11. Paznicii din străvechimi

06. UNIVERSALITATEA ACTIVITATILOR PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE

Toate cele pe care le realizau paznicii, la fel ca şi pădurenii, muntenii şi insularii la nivelul lor de pătrundere foarte mare – le făceau toţi oamenii: fiecare om însă doar la un nivel restrâns de pătrundere, în funcţie de evoluţia personală şi de sarcinile destinului propriu. 

II. DETALII, DISCUŢII

După cum observăm, complexitatea sarcinilor, în profunzimea lor, era foarte mare pentru paznici, fără limite privind teritoriile sau timpul alocat. Ceea ce este de reţinut în mod special este faptul că fiecare om avea şi manifestări obişnuite ale vremurilor lor, şi sarcini complexe de destin, şi o corporalitate pe măsura necesităţilor pe care omul şi le ştia. Nu exista vreun om să nu le aibă, toate erau de o mare diversitate şi complexitate comparativ cu cele pe care le putem crede azi: indiferent de puterea energetică a spiritului, de evoluţia sa, de sarcinile sale. Însă toate erau adaptate evoluţiei personale necesare fiecăruia aici, pe Pământ, în vibraţii relativ joase ale universului, comparativ cu zonele universului din care veneau: cu vibraţie foarte înaltă faţă de cea mai înaltă vibraţie pe care Pământul o putea atinge, în mod natural. Şi fiecare om conştientiza faptul că nu puteau fi extinse prea mult totalitatea simţirilor şi manifestărilor pe care şi le conştientiza ca aparţinându-i, dar toţi ştiau că adaptându-le atent şi flexibil la realităţile Pământului, aveau să se dezvolte, să se aprofundeze în aşa fel încât vor putea să le folosească în evoluţiile lor viitoare, în această lume - dar şi acasă, în locurile de unde veneau şi pentru a căror trăire veniseră pe Pământ. 

Toate cele pe care le realizau paznicii, pădurenii, muntenii şi insularii, la nivelul lor de pătrundere foarte mare, le făcea şi fiecare om – doar la un nivel restrâns de pătrundere. Rezidenţii, în plus, trăiau la nivelul pământean cunoscând în linii largi acţiunile viitoare ale piramidalilor – din toate nivelele lor de evoluţie, fără însă să le aplice în amănunt, având însă puterea de a le înţelege pe toate, aşa cum şi noi, azi, avem înţelegerea unor lucruri pur teoretice care vor fi cândva folosite, care vor fi folositoare în evoluţiile noastre viitoare. Doar că majoritatea oamenilor nu ştiu azi că le vor folosi în acest fel, ceea ce însă nu împiedică pe nimeni să le cunoască, să se informeze asupra lor.

Desigur, dintre toţi, paznicii aveau experienţă foarte bogată mai ales în anumite domenii de activitate – spre exemplu cea interdimensională concretă, directă, de trăire periodică în straturile respective. De acolo puteau intra mai profund în relaţii cu entităţile dimensionale, dar o asemenea experienţă rămânea totuşi indirectă (în alte straturi fixe dimensionale nu era cazul să ajungă chiar şi paznicii). Din stratul interdimensional, comunicarea personală cu entităţile dimensionale era mai pronunţată, mai clară, mai profundă şi bogată prin trăire acolo şi desfăşurând astfel comunicările. Diferenţa, comparativ cu acelaşi fel de activitate desfăşurată din stratul nostru, al evoluţiilor primarilor, se percepe prin diminuarea volumului de informaţii primite de la entităţile dimensionale – dar nu şi în calitatea lor, însă aşa se derulau primirile în mod obişnuit, când nu se derulau programe speciale de acest tip. Dar absolut toţi oamenii ştiau despre asemenea experienţe, le urmăreau prin simţirile lor mentale aparte, şi toate aveau să fie un material extrem de bogat pentru fiecare piramidal, la întoarcerea acasă. 

Privind lucrurile în acest fel, evenimentele apar ca temă de universalizare avansată, alături de felul în care pentru piramidali avansată era şi relaţia dintre diferite grupuri din toate blocurile spirituale, dar şi cu alte grupuri spirituale întrupate alături de ei: grupurile galacticilor primari - cei mai avansaţi dintre primari, apoi la fel şi cu ajutătorii avansaţi, de anvergură planetară (secundari şi centrali). 

Aşadar, tot ceea ce aveau ajutătorii superiori, ca şi complexitate de sarcini – aveau şi celelalte trepte de evoluţie prezente ca întrupare în specia umană, toţi oamenii. Nu este însă vorba despre o ierarhizare organizatorică, căci oamenii îşi vedeau între ei – mental şi fizic – puterea energetică, structurarea corporalităţii personale şi vibraţiile răspândite în orice medii planetare. Astfel se diferenţiau în mod natural după vibraţie pentru a primi sfat şi îndrumare, aveau cunoaşterea locală generală a fiecărui membru al comunităţii în care trăiau şi a locurilor pe care le vizitau spre studiul individual al planetei. Aşadar erau aşezări grupate, dar neorganizate după direcţii obligatorii, decât după armonizarea oamenilor între ei, şi cu întreg spaţiul, şi cu tot câmpul planetar. Totul era cunoaştere – percepţie profundă şi cunoaştere...

Fiecare om avea independenţa sa în gestionarea cunoaşterilor sale – dar gradul de conştiinţă extrem de elevat conducea la perfecţiune în orice lucrare, şi lucrau cu toţii împreună cunoscând toate căile de îmbogăţire, de aprofundare a cunoaşterilor, după gradul de intensitate specific fiecărui individ în parte. Dar dacă discutăm despre “programe” atlante, acest lucru nu înseamnă totuşi o programare în stilul cunoscut de noi azi, ci o ordonare de activităţi ştiute, studiate înainte de pornirea blocurilor piramidale spre Pământ şi ducerea lor la bun sfârşit. O înşiruire de activităţi bine cunoscute de toate spiritele aflate în călătorie pe Pământ: după cum se petrecuseră, în mod asemănător, în evoluţiile lor trecute. Ştiau şi rezidenţii, chiar dacă nu realizaseră – şi nu aveau să realizeze călătorii regresive până la terminarea evoluţiilor lor în această zonă a universului, dar ştiau bine de unde veneau piramidalii, fiind de mult obişnuiţi cu ei. De fapt erau înşiruiri de activităţi armonic închegate, într-un mod natural, fluid legate unele de altele. 

Astfel de la bun început ştiau bine, fiecare individ al societăţii umane în parte, că toate aceste programe în derulare aveau în desfăşurarea lor trepte principale de existenţă:

– adaptarea la cerinţele naturale ale programelor;

– desfăşurarea după cum împleteau centralii simţirile tuturor, alături de cele ale biosistemului planetar, ale ritmurilor planetare, stelare, galactice, împreună cu paznicii, în funcţie de puterea medie a fiecărui grup de întrupaţi în parte;

– consolidarea cunoaşterilor şi aplicărilor lor, în ritmul înclinaţiilor fiecărui grup spiritual uman în parte.

În tot acest peisaj de o complexitate cu totul remarcabilă, un loc aparte îl aveau conducătorii aşezărilor umane: în majoritatea acestora fiind monade centrale (azi le numim Fii de Dumnezeu). Să reţinem de asemenea că ei nu orânduiau viaţa în societăţi în modul cunoscut de noi azi, un mod administrativ cu totul artificial, impus, nenatural de cele mai multe ori. Ceea ce făceau ei era, în calitate de puternici ajutători înălţaţi, în linii foarte largi:

– echilibrări ale vibraţiilor emise de oameni în lucrările lor curente;

– evaluau momentele necesare trecerii de la o etapă de lucru la alta, în concordanţă cu alte grupuri, din alte aşezări: pentru că aşezările, în principal aşezări-societăţi, erau ale rezidenţilor în principal, toţi realizau acelaşi tip de lucrări, doar condiţiile de trai erau diferite: după relief, condiţii de biosistem, incidenţa radiaţiilor cosmice, etc. Altfel armonizarea lor ar fi fost foarte grea în absenţa unor asemenea ajutători extrem de perceptivi la nivel global. O asemenea formă de organizare nu însemna o impunere a unui grup – altui grup de societari: conducătorii găseau o medie foarte apropiată de condiţiile altui grup, sau altor grupuri apropiate, comparând ritmul avansării în lucrări ale unuia cu ale altuia. Momentul de începere al unei lucrări, a oricărei forme de lucrare, ţinea cont de particularităţile grupurilor din aşezare şi din alte aşezări umane de regiune. Am mai dat undeva acest exemplu: dacă oamenii erau mai lenţi, aceştia începeau lucrarea mai devreme; dacă erau mai rapizi, introduceau inter-faze de lucrări pregătitoare:  mai rapide/mai lente, după cum erau grupurile unul faţă de celălalt sau faţă de celelalte. Astfel se echilibrau vitezele de înaintare, astfel încât după mai multe sub-etape nu se mai produceau diferenţe (mari sau mici), la apogeul lucrării. Fiecare individ putea astfel simţi ceea ce făceau alţii, fiecare grup – faţă de alte grupuri: aceasta înseamnă de fapt o armonizare avansată, iar în continuare puteau să-şi îmbogăţească cunoaşterile comunicând în timp real, puteau să-şi armonizeze înclinaţiile personale, creative sau de orice altă natură. 

Să reţinem faptul că fiecare piramidal, în virtutea prezenţei lor pe planetă pentru o lungă perioadă de timp în continuare, avea de observat, dezvoltat, analizat, corectat – unde însăşi corecţia devine învăţătură, aşa cum ştim acum. Toate aveau să fie făcute, la o scară mult mai largă şi înaltă vibraţional – la întoarcere “acasă” (din locul de unde fiecare grup spiritual a venit): în condiţii mult mai variate, mai complexe, comparativ cu cele de pe Pământ sau de pe oricare altă planetă din drumul revenirii acasă. Cu toate acestea să înţelegem că nivelul de profunzime nu era, nu este acela al ajutătorilor secundari de pe planetă sau de oriunde în drumurile lor, iar legăturile, relaţiile cu straturile interdimensionale şi dimensionale au, în evoluţiile primare, doar lucrări restrânse pe cont propriu, întotdeauna însoţiţi de ajutătorii secundari ai poporului lor spiritual; şi se desfăşoară doar pe termen foarte scurt în aceste straturi interdimensionale – dar nu şi în cele dimensionale, de unde primesc doar informaţii, îndrumări pentru sarcinile lor de destin. Căci diferenţele de vibraţie între straturile dimensionale sunt prea mari aici, în această zonă a universului, dar mult mai suportabile din zona a II-a şi deja obişnuite din zona a III-a a universului – zona cu vibraţia cea mai înaltă din univers. 

Să mai adăugăm faptul că, referitor la faptul că nici secundarii întrupaţi în stratul nostru, al primarilor şi ajutătorilor lor întrupaţi alături de ei, nu lucrează nici chiar pe perioade scurte de timp în straturile dimensionale superioare, ci doar în cele interdimensionale pentru scurte perioade de timp: 

1. În primul rând nu se petrec astfel de treceri datorită faptului că aduc, din straturile cu vibraţie foarte înaltă, energii şi materii în corpurile lor (prin amprente, prin respiraţii) care ar oferi un impuls biosistemului planetar local mult mai puternic decât pot spiritele primare să le suporte şi să le urmeze calea. Entităţile interdimensionale şi dimensionale, care se întrupează direct în asemenea spaţii, cu corporalitate din materii cu vibraţii mult mai înalte decât orice fel de întrupare de aici, pot circula între straturi fără să afecteze populaţiile primare, întrucât îşi pot modela vibraţia proprie astfel încât radiaţia lor plus cea a corporalităţii lor să dea o rezultantă care să nu deranjeze spaţiile cu vibraţie joasă. Pentru că este necesar să nu uităm că nu suntem numai noi, oamenii, pe Pământ, ci suntem doar musafirii unui biosistem local extrem de bogat dar şi extrem de sensibil la variaţiile vibraţionale. Entităţile pot circula, căci şi ele înseşi, prin puterea lor energetică şi experienţa de a o folosi, şi corporalitatea lor le oferă posibilitatea, aşa cum spuneam mai sus, de a-şi genera modificări substanţiale de vibraţie, astfel încât să nu păstreze în corporalitatea lor urme de vibraţii pe care alţi întrupaţi nu le pot gestiona;

2. De asemenea entităţile interdimesionale şi dimensionale pot circula cu corpurile lor prin toate galaxiile din Universul Fizic, în timp ce noi nu putem circula – din aceleaşi motive foarte bine întemeiate astfel – nici măcar cu corpurile noastre astrale: care ne sunt corpuri de circulaţie doar în galaxia natală aici, în această zonă a universului. Ele pot însă să o facă, dar circulaţiile de acest fel noi le putem desfăşura numai în drumurile spre “acasă”, schimbând frecvent corpurile de călătorie, când diferenţa de vibraţie între galaxii devine foarte mare. De aceea este bine să reţinem faptul că astfel de călătorii regresive sunt călătorii în trepte, pe fiecare treaptă de călătorie călătorii schimbând corpurile lor, prin reîntrupare locală, pentru a se adapta modificărilor de vibraţie şi pentru a nu duce de colo-colo materii şi energii cu vibraţii foarte diferite de cele ale locurilor prin care trec. 

Sunt şi cazuri în care întrupaţi din stratul nostru pot trece în straturile interdimensionale (şi de acolo în straturile dimensionale) fiind însă vorba doar monade centrale întrupate pe Pământ: de exemplu, cunoscuţi din Biblie – Ilie, Moise, dar şi alţi întrupaţi, din oricare ale popoare nemenţionate în informările noastre curente – dar a căror trecere este de asemenea foarte reală. Asemenea întrupaţi pot face o astfel de trecere numai după o prealabilă pregătire vibraţională – de regulă departe de aşezările altor întrupaţi, în solitudine proprie, fără alte activităţi diverse şi trăiri sociale, chiar şi independente (deci nici mentale şi nici astrale sub formă de călătorii astrale, amestecându-se în trăirile altor grupuri sau indivizi): iar aceasta are loc pentru ridicarea, şi păstrarea unei vibraţii cât mai ridicate necesară trecerii în stratul dimensional de necesitate a destinului lor. De acolo, dintr-un strat interdimensional, cum spuneam mai sus, se poate trece mai departe în straturile dimensionale, pe baza aceleiaşi proceduri. 

Dar prezenţa stratului interdimensional cel mai apropiat de Universul Fizic care face joncţiunea cu regiunea din univers unde se află galaxia noastră şi implicit Pământul, impulsionează radiaţia oricărui spirit întrupat aici. Majoritatea întrupaţilor, fie cu corp fizic de manifestare, fie cu corp astral de manifestare, nu simt acest fel de apropiere, mai ales în zona I a universului (în care ne aflăm acum) unde varietatea şi complexitatea tuturor condiţiilor de trai împrăştie atenţia spiritelor concentrate pe acţiuni de întreţinere a vieţii proprii (hrănire, deplasare, protecţie, perpetuarea speciei, etc.). În celelalte zone ale universului simţirile însă se dezvoltă proporţional cu înaintarea în evoluţie şi conştientizarea din ce în ce mai profundă devine astfel inerentă. De remarcat faptul că discutăm despre “tangenţe” sau “joncţiuni” interdimensionale cu stratul nostru doar prin influenţa lor, căci mişcările se derulează în câmpuri diferite, între straturi aflate pe nivele vibraţionale care nu permit ciocnirea sau măcar atingerea lor; şi putem să discutăm despre felul în care ele pot fi simţite totuşi şi de oameni extrem de perceptivi azi: în Tibet şi undeva în estul statelor actuale Peru, Bolivia şi Argentina; dar de fapt straturile interdimensionale şi dimensionale se află pe alte nivele de vibraţie, în profunzimea stratului nostru – nicidecum în spaţiul nostru tridimensional, printre toate celelalte straturi dimensionale cu aspect descriptiv de paralele. Practic, în realitate, apropierea de acest fel de descriere presupune tangenţa fiecărui punct al unui strat dimensional cu fiecare punct al unui strat interdimensional: deci fiecare punct al nostru, al stratului nostru, este în apropiere cu fiecare punct al oricărui alt strat interdimensional, iar această apropiere este în toate punctele noastre o impulsionare vibraţională extrem de subtilă, dar puternică în felul ei. Este o impulsionare a fiecărui punct din tot universul, a fiecărui intrupat – indiferent dacă este conştientizată sau nu, ori conştientizată mai mult sau mai puţin de către evoluanţii avansaţi. 

Asemenea simţiri de impulsuri erau foarte clare pentru oamenii mentali avansaţi, înainte de ultima glaciaţiune. Faptul că tot aceleaşi spirite nu le mai simt azi sau confundă lucrurile, lăsându-se influenţaţi de confuziile altora, se datorează lipsei de cunoaştere, de învăţătură constantă despre ele, memoriei slabe la nivelul actual de vibraţie al planetei, lipsei de încurajare în cercetarea astrală şi mentală proprie, dispreţuirea intuiţiilor corecte, dispreţul generalizat al societăţii înfricoşate de pedepse toxice, laice şi religioase. Din toate acestea vom învăţa să avem încredere în noi înşine, să ne corectăm când greşim, ştiind că creierul nostru face din conexiunile cunoscute (ca urmare a informaţiilor primite) căi obişnuite de formare a percepţiilor: prin alegeri în clipe desfăşurate rapid. Iar soluţia pentru a „educa” creierul este cercetarea mentală şi astrală proprie, cu legături din ce în ce mai complexe de natură spaţială şi temporală, geografice, cosmice şi istorice deopotrivă. 

*

Iată aşadar pe scurt câte ceva din sarcinile generale şi speciale ale paznicilor din străvechimi. Iată aşadar că paznicii, gardienii nu păzeau, nu supravegheau pe nimeni, nici „intrări” sau „portaluri” interzise altora, iar asta să se fi datorat faptului că nimeni nu ar fi avut voie să circule prin ele, pentru o asemenea circulaţie fiind necesare permisiuni speciale, paşapoarte cosmice, etc. – aşa cum cred mulţi azi, pentru că aşa îşi dau oamenii azi (sau nu-şi dau) voie să circule pe Pământ... Rolul unor asemenea paznici – am spus la început că nu sunt de acord cu o astfel de numire, dar o păstrez în virtutea referirii la numiri folosite în literatura ezoterică – nu era nicidecum acela de a menţine ordinea, integritatea în diferite spaţii universice, nici pe planete, nici în alte structuri ale galaxiei, sau chiar între galaxii. Rolul lor era de a ajuta fiecare suflet de pe Pământ în toate cele necesare evoluţiilor lor – şi locale, şi pentru viitorul evoluţiilor lor, în alte locuri din univers. De a „păzi” oamenii să nu se obişnuiască cu greşeli care să-i conducă pe căi eronate în vremuri grele...

Vom studia în continuare câteva aspecte ale corporalităţii umane în acele timpuri, şi a paznicilor în mod particular, iar în acest fel vom pătrunde şi mai bine în acest adevărat “univers” al lumii paznicilor. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
07. CORPORALITATEA PAZNICILOR: GENERALITATI

I. IDEI PRINCIPALE Toţi oamenii aveau acelaşi fel de sistem spiritual, format din: spirit, radiaţia spiritului şi corporalitate pentru protecţie, învăţături de manifestare şi aplicarea lor.  Corporalitatea umană cuprindea toate structurile…

05. SARCINILE SPECIALE ALE PAZNICILOR

I. În fiecare dintre aceste studii despre paznicii din străvechimi să pornim de la faptul că: 1. A fost epoca în care au venit pe Pământ toate blocurile spirituale piramidale planificate pentru a fi găzduite pe Pământ; efectivul…

Dictionar