11. Paznicii din străvechimi

05. SARCINILE SPECIALE ALE PAZNICILOR

I. În fiecare dintre aceste studii despre paznicii din străvechimi să pornim de la faptul că:

1. A fost epoca în care au venit pe Pământ toate blocurile spirituale piramidale planificate pentru a fi găzduite pe Pământ; efectivul uman spiritual era astfel complet.

2. Perioada până la ultima glaciaţiune a fost cea cu vibraţie medie planetară cea mai înaltă, în care omenirea a avut o corporalitate complet dezvoltată şi posibilităţile cele mai avansate de trăire + creaţie materială de tip mental-astral. Perioada activării paznicilor s-a petrecut înainte de PENultima glaciaţiune. După ultima glaciaţiune, o parte a straturilor unora dintre corpurile oamenilor au intrat în stare latentă, iar omenirea a avut (şi are încă) trăiri + creaţie materială predominant fizică. 

3. Spre finalul epocii mentale, şi în pregătire pentru etapa următoare, fizică, şi rezidenţii, şi piramidalii au făcut pregătiri intense, cu studiu complex prin creaţie materială mentală, a tuturor obiectelor şi obiectivelor societare destinate în viitor creaţiei materiale fizice a oamenilor de pretutindeni. Studiul şi derularea fazelor de creaţie fizică sunt cunoscute de toate spiritele umane din evoluţiile lor anterioare, ceea ce au studiat ei a fost, pe lângă comportamente vechi şi noi în vibraţii joase destinate corectărilor, realizarea şi folosirea unei creaţii fizice în condiţiile stelare şi planetare ale Pământului. 

Pe lângă acestea, s-au avut în vedere studiul intensiv al biosistemului planetar, pe cale mentală şi fizică, pentru adaptarea locală la traiul asemănător lor şi împreună cu ele, cu toate vieţuitoarele de pretutindeni. 

II. Idei principale

Sarcinile speciale ale paznicilor au fost:

1. Legăturile permanente ale paznicilor cu toţi ajutătorii secundari de pe Pământ, pentru realizarea sarcinilor de anvergură planetară, de păstrare a echilibrului total pe planetă;

2. Legăturile permanente cu toţi coordonatorii de evoluţie întrupaţi pe Pământ, din partea cărora primeau îndrumările necesare privind evoluţiile planetei şi biosistemului ei, ale tuturor stelelor şi planetelor din sistemul stelar local;

3. Lucrări realizate direct de pe straturile interdimensionale, când ele se apropiau de stratul nostru dimensional, împreună cu entităţile interdimensionale şi în legătură directă cu straturile dimensionale, din care primeau îndrumări din partea entităţilor dimensionale privind întreaga planetă. 

III. Detalii, discuţii

Am tratat doar o parte a sarcinilor obişnuite ale paznicilor, legată în special de partea cea mai directă în legătură cu activităţile umane. Chiar dacă ele formează cea mai mare parte a programelor atlante, tot de la ele se trăgeau şi multe necesităţi de alte activităţi, extrem de complexe, ca şi activităţile celor ajutaţi de paznici. Tocmai datorită acestor activităţi deosebit de complexe ale oamenilor de pretutindeni – nu numai ale paznicilor şi, în general, ale tuturor ajutătorilor planetari: pădureni, munteni, insulari – vieţile celor ajutaţi de paznici au fost în acele vremuri mult mai mici decât în perioadele anterioare sau decât vor fi în perioadele următoare: cam 5.000 de ani comparativ cu 10-15.000 ani în mod obişnuit pentru oameni în epoca mentală. De aceea paznicii, care în vieţile lor anterioare fuseseră ajutători planetari şi conducători de aşezări umane: fiind ajutători secundari şi centrali, au avut în paralel sarcini speciale, pe lângă o parte din sarcinile generale de ajutători planetari. Dar ei nu au fost în acelaşi timp şi conducători de aşezări umane, căci sarcinile de conducători presupuneau alte strategii de evoluţie, cu alte sarcini fundamentale, mai ales în aşezările piramidalilor. 

Sarcinile speciale ale paznicilor aveau în vedere:

1. Legăturile permanente ale paznicilor cu toţi ajutătorii secundari, de anvergură planetară, de pe Pământ: aflaţi şi în întrupări cu corp fizic de manifestare, şi cu corpuri astrale de manifestare sau cu alte feluri de corporalitate din galaxie, corespunzătoare puţinelor planete aflate în aceeaşi situaţie ca şi Pământul: în calitate de primitori de blocuri spirituale piramidale, venite în galaxia noastră prin călătorii spirituale regresive. 

2. Legătura permanentă cu toţi centralii (azi îi numim Fii de Dumnezeu): coordonatori de evoluţii aflaţi în special pe continentul Afrikaan, dar şi răspândiţi în insulele Oceanului planetar. Paznicii primeau recalibrări din partea centralilor, care au întotdeauna puterea de a se întrupa şi manifesta conştient, total şi simultan în toate universurile. În acest fel se echilibrează locul nu la o simplă povestire din partea lor, adică: “Ai de făcut acest, sau acest, sau alt lucru”, ci ei ajutând paznicii efectiv să simtă cele mai fine dezechilibre între întrupările pasive şi cele active ale spiritelor stelei, planetei şi biosistemului stelei locale: prin impulsuri de vibraţii foarte înalte se direcţiona atenţia paznicului, atunci când lucrările permiteau astfel de inserări; se oferea ajutor pentru simţire personală, aşa cum şi paznicii la rândul lor realizau transmiterea corecţiilor tuturor celor ajutaţi, dar la nivelul de vibraţie şi de cunoaştere a fiecăruia. 

Pădurenii, muntenii şi insularii făceau acest lucru, dar la nivelul lor de evoluţie, din locul în care se aflau, puţin câte puţin, conform sarcinilor lor personale, pe un perimetru relativ restrâns. Iar acest fel de urmărire este parte a aplicării învăţăturilor din Universul Secundar, acolo unde ei îşi primesc învăţăturile proprii: tot aşa cum şi primarii îşi fac învăţăturile în universurile Universul Astral cu aplicaţii în Universul Cauzal (în vibraţii foarte înalte) şi în Universul Fizic (în vibraţii foarte joase). 

3. Lucrări realizate de pe straturile interdimensionale şi în legătură directă cu straturile dimensionale: le vom dezvolta separat, întrucât sunt foarte importante. În mod normal, informaţiile sunt preluate de la coordonatorii centrali întrupaţi pe Pământ, sub forma unui transfer complex, peisagistic, de la un întrupat la altul: adică imagine ca un peisaj, ca un film din zilele noastre, având în plus toate informaţiile pe care noi, azi, doar le intuim că există – dar nu le percepem şi în forma lor, prin simţirea lor efectivă, directă. Ei însă percepeau şi analizau totul în detaliu până la structurile materiale fizice interioare ale planetei, dublate de toată structura eterică locală: manşoane exterioare şi interioare părţii pământoase până la nucleu inclusiv, cu structurile lor interioare sub formă predominant de canale prin care curg fluxurile de filamente energo-materiale care vitalizează planeta şi întreg biosistemul ei. Studiau toate câmpurile planetei şi întregului sistem stelar, cu nivelele lor de vibraţii, cu un biosistem cu întreaga lui corporalitate pe fiecare specie, cu toate vibraţiile lor individuale şi la un loc, precum şi modul în care totul – mai ales activităţile oamenilor – influenţează mişcările plăcilor tectonice continentale. Pentru înţelegerea acestor necesităţi, de urmărire atât de complexă a unei activităţi care în mod curent avea loc numai de la faţa locului: şi care avea loc în acelaşi timp cu activităţile paznicilor – ca activitate generală a pădurenilor, muntenilor şi insularilor de pe întreg cuprinsul Pământului, să nu uităm:

– populaţiile umane erau în acea perioadă foarte numeroase – chiar dacă nu atât de numeroase ca şi în zilele noastre, dar foarte numeroase pentru acele timpuri şi pentru complexitatea spirituală a sarcinilor întrupaţilor. Veniseră pe Pământ toate blocurile de grupuri de spirite care aveau să facă o lungă perioadă de timp evoluţii aici: şi să ţinem cont nu numai de populaţiile cu corp fizic de manifestare, ci de faptul că majoritatea spiritelor nu sunt cele întrupate cu corp fizic, ci cu corpuri astrale de manifestare şi cu corpuri spirituale (aşteptând să plece de pe Pământ sau să se întrupeze mai departe pe Pământ). 

– activităţile oamenilor erau cele mai variate, bogate şi de o complexitate deosebită, mult mai mult decât în toate perioadele anterioare, mai variate şi concentrate în special pe legăturile între oameni, ceea ce presupunea un câmp universal local dens, care influenţa puternic plăcile tectonice continentale;

– vibraţia medie planetară era deja către limita inferioară înainte de penultima glaciaţiune, deja instabilitatea plăcilor tectonice era destul de avansată, iar între America de Nord şi Europa se forma în adâncuri condiţii pentru transformarea, în viitorul lor apropiat, a acestei regiuni a Oceanului Atlantic, dintre cele două plăci tectonice în zona actuală, în două continente – în mijlocul deschiderii urmând să rămână la început o lagună; ceea ce în literatura ezoterică este numit oraşul Poseidonia. 

Deocamdată se putea percepe numai în adâncuri începutul de fragmentare din viitor. La sfârşitul perioadei dintre glaciaţiunea ce avea să vină (penultima) şi ultima glaciaţiune din viitorul mai îndepărtat, se va forma laguna, iar la finalul ultimei glaciaţiuni se va scufunda şi această regiune, formându-se definitiv Oceanul Atlantic: care va despărţi continentele America de Nord şi Europa. 

Mişcarea paznicilor din regiune se desfăşura însă numai pe teritoriul actual al Europei, adică până la partea care se dezmembra în adâncuri. America de Nord rămânea în lucrarea ajutătorilor planetari întrupaţi în regiune, la fel ca şi în America de Sud, iar populaţiile atlante şi post-atlante rămâneau cantonate în Europa şi Asia. 

De asemenea, mişcarea paznicilor avea loc pe partea de nord, extrem nord, şi extrem sud, foarte lent, astfel încât cercetătorii începători de azi care îi văd au impresia că stau la punct fix – de unde şi denumirea improprie de paznici (gardieni, etc.); dar ei se deplasau permanent, fără nici o clipă de pauză. Din această deplasare, pe care o calculau proporţional cu evenimentele planetare şi cosmice, ei puteau trece în stratul interdimensional fără ca cineva din zilele noastre să observe această trecere efectivă, extrem de lină: un mod lin de deplasare, total nesincopat, avea rostul de a nu produce perturbări atmosferice şi astfel în percepţiile atât de fine atât ale omului aflat într-o asemenea sarcină, cât şi a tuturor oamenilor de pe continent: şi ei extrem de perceptivi, comparativ cu ceea ce simţim azi. De asemenea, trecerea în stratul interdimensional avea loc în acelaşi fel, lent, lin, pentru a nu exista sincope în simţirile paznicilor: ele nu ar fi însemnat decât pierderi de indicii importante în munca pe care o desfăşurau – de fapt indiferent unde s-ar fi aflat. Este necesar de accentuat faptul că paznicii nu treceau decât într-un strat interdimensional – nu şi dimensional: pe de o parte este o diferenţă substanţială de vibraţie între cele două feluri de straturi (interdimensional şi dimensional), pe de altă parte corporalitatea lor nu permitea o asemenea diferenţă decât între stratul nostru şi unul interdimensional, cu vibraţie medie, nu şi dimensional – cu vibraţie mult mai mare. 

De pe stratul interdimensional paznicii puteau mai profund să perceapă elementele cele mai subtile ale celor ce se petrec în stratul nostru, şi să primească informaţii, transferuri de simţiri din parte entităţilor dimensionale, ca modalitate de percepţie şi cunoaştere avansată. Ei primeau oricum informaţii de la stratul dimensional superior de la entităţile interdimensionale, la fel ca toată lumea, cum vom vedea, dar fiecare grup, şi fiecare individ primea informaţii privind doar cele necesare derulării necesităţilor de grup şi individuale din partea entităţilor dimensionale. Paznicii aveau însă de primit o plajă mult mai extinsă de informaţii de la entităţile dimensionale, căci urmăreau simultan toate cele necesare întreţinerii întregii planete, în calitate permanentă de ajutători planetari.

Aşadar paznicii, nu numai cei de pe alte continente decât cele locuite de piramidali şi rezidenţi, ci şi cei cu sarcini conjuncturale, aveau sarcini planetare extinse şi profunde, şi desfăşurau activităţi planetare simultan cu toţi ceilalţi ajutători planetari de pe tot întinsul Pământului. Toţi primeau informaţii, dar nu toţi aveau posibilitatea de a trece în straturile interdimensionale şi să primească informaţiile cele mai subtile şi profunde, aşa cum se puteau petrece lucrurile atunci când cei cu sarcini speciale se aflau pe stratul interdimensional. Toţi primeau informaţii generale, paznicii primeau informaţii aprofundate privind starea generală şi particulară (locală) a regiunii pe care o aveau în observare şi sarcină de ajutor: în special ajutor de echilibrare vibraţională. 

Tematica privind legătura cu stratul interdimensional şi straturile dimensionale are şi un important unghi de vedere din care este necesară acum o analiză. Rezidenţii ştiau cât se poate de clar tot ceea ce făceau paznicii şi ştiau în egală măsură tot ceea ce însemna activitatea paznicilor şi pentru ei, şi pentru piramidali. Învăţau să simtă apropierea stratului interdimensional de stratul nostru şi efectele unei asemenea apropieri şi pentru vibraţia generală a galaxiei şi întregului univers, şi pentru echilibrările vibraţionale ale continentelor lor. Este bine de ştiut că noi am considerat în toate timpurile cel mai înalt strat dimensional din cele 7 existente ca fiind stratul numărul 1 – ca importanţă pentru derularea vieţii noastre aici, ajutată şi coordonată permanent de acolo, în timp ce toate entităţile dimensionale au considerat întotdeauna stratul nostru ca fiind cel de importanţa cea mai mare pentru ei şi pentru toată verticala spirituală coordonatoare şi ajutătoare a universurilor: de aceea îl numesc “1” şi o asemenea dublă ordonare numerică arată respectul total al tuturor evoluanţilor, de la cel mai mare la cel mai mic şi invers – conştientizarea noastră fiind temelia încredinţărilor din timpurile grele ale epocii fizice, în care omul este doar intuitiv şi nu profund cunoscător cu privire la existenţa acestei uriaşe verticale coordonatoare, ajutătoare şi iubitoare sub a cărui protecţie ne aflăm, sub numele sintetic de Dumnezeu. 

Pentru piramidali activitatea paznicilor – nu numai simţirile de acest fel, la fel ca şi la rezidenţi – aveau o importanţă crucială, căci ceea ce făceau paznicii pe Pământ, aveau să facă şi ei, în mic, indiviual, proporţional cu necesităţile de evoluţie, acasă la ei – în locul de unde veniseră. În studiile consacrate piramidalilor am scris – şi voi scrie foarte detaliat în viitor – faptul că ei vin după terminarea a cel puţin un sfert din parcursul evoluţiilor lor prin zona a II-a a universului. Este una dintre sarcinile cele mai importante de realizat, chiar dacă, repet, de multe ori nu se va putea înţelege înaintarea uriaşă în evoluţii, privind din perspectiva vremurilor de acum, în limitările pe care le au ei înşişi, şi pe care le impun întregii societăţi umane. Asemenea acţiuni, la ei acasă, vor presupune studiul stabilităţii unei planete – planeta lor natală sau o altă planetă “de serviciu” – cum am numi aici, pe Pământ, un “serviciu” extrem de avansat: o planetă, sau un sistem planetar, sau stelar, sau galactic. Piramidalii, aşa cum am mai discutat, şi vom discuta şi la studiile privind corporalitatea paznicilor, au avut acelaşi fel de structuralitate a sistemului corporal ca şi paznicii – absolut toţi oamenii o aveau – doar specializarea lor era diferită, de la un grup la altul, de la un individ la altul. Una dintre sarcinile lor era să perceapă toate rădăcinile activităţilor legate de relaţia cu structurile interdimensionale şi dimensionale, urmărind toate cunoaşterile lor, din amintiri, din acest unghi de vedere, din galaxie în galaxie, până în locurile de unde au venit: de-a lungul zonei I şi a părţii din zona a II-a a universului parcursă de ei în evoluţiile de acasă. Piramidalii din subzonele superioare ale zonei a II-a până în terminalul zonei, au complexitate din ce în ce mai avansată de perceput, de înţeles în aceste sensuri, ale rădăcinilor şi înaintărilor trăirilor şi cunoaşterilor spirituale până la locul de unde au venit pe Pământ. Senzorii structurilor lor corporale ajută fiecare grup şi fiecare individ, după necesităţile de evaluare a celor cunoscute şi îmbogăţite în aceste călătorii regresive, în funcţie de necesităţile de specializare ale fiecărui individ în parte. 

Nu numai asemenea legături erau de urmărit, ci şi toate cele care îi legau de activităţile pădurenilor, muntenilor şi insularilor. Cunoaşterea planetei şi a biosistemului ei avea loc în special sub aspectul ajutorului oferit pentru îngrijire şi protecţie, căci biosistemul deja îl cunoşteau cu toţii foarte bine; dar totul avea acum specializare în direcţia fizică de trăire a lor – oameni şi alte vieţuitoare planetare, cu corp fizic de manifestare sau cu corp astral de manifestare. Mai concret: cum ar proceda în îngrijire şi protecţie dacă ar fi în acelaşi fel de corporalitate ca şi ele, deschisă în special pe fizic, căci omul avea atunci o corporalitate extrem de voluminoasă, cu densitate carnală şi osoasă mult mai mică decât azi, cu câmpuri fluidice extrem de puternice care ţineau orice fel de vieţuitoare la distanţă – lucru care nu se petrece azi, după cum ştim bine. În plus, acest fel de abordare a trăirii şi activităţii umane faţă de biosistem avea la bază cunoaşterea faptului că aveau să intre la întrupare alte spirite în toate speciile planetei: mult mai puternice (chiar agresive, rapide şi cu un grad de inteligenţă şi adaptare foarte avansat), care să facă faţă greutăţilor pe care le vor impune tot piramidalii, mai târziu. În acele timpuri străvechi activitatea era de analiză a posibilităţilor de lucru cu vieţuitoarele, pe lângă ele, având grijă de ele, înţelegându-le necesităţile – pentru vremurile când doar intuitiv, şi foarte rar aveau să le înţeleagă. Se crea o autoamprentare cu înţelegeri şi acţiuni de foarte înaltă vibraţie, care ne ajută acum să nu deteriorăm încă şi mai puternic biosistemul planetar. Fără astfel de programe specifice prezenţei piramidalilor pe planetă, lumea noastră ar fi fost mult mai amară, acidă şi distrusă fără multă milă de piramidalii fără experienţă multă în călătorii de acest fel. Lor nu li s-a format încă un sentiment de milă, profund, de compasiune în condiţiile vibraţiei foarte joase a Pământului – dar le au pe toate în vibraţii foarte înalte. Învăţăturile pentru pentru protecţia biosistemului şi deopotrivă pentru a se proteja de un biosistem agresiv şi el, la rândul lui, făceau parte din programele atlante – în plus faţă de cele pe care le făcuseră anterior: toate activităţile mentale din perioada anterioară. 

Aşadar, aşa cum am mai discutat în articolele anterioare, şi din acest punct de vedere se petreceau lucrurile la fel: oamenii nu realizau fizic, din materiile planetei sau ale altor vieţuitoare, obiectele/obiectivele de uz individual sau colectiv, ci adaptau cunoaşterea lor generală, medie (despre care am discutat) la modul de derulare a activităţilor care puteau fi derulate fizic pe Pământ, în viitor. De asemenea, nu se amestecau în viaţa animalelor, plantelor, ci le monitorizau trăirile de la mare distanţă, mental şi astral, astfel încât este bine să înţelegem confuziile mari şi adânci care au apărut în literatura ezoterică cu privire la diverse feluri de experienţe genetice asupra vieţuitoarelor sau semenilor umani. Confuziile vin din faptul că fiecare piramidal făcea comparaţie mentală cu ceea ce ştia că se poate face – şi nu voia să facă aşa ceva pe Pământ, la rândul său – drept pentru care lucrau, individual sau în grup propriu de întrupare, pentru fixarea cunoştinţelor lor în domeniul strict al Pământului: al sentimentelor cât mai înalte pentru orice aspect al vieţii pe planetă. Cei care cercetează azi străvechimile percep ceea ce gândeau şi vizualizau oamenii de atunci că ar putea ajunge să facă acum – şi luau toate măsurile pentru ca să nu ajungă până acolo: deci nu şi realitatea vieţii, trăirilor şi creaţiei lor. 

Paznicii monitorizau şi biosistemul planetei, cu sfătuire din partea entităţilor interdimensionale şi dimensionale, cuprinzând întreaga complexitate a vieţii pământene. Este necesar de adăugat faptul că, atunci când erau pe un strat interdimensional, şi de acolo cu sfătuire din partea entităţilor dimensionale, toţi centralii de pretutindeni de pe Pământ simţeau perfect tot ceea ce se discuta, se analiza şi se ofereau ca sfaturi paznicilor de către entităţile interdimensionale şi dimensionale. Manifestarea lor perfect conştientă cuprinde întotdeauna toate cele legate de toate universurile materiale, toate structurile universice fixe ajutătoare pe care le numim dimensiuni structurale paralele, cât şi toate straturile intermediare aflate în mişcare diferită unele faţă de altele şi toate în raport cu dimensiunile structurale paralele: toate fiind de ajutor oferit evoluanţilor primari – rezidenţi şi blocurile spirituale piramidale. Ca şi toate celelalte caracteristici ale percepţiilor şi manifestărilor umane, fiecare tip de evoluanţi avea o conştienţă într-o spaţialitate şi temporalitate specifică evoluţiei personale, în funcţie de modul în care fiecare ajunsese să-şi gestioneze conştient radiaţia proprie, în condiţii optime de mediu şi de corporalitate. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
07. CORPORALITATEA PAZNICILOR: GENERALITATI

I. IDEI PRINCIPALE Toţi oamenii aveau acelaşi fel de sistem spiritual, format din: spirit, radiaţia spiritului şi corporalitate pentru protecţie, învăţături de manifestare şi aplicarea lor.  Corporalitatea umană cuprindea toate structurile…

06. UNIVERSALITATEA ACTIVITATILOR PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE Toate cele pe care le realizau paznicii, la fel ca şi pădurenii, muntenii şi insularii la nivelul lor de pătrundere foarte mare – le făceau toţi oamenii: fiecare om însă doar la un nivel restrâns de pătrundere,…

Dictionar