11. Paznicii din străvechimi

07. CORPORALITATEA PAZNICILOR: GENERALITATI

I. IDEI PRINCIPALE

Toţi oamenii aveau acelaşi fel de sistem spiritual, format din: spirit, radiaţia spiritului şi corporalitate pentru protecţie, învăţături de manifestare şi aplicarea lor. 

Corporalitatea umană cuprindea toate structurile necesare evoluţiei, necesare realizării sarcinilor de destin:

1. Corpuri planetare: toate corpurile de la corpul fizic la corpul cauzal, pe care le au, indiferent de dezvoltarea lor, toate vieţuitoarele planetei.

2. Corpuri spirituale, pe care spiritele le pot avea numai după dezvoltarea razelor cu frecvenţă mult mai înaltă decât cele necesare susţinerii corpurilor planetare.

Diferenţa dintre funcţionarea şi manifestarea vine prin impulsuri provenite de la:

a. Corpurile spirituale: care acţionează pe două căi asupra restului sistemului corporal:

– asupra selectorului-amplificator de vibraţii, care influenţează corpurile planetare;

– direct asupra corpurilor planetare, în calitatea lor de corpuri matriceale (matrice pentru constituirea celorlalte corpuri);

b. Prin impulsuri vibraţionale exterioare (din mediul de trai) şi interioare (prin manifestările obişnuite ale spiritului, înregistrate în memoriile lui). 

Toate oferă o complexitate deosebită activităţii paznicilor, desfăşurate în mod diferit pentru diferite grupuri de spirite întrupate: rezidenţi şi piramidali – atlanţi şi post-atlanţi, în funcţie de rasa folosită de ei pentru întrupare: ariană (pentru atlanţi), lemuriană (pentru rezidenţi şi post-atlanţi). 

II. DETALII, DISCUŢII

Pentru a înţelege complexitatea corporalităţii paznicilor, şi de altfel a tuturor oamenilor din străvechimi, să pornim de la mai multe elemente de cunoaştere.

Omul în manifestarea sa generală, în calitate de evoluant avansat, aflat în curs de universalizare, este de fapt un complex sistem spiritual, format din:

1. Spirit: şi cunoaştem acum faptul că un spirit este o grupare de monade care învaţă să se ajute reciproc, şi din ce în ce mai conştient pe măsura avansării în evoluţii. În cazul oamenilor, ca spirite întrupate pe Pământ, fiecare monadă, din fiecare spirit a ajuns prin evoluţii îndelungate la o dezvoltare suficientă a puterii sale energetice radiante care să-i permită constituirea şi întreţinerea unei corporalităţi dezvoltate prin care să se manifeste conştient. Dar în acelaşi timp, în esenţa cea mai profundă a spiritului, monadele beneficiază în continuare de câmpul puternic al împletirii lor în spirit, împreună cu alţi fraţi de spirit: pentru învăţături din ce în ce mai complexe şi aplicarea lor în diferite condiţii de trai. 

2. Suflet: radiaţia monadei (susţinută de radiaţia învăluitoare a întregului grup propriu spiritual), atrage prin puterea sa fluxuri energo-materiale din mediul de întrupare, constituind astfel o corporalitate a cărei complexitate este pe măsura dezvoltării sale profunde. Tot prin radiaţia lor, monadele învaţă să se manifeste, să-şi ordoneze şi să-şi manipuleze seturi de raze din radiaţia sa totală. Seturile de raze care au putere de manifestare se sprijină pe existenţa şi creşterea unor alte raze, care se dezvoltă mereu, pe măsura diversificării manifestărilor monadei şi întăresc radiaţia care devine astfel din ce în ce mai puternică, pe măsura avansării în evoluţii. 

3. Corporalitatea: nu este corect să numim doar corp corpul de manifestare, atunci când aflăm că avem un întreg sistem corporal, format dintr-o multitudine de corpuri, cu structuri interioare şi exterioare lui – dar fără ca acest complex să afecteze unitatea indestructibilă a sistemului corporal. Prin ea, monadele nu se mai distrug, din inconştienţă, necunoaştere, aşa cum se petrec la început evoluţiile. Aşadar, pe lângă funcţia de învăţare a manipulării radiaţiei sale energetice, corpurile au o funcţie de protecţie, iar aceasta devine cu timpul una dintre cele mai importante forme de manifestare a monadei – alături de hrănire, deplasare, comunicare, relaţia cu alte monade întrupate, mai mult sau mai puţin asemănătoare sieşi. 

Toate aceste trei componente formează un sistem spiritual de o mare complexitate, din care am dezbătut cea mai mare parte a noţiunilor (fără să terminăm însă) în capitolul „Sisteme spirituale ” unde sunt în curs de realizare articole despre sistemele corporale. Avem cu toţii, toţi întrupaţii de pe Pământ, o corporalitate pe care începem să o studiem, după o perioadă lungă de pauză în cunoaştere, o corporalitate care este de o complexitate cu totul specială: nu numai pentru complexitatea speciilor care formează biosistemul planetei noastre, dar şi pentru structuralitatea interioară, generală şi particulară, despre care vom învăţa împreună mulţi ani de acum încolo. 

Complexitatea aceasta însă nu afectează unitatea întregului sistem corporal, determinând însă manifestări individuale conform evoluţiei spiritului purtător, deci puterii energetice proprii, înclinaţiilor şi tendinţelor personale de manifestare prin această corporalitate. 

Şi amintesc toate acestea datorită complexităţii cu totul speciale a sarcinilor spiritelor umane, pe care le-am discutat în linii mari în articolele anterioare, pentru care se simte nevoia de explicaţii în plus privind corporalitatea care facilitează realizarea unor asemenea sarcini, atât de complexe.

Sistemul corporal cuprinde două mari subsisteme: al corpurilor planetare şi al corpurilor spirituale:

1. Corpurile planetare sunt corpuri pe care le pot avea, mai mult sau mai puţin dezvoltate, toate vieţuitoarele planetei, în toate timpurile planetei. Mai precis sunt toate corpurile pe care le poate folosi orice spirit care ajunge să se întrupeze pe planetă, pe toate sau în număr mai redus, după cum le necesită întruparea: spirituală (cu manifestare prin corpurile spirituale), astrală (cu manifestare prin corpul astral) sau fizică (cu manifestare majoritară prin corpul fizic, şi restrânsă: prin corpul mental sau prin corpul astral, fără ca celelalte corpuri să-şi piardă funcţiunile sau capacitatea de manifestare). 

Când discutăm despre corpuri planetare, să avem în vedere că fiecare planetă, în funcţie de vibraţiile ei, poate găzdui spirite aflate în diferite faze de dezvoltare spirituală, aşadar corpurile planetare sunt diferite de la o planetă la alta: aici discutăm deocamdată doar de speciile de pe planeta noastră actuală. 

2. Corpurile spirituale, pe care spiritele le pot avea doar la un moment dat al evoluţiilor lor: atunci când se dezvoltă din ce în ce mai mult seturi de raze, din radiaţia totală, cu vibraţie din ce în ce mai înaltă, mult mai înaltă decât a celor care constituie şi întreţin corpurile planetare. 

Unul dintre primele motive care susţin faptul că nu avem o evoluţie de la o specie la alta pe o planetă este faptul că, în urmă cu milioane, cu zeci şi chiar sute de milioane de ani, au existat vieţuitoare care au evoluat cu corpuri spirituale: amoniţii şi trilobiţii aveau corpuri spirituale, la fel, mult mai târziu, aveau şi saurienii – fiecare astfel de specie având sarcini speciale pe Pământ. De asemenea, distribuţiile corpurilor în planetare şi spirituale ne demonstrează fără drept de apel, că reptilele de azi nu sunt nicidecum urmaşii saurienilor de ieri, căci reptilele nu au corpuri spirituale, ele sunt spirite în evoluţie intraplanetară http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluie-intraplanetar.html , în timp ce saurienii sunt spirite în evoluţii independente de planetă  ; sunt multe de discutat pe astfel de teme, dintre care unele le-am discutat deja, altele îşi aşteaptă rândul. 

Oamenii (şi toate mamiferele, pe Pământ) au toţi ambele feluri de corpuri, dar complexitatea lor în funcţionare efectivă este în funcţie de evoluţiile spirituale proprii, de sarcinile pe care le are fiecare în parte: individuale, de grup propriu şi de grupări în evoluţii asemănătoare. 

Adică: structurile există, ele sunt întrutotul funcţionale, dar sunt folosite mai mult sau mai puţin, în funcţie de puterea radiantă a fiecărui întrupat şi de priceperea fiecăruia, de sarcinile personale – locale şi planetare.

Asemenea diferenţieri vin prin impulsuri vibraţionale conform sarcinilor întrupatului, sunt ajutor în orientare printre complexităţile trăirilor pe o planetă, ea însăşi deosebit de complexă. Impulsurile acţionează asupra structurilor corporale în cascadă: nu numai din exterior, din mediul de trai, ci şi din structurile sistemului spiritual:

1. Prin corpurile spirituale, care sunt corpuri matriceale pentru cele planetare; ele sunt create de entităţile ajutătoare de destin şi impulsionate prin participarea, alături de radiaţia spiritului întrupat, a unei raze (sau a unui set îngust de raze) din radiaţia totală a unui înger: îngerul fiind treaptă de evoluţie a secundarilor, cu specializare aprofundată, şi variată, de ajutor oferit tuturor treptelor de evoluţie primară. 

Acţiunea corpurilor spirituale – a fiecăruia în parte şi a tuturor la un loc, se manifestă pe două căi:

– asupra selectorului amplificator de vibraţii (pe scurt: SAV), care acţionează asupra corpurilor planetare (de la corpul cauzal la corpul fizic) prin selectarea vibraţiilor primite din mediul de trai: le selectează pe cele necesare destinului aflat în curs şi le amplifică pentru a ajuta la alegerea manifestărilor optime pentru spiritul care se manifestă, dar şi pentru mediul său de trai; restul vibraţiilor rămân neschimbate, aşadar afectează în oarecare măsură întrupatul, determinându-l să facă alegeri pentru a merge pe drumul drept al destinului său; iată de ce este atât de important SAV;

– asupra altor corpuri, pentru care corpurile spirituale sunt corpuri matriceale (le determină structura în momentul constituirii lor, precum şi modificările de-a lungul destinului individual şi de grup propriu de întrupare). Se stimulează astfel în mod diferenţiat atragerea de fluxuri de filamente energo-materiale care hrănesc corpurile noastre fluidice, astfel încât ele să funcţioneze optim, conform sarcinilor din fiecare etapă a vieţii. 

2. Prin impulsuri exterioare şi răspunsul propriu la asemenea impulsuri. SAV poate să amplifice impulsurile care vin de la corpurile spirituale – dar răspunsul personal al omului este cel mai important, în funcţie de obişnuinţele vechi şi de asocieri cu exemplele luate din manifestările altor întrupaţi. Structurile noastre corporale ne impulsionează prin tot felul de vibraţii – dar monada este aceea care se manifestă după cum poate, şi conştientizează în fiecare moment. Modificările corporale însă, ca urmare a manifestărilor, sunt minime, pentru că toate reacţiile sunt cunoscute de coordonatorii evoluţiilor noastre şi corporalitatea în întregul ei este creată astfel încât spiritele să se manifeste după standardele cele mai înalte de care îşi pot aminti în asemenea condiţii. Asemenea ajutor ne este dat întrucât la început memoriile spiritelor nu sunt întărite astfel încât să ne amintim de cele mai noi şi mai elevate manifestări: le avem în memoriile noastre – dar nu ne aducem aminte repede de ele şi ne repezim să ne comportăm după obişnuinţele vechi, agresive; iar corporalitatea noastră ne impulsionează memoriile tocmai pentru amintirile cele mai noi. Diferenţa dintre impulsurile exterioare şi interioare ne ajută să facem însă NOI alegerile răspunsurilor la impulsuri, între obişnuinţele vechi şi învăţăturile noi, evitând provocările agresive şi alegând ce este mai bun pentru propriul nostru destin. 

Ca să înţelegem complexitatea manifestărilor paznicilor, a fost necesar să trecem repede prin asemenea detalii. În plus am mai avea un aspect de discutat: este vorba despre specificul raselor umane, create pentru a se oferi sprijin complex spiritelor pe care planeta le va primi în spaţiile sale, în funcţie de evoluţia lor: foarte diferită de la un grup la altul, necesitând astfel îndrumări şi ajutor specific fiecăruia în parte:

– pentru atlanţi: rasa ariană a fost bună pentru spirite avansate în evoluţii primare: ei fiind mentali avansaţi, care în majoritatea lor erau – şi sunt – cel puţin la a doua călătorie regresivă, având astfel experienţă în cunoaşterea şi marile corecţii proprii în urma primei, sau a mai multor asemenea călătorii;

– pentru post-atlanţi: rasa lemuriană, rasa rezidenţilor, era ideală, complexitatea ei deosebită, ajutătoare pentru ei, care erau – şi sunt – în totalitate la prima lor călătorie regresivă: ceea ce pentru ei este o experienţă umană mult mai grea decât chiar a rezidenţilor. Ei s-au întrupat iniţial în mijlocul rezidenţilor, care însă s-au retras din întrupări la un moment dat, iar post-atlanţii au rămas în continuare până în prezent formatori ai populaţiilor asiatice;

– a treia rasă, toltecă (la origini exprimarea era numită: toltlecă), a fost folosită exclusiv de către ajutătorii planetari: populaţiile indigene din America de Sud din care o parte au migrat în America de Nord; aceste populaţii vor avea în viitor sarcina de a rămâne în acest locuri după plecarea tuturor blocurilor piramidale, rasă care va fi folosită de aceiaşi ajutători planetari ca şi în trecut. 

Am spus în cele anterioare că paznicii, de orice rasă după naşterea lor pe un continent sau altul, nu au fost în nici un caz entităţi astrale, aşa cum au scris unii, sau entităţi eterice, sau “energetice”. Nu au fost nici extratereştri veniţi din alte galaxii sau alte sisteme stelare din galaxia noastră; ar fi bine să înţelegem că, până la urmă, toţi suntem “extratereştri”, veniţi pe planeta rezidenţilor, din toate părţile universului... Dar aceasta este un alt aspect, pe care îl vom discuta cu alt prilej. 

Au fost oameni care aveau exact aceeaşi structură generală ca şi noi azi, doar cu deosebirea că aceeaşi masă a corpului fizic, pe care o avem azi, era constituită pe o dimensionare mai largă, astfel încât fiecare tip de structură: carnală, osoasă şi lichidă (sânge, limfă) avea un volum mai mare, o distribuţie pe cca 4-5 m înălţime la început şi cca. 2,5-3,5 m înainte de ultima glaciaţiune. Iar celelalte corpuri, corpurile fluidice, erau proporţionale cu dimensiunea corpului fizic. Vibraţia înaltă a planetei permitea însă o densitate a materiilor fluidice mult mai densă decât azi şi mai multe straturi decât două (aşa cum avem azi) la corpurile: astral, mental şi cauzal. Azi, sub puterea creşterii vibraţiei planetare, straturile intermediare – aflate până acum în stare latentă – determină treptat (dar repede) reluarea volumului tuturor straturilor, ceea ce va determina reluarea activităţilor străvechi ale omenirii. Şi vom discuta în cursul acestor studii despre modul în care aceste reveniri vor fi folosite la toate activităţile pe care omul le va desfăşura în viitor.

Am reţinut, sper, şi confuzia conform căreia toţi atlanţii ar fi fost entităţi, confuzie datorată percepţiei unor corpuri extrem de luminoase, comparativ cu corporalitatea umană contemporană. 

Să mergem mai departe cu corporalitatea umană. Având în vedere faptul că paznicii erau peste tot, pe toate continentele, precum şi pe toate insulele din largul oceanului planetar, să înţelegem că toţi paznicii se năşteau în mijlocul populaţiilor pe care aveau să le ajute, având corporalitatea rasei lor. De aceea am şi accentuat faptul că trebuie să depăşim generalizările după un singur aspect – acela al rasei celui ce azi observă, cercetează trecutul (cu tot resepctul: Edgar Cayce a fost acela care a vehiculat cele mai multe observaţii privitoare la atlanţi, răspândind confuzii după imaginile la care el a avut acces rapid, creând mai departe alterări prin împletirea altor imagini, ale altor cercetători care s-au bazat doar pe imagine, nu şi pe cunoaşteri profunde legate de ele. De aceea vizionările arată o tentă comună la un moment dat al vieţii lor: nu din prima parte, lămuritoare ale multor aspecte puţin cunoscute în contemporan, ci din ultima parte (mai accesibilă cercetătorului, având o vibraţie mai joasă, mai apropiată de aceea a omului contemporan). Diminuarea din ce în ce mai mare a vibraţiei planetei a condus la dezvoltarea accentuată a întreg complexului de structuri corporale care ajută orice întrupat, din toată galaxia (şi nu numai) să se adapteze schimbărilor mari vibraţionale prin care trec toate galaxiile din această zonă a universului. 

De aceea apar confuzii legate de aspectul destul de străin al paznicilor, ceea ce a condus la confuzii privind originea extraterestră a paznicilor, dar această schimbare de aspect apare mai pregnantă unii paznicii atlanţi şi lemurieni – deci la paznicii continentali de pe A’Tlan şi Cian, cu sarcini complete şi unice de paznici. Totuşi o astfel de schimbare nu a fost atât de pregnantă cum a fost la unii conducători lemurieni în perioada de după prima glaciaţiune trăită de oameni pe Pământ, dar uşor de recunoscut pentru cei ce au studiat lumea din timpul primei glaciaţiuni trăite de rezidenţi. 

Caracteristicile au fost diferite la cele două rase cu extinderea cea mai largă – arieni şi lemurieni – datorită structurilor corporale deosebite şi manifestărilor diferite ale oamenilor celor două rase. Accentele, reliefările deosebirilor faţă de generalitatea caracteristicilor celorlalţi oameni nu sunt specifice numai pământenilor, dar caracteristicile concrete sunt specifice biosistemului pământean: pe alte planete din galaxie, care găzduiesc şi ele piramidali sunt alte feluri de dezvoltări ale corporalităţii întrupaţilor. 

Aceste caracteristici speciale au apărut aşadar doar la paznci: mai concret – la cei care au exercitat sarcinile de paznici pe parcursul întregii lor vieţi: din copilărie până în ultima clipă a vieţii lor, extrem de lungă comparativ cu ceilalţi oameni. De la o rasă la alta, aşadar, diferenţierile devin evidente la un moment dat, mai ales în ce priveşte aspectul fizic, fără ca ele să fie determinate de vârsta înaintată la care apar aceste specificităţi. Nici un om nu prezenta caracteristicile pe care azi le are bătrâneţea umană, azi este vorba despre degradări ale corpurilor fizice: atunci era ca şi cum doar la o anumită vârstă omul ajunge la maturitatea aşa cum o înţelegem azi, fără ca acest lucru să însemne o degradare – ci o împlinire. Să vedem câteva astfel de caracteristici la corpul fizic, cu care se pot întâlni cei care cercetează acele timpuri:

1. La atlanţi: capul alungit spre spate al atlanţilor (al arienilor în general) se lungeşte şi mai mult, adaptare care proteja partea din spate a creierului şi trunchiul cerebral: structurile cerebrale interioare nu au suferit modificări, dar imaginea care arată capete mult alungite în partea dorsală se datorează acoperirii suplimentare cu straturi de piele unul peste altul, pe măsura diminuării vibraţiei pe timpul vieţii lor. Comparativ cu aceste dezvoltări, umerii par îngustaţi, dar ei, ca atare, nu au suferit modificări, la fel ca celelalte structuri. Se întăresc, de asemenea, muşchii picioarelor, mult mai mult decât la pădureni, dar la fel de mult ca şi la munteni. Deci aspectul general al trupului este acela al unui om cu capul mult alungit în spate şi cu umerii “căzuţi” (cum spunem azi despre unele femei care au o asemenea conformaţie a umerilor, necesitând de multe ori “perniţe” pentru anumite articole de îmbrăcăminte). 

Rasa ariană – a întrupărilor atlanţilor – a fost răspândită şi pe continentul Afrikaan, precum şi pe multe din insulele oceanului planetar, dar nu vom întâlni modificări evidente, datorită perioadelor foarte scurte, episodice, de muncă de paznic: doar atunci când veneau în raza lor de acţiune grupuri de rezidenţi sau piramidali. 

2. Lemurienii au avut, din rasa lor, capul mai rotund decât cel al arienilor, caracteristici oferite de necesităţile activităţilor curente ale spiritelor întrupate. Activitatea lor de deplasare a fost mult mai redusă decât a atlanţilor, accentul fiind pus pe creaţie materială mentală:

– la început creaţie materială eşantionară, cu eşantion studiat îndelung la o înălţime foarte mare, de-asupra manşonului eteric care acoperă scoarţa pământoasă a planetei, după care creaţia totală avea loc de jur împrejurul creatorului, astfel încât acesta, locuitorul exclusiv (sau doar în cuplu familial) al casei (sau navei sale pentru deplasare) să simtă câmpurile sale fără constrângere din partea structurilor extrem de complexe ale pereţilor casei/navei. Creaţia eşantionară a avut nevoie de susţinerea capului pe verticală mult timp, pentru creaţia eşantionului şi studiul îndelungat al acestuia, la fel ca şi direcţionarea tuturor simţurilor către eşantionul depărtat de corp. De aceea întotdeauna partea trunchiului cerebral a fost mai dezvoltat la lemurieni decât la arieni, mai ales atunci când s-a trecut la creaţia “în faţa creatorului” (şi eşantion, şi obiect/obiectiv) – schimbarea fiind de asemenea necesară susţinerii capului pe o direcţie puţin folosită de ei până atunci. De aceea în perioada când creaţia eşantionară era singura formă de cercetare, privirea era îndreptată în sus, specific “cu ochii daţi peste cap” (adică albul ochilor mult mai vizibil decât albul ochilor la arieni) şi întreg ochiul era protejat de a treia pleoapă atunci când lucrarea şi studiul eşantionului dura mult mai mult decât de obicei. O asemenea structură, deşi avea un aspect oarecum cornos, era foarte fină, mătăsoasă, iar aspectul era dat de fapt de celule elastice, pline cu un lichid special care menţinea umiditatea normală a ochiului. După un timp de schimbare a creaţiei materiale: în faţa creatorului – aşa cum spuneam mai sus: şi eşantionul, şi obiectivul total – acelaşi fel de întărire a trunchiului cerebral a fost însă necesar în continuare, pentru susţinerea poziţiei capului în noua postură cerută de concentrarea forţelor mentale drept în faţă. 

În mod normal, observatorul de azi se obişnuieşte cu asemenea caracteristici trupeşti, şi apoi cu estomparea lor ca urmare a obişnuirii oamenilor cu condiţiile de trai şi de creaţie, de deplasare; dar ele au apărut din nou numai la paznici continentali, chiar dacă nu foarte pregnante, aşa cum era cândva la pădurenii care trăiau mult timp, oricum mult mai mult decât ceilalţi oameni. 

Astfel, la paznicii lemurieni au revenit vizibile caracterele structurilor oculare specifice, după cum au fost descrise mai sus. Dar nu numai ochii, ci şi structurile interioare ale corpului fizic au suportat unele modificări, sub puterea necesităţilor de adaptare la schimbările mari ale vibraţiei planetare. De această dată, revenirile nu au avut ca motiv creaţia eşantionară sau trecerea la un alt tip de creaţie, ci concentrarea puternică şi fără mişcare pe care trebuiau s-o folosească pentru a-şi duce sarcinile la bun sfârşit. 

La paznicii atlanţi, nu mai este acum vorba despre: deplasarea rapidă (şi proprie, şi cu nave create de călător) şi creaţia materială desfăşurată în deplasare în faţa creatorului sau la distanţă de creator – metode care erau de abia la început pentru rezidenţi, şi care au condus la necesitatea unui corp calos foarte dezvoltat (parte a creierului uman), aşa cum erau în prima parte a trăirilor lor pământene – ci schimbările foarte mari în vibraţia planetară, de-a lungul unei vieţi extrem de lungi au determinat aceste modificări. 

Să nu uităm că asemenea modificări mai mari, mai evidente sunt întotdeauna la corpul fizic, el având vibraţia cea mai joasă dintre corpurile sistemului uman, astfel fiind afectate cel mai mult de vibraţiile joase ale planetei. 

Totuşi să reţinem că asemenea caractere specifice nu au apărut la toţi paznicii continentali, fie atlanţi, fie lemurieni, şi pentru că unii paznici nu au trăit în perioade cu diferenţe foarte mari de vibraţie planetară, cu schimbări mari de-a lungul vieţii lor, oricât de lungă ar fi fost ea. 

Mai avem încă un element de generalitate care atrage atenţia cercetătorului de azi: legat de sexualitatea paznicilor. Să-l dezvoltăm separat.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. TIMPUL PAZNICILOR: A FOST DOAR IN PERIOADA DINAINTEA PENULTIMEI GLACIAŢIUNI

I. IDEI PRINCIPALE 1. Existenţa şi lucrarea paznicilor a fost unică în istoria omenirii, la fel ca şi programele atlante din acele vremuri, cu rol de ajutor numai în perioada descrisă. 2. Oamenii au fost pregătiţi pentru epoca fizică…

09. PARTICULARITATI CORPORALE ALE PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE  1. Toţi oamenii aveau (şi au, în general) o structurare identică a sistemului corporal, cu dezvoltări variate în funcţie de evoluţia proprie şi de sarcinile de destin: corpuri planetare şi corpuri spirituale.…

Dictionar