02. Universuri

10. CÂTEVA DETALII ÎN PLUS DESPRE BARIERELE INTER-ZONALE

Atenţionare: să ţinem cont permanent că atunci când ne referim la barierele inter-zonale, cuprindem şi barierele inter-subzonale în această categorie de macrostructuri universice. 

I. IDEI PRINCIPALE

1. Barierele energetice inter-zonale sunt create:

– pe, şi între zonele universului, zone care sunt de fapt bule uriaşe de energie fundamentală fixate între ele prin bariere, astfel că barierele pot fi repoziţionate de entităţile lucrătoare înălţate care le-au creat;

– pe, şi între subzonele universului, care sunt de fapt pliuri în bulele de energie fundamentală, create de lucrătorii barierelor, şi astfel putând fi şi ele repoziţionate după nevoi. 

2. Bareierele energetice interzonale sunt create astfel încât: 

– să efectueze o unire lejeră între zone şi subzone, menţinând mişcarea naturală a bulelor de energie;

– să permită circulaţia fluxurilor de filamente energo-materiale în dublu sens între bariere şi Universul Central, unde se creează şi se remodelează filamentele;

– să permită libera circulaţie a grupurilor de spirite aflate în călătorii spirituale interzonale;

– să susţină reţelele de corzi energetice create odată cu barierele; toate la un loc menţin  o vibraţie echilibrată în zonele şi subzonele astfel susţinute.

3. Întreţinerea şi remodelarea barierelor, în funcţie de necesităţile galaxiilor, se realizează tot de către creatorii barierelor şi reţelelor de corzi universice. 

II. DETALII, DISCUŢII

Să pornim de la faptul că universurile sunt amenajări realizate de monade foarte evoluate pe fundamentul existenţei unor bule de energie fundamentală cuprinse în energia fundamentală eternă şi infinită: bule cu densităţi (compactizări) diferite, cuprinzând alte bule de aceeaşi natură, unele în altele. 

Să reţinem aşadar că bulele nu sunt create de monade, dar amenajările structurilor interioare şi exterioare sunt realizate de monade, care coordonează în continuare şi evoluţiile care se derulează cu ajutorul structurilor. Întrucât aceste amenajări sunt create de monade experimentate, cu cunoaştere uriaşă în orice domeniu de manifestare, putem spune că ele sunt creatorii universurilor, dar să nu uităm că bulele care facilitează asemenea creaţii nu sunt realizate de monade, ci sunt autocreate în energia fundamentală eternă şi infinită. 

Astfel, un univers este o bulă care are în interiorului diverse bule, alăturate sau/şi interioare una alteia, formând ceea ce numim:

– zonele universului;

– formaţiuni (sau dimensiuni) structurale paralele pe care le percepem ca pe nişte straturi, datorită mărimii lor uriaşe: ele sunt de fapt bule cu compactizări diferite, care pot fi concentrice cu o zonă, dar pot avea şi funcţiuni în raport cu celelalte zone; ele pot avea o poziţie relativ fixă între ele, sau numai în raport cu una/unele dintre ele, toate având o poziţie însă mai mult sau mai puţin flexibilă în raport cu altele de aceeaşi natură şi menţinând o mişcare între ele astfel încât să nu se formeze tensiuni şi fracturi ale lor;

– formaţiuni complex structurate existente între dimensiuni (între straturi) cu mişcări libere între celelalte dimensiuni, pe care le putem numi inter-dimensiuni, care îşi modifică mereu poziţia faţă de celelalte, influenţându-le în funcţie de apropierea sau depărtarea de ele. 

Toate aceste formaţiuni de energie fundamentală pot fi, şi sunt deplasate şi aduse într-o poziţie dorită de organizatorii universurilor, dar apoi păstrate într-o formă relativ stabilă, fixă – păstrând o libertate de mişcare mai mare sau mai mică, cu o lejeritate mai mult sau mai puţin pronunţată, pentru a nu se dezvolta forţe care ar putea conduce la tensiuni şi chiar la rupturi ale bulelor, periclitând evoluţiile care se desfăşoară cu ajutorul tuturor acestor structuri. 

La rândul lor, subzonele sunt de fapt nişte pliuri ale bulelor (ale zonelor) pe care le realizează tot creatorii universurilor în masa bulelor şi sunt şi ele fixate prin astfel de bariere energetice - întărituri cu structuri complexe, amplasate în locuri bine calculate de către creatori.

De fapt le numim bariere mai puţin pentru imaginea pe care o oferă observatorului, cât pentru funcţiile lor:

– pentru a delimita spaţiile de circulaţie a fluxurilor de filamente energo-materiale cu vibraţii specifice fiecărui spaţiu necesar evoluţiilor spiritelor. Toate sunt proporţionale între ele, iar barierele sunt create astfel încât să aibă o anume vibraţie proprie care să menţină în echilibru vibraţia fiecărei zone, fiecărei subzone în arte: şi prin structurile lor proprii, şi prin susţinerea reţelelor de corzi universice cu capetele inserate în aceste bariere;

– pentru a permite aprovizionarea cu fluxuri de filamente energo-materiale care vin din Universul Central (universul de creare a filamentelor), apoi atragerea fluxurilor cu vibraţii diminuate până la limita inferioară a vibraţiei subzonei, de unde sunt retrimise din nou în Universul Central, pentru încărcare cu energie sau pentru remodelare;

– pentru a permite circulaţiile grupurilor spirituale aflate în călătorii interzonale să treacă în siguranţă dintr-o zonă/subzonă în alta; ele permit acest lucru unidirecţional, astfel încât un grup nu se poate întoarce pe unde a venit, ci pe altă cale, astfel încât să înveţe mereu lucruri noi, să se orienteze în mod variat, să se adapteze permanent la noutăţile care apar tot timpul în univers. 

Barierele sunt întreţinute în fiinţarea şi funcţionarea lor numai de către ajutători secundari şi centrali: în cazul secundarilor, începând cu etapa de arhetipurilor învăţătoare şi cu consolidare în etapa arhetipurilor galactice

Dar este necesar să se lucreze astfel încât să nu se creeze tensiuni sau perturbări în circulaţiile fluxurilor energo-materiale şi a grupurilor spirituale începătoare în călătorii interzonale sau a spiritelor care învaţă să se orienteze în circulaţii prin galaxii şi înafara lor, în cercetările lor cu privire la structurile universice, la circulaţiile fluxurilor energo-materiale în structurile barierelor şi între bariere, folosind percepţii complexe la distanţe din ce în ce mai lungi. Pentru ca lucrătorii avansaţi care se ocupă de bariere să ajungă la asemenea performante deosebite de lucru sub puteri spirituale uriaşe, ei se sprijină pe două performanţe:

1. Să lucreze radiant, adică manevrând prin voinţă radiaţia proprie, la distanţe din ce în ce mai lungi faţă de locul de staţionare a corporalităţii proprii; ei ar putea lucra radiant şi înafara întrupărilor, dar în acelaşi timp sunt ajutători care oferă exemplu şi coordonare celor care învaţă să lucreze în acest fel, la rândul lor, de aceea se întrupează în corpuri asemănătoare celor ajutaţi şi lucrează împreună: din spaţiile universice sau de pe o planetă, dar aflându-se la mare distanţă de locul de staţionare. Pentru aceasta, învăţăm încă din evoluţiile primare să creăm mental, manevrând fluxuri energo-materiale cu seturi de raze din radiaţia proprie, raze care au vibraţii diferite: o manevrare care cuprinde creaţii realizate simultan sau consecutiv, la o distanţă foarte mare de sistemul corporal: este creaţia materială eşantionară, în cadrul căreia omul lucrează un eşantion (o bucată mică dintr-o lucrare foarte mare), folosind seturi de raze care sunt canalizate prin corpul mental deasupra capului, pe suprafaţa exterioară a manşonului eteric matriceal care protejează şi hrăneşte partea fizică (pământoasă-apoasă-atmosferică) a planetei: aceasta înseamnă la mii de kilometri distanţă deasupra capului. Este o lucrare extrem de fină, dar şi extrem de precisă, a unui eşantion care are o structură extrem de complexă. Chiar dacă cu timpul omul a lucrat eşantionul în faţa sa şi în imediata apropiere de sistemul său corporal cu corp fizic, la maximum câţiva metri distanţă, creaţia eşantionară pe manşonul eteric al planetei nu a fost abandonată niciodată, menţinând spiritul în această practică pe care o va dezvolta mult în evoluţiile sale viitoare, dincolo de evoluţiile pe Pământ. Iar lucrările de importanţă universică care foloseşte acest fel de creaţie le vom efectua în eternitatea vieţii noastre spirituale. 

2. Lucrare în deplasare, cu raze speciale pentru asemenea lucrări – cu seturi de raze din ce în ce mai subţiri, până la manipularea unei singure raze, în evoluţiile centrale. Şi, ceea ce este cel mai important – manipularea tuturor razelor, indiferent de vibraţia lor, cu o viteză din ce în ce mai mică, controlându-i permanent intensitatea cu care străbate spaţii largi. O viteză care, de exemplu, în percepţiile noastre pământene de azi, ar părea nulă la prima vedere, dar care se dovedeşte o deplasare reală, cu concentrarea deosebită a atenţiei. Şi, la fel ca şi în punctul anterior, să dăm un exemplu de învăţătură şi de consolidare pentru întrupaţii de pe Pământ: lucrări comparabile, cu deplasare extrem de lentă, s-au desfăşurat de către paznicii din străvechimi, urmăriţi cu multă atenţie, spre învăţare, de fiecare om în lucrările de atunci. Dar oamenii nu se limitau la a observa cum lucrează pazncii, ci în lucrările proprii din acele vremuri, lucra în acest fel foarte lent când le era nevoie, alternând cu lucrări desfăşurate fulgerător cum spunem azi, cu o viteză foate mare, aşa cum avea loc orice creaţie materială în acele vremuri. Dar asemenea lucrări rapide se desfăşurau sub protecţia câmpului propriu şi al câmpului aşezării, pentru a nu deranja niciodată vieţuitoarele planetei. Un alt exemplu: omul se putea deplasa oriunde cu viteze uriaşe, dar deplasarea lui avea loc cu nave prin aerul planetar şi, pentru protecţia mediului cu vieţuitoarele sale mari şi mici, deplasarea se desfăşura cu viteza cu care azi ne plimbăm agale printr-un parc. 

Necesitatea unor desfăşurări de raze în lucrări ca cele la care ne referim, lucrări asupra barierelor interzonale, ţine de neinfluenţarea totală – deci: totală – a circulaţiilor universice: a fluxurilor energo-materiale prin mediile bulelor de energie, a grupurilor de spirite care se deplasează prin ele şi de la una la alta, a traseelor galaxiilor prin subzona de care aparţin. Toate lucrările au în vedere protecţia evoluanţilor, şi pentru acest lucru învăţăturile noastre merg pe linia dezvoltării capacităţilor, abilităţilor celor care ajung în sarcini de acest fel: treptat, începând, aşa cum am discutat mai sus, încă din evoluţiile primare, să le înveţe, să le consolideze, în timp ce-şi desfăşoară învăţăturile lor curente de manifestare, în acelaşi timp cu consolidările celor necesare lor în viaţa acurentă. 

 

Legendă:

(1) = fixarea nucleului viitoarei galaxii;

(2) = anvergura viitoarei galaxii care ar putea fi influenţată de funcţiunile barierei amplasată în apropiere;

(3a) = porţiunea din barieră care trebuie mutată;

(3b) = porţiunea nouă a barierei, amplasată înafara zonei de fiinţare a galaxiei în formare. 

Barierele sunt structuri create şi remodelate ori de câte ori este necesar: deci pe porţiuni mai mici este vorba despre acelaşi tip de creaţie ca şi cea originară, chiar dacă remodelările, mutările sunt pe porţiuni relativ restrânse. Să reţinem şi faptul că orice creaţie din energie fundamentală nu se realizează imediat: compactizările energiei fundamentale pentru realizarea unor macrostructuri de acest fel, de mare întindere şi compactizare extrem de puternică, are loc în perioade de timp îndelungate, încet, prin compactizarea în straturi depuse unul peste altul, o compactizare în profunzime, ultimul strat fiind peste cele anterioare dar cu compactizarea suplimentară a celor de sub ultimul strat. Totul se realizează în mod treptat în toată masa structurii, simultan. Dacă discutăm despre bariere interzonale să nu uităm că ele sunt susţinătoare a reţelelor de corzi universice, care se creează şi ele simultan cu barierele: toate se creează în acest fel, simultan, folosind acelaşi stil de lucru la o distanţă uriaşă şi cu viteză extrem de mică, lucrând simultan, la unison, un număr foarte mare de entităţi creatoare şi altele supervizoare care observă, corectează imediat, prin depunere şi compactizare simultană strat după strat în toată lucrarea deodată, pentru a nu se crea tensiuni şi, mai departe, rupturi în masa creaţiei. 

Mai simplu însă decât construcţia barierelor cu reţelele dintre ele are loc remodelarea unor porţiuni restrânse, dar care se realizează în acelaşi mod, fiind o lucrare tot atât de complexă ca şi creaţia originară: căci simultan are loc decompresia energiei fundamentale din barieră pe porţiunea care trebuie eliminată (de exemplu: pentru a face loc constituirii unei noi galaxii în spaţiile apropiate) şi compactizarea porţiunii de barieră mutată. Este posibil să se realizeze acest lucru întrucât:

– zonele universului sunt bule uriaşe, unele în altele, iar forma lor permite în orice punct extinderea spaţiului interior subzonei în care urmează să se constituie o galaxie nouă;

– subzonele fiecărei zone sunt de fapt pliuri ale bulei = ale zonei, care pot fi folosite prin remodelare locală, remodelare care este realizată tot de monade centrale experimentate în acest fel de lucrări macrouniversice. 

Desigur, pentru nivelul de evoluţie ale monadelor centrale asemenea lucrări nu sunt necesare, dar pentru toţi evoluanţii aflaţi la începutul cunoaşterii lor este necesar să folosească, să vadă, să simtă efecte şi apoi, pe baza conştientizării tuturor acestor aspecte, să înveţe treptat tot ceea ce este necesar pentru a ajunge să facă parte din echipele largi care lucrează la unison pentru astfel de obiective. 

Lucrări de acest fel pot fi, desigur, realizate rapid de către entităţile lucrătoare şi noi nu credem azi că lucrările pot fi derulate atât de lent încât nici nu se simte lucrarea ca atare: credem că ele ar trebui, după logica noastră, să fie realizate cât ai clipi şi chiar mai repede. Evoluanţii centrali execută astfel lucrări de mare fineţe şi uriaşă complexitate – însă numai în Universul Central (de exemplu: realizarea filamentelor energo-materiale care formează fluxurile în baza cărora se derulează toate evoluţiile prin întrupare, toate învăţăturile de manifestare, de creaţie materială în evoluţiile primare). Deocamdată noi nu suntem în stare să avem în vedere încă protejarea vieţii şi activităţii spiritelor micuţe de pretutindeni. Încă mai credem că universul este un covor, un tablou tăcut, făcut special pentru omul care ae fi ajuns să fie cel mai avansat întrupat, aşa se crede el, care poate face orice, oricum, ajuns să se creadă el însuşi zeu, Dumnezeu... Dar lucrurile nu stau de loc aşa şi ştim bine asta la nivele foarte înalte de vibraţie. Mai avem însă nevoie să ne formăm asemenea încredinţări şi la nivele joase de vibraţie din univers, în condiţii de variaţie mare, puternică, de vibraţie, în condiţiile unui impuls uriaş şi variat primit şi de la nivelele macro-universice, şi de la cele micro-universice – adică exact ceea ce avem de conştientizat treptat, în aceste evoluţii ale noastre şi pe Pământ, şi în alte locuri, spaţii din univers. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
11. Forma dimensiunilor structurale paralele în dispunerea structurilor universului

Straturile pe care le numim zonele universului (în interiorul universului) şi dimensiunile structurale paralele (par a fi în exterior, însă tot în interiorul universului sunt, după cum vom vedea) sunt de fapt bule de energie…

09. BARIERE ENERGETICE INTER-ZONALE ŞI INTER-SUBZONALE

I. DEFINIRE Barierele energetice interzonale (în această mare categorie vom ţine cont întotdeauna şi de cele subzonale) fac parte din categoria macrostructurilor universice, create din energie fundamentală de către marii creatori ai…

Dictionar