţiei stelei cu radiaţiile planetelor sale şi cu radiaţiile tuturor vieţuitoarelor care formează biosistemele fizice şi astrale ale planetelor şi chiar ale stelei (entităţile eterice ale stelei). Este ca un manşon mic de canal, care are şi întărirea exterioară – dar şi cea interioară, cu vibraţie mai înaltă, mai densă, puternică, decât la exterior: la canalul exterior dintre toate canalele interioare, din structura interioară a canalului general. 

Toate canalele, indiferent cât de mici şi de subţiri ar fi, au asemenea manşoare, întărituri sau portaluri - cum le numeşte lumea, mai mult sau mai puţin perceptibile: doar noi le percepem mai curând pe cele mari decât pe cele mici. Pe cele mai subţiri, cu celule foarte mici, le observăm doar când ştim că există asemenea structurări cu funcţiunile lor: când conjunctural le observăm alături de alte structuri, când ne atenţionează ajutătorii noştri astrali sau ne informăm din alte studii de la cei ce le-au studiat deja şi ne împulsionează şi pe noi să le cercetăm. Ele ajută în primul rând vieţuitoarele mărunte ale planetei să se stabilizeze vibraţional, dar şi întreg biosistemul, mulţimea lor, asemănătoare ierburilor fizice de dese, contribuie puţin – dar voluminos, la stabilizări parţiale, dar consistente, ale corpurilor noastre. Aşadar, nu trebuie neapărat să trecem printr-o celulă mare ca să fim astfel ajutaţi 

Creşterea canalelor încetează imediat după formarea manşoanelor eterice ale planetei, dar în continuare radiaţia vitalizează structurile existente şi întreţine vitalitatea biosistemului: nu numai cel legat de planetă (popoarele de spirite intraplanetare), ci şi toate grupurile de spirite care circulă de la o planetă la alta, cu întrupări mai scurte sau mai lungi pe planetă (pe Pământ: mamiferele şi oamenii). 

Partea interioară a canalelor, aşadar, se întăreşte şi se regenerează mai departe, la fel ca şi partea exterioară, acea întăritură, acel fel de „portal” mai uşor perceptibil cu cât canalul este mai gros: celulele de stabilizare vibraţională. 

Celulele de stabilizare vibraţională, cu o imagine de un albăstriu spre ametist aproape strălucitor, ajută în primul rând planeta să-şi păstreze în întregime vibraţia în echilibrul său de întrupare, apoi absolut toate vieţuitoarele care trăiesc pe planetă. Nici ele nu cresc şi nici nu descresc după constituirea lor, la fel ca şi canalele în interorul cărora se constituie. Să reţinem că nu vor ajunge în cadrul unei întrupări să crească cât să ajungă la mărimea altora – cu atât mai puţin la mărimea canalelor cele mai mari. Forţele radiante, puternic radiante ale tuturor, se folosesc la regenerarea canalelor, aşa cum spuneam mai sus, dar şi la activităţile mental-cauzale ale spiritelor întrupate în comun (ale planetei). Asemenea activităţi ale spiritelor planetei însăşi, care sunt contemplative, duc la înţelegeri complexe, consolidează experienţa mentală şi cauzală a spiritelor până la finalul întrupării comune, într-o evoluţie în felul ei puternic progresivă, chiar dacă nu ajung niciodată să se manifeste separat în plan fizic.

Studiile privind canalele matriceale relevă o complexitate deosebită a evoluţiilor comune şi individuale în egală măsură – şi nu am fi decât la începutul recuperării folosirii forţelor noastre spirituale mentale şi astrale individuale, cu care în continuare vom studia totul. Viitorul ne va revela această complexitate, la nivelele sale cele mai înalte, precum şi folosiri superioare ale unor asemenea cunoaşteri în viaţa noastră curentă, aşa cum au fost ele şi în trecutul omenirii. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
18. CONCLUZII PRIVIND CANALELE ŞI CORZILE DIN UNIVERS

În primul rând să reţinem acele caracteristici care aseamănă sau diferenţiază canalele şi corzile din acest univers, ca să înţelegem în profunzime această parte a structurilor lumii în care trăim. 1. Discutăm…

17. CANALE MATRICEALE PE PĂMÂNT: PARTICULARITĂŢI ŞI DISTRIBUŢII

I. IDEI PRINCIPALE 1. Canalele fac parte din categoria structurilor fluidice matriceale ale Pământului, având un specific al stelei şi al celorlalte planete ale Soarelui – dincolo de cele specifice structurilor din galaxie şi din…

Dictionar