02. Universuri

11. Forma dimensiunilor structurale paralele în dispunerea structurilor universului

Straturile pe care le numim zonele universului (în interiorul universului) şi dimensiunile structurale paralele (par a fi în exterior, însă tot în interiorul universului sunt, după cum vom vedea) sunt de fapt bule de energie fundamentală autoformate în energia fundamentală eternă şi infinită. Un observator din stratul nostru dimensional le poate percepe cu uşurinţă ca fiind straturi paralele, dar de fapt ele nu sunt propriu-zis paralele, ci presate, aplatizate unele pe altele şi răsucite o parte în jurul alteia. În alte spaţii ale Centrului de evoluţie regăsim structuri, create de monade foarte evoluate pe temelia unei mulţimi de astfel de bule de energie fundamentală, cărora li s-au dat multe alte forme, dispuse în nenumărate moduri: una în jurul alteia, una în jurul mai multora, concentrice cu una sau mai multe alăturate sau concentrice, şi multe-multe altele. Monadele cu foarte multă experienţă în manevrarea bulelor de orice fel pot să le modeleze în funcţie de necesităţi, de destinaţiile lor individuale şi/sau reunite: fără a fi sparte, întrucât presiunea energiei fundamentale înconjurătoare este mare şi simplu de simţit şi de folosit în timpul utilizărilor. Ele oricum sunt aduse să funcţioneze simultan sau separat, după cum este cazul în mulţimea lor, iar influenţa lor sub formă de energie radiantă din compactizarea pe care o au, cu vibraţii locale bine socotite în funcţie de diverse necesităţi, poate fi folosită şi canalizată ea însăşi, căci este tot energie radiantă, care poate funcţiona pe principii asemănătoare canalizării radiaţiei monadice pentru o întrupare. Chiar dacă nu este foarte puternică şi compactă, şi complex structurată, această radiaţie a unei bule poate fi canalizată chiar prin energia fundamentală locală, energie care poate fi local compactizată şi rulată, ca un canal prin care să curgă:

– radiaţia bulei radiante;

– radiaţia monadică a ajutătorilor care sunt lucrători în bulă sau în apropierea ei, cei care în acelaşi timp efectuează şi canalizarea, şi manevrarea radiaţiei în lungul canalului creat. Asemenea creaţii sunt stabile în spaţii şi timp îndelungat, şi acţionează astfel ca o punte între stratul (bula) unde sunt ajutătorii şi locul, zona universică care trebuie să fie ajutată. Astfel se creează condiţii de constituire pentru fiecare galaxie, de formare a nucleului ei prin radiaţia unui punct dimensional (am discutat despre acest aspect la Evoluţia galaxiilor matriceale: constituirea, fiinţarea şi retragerea galaxiilor matriceale  şi vom mai discuta şi când vom detalia anumite aspecte ale corzilor galactice). Tot astfel se oferă ajutor direct şi evoluanţilor din zonele universului, şi entităţilor ajutătoare din toate straturile şi din alte bule din această împletitură: sunt straturile dimensionale şi inter-dimensionale despre care ştim acum. 

Voi prezenta un desen cu privire la relaţia dintre zona I a universului cu straturile dimensionale – care de fapt fac parte din aceeaşi structură, aceeaşi bulă de energie fundamentală. Ea are o formă care ni se poate părea ciudată, dar de fapt toate bulele care au fost amenajate drept spaţii de evoluţie ale monadelor (modelate şi amenajate de monadele cele mai evoluate pentru monadele începătoare în evoluţii, care şi le parcurg astfel ajutate) au astfel de forme. Sunt forme diferite şi deosebit de complexe, şi multe asemenea forme nu pot fi prezentate decât foarte aproximativ, combinând desenul cu descrierea celor mentalizate, pentru o orientare cât de cât a cititorului. Însă este necesar de înţeles că nu putem prinde toate complexităţile, cu toate nivelele lor de vibraţie, dar le putem observa şi studia treptat, în timpul creşterii vibraţiei zonale şi a puterii noastre de pătrundere. 

Astfel, în zona I, cu straturile paralele dimensionale, poate fi făcută o descriere aproximativă, ca o bulă prelungă care are capetele rulate spre interior în direcţii opuse, de mai multe ori, astfel încât:

– observatorii din partea de mijloc, parte care se mulează pe capetele rulate, percep straturi suprapuse, din spaţiul nostru îngust de urmărire, din poziţia noastră, 

– capetele rulate au vibraţia din ce în ce mai înaltă spre capete, spre interior, căci ele cumulează influenţele suprapuse ale rulărilor peste ele. Astfel cea mai îndepărtată spiră, spre mijlocul rulării, este şi cea mai înaltă din punct de vedere vibraţional. Desigur, se poate descrie ceea ce se apropie de vibraţia corpurilor noastre de observare – nu fizic, ci mental şi astral;

– spirele capetelor nu se află în acelaşi plan, ci suprapuse: un capăt aproximativ peste celălalt, ca doi pumni aşezaţi unul peste celălalt; influenţele unui capăt rulat se adaugă peste influenţele spirelor între ele. Influenţele sunt reciproce şi se adaugă astfel, mărindu-şi reciproc puterea radiantă, în plus peste energia fundamentală a universului, a bulei în care este amenajat universul;

– influenţa ambelor capete, suprapuse astfel, se exercită asupra mijlocului cu regiuni mai apropiate sau mai depărtate şi de zona a II-a care este o bulă ce înconjoară zona I (bula despre care discutăm) şi care are o vibraţie mult mai înaltă decât vibraţia zonei I. zona a II-a înconjoară şi o serie de bule concentrice cu vibraţia însă foarte joasă, care sunt în curs de amenajare şi influenţează alte subzone din zona I. Tocmai de aceea s-a realizat o asemenea formă, pentru ca cele interioare cu vibraţie foarte joasă să nu exercite influenţe prea puternice asupra mijlocului care cuprinde structuri complexe, în care se întrupează galaxiile zonei cu biosistemele lor atât de complexe. 

 

Legendă:

I. = zona I a Universului Fizic;

I.a şi I.b = capetele rulate ale bulei care cuprinde zona I a universului;

II. = zona a II-a a Universului Fizic (care cuprinde şi ea particularităţi asemenea celor descrise foarte sumar pentru zona I, dar nu este cazul dezvoltărilor lor aici, acum);

III. = zona a III-a a Universului Fizic, cu specificaţia de la pct. II.

Subzona în care ne aflăm acum se află cam la mijlocul influenţelor exercitate de cele două formaţiuni: cu vibraţia cea mai joasă şi cu vibraţia cea mai înaltă. 

Părţile rulate le numim dimensiuni structurale paralele – o exprimare foarte neclară, dar mai concretă decât simplu spus: dimensiuni, arătând că sunt structuri complexe, stabile în spaţiu şi în timp. Dimensionalitatea lor exprimată astfel arată, după cum ne-am obişnuit să fim încredinţaţi, vibraţii diferite, superioare celor pe care le cunoaştem în spaţiile noastre de trăire. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. CÂTEVA DETALII ÎN PLUS DESPRE BARIERELE INTER-ZONALE

Atenţionare: să ţinem cont permanent că atunci când ne referim la barierele inter-zonale, cuprindem şi barierele inter-subzonale în această categorie de macrostructuri universice.  I. IDEI PRINCIPALE 1. Barierele energetice inter-zonale…

09. BARIERE ENERGETICE INTER-ZONALE ŞI INTER-SUBZONALE

I. DEFINIRE Barierele energetice interzonale (în această mare categorie vom ţine cont întotdeauna şi de cele subzonale) fac parte din categoria macrostructurilor universice, create din energie fundamentală de către marii creatori ai…

Dictionar