11. Paznicii din străvechimi

08. SEXUALITATEA PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE

1. Paznicii nu erau nici androgini (adică oameni cu organe sexuale de ambele sexe) şi nici nu erau oameni fără organe sexuale; sarcina de paznic nu era învăţată şi nu era lăsată moştenire, ei desfăşurând astfel de sarcini din cunoaşterea lor proprie avansată.

2. Oriunde ar fi desfăşurat sarcinile lor, paznicii nu aveau nicăieri activitate sexuală.

3. Paznicii de pe continentele cu evoluanţi primari A’Tlan şi Cian:

– aveau corporalitatea specifică rasei în mijlocul căreia se năşteau, ca orice alt om din aşezările lor;

– aveau o armonizare, un echilibru total între înclinaţia naturală a monadei şi corporalitatea cu caractere sexuale de acelaşi fel (adică: monadă feminină/corporalitate feminină; monadă masculină/corporalitate masculină).

4. Alţi ajutători planetari de pe celalalte continente puteau avea urmaşi, dar aceştia nu desfăşurau nicidată activitate de paznic; activitatea pasageră de paznic urma să fie desfăşurată, când era cazul, de către alţii, care nu aveau în destin activitate sexuală. 

II. DETALII, DISCUŢII

În viziunile pe care le au azi unii cercetători mentali ai străvechimilor, paznicii par a fi fiinţe asexuate: adică nu se observă organe sexuale pronunţate – este greşită exprimarea „androgin” care înseamnă a avea organe sexuale de ambele sexe, nicidecum că nu ar avea de loc organe sexuale. Adică, aşa cum în general nu se observă organe sexuale pronunţate nu numai în situaţia paznicilor, ci în toate situaţiile din străvechimi:

– om care trăia singur, nu trăia în cuplu;

– cuplu care nu avea în destin procreerea: membrii cuplului studiau şi lucrau urmărind energiile şi materiile în împletirea lor curentă de ambele tipuri (le numim azi yin şi yang) în totalitatea lucrărilor pe care le aveau oamenii ca trăitori şi creatori pe această planetă;

– cuplu care avea în destin procreerea, dar nu se afla în perioadele: pregătitoare pentru procreere, perioada propriu-zisă de procreere şi o perioadă scurtă după naşterea urmaşului.

Aşadar, oamenii străvechimilor, indiferent de rasă sau perioadă planetară, nu erau nici androgini (deci nu aveau ambele feluri de organe de reproducere) şi nici fiinţe asexuate (fără organe de reproducere). Erorile de acest fel apar datorită faptului că elementul yin şi elementul yang erau dezvoltate în deplină armonie în aceste situaţii enumerate mai sus, şi numai atunci când membrii cuplului familial avea nevoie, transferau energia proprie de la folosirea unor structuri corporale – către structurile corporale sexuale, care apăreau reliefate în vedere, însă doar pentru perioada necesară procreerii şi primelor faze de creştere a urmaşului născut. După această perioadă, starea de armonie, de echilibru total între cele două aspecte energetice reveneau în starea lor normală. Ceea ce nu înseamnă nici că organele sexuale se „plămădeau” pe loc: omul se năştea cu organe masculine sau feminine de procreere, care se aflau în stare latentă până la momentul hotărât de cuplu pentru procreere, după finalizarea unora din sarcinile proprii de destin. 

Astfel, să înţelegem şi să reţinem că aceste caractere sexuale pronunţate (însă nu atât de pronunţate cum sunt ele în zilele noastre) se dezvoltau, tuturor celor care aveau în destin acest aspect, în mod conştient în aceste perioade – scurte de altfel – aşadar numai la cuplurile care aveau în destin procreerea. Să reţinem că dezvoltarea organelor sexuale avea loc prin încetarea unor activităţi mentale de foarte mare profunzime, amploare, care cereau un consum mare de energie proprie. După terminarea acestor alte activităţi, energiile se concentrau automat, prin puterea corpurilor şi voinţa oamenilor, pe dezvoltări corporale şi activităţi legate de procreere. 

După obişnuirea totală a urmaşului născut cu cele ale lumii înconjurătoare, toate energiile cuplului erau repoziţionate după cerinţele reluării unor alte activităţi, din nou de dezvoltat – desfăşurate cu caracter de normalitate în cuplu, până la preluarea corpurilor spirituale de către urmaş de la mama sa şi plecarea lui din casa părinţilor (în jurul vârstei de 7 ani, în medie). 

Este de asemenea important de reţinut că atât trecerea de la alte activităţi la activitatea sexuală, şi după naştere, reluarea altor activităţi şi retragerea organelor sexuale la dimensiunile dinainte aveau loc în mod gradat, fără agresarea ţesuturilor. 

Dar în ce priveşte situaţia paznicilor, este necesar de atenţionat un aspect care la restul aomenilor era strict legat doar de necesităţile de destin personal. Este vorba despre ceea ce am discutat cândva, în studiul elementului de dicţionar „Monadă” pe care este bine să-l recitiţi pentru a înţelege exact despre ce discutăm. La nivel de monadă, caracteristicile împletirii energiei fundamentale oferă caracteristicile comportamentale specifice pe care le putem numi: feminine, masculine şi neutre – comparativ unele cu altele, în componenţa unui spirit; căci monadele nu au sex, dar au înclinaţii native de manifestare unele cu altele. În întrupări, folosirea energiilor – şi radiante, şi filamentare (filamente care au în interiorul lor monade extrem de mici, începătoare în evoluţii) conduc la dezvoltarea unor structuri corporale care impulsionează, şi astfel facilitează manifestări specifice, pe care le numim grupat:

– feminine: avânt, îndrăzneală, curiozitate;

– masculine: aceleaşi capacităţi dublate de o mare putere şi rezistenţă spirituală;

– neutre: dorinţă de libertate, de independenţă, chiar dacă puterea personală este mai mică decât a cuplului de monade pe lângă care evoluează.

Primarii evoluanţi învaţă să folosească în mod constructiv, protector şi conlucrativ asemenea forme de manifestare, în timp ce secundarii au învăţat să-şi dezvolte în mod egal toate forţele, iar centralii nu mai au nici o deosebire de manifestare în aceste forme, ajutând în mod egal şi ca întrupaţi sexuaţi de orice fel, din orice univers de întrupare, cu direcţionări corporale de diferite forme din cele trei generale, dar şi prin combinaţii ale forţelor energetice fundamentale cu diverse feluri de corporalitate. 

Paznicii din cele două continente de întrupare a primarilor rezidenţi şi piramidali, aici, pe Pământ, unde complexităţile nu sunt foarte mari (chiar dacă azi le vedem uriaşe), au folosit o împletire a celor două aspecte (monadă şi corporalitatea ei de întrupare) cu întreaga lor învăţătură pentru a forma:

– o armonie fundamentală proprie între forţele monadei şi corporalitatea care exprima aceeaşi direcţie energetică, de exemplu: monadă feminină cu corporalitate feminină, monadă masculină cu corporalitate masculină. Monadele neutre au activat în insule şi pe celelalte continente, cu sarcini sporadice de paznici, fără ca întrupările să comporte sisteme corporale specifice;

– în sarcina lor de paznici aveau în atenţie orice lucrare de complementaritate, adică: observarea complementarităţilor în întruparea oamenilor pe care îi ajutau – monadă masculină sau neutră în corporalitate feminină, monadă feminină sau neutră în corporalitate masculină, cu toate înclinaţiile obişnuite ale fiecărei monade, cu tendinţele sale în manifestare şi în primirea + gestionarea energiilor proprii şi cele venite din mediul de trai, atrase de corporalitate. 

Aşadar, paznicii aveau strict această armonizare între monadă şi corporalitate, care îi ajuta să depisteze orice formă de manifestare deviantă şi acolo unde oamenii prezentau complementarităţi între monade şi corporalitatea lor. 

Corporalitatea cu o anumită structură sexuală nu cerea neapărat o lucrare în tandem cu altcineva, aşa cum trăiau majoritatea primarilor, bărbat cu femeie, dar de multe, de cele mai multe ori – la paznicii continentali şi intercontinentali, atlanţi şi lemurieni – se lucra în tandem, astfel obţinându-se o lucrare completă, şi complexă: şi pentru paznici, şi pentru cei ajutaţi, şi pentru conducătorii aşezărilor, şi pentru Moşii angrenaţi în lucrări. 

Paznicii ca lucrare de conjunctură, pe celelalte continente şi în insule, aveau structuri sexuale necesare locului în care îşi desfăşurau activităţile – viaţa şi sarcinile lor. Toţi ajutătorii secundari şi centrali se întrupează după necesităţile locului de pe planetă şi după necesităţile societăţii, şi mult mai puţin sau de loc în funcţie de necesităţile personale. Aceşti ajutători avansaţi fac un timp de întrupare fizică mai mare decât primarii în tot ciclu de vieţi personale şi cu întrupări astrale mai scurte. Primarii care studiază mult, având mai puţină experienţă, au vieţi fizice mai scurte, dar vieţi astrale mai lungi – per total numărul este cam egal, căci ajutătorii avansaţi fac mai multe întrupări fizice în perioada cu vibraţie planetară joasă, care ar afecta prin oboseală primarii dacă ar face la fel. De asemenea, secundarii şi centralii fac multe vieţi înainte de intrarea primarilor la întrupări şi mult mai multe vieţi după plecarea lor pe alte planete. Dar chiar şi întrupările astrale devin obositoare pentru primari la un moment dat, căci corpul astral de manifestare are o vibraţie înaltă, în timp ce trăirile lor se desfăşoară tot în câmpurile cu vibraţie joasă ale planetei. Dar întrupările astrale le sunt necesare, pentru a se obişnui cu condiţiile planetare de acest fel până la plecarea lor de pe Pământ. 

Să înţelegem aşadar că această corporalitate a paznicilor era în legătură directă cu necesităţile locului, biosistemului şi desfăşurării activităţilor omeneşti. Desigur, experienţa fiecărui paznic a crescut mult prin desfăşurarea unor asemenea sarcini pe Pământ şi, în contextul sarcinilor generale ale timpului, rezidenţii şi piramidalii aveau nevoie de procreere – şi aveau nevoie de sfaturi legate de naşterea şi creşterea viitoare a copiilor lor. Dar paznicii nu au avut niciodată activitate sexuală în timpul vieţii lor. Totuşi experienţa uriaşă a paznicilor le determina posibilităţi de sfătuire chiar şi fără o experienţă curentă în destinul aflat în derulare. Ca – de altfel – multe dintre celelalte elemente de trăire pe care le desfăşurau.

Ajutătorii planetari din restul lumii puteau derula vieţi normale, chiar cu activitate sexuală: puteau avea urmaşi, dacă le cerea destinul de ajutători locali, dar cei care se aflau în situaţiile legate de procreere şi de creştere a urmaşului nu desfăşurau activităţi de paznici – asemenea activităţi fiind realizate de alţii în plan local. Chiar şi după recuperarea integrală a forţelor pentru activităţi generale, ajutătorii planetari care aveau urmaşi nu participau la lucrări continentale în calitate de paznici. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. TIMPUL PAZNICILOR: A FOST DOAR IN PERIOADA DINAINTEA PENULTIMEI GLACIAŢIUNI

I. IDEI PRINCIPALE 1. Existenţa şi lucrarea paznicilor a fost unică în istoria omenirii, la fel ca şi programele atlante din acele vremuri, cu rol de ajutor numai în perioada descrisă. 2. Oamenii au fost pregătiţi pentru epoca fizică…

09. PARTICULARITATI CORPORALE ALE PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE  1. Toţi oamenii aveau (şi au, în general) o structurare identică a sistemului corporal, cu dezvoltări variate în funcţie de evoluţia proprie şi de sarcinile de destin: corpuri planetare şi corpuri spirituale.…

Dictionar