11. Paznicii din străvechimi

04. INTELEGEREA ABATERILOR SI CORECTARILOR LOR

I. IDEI PRINCIPALE

Experienţa bogată a paznicilor se baza pe o abordare profundă a unei multitudini de cunoaşteri:

– a fazelor de evoluţie în care se afla fiecare grup spiritual, a obişnuinţelor, înclinaţiilor şi tendinţelor fiecărui grup spiritual;

– a planetei, biosistemului ei, influenţele lui asupra omenirii şi a omenirii asupra lui, a straturilor fizice şi a manşoanelor eterice ale planetei, a dimensiunilor structurale parale şi a straturilor interdimensionale cu influenţa asupra stratului nostru;

– a variaţiilor vibraţiei medii a întregii planete şi a influenţelor vibraţionale ale continentelor între ele., etc.

Fazele de corecţie privind învăţăturile şi aplicarea lor, urmărite de paznici au fost:

1. Oamenii îşi ofereau experienţa proprie unii altora, corectându-se reciproc şi aşteptând corecţiile care le erau necesare; 

2. Colaborau cu conducătorii aşezărilor, care le ofereau corecţii pe loc;

3. Colaborau cu Moşii născuţi în această perioadă special pentru a coordona activităţile cu aspect fizic, deşi derulate mental, precum şi obişnuirea spiritelor umane cu prezenţa lor;

4. Insularii observau impactul vibraţiilor asupra variaţiilor atmosferice, asupra apelor, interfeţelor dintre ape şi atmosferă, cu toate circulaţiile aeriene din zonă, şi ofereau corecţiile necesare;

5. Muntenii observau impactul vibraţiilor asupra atmosferei la înălţimi mari şi a radiaţiilor cosmice asupra tuturor.

Se mai urmărea:

– consumul total de fluxuri energo-materiale din aerul planetar, crescut în această perioadă, pentru a nu se consuma din necesarul planetei pentru întreţinerea vitalităţii tuturor întrupaţilor; 

– schimbările în compoziţia atmosferică, a tensiunilor mărite între pământuri, ape, a tuturor la un loc cu atmosfera a cărei compoziţie este mult mai bogată decât a compuşilor fizico-chimici pe care îi ştim azi.

Toţi aveau experienţă, de la: puţină – la întreaga complexitate planetară a timpului. Toţi aveau să folosească cele învăţate + învăţătura de a se corecta prin conştientizare proprie:

– pentru trăirile curente până la ultima glaciaţiune: toţi oamenii, inclusiv paznicii;

– pentru trăirile în epoca fizică-intuitivă ce urma să vină: piramidalii;

– pentru trăirile în epoca ulterioară plecării celor mai agresive grupuri de spirite: rezidenţii;

– pentru evoluţiile avansate pe care piramidalii aveau să le dezvolte acasă, având rădăcini corectate şi îmbogăţite pe măsura înţelegerilor rosturilor evoluţiilor pământene. 

II. DETALII, DISCUŢII

La prima vedere, obişnuiţi cu cele pe care le învăţăm din societatea contemporană, nu ne vine să credem toate cele expuse anterior (în general astfel de studii din domeniul metafizicii), dar studiul tradiţiilor, precum şi cel al artefactelor – vestigii care ne-ar încredinţa mai degrabă de forţe şi inteligenţe extraterestre decât umane – aşadar studiul acestora, tradiţii şi artefacte cu o vechime de mii de ani, ne determină să înţelegem că realitatea a fost cu totul alta decât ceea ce ni s-a spus în societatea în care ne-am născut. Azi avem treptat posibilitatea de a cerceta astral şi mental toate acestea şi încă multe altele, posibilităţi care se extind de la o perioadă scurtă de timp la alta; iar ajutătorii noştri astrali, interdimensionali şi dimensionali ne îndrumă permanent pe calea descoperirilor pe care, spre consolidare, trebuie să le facem chiar şi în condiţiile destul de dificile ale vieţilor noastre de azi. Pentru ca şi puterea, şi concentrarea, şi cunoaşterea generală să ni se întărească şi să ni se consolideze nu numai la nivele înalte de vibraţie, ci şi la nivele mai joase ale acesteia. 

*

Aşadar, am discutat în linii mari despre experienţa pe care o aveau paznicii pentru a duce la bun sfârşit sarcinile lor: de a înregistra diferenţele faţă de o linie generală de echilibru, stabilită conform evoluţiei fiecărui grup în parte şi devierile care se pot naşte având drept reper principal un fel de manifestare consolidată în condiţiile optime de trai de atunci (vibraţie înaltă, memorii totale active, corporalitate optimă pe specie: de folosit în asemenea condiţii avansate de trai). Şi, în consecinţă, de a arăta punctul mediu de la care se poate manifesta, crea, orice, care să asigure o varietate odihnitoare de trăiri, indiferent dacă este vorba despre atitudine, comportament sau creaţie materială. 

Paznicii aveau experienţa de a sesiza toate abaterile, căci experienţa lor nu era în general mare aici, pe Pământ, ci foarte mare oriunde în toate zonele universului, şi în plus, foarte mare în condiţiile în care de milioane de ani trăiseră şi lucraseră aproape permanent ca pădureni, munteni şi insulari. Ei hotărau permanent dintotdeauna unde trebuiau să intervină sau dacă era cazul să intervină în schimbarea vibraţiilor pentru protecţia planetei şi a biosistemului său – dar şi de vibraţiile biosistemului asupra lucrătorilor mentali din aşezări, extrem de sensibili la orice modificare a vibraţiilor care veneau din depărtările împădurite locuite de un biosistem extrem de numeros, puternic prin însuşi numărul copleşitor de indivizi ai fiecărei specii. Aşadar ei ştiau care vibraţii să fie echilibrate şi care să fie lăsate, în fiecare etapă de evoluţie a omenirii: adică care manifestări umane sunt creatoare de vibraţii ori prea înalte, ori prea joase – cele mai multe afectând spaţiile şi populaţiile planetare. Nici un om nu-şi dorea acest lucru, iar pădurenii lucrau cu conducătorii aşezărilor umane, în timp ce muntenii lucrau pe urmele pădurenilor, arătând efectele modificărilor lor în straturile înalte ale atmosferei planetei, de la înălţimile munţilor lor, în stările de vibraţie în exteriorul părţii pământoase, spre celelalte părţi eterice care înfăşoară planeta, în timp de pădurenii aveau în atenţia lor părţile continentale mai joase. În tot acest timp, insularii lucrau la efectele tuturor ajutătorilor asupra oceanului planetar. 

(De aceea, în paranteză fie spus, a existat întotdeauna o ierarhie strictă în societatea umană străveche – ceea ce nu a fost înţeles nici privitor la ierarhizările foarte stricte care au coborât din astfel de cunoaşteri, până în antichitate: o ierarhie care ţinea cont de cunoaşteri foarte profunde şi folosirea lor permanentă în practica curentă: care însă au fost deviate după marile migraţii de la sfârşitul mileniului I î.H. – începutul mileniului I d.H., şi este necesar să înţelegem că aşa era normal să se petreacă lucrările. Dar rădăcinile profund cunoscătoare doar s-au estompat, înlocuite vremelnic cu interese personale sau de grup restrâns, ajungând la ceea ce ştim bine în zilele noastre.)

Chiar dacă toţi aveau aceeaşi evoluţie – secundari prin evoluţie – cei care aveau sarcină unică (în mijlocul atlanţilor şi al lemurienilor) aveau o corporalitate extrem de sensibilă, pentru derulări de acţiuni cu totul speciale pe o perioadă foarte lungă de timp. Era o corporalitate specială a paznicilor, dar adecvată fiecărui fel de rasă de oameni pe care o ajutau, în timp ce ajutătorii de pe alte continente aveau tot o asemenea sensibilitate corporală, dar adecvată sarcinilor multiple pe care le aveau pe continentul lor: nu numai aceea de paznic, pe care o îndeplineau doar pasager numai atunci, şi numai dacă era cazul: când veneau grupuri de rezidenţi sau piramidali în cercetare, cunoaştere locală. De aceea este necesară o discuţie mai detaliată despre sarcinile speciale ale paznicilor şi asupra corporalităţii lor. 

La fel se petreceau lucrurile şi cu corporalitatea specifică conducătorilor de aşezări, precum şi a Moşilor. Fiecare nivel din această ierarhie avea astfel şi sarcinile – dar mai ales condiţiile corporale şi de mediu pentru a duce asemenea sarcini la bun sfârşit, cu acuitate deosebită. Să nu uităm nici muntenii şi insularii care şi ei aveau o corporalitate specifică sarcinilor lor, desfăşurate în solitudine perfectă, chiar dacă ei erau în cuplu familial. Muntenii erau în solitudinea munţilor lor, de la înălţimile mari ale munţilor cu condiţiile lor climaterice, de compoziţie fizică, chimică şi filamentară, adică: de circulaţie a fluxurilor energo-materiale care erau atrase de planetă pentru corporalitatea biosistemului şi a ei însăşi – din care îşi luau şi oamenii o parte substanţială pentru creaţia lor materială mentală.

Insularii îndeplineau aceste sarcini – doar că la nivelul insulelor lor ei apreciau vibraţia tensiunilor care se nasc la interfaţa dintre pământul insulelor şi apa oceanului, dar şi a aerului planetar în acel punct, şi dintre ape şi aer, astfel încât să nu se formeze supra-tensiuni datorate vibraţiilor oamenilor, activităţilor lor. Desigur, erau furturni, alte fenomene meteorologice locale – dar numai acelea care depăşeau un anumit prag erau luate în considerare ca fiind dincolo de normalul regiunii, în acele timpuri: exclusiv cele provocate de activităţile umane. 

Paznicii lucrau în apropierea munţilor şi uneori în apropierea apelor sau chiar pe insule în mijlocul lor. Pentru un paznic experienţa care îi era necesară trebuia să fie din toate aceste domenii, inclusiv cele din perioade foarte rare şi complexe, aşa cum erau glaciaţiunile. Paznicii din naştere – adică paznicii de pe continentele Cian (Asia) şi A’Tlan (America de Nord unită atunci cu Europa) – trebuiau să aibe experienţa parcurgerii unei întregi perioade dinainte de o glaciaţiune + glaciaţiunea ca atare + perioada post-glaciaţiune cu toate reperele vieţii pe care o ajutau: deosebit de complexă, pentru care ei aveau în experienţă din glaciaţiunile dinainte, şi mai aveau o vastă experienţă în activităţi de creştere de vibraţie a aşezărilor umane, care era realizată de oameni în aşezările lor după fiecare glaciaţiune; se ajungea pe calea voinţei oamenilor la o vibraţie mult mai înaltă decât vibraţia la care se oprea cea naturală – mult mai joasă decât la intrarea în glaciaţiune. Să luăm exemplul primei glaciaţiuni despre care am discutat până acum în capitolul “Herg” din Studii Istorice, însă lucrurile s-au petrecut la fel în fiecare din glaciaţiunile trăite de oameni: 

 

 Variaţia vibraţiei medii planetare şi a societăţilor umane în perioada glaciaţiunii

LEGENDĂ:

(1) = Variaţia vibraţiei medii a planetei (marcată cu linie verde);

(m) = Punctul de vibraţie minimă pe care l-a atins vibraţia planetei în timpul glaciaţiunii;

(1a) = Nivelul de la care vibraţia medie planetară şi-a oprit mersul puternic ascendent, caracteristic ieşirii din groapa vibraţională, reluându-şi apoi la un moment dat mersul uşor descendent obişnuit, în continuarea procesului normal de diminuare a vibraţiei zonale; de la acest punct, devine vizibilă creşterea vibraţiei în fiecare dintre aşezările umane, sub puterea şi priceperea oamenilor mentali, care şi-au oprit cursul paralel cu linia de creştere a vibraţiei planetei (care începea atunci să se diminueze în mod natural, sub presiunea schimbării factorilor care îi determinau modificările); prin acţiunea coroborată a conducătorilor fiecărei societăţi, a pădurenilor din codrii înconjurători, şi a populaţiilor de rezidenţi din aşezări, vibraţia aşezărilor a urmat o linie puternic ascendentă, până la atingerea valorii vibraţiei dinainte de glaciaţiune;

(2) = Variaţia vibraţiei societăţilor umane (marcată cu linie roşie);

(2a) = Punctul de vibraţie maximă atinsă de societăţile umane după glaciaţiune, egal ca valoare cu vibraţia maximă atinsă înainte de glaciaţiune.

(Se poate urmări articolul 01. VIAŢA LUI HERG (1): Copilăria în codrii lemurieni; viaţa în oraşul lemurian şi prima glaciaţiune   .) 

Toţi oamenii aveau această experienţă, deşi în medie după puterile fiecăruia, dar experienţa cea mai profundă o aveau cei ce trecuseră prin asemenea sarcini timpuri îndelungate şi înainte, şi în timpl, şi după fiecare glaciaţiune. În plus, paznicii aveau de asemenea cunoaşterea profundă şi detaliată a tuturor grupurilor spirituale existente la acel moment pe Pământ:

– a tuturor grupurilor din poporul spiritual al rezidenţilor: care aveau aceeaşi evoluţie cu toţii, în plus erau foarte asemănători din aproape toate punctele de vedere;

– a tuturor grupurilor din blocurile spirituale piramidale, din care unele erau asemănătoare, dar altele se aflau la diferenţe mari de evoluţie: şi ca nivele de evoluţie (unii mai avansaţi, mai înălţaţi, mai experimentaţi), dar şi ca stare de depărtare de la o linie de echilibru, aşa cum am arătat anterior (studiul „01. Paznicii din străvechimi”);

– mai erau şi alte grupuri de spirite care intrau în rândul populaţiilor umane şi care, chiar dacă lucrau împreună cu pădurenii, muntenii şi insularii, totuşi erau doar în perioada de început a unor astfel de lucrări şi aveau nevoie de îndrumări: este vorba despre primarii galactici, ei trebuiau să fie ajutaţi în alte moduri decât celelalte grupuri, după necesităţile lor de grup spiritual: pregalactici, galactici şi post-galactici   . 

Numai secundarii avansaţi puteau să ţină cont de toate acestea şi să ajute, prin subtilitatea cunoaşterilor lor, toate populaţiile primare care pe de o parte se ajutau între ele, pe de altă parte erau şi ajutaţi de către conducătorii aşezărilor lor, şi de către Moşii de pretutindeni.

Experienţa paznicilor era dublată de o putere considerabilă: şi nu era vorba despre orice fel de putere – deşi orice fel de putere le era necesară lor – ci despre o putere de pătrundere pretutindeni în teritoriul pe care îl aveau sub observaţie. Puteau percepe mental – aşa cum o puteau face toţi oamenii de altfel – orice fel de impulsuri provenite de la activităţile întregii populaţii şi de la fiecare om în parte, precum şi impactul tuturor asupra biosistemului planetei şi al fiecărui om în parte asupra lui. Căci nici un om nu trebuia să consume mai mult decât avea nevoie din fluxurile energo-materiale pe care le are planeta la dispoziţie pentru asigurarea vieţii biosistemului întreg, ci să existe permanent un echilibru total între necesităţile speciale ale omului creator mental şi necesităţile de orice fel ale biosistemului şi planetei însăşi. Tocmai de aceea toate aceste informaţii erau urmărite cu o atenţie deosebită, spre binele tuturor, iar oamenii de pretutindeni se bazau – aşa cum vom atrage atenţia întotdeauna – pe ajutorul de acest fel al paznicilor. 

Să mai discutăm încă ceva pentru a înţelege aspectele speciale ale unor asemenea activităţi. Ştim acum că omul mental are puterea de a primi în mod clar definit şi corect, şi a emite (a reda) în acelaşi mod sunete suprapuse. Tot la fel el poate distinge clar şi vibraţii suprapuse – la fel ca şi orice alt fel de emisii din mediul de trai. Puterea paznicului consta şi în memorarea grupurilor şi indivizilor din teritoriul acoperit de el, după cum se derulau destinele – în curgerea timpului – cu toate trăirile umane. Fiecare om avea această capacitate, memoriile monadei având amprentarea tuturor celor trăite de el, în memoriile monadei, precum şi o putere de redare extrem de fidelă, omul mental putând să-şi acceseze în orice moment fiecare clipă acumulată în memoria personală: vorbim aici şi despre memoriile suprapuse ale tuturor nivelelor de vibraţii corespunzătoare întrupărilor fizice, în Universul Fizic, dar şi folosirea celorlalte memorii, celorlalte nivele superioare din radiaţia personală, care sunt oarecum active (chiar dacă sunt în stare latentă) în Universul Astral şi în Universul Cauzal, chiar dacă monada nu este conştientă încă de existenţa unor sisteme corporale în acele universuri. Dar toate informaţiile, alături de folosirea experienţei celorlalte raze din radiaţia totală – corespunzătoare corpurilor pe care le avem în celelalte universuri materiale – sunt folosite din plin de toţi ajutătorii secundari în sarcinile lor de mare fineţe. Iar această deosebită fineţe în urmărirea diferenţelor este folosită în special la urmărirea acelor elemente care se situează la un nivel mediu de cunoaştere personală cu ramificaţii clare în manifestările ulterioare ale fiecărui grup de spirite în parte, în funcţie de evoluţia fiecăruia. O scurtă prezentare va fi mai lămuritoare nu numai în cea ce priveşte activităţile de atunci ale tuturor oamenilor, ci şi cele de acum, din vremurile noastre – lucrul cel mai important de altfel din punctul de vedere al nostru, de azi. 

Fiecare grup spiritual, în funcţie de evoluţia sa, căuta o medie personală (de grup şi individuală) de manifestare umană: comportament, atitudini, înclinaţii, tendinţe. Pe de o parte urmărea activitatea mentală aşa cum se derulase ea până în acel moment pe Pământ, comparativ cu toate cele pe care le ştiuseră înainte de a ajunge pe Pământ. Pentru rezidenţi acesta era un prim filtru, pentru care însă mai existase o filtrare şi o corecţie cu puţin timp înainte de venirea pe Pământ. Acest fapt, această filtrare între vechi şi nou: între trăirile de pe ultima planetă dinaintea Pământului şi toată experienţa dinaintea acesteia, contribuise din plin şi la adaptarea lor pe Pământ, şi la derularea vieţilor pământene înainte de programele atlante: la orice fel de activitate mentală care era necesar să se deruleze pe Pământ: nu numai atunci, în acele timpuri pe care le studiem acum, înainte de ultima glaciaţiune, ci ele vor fi folosite şi după ce blocurile piramidale vor pleca, după terminarea evoluţiilor lor pe Pământ. Deci este ceva specific şi rezidenţilor, care nu au multă experienţă, şi de aceea nu fac evoluţii integrale acum, pe Pământ. Căci piramidalii aduc o mare agresivitate în evoluţiile lor cu corp fizic – aşa cum este societatea noastră de câteva mii de ani şi chiar încă şi acum – drept pentru care rezidenţii nu se mai întrupează decât separat de ei şi puternic protejaţi. Şi în viitor – la fel cum au beneficiat în trecut – rezidenţii vor beneficia din plin de toate cele pe care le-au trăit în epoca mentală, reluând activităţile lor mentale de unde au rămas înainte de ultima glaciaţiune. Toţi îşi vor adăuga propriile lor corecţii la întreaga lor experienţă, din întrupările cu corp fizic, căci din întrupările cu corp astral de manifestare – deci în calitate de entităţi astrale, aşa cum au trăit şi încă mai trăiesc în preajma noastră – şi-au realizat corecţiile privind ultimele vieţi pe care le-au avut de la timpul paznicilor până după ultima glaciaţiune. 

Iar la finalul evoluţiilor lor pe Pământ, îşi vor face corecţiile necesare pentru viitoarea epocă mentală, când vor relua întrupările lor obişnuite, în curând, imediat ce vor pleca de aici blocurile piramidale cele mai agresive. 

Aşadar, toţi vor beneficia sub o formă sau alta de tot ceea ce au cuprins programele atlante. În schimb, piramidalii care vor pleca de pe Pământ vor folosi întreaga lor experienţă cu corecţiile de rigoare în continuarea călătoriei lor spre „acasă”, spre locurile de unde au venit pe Pământ şi, mai departe, în evoluţiile lor progresive, pe care le fac numai acasă la ei. Şi vom discuta detaliat în studiile următoare cât de importante pentru evoluţiile lor au fost toate cele trăite atunci de piramidali, când se vor întoarce acasă. 

Iată aşadar – şi este bine să ne obişnuim deja să privim lucrurile şi din aceste noi perspective – cât de importante sunt trăirile noastre de pe Pământ, pe care nu de puţine ori le privim cu dispreţ – în cel mai fericit caz cu indiferenţă, dorindu-ne să „scăpăm” mai repede de aici... 

Piramidalii au ajutat şi ei la corecţii: având experienţă mai multă în corecţii, ei au ajutat rezidenţii să socotească corect acea medie (aritmetică oarecum) între manifestările lor de nivele medii şi cele preluate de la ei, de la piramidali: la un nivelul mediu pe care ei înşişi îl socotiseră, îmbogăţindu-şi astfel mult experienţa proprie, din toate vremurile trăite împreună pe Pământ. Ei au căutat să ofere rezidenţilor cele mai corecte puncte de manifestare şi astfel să anuleze pe cât posibil impresia proastă pe care ştiau că o vor lăsa în etapa fizică ce avea să vină. Nu erau interesaţi, ca acum, de o „imagine” proprie, ci erau interesaţi să ofere totul ca pe o experienţă utilă, care să le fie de folos tuturor. 

După o astfel de socoteală, pusă în practică cu corecţiile personale – atât cât puteau fi conştientizate de ei, conducătorii aşezărilor în care trăiau urmau să avizeze activităţile lor: în sensul de urmărire a aplicărilor lor în viaţa familială şi a întregii comunităţi. Toate elementele erau socotite de conducători urmând sfaturile Moşilor; aceştia tocmai se întrupaseră în ajunul începerii programelor atlante, pentru a ajuta la înţelegerile formelor fizice de manifestare, de trăire ale tuturor, având în vedere că nici rezidenţii, nici blocurile piramidale nu trăiseră manifestări fizice până în acel moment. 

Să facem o scurtă paranteză. Este normal ca Moşii să nu fi fost numiţi atunci „Moşi” – aşa vor fi numiţi în lunga lor viaţă abia în epoca noastră, căci aceşti îndrumători spirituali şi-au păstrat lungimea vieţii de ajutător planetar atlant sau lemurian, în timp ce noile generaţii de oameni, pentru a face faţă vibraţiilor foarte joase ale Pământului şi oboselii muncii fizice, aveau planificate vieţi foarte scurte. Înainte de ultima glaciaţiune toate spiritele umane s-au retras din întrupări, rămânând pentru o perioadă, până la echilibrarea condiţiilor atmosferice pe planetă, în corpuri astrale în jurul Pământului, derulând sarcini astrale în toată galaxia. După ultima glaciaţiune, intrarea tuturor spiritelor umane la întrupare a avut loc în calitate de copii ai Moşilor. Moşii au regenerat specia umană, după tiparele vechi ale corporalităţii umane, dar cu capacităţi specifice epocii fizice - specifice manifestărilor cu corpul fizic şi a creaţiei cu corp fizic, din toate materialele fizice pe care planeta le punea la dispoziţia lor: corpuri fizice mai mici, corpuri fluidice (de la corpul dublu-eteric la ultimul corp spiritual, după evoluţia fiecărui grup în parte) cu capacitate şi ea redusă corespunzător. O asemenea formă restrânsă era imperios necesară pentru a nu vehicula energii şi materii cu vibraţie foarte joasă, aşa cum aveau să ajungă toate fluxurile energo-materiale care pierdeau rapid din vibraţia lor, scădere care ar fi condus repede la degenerarea manifestărilor umane – cu mult mai mult şi mai repede decât s-au petrecut lucrurile în istoria cunoscută e noi azi. În asemenea condiţii, şi câmpurile unei corporalităţi de mari proporţii ar fi deranjat, apoi chiar distrus vegetaţia planetei, şi în cascadă toate vieţuitoarele; în plus, materiale de construcţii pe măsura unor asemenea oameni ar fi fost repede-distrugătoare pentru toată dispunerea straturilor pământoase ale planetei. 

Moşii nu au rămas cu volumul corporal vechi – ei s-au născut cu o statură foarte mică comparativ cu restul populaţiilor dinainte de ultima glaciaţiune, ceea ce însă nu i-a împiedicat să ducă întreaga activitate de ajutor pentru oamenii care trebuiau să înţeleagă toate cele ce aveau să fie necesare etapelor vieţii fizice a omenirii, pornind chiar de la corporalitatea lor. Moşii nu au creat fizic în perioada paznicilor, ci tot mental – ei nu au trăit atunci decât exact la fel cu ceilalţi oameni, dar având o experienţă foarte bogată (fiind în majoritate din rândul celor pe care azi îi numim Fii de Dumnezeu: monade centrale coordonatoare de evoluţii) în domeniile trăirilor cu corpuri fizice, au putut coordona toate activităţile mentale ale oamenilor cu raporturi legate de viitoarea muncă fizică, aşa cum vom descrie în continuare. 

Pentru astfel de manifestări, atât de complexe, cum vedem bine, se pregăteau oamenii în timpul acela, destinat împlinirii programelor atlante de acest fel, delimitate în cadrul sarcinilor generale ale blocurilor spirituale piramidale pe Pământ. 

Moşii aveau să ajute oamenii şi în timpul acestor derulări, apoi să regenereze specia umană după ultima glaciaţiune (să ne amintim că am pomenit despre faptul că aceste programe atlante s-au derulat înainte de PENultima glaciaţiune) şi să ajute omenirea, fără să se amestece în viaţa ei, cu noi manifestări chiar cu corpul fizic, de data acesta: pentru care se pregătise omenirea pe vremea paznicilor. Moşii aveau să se retragă la un anumit moment dat, după ce se vor fi terminat toate adaptările oamenilor la noile condiţii de trai, fizice. Dar ei vor rămâne în continuare tot în sarcini pentru pământeni, echilibrând permanent vibraţiile emanate de oameni: de munca, de emoţiile, de gândirile lor, de creaţiile lor; însă toate activităţile lor aveau să fie derulate trecând într-un strat interdimensional, care se apropie şi se depărtează periodic de stratul nostru care este fix. De acolo – dar şi stând şi la noi, când condiţiile le uşurează trecerea, ei au desfăşurat permanent toate lucrările necesare oamenilor de pretutindeni. Această retragere a lor s-a petrecut treptat, până în jurul anului 500 d.Ch., adică atunci când s-au făcut simţite beneficiile înnoirii fluxurilor de filamente vechi, cu vibraţia foarte joasă – evenimentul care schimbase nu de mult viaţa întreagă de pe Pământ – cu fluxuri noi, cu vibraţia mult mai înaltă, realizare care a scurtat cu mult perioada necesară epocii fizice a oamenilor pe Pământ, a greutăţilor de trai pentru întreaga planetă cu tot biosistemul ei. Aşa cum ştim bine acum... 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
07. CORPORALITATEA PAZNICILOR: GENERALITATI

I. IDEI PRINCIPALE Toţi oamenii aveau acelaşi fel de sistem spiritual, format din: spirit, radiaţia spiritului şi corporalitate pentru protecţie, învăţături de manifestare şi aplicarea lor.  Corporalitatea umană cuprindea toate structurile…

06. UNIVERSALITATEA ACTIVITATILOR PAZNICILOR

I. IDEI PRINCIPALE Toate cele pe care le realizau paznicii, la fel ca şi pădurenii, muntenii şi insularii la nivelul lor de pătrundere foarte mare – le făceau toţi oamenii: fiecare om însă doar la un nivel restrâns de pătrundere,…

Dictionar