06. Energetică stelar-planetară

14. CORZI (CORDOANE) UNIVERSICE ŞI GALACTICE

I. DEFINIRI

1. Corzile universice şi galactice sunt structuri macro-universice: şi energetice (din energie fundamentală) şi materiale (din materii de diferite vibraţii), de formă tubulară, care fac legătura între elemente independente tot de natură macro-universică (între barierele interzonale, între stelele şi planetele din interiorul galaxiilor). 

Se poate studia, în completare, articolul „Evoluţia galaxiilor matriceale; constituirea, fiinţarea şi retragerea galaxiilor matriceale”.

 

II. IDEI PRINCIPALE

1. Corzile fac parte din categoria macrostructurilor universului, fiind:

– elemente de legătură create între unele macrostructuri ale universului (bariere interzonale şi intersubzonale);

– elemente de legătură constituite prin întrupările comune ale popoarelor spirituale stelare şi planetare în galaxii: de legătură între stele, între stele şi planete, între planete şi planetoizi (acolo unde există planetoizi naturali, constituiţi prin întrupare) din fiecare galaxie. 

2. Rolul corzilor este acela de a: 

– păstra echilibrul vibraţional în subzona în care fiinţează;

– de a ordona şi facilita circulaţia fluxurilor de filamente energo-materiale în subzona lor, de la bariera cu vibraţie înaltă la bariera cu vibraţie mai joasă a fiecărei subzone, între care se află galaxiile. 

3. Au particularităţi proprii de luminiscenţă fundamentală (aură), sunet fundamental şi vibraţie fundamentală, toate specifice subzonei în care se află reţelele lor.

4. Structurile interioare ale corzilor sunt diferite, în funcţie de natura constituirii lor:

– corzile create: au structuri interioare care le susţin fiinţarea şi funcţionarea pe spaţiile cele mai largi şi pe termenele cele mai lungi din interiorul universului; structurile lor interioare ajută la eliminarea tensiunilor care pot apărea în asemenea condiţii; în plus asemenea structuri au rostul de a atrage fără crearea de vârtejuri, precum şi a ordona fluxurile energo-materiale în circulaţia lor prin subzonă;

– corzile naturale, constituite prin întrupări, ale stelelor şi planetelor din fiecare galaxie, au corzi interioare concentrice, fără spaţii goale între ele, cu vibraţii pe nivele diferite, însă toate sunt nivele specifice subzonei de care aparţin. 

5. Numai corzile din interiorul galaxiilor, care aparţin întrupărilor comune (stele şi planete) au noduri, rezultate din etapele respiraţiei spiritelor întrupate: 

– pe timpul inspirului: se formează, prin bucle şi pliuri ale buclelor, nodurile corzilor, care vor facilita întrupările de tip stele, planete şi planetoizi;

– pe timpul expirului: se formează părţile regulate lungi – corzile întinse, propriu-zise. 

III. DETALII, DISCUŢII

În general, corzile sau cordoanele universice sunt structuri cu formă tubulară, realizate pe două căi în zona noastră universică:

– prin creaţie: corzi create de creatorii universurilor, din energie fundamentală pe care numai ei o pot compactiza şi modela, conform necesităţilor evoluanţilor din spaţiile pe care le străbat;

– constituite prin forţele energetice radiante de întrupare ale popoarelor spirituale întrupate în stele şi planete, în calitate de componente ale corporalităţii întrupărilor comune (galactice, stelare, planetare). 

Toate fac parte din marea clasă a macrostructurilor din univers, indiferent dacă sunt componente energetice de bază ale zonelor universului (de fapt ale fiecărei subzone din fiecare zonă a universului, toate subzonele formând împreună o zonă) sau componente materiale ale galaxiilor. 

Să ne oprim pentru început asupra corzilor universice. 

1. CORZI (CORDOANE) UNIVERSICE CREATE ÎN INTERIORUL ZONELOR UNIVERSULUI 

Sunt create prin activitatea spirituală, radiantă, extrem de puternică şi precisă, a creatorilor de universuri: prin compactizarea energiei fundamentale din zona locală, mai precis din fiecare subzonă a zonei universice, toate la un loc constituind sistemul de corzi ale zonei locale. Corzile se fixează între barierele subzonelor: în fiecare subzonă, de la bariera ei superioară, cu vibraţia cea mai înaltă – până în bariera care încheie subzona, cu vibraţia cea mai joasă. Ele sunt reunite prin alte corzi de aceeaşi natură, formând ceea ce se numeşte de regulă „caroiajul” universului: corzi care sunt indestructibile de către orice spirit sau grup de spirite întrupate local. 

Corzile oferă observatorului caracteristici diferite de la o subzonă la alta: nu numai privind desfăşurarea lor concretă în spaţii, după necesitatea evoluţiilor care se desfăşoară în fiecare subzonă, ci şi rezultate din compactizarea energiei fundamentale din care sunt create: luminozitate sau luminiscenţă fundamentală (aură), sunet fundamental specific şi vibraţie naturală, fundamentală (nu mecanică, nu de impact al unor fenomene sau entităţi asupra lor). Toate aşadar, să reţinem bine, sunt rezultate numai din compactizarea diferită a energiei fundamentale din subzonele unde sunt create. De la bariera cu vibraţie superioară – la cea cu vibraţie mai joasă corzile au vibraţii variate, nu păstrează aceeaşi vibraţie de la un capăt la altul, ajutând la schimbarea vibraţiei din spaţii, lin, fără ca spiritele aflate în evoluţii începătoare să simtă modificările în mod agresiv, deranjant. 

Luând în considerare că cele de mai sus sunt generalităţi, să discutăm despre caracteristicile lor, având în vedere că ele au structuri diferite nu numai faţă de canale – deşi par asemănătoare din unele puncte de vedereşi tocmai de aceea le confundăm cu uşurinţă, dar există diferenţe chiar în grupa lor, între diferite tipuri de corzi.

1. Corzile pot avea structuri diferite, dar nici unul din aceste feluri nu se aseamănă întrutotul – dincolo de faptul că sunt structuri tubulare – cu structurile interioare ale canalelor. 

Corzile create sunt realizate exclusiv din energie fundamentală şi nu asigură circulaţii interioare de fluxuri energo-materiale între structurile pe care se sprijină: barierele energetice inter-zonale. Ele participă la ordonarea circulaţiilor fluxurilor în mediul înconjurător, cosmic, dar nu asigură circulaţii prin interiorul lor. Interiorul lor este plin cu energie compactizată (adică cu densitate mai mare decât energia fundamentală din jurul lor), iar în această energie interioară compactizată se află structuri tot din energie fundamentală, cu compactizări încă şi mai puternice, lesne de observat întrucât se profilează bine în restul compactizării interioare. 

Corzile universice nu au structuri interioare asemănătoare corzilor sau canalelor din interiorul galaxiilor, constituite prin întrupările popoarelor de spirite ale stelelor şi planetelor (care au canale interioare concentrice prin care circulă fluxuri energo-materiale de la o structură la alta, contribuind la hrănirea lor), ci au întărituri interioare care le străbat în toată lungimea lor, ca nişte pereţi interiori fini - dar puternici, deosebit de rezistenţi, cu compactizări diferite faţă de restul interiorului, însă mai slabe decât pereţii exteriori ai corzii: ele dau şi un anumit grad de flexibilitate corzilor, bine socotit, dar în plus, datorită grosimilor şi compactizărilor diferite în lungul corzii, oferă şi direcţionări, ca nişte onduleuri – de formă, nu de mişcare, ale corzii, mai mult sau mai puţin largi în funcţie de necesităţi, pe lângă flexibilităţi diferite, subtile, ale pereţilor exteriori. În acest fel, nici vibraţiile, nici fluxurile, nici radiaţile cosmice nu se izbesc ca de un zid reflectându-se dezordonat în spaţiile cosmice care sunt destinate cu prioritate circulaţiilor extrem de sensibile ale fluxurilor şi ale radiaţiilor (mai ales radiaţiilor nucleelor galactice), ale undelor vibraţionale care vin de peste tot. La fel, nu sunt bariere imobile în calea circulaţiilor călătorilor cu corpuri spirituale extrem de fine, de subtile, de sensibile chiar dacă sunt foarte puternice, prin spaţiile universice. Nu se creează tensiuni în lungimea lor, de-a lungul şi de-a latul spaţiilor, având în vedere lungimile lor cu totul ieşite din comun, străbătând practic spaţiile în care se află milioane de galaxii, roiuri de galaxii, nori uriaşi de galaxii. Vibraţiile se iau în considerare acolo unde sunt emanaţiile cele mai puternice, în funcţie de amplasarea galaxiilor în spaţiile universice. 

Structurile interioare, la prima vedere, dau impresia unui caroiaj interior observatorului mental sau astral, dar acest structurări interioare sunt în lungul – şi nu de-a latul – tubulaturii corzii: percepţia este de caroiaj când se percep de fapt în, şi din interior virările corzii, onduleurile ei care, aşa cum am descris, nu este dreaptă, întinsă – este şi uşor ondulată şi flexibilă în anumite limite. 

Aceste întărituri interioare nu creează canale interioare cu diferite compactizări, cu vibraţii diferite; interiorul întregii corzi este egal compactizat între aceste întărituri, în diametrul corzii. Discutăm despre întărituri întrucât nici un fel de corzi, sau canale, sau alte structuri asemănătoare de natura macrostructurilor universului, NU SUNT GOALE, ci sunt dense şi omogene în tot diametrul lor, iar aceste întărituri sunt cu adevărat concentrări cu densităţi diferite de restul interiorului, accentuări în care energia fundamentală este material de creaţie, dar nu este materie. Şi sunt realizate pentru a asigura şi menţinerea formei, şi menţinerea integrităţii ei, şi pentru a crea diferenţe treptate de vibraţie în lungul corzii şi a le menţine pe termen extrem de lung. Compactizarea nu este atât de puternică încât să se depăşească nivelul general de vibraţie al corzii, dar în lungul ei compactizările variază tocmai prin esenţa lor: coarda îşi schimbă vibraţia fără să depăşească nivelul necesar în subzonă, dar variind în funcţie de necesităţile de vibraţie ale fiecărei galaxii prin dreptul căreia trece coarda (şi toată reţeaua de corzi) în regiunea lor cosmică. În acest fel se atrag şi se direcţionează fluxurile energo-materiale necesare fiecărei galaxii, ajutând astfel şi circulaţia fluxurilor, şi necesităţile de fluxuri ale galaxiei. 

La exterior vibraţia corzii nu variază, căci ar atrage şi ar acumula fluxuri îngroşându-se la exterior. O amprentare totuşi are loc – şi vom dezbate cândva şi acest aspect – dar foarte fină şi având mereu condiţii de împrăştiere, îndepărtare, ajutată fiind o astfel de împrăştiere de crearea oarecum vălurită, uşor ondulată, a corzii. De asemenea modificările din interiorul profund al corzii doar radiază fin în exterior, ducând fluxurile chiar când nu s-au întrupat stelele şi planetele în galaxii – dar urmează să fie mai devreme sau mai târziu, după cum sunt împletite destinele tuturor. 

Aşadar, vizualizat din lungul corzii, interiorul pare un caroiaj dar de fapt percepem interiorul care coteşte uşor în diferite direcţii, sub diferite grade, stabilite conform necesităţilor de întrupare, dezvoltare, fiinţare: şi a macrostructurilor universului, şi a biosistemelor lor. 

Adică ele formează astfel o adevărată minune a universului !!!...

2. CORZILE GALACTICE NATURALE, CONSTITUITE PRIN ÎNTRUPAREA STELELOR ŞI PLANETELOR DIN ORICE GALAXIE

Corzile galactice sunt acele corzi generate de nucleul unei galaxii, mai concret: generate de forţele spirituale reunite ale nucleului galactic şi ale primelor întrupări de stele care menţin existenţa galaxiei prin puterea lor eergetică superioară celorlalte stele – tocmai de aceea numite stele matriceale galactice. După momentul generării acestor corzi, ele cresc progresiv, şi chiar pe măsura creşterii lor vor crea condiţii de constituire a sistemelor stelare din interiorul propriei galaxii. 

Să detaliem: corzile galactice sunt generate prin forţele radiante de întrupare ale popoarelor spirituale stelare (stelele fizice pe care le ştim). Asemenea întrupări comune, stelele, se realizează însă, în plus, şi cu ajutorul radiaţiei nucleului galaxiei, susţinut de un punct, o mică părticică din energia fundamentală a stratului dimensional învecinat, strânsă, compactizată de entităţile dimensionale ajutătoare ale destinelor tuturor spiritelor întrupate în galaxie. Astfel puterea de menţinere este socotită pe timp foarte lung, necesare derulării tuturor destinelor stelelor şi planetelor din galaxie, fiind puternic radiantă. Puterea punctului dimensional se întinde în tot spaţiul în care se va desfăşura fiinţarea galaxiei, în stratul nostru dimensional, ajutându-ne şi pe noi, cei întrupaţi. Un astfel de ajutor este necesar mai ales în această zonă a universului, în care ne aflăm acum la întrupare (zona I a universului), datorită vibraţiei joase a zonei şi experienţei încă reduse a spiritelor în evoluţiile lor. 

În continuare, corzile generate de planete se constituie tot prin acelaşi fel de puteri spirituale ca şi cele stelare: însă doar unele planete – în funcţie de necesităţile de evoluţie ale popoarelor spirituale – generează corzi planetare, pe care se vor întrupa grupuri de spirite în formaţiuni pe care le numim planetoizi matriceali (sateliţi naturali, formaţi şi sprijiniţi prin puterea radiantă a planetei de care aparţin).  

Imaginea corzilor galactice ne arată în formă mai întinsă, dreaptă (comparativ cu corzile universice) între diferite formaţiuni cosmice: stele, planete, planetoizi, dar observate cu atenţie, se observă aceeaşi unduire şi la ele, deşi nu atât de pronunţată ca în cazul celor universice, de pe tot întinsul subzonei locale. Spre deosebire de corzile universice create, corzile din galaxii au noduri rezultate din respiraţia popoarelor de spirite întrupate astfel, care dezvoltă forţe energetice puternice, creatoare de condiţii de întrupare şi de susţinere în continuare a întrupărilor comune care păstrează în interiorul lor nodul corzii pe care îşi desfăşoară destinele. 

Deşi am discutat pe larg în acest capitol despre formarea galaxiilor matriceale, să revedem pe scurt „istoria” corzilor adăugând câteva elemente în plus privind constituirea în mod special a corzilor. 

 

Formarea corzilor galactice generatoare de sisteme stelare şi planetare în galaxie

Legendă:

(1) = punctul dimensional creat de entităţile dimensionale, rezultat prin compatizarea spaţiului din stratul dimensional alăturat stratului în care efectuăm evoluţii;

(2) = marcarea despărţirii spaţiilor dimensionale care participă la acest proces: I. Stratul dimensional de ajutor; II. Stratul dimensional de evoluţie a spiritelor primare, alături de ajutătorilor secundari şi centrali întrupaţi în mijlocul lor;

(3) = direcţia de atragere a fluxurilor energo-materiale din spaţiul nostru cosmic;

(4) = nucleul galaxiei, constituit din împletirea strânsă a onduleurilor corzilor care se formează sub puterea radiantă a radiaţiei puternice a punctului dimensional;

(5) = constituirea primelor corzi exterioare, pe care se vor întrupa stelele matriceale;

(6) = constituirea corzilor pe care se vor întrupa stelele şi planetele galaxiei.

Având ca suport nodurile corzilor se formează aşadar:

– nucleele sistemelor stelare, care nu sunt întrupări, la fel ca şi nucleul galaxiei – dar sub puterea corzii galactice puterile de atracţie a fluxurilor circulante este uriaşă, mai puternică decât o întrupare;

– din nucleul sistemului stelar se formează corzile stelare, în nodurile cărora se vor întrupa popoarele spirituale ale stelelor;

– după întrupările stelelor, ele generează din nucleul lor, sub puterea reunită a tuturor popoarelor întrupate şi influenţelor radiante din restul anterior al galaxiei, corzi stelare în nodurile cărora se vor întrupa popoarele spirituale ale planetelor. Conform puterii radiante şi destinului popoarelor lor de spirite, ele generează la rândul lor corzi planetare în nodurile cărora se vor întrupa grupări din popoare spirituale, sub formă de planetoizi sau sateliţi naturali (nu captaţi) ai planetei. 

În ce priveşte puterea punctului dimensional, să reţinem că acesta radiază tot atât de puternic ca un spirit sau un grup de spirite, atrăgând fluxuri energo-materiale la fel ca şi radiaţia unui spirit – diferenţa fiind puterea radiantă extrem de mare a punctului dimensional. Dar funcţionarea este de acelaşi fel ca şi în cazul radiaţiei spiritelor, legate cu cămăşile lor spirituale extrem de puternice – şi ale fiecărei monade, şi ale întregului spirit, şi al întregului popor spiritual: cămăşi care hrănesc şi protejează în acelaşi timp. Sub puterea punctului dimensional, a şuvoaielor lui de radiaţii în spaţiul stratului nostru, aici, se formează corzile puternice, strânse ghem, care radiază şi ele la rândul lor, atrăgând fluxuri energo-materiale, aflate în circulaţie în spaţiile cosmice.

Când radiaţia nodului, nucleului, a ajuns la o putere radiantă foarte mare, ea se adaugă la radiaţia punctului dimensional care îşi va păstra forma şi puterea fără nici o schimbare de-a lungul întrupării tuturor stelelor şi planetelor din galaxie. Se creează condiţii astfel pentru crearea unor corzi care se desfăşoară în spaţiile noii galaxii, care vor susţine întruparea primelor – şi celor mai puternice – stele: stelele matriceale, iar sub puterea reunită cu a acestora din urmă apar noi corzi, care vor forma generaţiile de sisteme stelare, aşa cum ştim bine acum. 

Toate corzile şi nodurile lor se formează în baza aceluiaşi mecanism al respiraţiei sincrone a popoarelor spirituale:

– pe expir: puterea radiaţiei împrăştiate înafara spiritelor se desfăşoară liniar în spaţii, prin canalele lor de destin, cu forme specifice întrupărilor proprii, formând partea lineară, tubulară a corzii;

– pe inspir: puterea radiantă rămâne în mare parte în interiorul monadelor, al tuturor spiritelor întrupate, iar puterea radiantă în exterior se reduce (însă nu atât de mult ca să pericliteze structura corporalităţii de întrupare, pe care o susţine bine în continuare), coarda îşi încetineşte creşterea, se „chirceşte”, se ondulează, onduleurile se înfăşoară cu diferite viteze după cum popoarele spirituale au viteze diferite de respiraţie, chiar dacă sunt foarte asemănătoare şi se armonizează între ele astfel. Toate spiritele ajung, pe termen relativ scurt şi rar, într-o respiraţie sincronă, dând naştere la acest nod, ghem natural al corzii (adică fără presiuni dinafară); iar când începe desincronizarea – relativa entropie – coarda îşi reia creşterea cu alură aproximativ rectilinie, până la sincronizarea următoare. 

În interiorul galaxiei, după constituirea stelelor şi planetelor lor de aceeaşi generaţie, între stele şi între planetele unei stele, au loc generări şi creşteri de corzi, prin distribuţiile de radiaţie care urmează impulsurile elementelor arhetipale ale corporalităţii stelelor şi planetelor. Toate se unesc formând astfel caroiajul interior al galaxiei. Prin asemenea unire a tuturor corzilor stelelor şi planetelor se formează un circuit interior între ele, care contribuie la universalizarea spiritelor întrupate în stelele şi planetele galaxiei, dar şi ale spiritelor biosistemelor planetare de pretutindeni. 

Probabil că în curând vom mai avea subiect de discuţie pe această temă, căci intuiesc că structura interioară a corzilor universice mai are multe să ne „povestească”. Dar personal nu am ajuns încă la o putere superioară de pătrundere în structuri create din energie fundamentală – cu totul altfel structurate decât corzile galactice, mult mai uşor de studiat, constituite prin întrupările comune ale popoarelor spirituale sub formă de stele şi planete. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
18. CONCLUZII PRIVIND CANALELE ŞI CORZILE DIN UNIVERS

În primul rând să reţinem acele caracteristici care aseamănă sau diferenţiază canalele şi corzile din acest univers, ca să înţelegem în profunzime această parte a structurilor lumii în care trăim. 1. Discutăm…

17. CANALE MATRICEALE PE PĂMÂNT: PARTICULARITĂŢI ŞI DISTRIBUŢII

I. IDEI PRINCIPALE 1. Canalele fac parte din categoria structurilor fluidice matriceale ale Pământului, având un specific al stelei şi al celorlalte planete ale Soarelui – dincolo de cele specifice structurilor din galaxie şi din…

Dictionar