11. Paznicii din străvechimi

02. ACTIVITATILE PAZNICILOR, IN RAPORT CU SARCINILE DE DESTIN ALE CELOR AJUTATI

I. IDEI PRINCIPALE

Desfăşurarea activităţilor generale ale paznicilor a avut loc sub formă de:

– sarcină unică de destin: pentru paznici continentali şi inter-continentali din A’Tlan şi Cian;

– sarcină pasageră (temporară) de destin: pentru ajutătorii planetari de pe celelalte continente şi din insulele din largul oceanului planetar. 

Toate activităţile desfăşurate în acea perioadă s-au derulat în cadrul programelor atlante, care au cuprins, printre altele: planificări pentru derularea unor sarcini speciale de manifestare şi creaţie a spiritelor umane, observate, îndrumate şi corectate de paznici.

Asemenea activităţi umane, ajutate de paznici, după specificul acestei perioade, au fost:

1. Studiul trăirilor umane caracteristice viitoarei epoci de manifestare a oamenilor prin corpul fizic: manifestări proprii, inter-umane, de studiu al biosistemului planetar şi planetei însăşi, precum şi de studiu al cosmosului fizic apropiat.

2. Studiul formelor şi procedeelor de creaţie fizică, precum şi folosirii lor în trăirile fizice curente.

3. Îmbogăţiri de experienţă, preluând din experienţa anterioară Pământului, unii de la alţii, la un nivel mediu de cunoaştere, şi corectarea împletirii celor învăţate astfel cu experienţa personală anterioară. 

Fiecare formă de îmbogăţire a experienţei proprii era observată şi corectată conform cerinţelor pământene fizice, cu care spiritele nu se confruntaseră până în acel moment: acolo unde, şi când, şi cum era cazul. 

II. DETALII, DISCUŢII

După o prezentare sumară a principalelor aspecte legate de paznici din străvechimi, să detaliem cele legate de substratul spiritual al activităţii lor şi formele activităţilor lor: în contextul unei lumi despre care am discutat mult prea puţin deocamdată, dar despre care vom discuta pe larg în viitoarele studii istorice. Deocamdată răspund multor cititori privind paznicii atlanţi, cititori care au citit materiale tematice tratate destul de superficial, în urma cărora au rămas o serie întreagă de întrebări. 

În primul rând avem o idee de bază: ei nu au existat pe Pământ pentru că ar fi o fază de evoluţie pământeană, ci o necesitate conjuncturală care:

– în anumite continente: A’Tlan şi Cian (Lemuria continentală: Asia de azi), activitatea paznicilor s-a desfăşurat ca program unic de destin pentru anumiţi întrupaţi, adică: cei ce au avut rol de paznici nu au făcut în aceeaşi viaţă şi alte lucruri de-a lungul acelei vieţi, ci au avut, din copilărie, sarcina unică de a fi paznic pentru aşezările dintr-un anumit spaţiu planetar;

– în alte continente: Aztlan, Afrikaan, pe insulele mari din largul oceanului planetar, oameni care realizau alte sarcini de destin, de natură extinsă, planetară, au realizat şi sarcina de paznic atunci când pe acelaşi continent au trecut pentru cercetare grupuri de oameni ce aveau nevoie de îndrumare în condiţiile acelui continent.

Trebuie să-i vedem aşadar pe paznicii atlanţilor şi lemurienilor, exact aşa cum am mai discutat în alte studii despre marii ajutători: pădureni, munteni, insulari şi conducători spirituali ai aşezărilor umane. Din rândurile acestor ajutători cu experienţă mult mai bogată decât populaţiile aşezărilor, unii dintre ei au avut, din vieţile lor anterioare, bazele realizării unor asemenea sarcini, atunci când a fost nevoie. Să înţelegem faptul că aceşti ajutători planetari au în plus, faţă de alte populaţii: experienţă şi putere. Şi să vedem ce înseamnă aceste lucruri.

Experienţă aveau – am arătat de la început acest lucru, în calitate de trăitori-lucrători, nu numai foarte lung timp, ca timp al fiecărui destin: de 4-5 ori mai lung decât al celor pe care ei i-au ajutat. Discutăm în egală măsură şi despre experienţa de sarcină universală, adică bogată prin nenumărate alte vieţi în toate universurile, sub toate formele pe care le presupun evoluţiile primare. Erau secundarii şi centralii ajutători-coordonatori de evoluţii, pentru care asemenea sarcini se desfăşoară în vieţi extrem de lungi, având putere să reziste într-un asemenea destin cu sarcini complexe: nicidecum pentru că ar fi fost mult mai uşoară viaţa lor decât a celor pe care ei îi ajutau. Experienţa pe care o acumulează astfel este bogată şi deosebit de complexă, dar în general ceea ce constituie sarcinile lor au o subtilitatea puţin, sau de loc înţeleasă, la fel ca şi vremurile pe care omenirea le trăia atunci. 

Dar nu este foarte greu să înţelegem rostul programelor atlante în cadrul cărora s-au desfăşurat sarcinile paznicilor, dacă înţelegem câteva lucruri relativ simple:

1. Blocurile spirituale piramidale (să numim întrupaţii din aceste blocuri, pe scurt: piramidali) sunt grupuri mari de spirite avansate în evoluţii, care nu vin să facă pe Pământ o evoluţie progresivă, învăţătură propriu zisă, ci ele vin pentru două direcţii fundamentale, în funcţie de marile perioade de vibraţie planetară: în prima perioadă de la venirea lor aici (cea cu vibraţie foarte înaltă, aşa cum a fost pe Pământ până la ultima glaciaţiune), ei au venit să-şi consolideze capacităţile de ajutători mentali pentru o populaţie spirituală rezidentă care este şi ea într-o fază foarte înaintată de creatori şi trăitori mentali – o fază de activitate mentală totală, ce putea să fie derulată de orice om pe Pământ şi, de altfel, pe orice planetă din această subzonă a universului. Tot rezidenţii sunt în egeneral foarte avansaţi în trăirea şi creaţia fizică, însă ceea ce îi deosebesc de piramidali este faptul că nu au experienţa altor trăiri, mult mai înalte, mult mai avansate, aşa cum au piramidalii – dar în alte zone ale universului. De aceea, în etapa mentală a omenirii, atunci când vibraţia medie planetară era foarte înaltă, ei au desfăşurat o etapă de creaţie deosebită faţă de cele realizate până atunci, care le-a consolidat toată cunoaşterea lor anterioară plus, cu ajutorul piramidalilor, şi-au îmbogăţit mult experienţa proprie. A fost (şi este întotdeauna) o etapă rară, datorită oboselii care o presupune, nu este o etapă obişnuită, tipică evoluţiei lor. De aceea rezidenţii au venit pe Pământ numai după ce şi-au făcut evoluţiile lor normale, tipice, în altă galaxie, iar pe Pământ au făcut – aşa cum de altfel fac şi acum, şi vor face în continuare – evoluţii de consolidare: în condiţii pământene mai bogat reprezentate decât pe planetele de evoluţie normală, tipică:

– cu condiţii corporale mai variate: ceea ce noi numim azi rasele umane – în mod normal ei nu se confruntă cu multe rase în specie, ci cu una singură;

– cu condiţii de mediu mult mai bogate decât în mod normal, specifice evoluţiei tuturor vieţuitoarelor pe o planetă care aşteaptă blocuri spirituale piramidale: aşadar este o situaţie atipică pentru întreaga planetă, pentru planetele surori şi pentru steaua care le guvernează;

– condiţii cosmice, de radiaţii şi de circulaţii energo-materiale cu totul speciale, adaptate tocmai pentru trăirile piramidalilor: condiţii cu care însă nu se confruntă în etapa cu vibraţie foarte înaltă, dar care trec prin schimbări total atipice în timpul vibraţiei foarte joase a planetei, în timpul etapei fizice a omenirii (adică cu manifestări majoritar cu corpul fizic: trăiri şi creaţie cu corpul fizic). Aceste schimbări au ţinut de accelerarea creşterii vibraţiei medii planetare, pentru scurtarea timpului greutăţilor oamenilor, în special pentru piramidali, dar şi pentru ajutătorii lor, întrupaţi în mijlocul lor. Creşterea vibraţiei planetare, cu variaţiile ei extrem de puternice, atipic de puternic marcate, a afectat nu numai oamenii, ci toate structurile planetei, toate circulaţiile energo-materiale din regiune. Urmările acestor schimbări nu puteau încă să fie suportate de rezidenţi, care au ieşit din întrupările cu corp fizic în această perioadă cu vibraţie foarte joasă, pentru că ei nu suportă agresivitatea piramidalilor fără să fie influenţate puternic evoluţiile lor mereu progresive. Piramidalii în schimb sunt în plină călătorie regresivă şi sunt obişnuiţi să se susţină în parcursul tuturor fazelor de călătorie. Rezidenţii vor reintra însă la întrupări obişnuite lor, cu corp fizic, dar mai departe vor suporta consecinţele acestor schimbări până la terminarea evoluţiilor lor pe Pământ: oricum nu vor mai trebui să suporte agresivitatea piramidalilor, căci aceşta din urmă vor începe să plece de pe Pământ foarte curând. 

2. Perioada cu vibraţia cea mai joasă, este şi perioada de trăire şi creaţie a omenirii prin corpul fizic. Componenţa spirituală nu mai este formată majoritar din rezidenţi, ci majoritar din blocurile spirituale piramidale. Piramidalii sunt ajutaţi de toţi ajutătorii secundari şi centrali ai planetei, ai rezidenţilor, ai celorlalte planete şi ai stelei (Soarelui), precum şi toţi primarii galactici care învaţă de la secundari şi centrali cum să trăiască, cum să se comporte în situaţii de acest fel, cum să se concentreze în situaţii dificile pentru toată lumea. Căci dacă piramidalii ar face evoluţii normale, lucrurile nu ar fi de loc grele, aşa cum foarte uşor au trăit şi au ajutat în epoca mentală a omenirii. Dar ei sunt aici tocmai pentru a trăi perioada cea mai grea, cu vibraţiile cele mai joase pe care o poate suporta planeta şi biosistemul ei, periodic: între un maxim şi un minim vibraţional. În această perioadă, spiritele din blocurile piramidale îşi aduc aminte cum trăiau şi cum creau când au evoluat fizic pe o planetă aşa cum este Pământul azi, dar faptul că ele au la bază o evoluţie mult mai înaintată – dar nu suficient pentru a suporta efectele schimbărilor planetare de acest fel, determină o frică cumplită de astfel de condiţii, căci ele au fost aproape uitate în frumuseţea evoluţiilor lor de acasă şi ar face orice pentru scăpa de aici, pentru a căpăta din nou viaţa lor de acasă. Această zbatere, luptă a lor, în special a grupurilor de la baza blocurilor piramidale (cu evoluţie mai puţină şi experienţă pe măsură comparativ cu cele mai evoluate grupuri), devine o luptă acerbă pentru supravieţuire în societatea pământeană, o luptă sinistră între ei. Istoria omenirii ultimelor milenii o ştim: unii trăiesc fără a munci, alţii trăiesc fără a ajunge la performanţele cele mai înaintate pe care le-ar putea ajunge, iar de performanţele lor, atâta cât sunt, nu beneficiază ei, ci cei ce nu muncesc. Asemenea situaţii, pe fondul lor intuitiv foarte puternic, nasc frustrări uriaşe, furii, dureri, revolte. Timpul acestei perioade, tocmai din această cauză, este scurtat, pentru a nu-i afecta totuşi prea mult pe toţi, în cascadă, ci doar atât cât să determine conştientizarea tuturor manifestărilor rele, de vibraţie joasă, care să conducă în final la înţelegerea, prin însăşi experienţa bogată a spiritelor, a căilor de corectare a unor asemenea manifestări negative. 

Pentru aceste înţelegeri, în vederea corecţiilor viitoare, piramidalii vin de fapt pe Pământ în această perioadă. Cu acest prilej, atunci când viaţa încă nu le este grea, în epoca cu vibraţii încă înalte, în acea epocă a trăirilor mentale, cu toţii se acomodează cu viaţa pe Pământ, se acomodează unii cu alţii, trăind şi lucrând împreună: nu numai între ei, ci şi ca ajutători ai rezidenţilor. 

Dar rezidenţii, dacă s-ar întrupa în etapa cu vibraţii joase, ar fi imediat omorâţi de piramidali, care îşi pierd repede memoria înălţării lor spirituale – această pierdere de memorie este cea dintâi conştientizare la finalul vieţilor lor pe Pământ. De aceea spuneam că rezidenţii ies din preajma piramidalilor, din întrupările lor progresive, fac 1-2 întrupări în această perioadă ca să nu-şi piardă ritmul întrupărilor cu corp fizic, dar ei sunt permanent sub protecţii puternice, trăind astfel protejaţi departe de piramidali. 

Iată de ce am făcut o paranteză atât de largă – pentru a înţelege esenţa lucrărilor realizate în acea perioadă a paznicilor, de către oamenii aşezărilor de pretutindeni. Cu mijloacele obişnuite ale epocii mentale a omenirii, lumea s-a obişnuit în acele timpuri să se orienteze în cele ce vor veni – din perspectiva lor de atunci – în cele ce vor fi obişnuinţele viitoarei epoci, epoca fizică: pentru care cele mentale, profunde, vor rămâne până târziu intuiţii şi clar-intuiţii, până la revenirea naturală a multi-senzorialului aşteptat de milenii, din nou, omul devenind treptat dar repede la fel ca şi cel din străvechimi. Iar paznicii au ajutat întreaga omenire pe acest drum, spinos la început, dar sprijinit puternic pe măsura înaintării în timp. 

Rezidenţii au făcut evoluţii mentale alături de piramidali, doar asemănătoare însă vieţii fizice – fără să trăiască efectiv în condiţiile planetare specifice vibraţiilor joase, nici corporale: mult mai dure, chiar dacă puternice şi rezistente din punct de vedere fizic, şi nici de biosistem: mult mai agresiv decât în modul lor obişnuit. 

Practic, rezidenţii vor lucra mental, prin creaţie materială din fluxuri de filamente energo-materiale compactizate, aşa cum le este creaţia în mod obişnuit în acea epocă mentală, orice obiect/obiectiv în aşezare necesar vieţii lor: spre exemplu, vor crea unelte necesare prelucrării de materiale şi constituirii oricăror obiecte de uz personal, precum şi construirii de obiective pentru familie şi aşezare (construcţii, mijloace de deplasare). Dar nu vor face efectiv fabrici şi uzine, alte obiective speciale cu carenoi suntem azi obişnuiţi, ci doar obiectele care se realizează în fabrici prin intermediul unor linii tehnologice complexe, studiind modul de folosire şi tot ceea ce decurge din aceasta. 

Ne concentrăm în special pe creaţie materială când studiem programele atlante cu asemenea orientări, pentru că trăirile oamenilor nu aveau cum să se schimbe: nici mediul cosmic-planetar, şi nici cel de biosistem şi cel corporal nu avea cum să se schimbe, dar faţă de creaţie strict necesară, austeră, a omului, creaţia materială se va schimba radical şi va determina la rândul ei schimbări radicale în modul omului de a privi viaţa sa personală, precum şi lumea din jurul său. 

Ceea ce constituie miezul unei asemenea creaţii este realizarea tuturor acestor obiecte şi obiective după un model mediu necesar în epoca fizic-intuitivă, prin combinarea tuturor formelor cunoscute de spiritele umane din întreaga lor experienţă anterioară, pe care le adaptau condiţiilor de mediul pământean şi corporalităţii pământene: fiecare grup spiritual în felul său – rezidenţii şi grupurile din blocurile piramidale. 

Astfel vor face, spre exemplu, paturi şi vor sta în ele când vor avea nevoie – nu din materiale planetare: lemn, metal şi textile, ci tot după modelul creaţiei totale mentale obişnuite atunci: materializare - prin compactizarea fluxurilor din circulaţiile atmosferice şi dematerializarea lor atunci când studiile se terminau; la fel vor face obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte după necesităţile diverselor feluri de medii continentale şi oceanice. Fiecare fel nu era realizat după diverse perioade de timp, pe care azi numim “modă”, cu modelele specifice unui timp sau altuia – ci un model mediu universal, care să cuprindă toate tendinţele de purtare a unor asemenea obiecte personale din toate timpurile pe care noi le-am trăit acum deja, şi vor mai o vreme şi altele, în continuare. Aşadar era vorba despre un model mediu care ajuta în primul rând adaptării omului la condiţiile atmosferice şi vibraţionale, biosistem şi corporale, plus o medie a tuturor obişnuinţelor ce s-ar fi putut ivi de-a lungul întregii perioade, până la: plecarea piramidalilor de pe Pământ şi intrarea la întrupări obişnuite, progresive, a rezidenţilor. Astfel vor fi direct de folos piramidalilor şi ajutătorilor lor, şi indirect rezidenţilor (prin îmbogăţirea experienţei proprii). 

Vor face obiecte de uz caznic şi gospodăresc, şi le vor folosi ca mod de studiu pentru o formă cât mai utilă – chiar dacă nu le vor folosi efectiv pentru a crea sau a consuma din materii fizice; nu vor căra apă de la râu, dar vor crea găleţi după o formă medie din experienţa lor pe alte planete şi din schimbul de experienţă între ei – aşa cum procedăm şi azi, de altfel. 

La început, fiecare grup va crea din propria experienţă adaptată la condiţiile de trăi pământean apoi, odată realizată obişnuirea cu astfel de adaptări, rezidenţii vor prelua de la piramidali – dar şi invers, ca idei noi din înclinaţiile rezidenţilor, adică îmbogăţiri cu experienţa celor din jur. Mai departe se realiza o medie a tuturor celor adaptate şi învăţate astfel, de la – şi către o multitudine de grupuri spirituale cu experienţă diferită în domeniul studiat.

STUDIUL era astfel obiectivul principal al rezidenţilor şi piramidalilor – aşadar nu folosirea obiectelor sau obiectivelor mari ale aşezării (drumuri, poduri, mori, fierării, alte feluri de ateliere, întreţinerea culturilor, pădurilor, animalelor, etc.) în viaţa concretă a omului. Studiul aducea astfel o formă medie adaptabilă mai departe la orice fel de condiţii de pe Pământ, orice formă pe care rezidenţii, într-o viaţă tipică a lor ar fi folosit-o trăind efectiv şi creând ceva fără a căuta îmbogăţiri mai mult decât ar fi văzut de la ajutătorii lor obişnuiţi, tradiţionali: suficient pentru necesităţile de moment. Omul complex mental nu suportă ideea de supraproducţie, distrugere inutilă, acumulări de averi în detrimentul semenilor lor. Necesităţile creau ceea ce numim azi austeritate, cereau schimbări doar când condiţiile le-ar fi creat: cutremure, inundaţii, alte calamităţi naturale. Vor crea case, blocuri, drumuri, poduri – dar îi va interesa numai creaţia derulată împreună, a mai multor grupuri umane: conlucrarea, cu toate felurile de strategie necesară, le era de fapt ţelul suprem, conlucrarea şi studiul comun al utilităţilor. De asemenea, vor crea drumuri – dar pe porţiuni mici, limitate, de teren, pentru a nu speria sau obosi biosistemul planetei; dar vor înţelege şi vor cunoaşte toate combinaţiile fizice şi chimice ale materialelor de construcţie, fără însă să combine efectiv elemente materiale preluate din straturile pământoase, metalice, cristaline, apoase sau gazoase, ci fluxuri materiale care dau în compoziţiile Pământului cele pe care noi, azi, le putem extrage: căci nu cunoaştem, nu putem utiliza alte feluri de creaţie acum, în aceste condiţii planetare. De altfel multora dintre cititorii care s-au “aventurat” în acest studiu le va fi destul de greu să înţeleagă toate acestea: dar informarea este ea însăşi lucrătoare în sufletul omului şi toate vor fi înţelese la un moment dat. 

Cei care au vizualizat, prin meditaţii active această etapă, de cele mai multe ori nu au înţeles decât ceea ce au văzut şi au asociat cu ceea ce ştim din trăirile noastre contemporane: că realizau şi foloseau în viaţa lor curentă, secătuind bogăţiile Pământului, aşa cum facem azi: ceea ce nu era de loc adevărat. Realitatea era cu totul alta şi ne vom aduce aminte cu toţii, foarte curând, despre toate aceste lucruri. 

ŞI REVENIND LA PAZNICI...

Aşadar, cei ajutaţi lucrau astfel la o medie a experienţei lor anterioare Pământului, fiecare după experienţa proprie: să reţinem că rezidenţii aveau experienţă mai puţină, conform evoluţiei lor, blocurile piramidale aveau mai multă evoluţie şi, astfel, experienţă mult mai bogată şi mai înaintată. Rezidenţii preluau de la ei media experienţei pe care o aveau piramidalii în orice direcţie, dar şi piramidalii procedau în acelaşi fel ca şi rezidenţii. Chiar dacă unii dintre piramidali erau la prima lor călătorie regresivă, venind de la nivelul înalt de vibraţie al locurilor lor obişnuite de trai – la nivelul mult mai jos de vibraţie al Pământului, în condiţiile în care aveau şi o corporalitate optimă pentru trăire şi creaţie mentală, totuşi experienţa lor era foarte mare şi mai ales bine conştientizată la toate nivelele ei. Şi în acel moment ei aveau, pentru întreaga lor experienţă de acest fel, toate condiţiile optime de manifestare. 

Să ne reamintim că piramidalii, toţi, fără excepţie, au terminat de mult evoluţiile în toată zona I a universului şi au ajuns cel puţin până la aproximativ un sfert din evoluţiile în zona a II-a (sau pentru cele mai evoluate grupuri: chiar până la întreaga zonă a II-a); însă rezidenţii au ajuns doar până la aproximativ jumătate din zona I, unde se află galaxia noastră. Piramidalii erau astfel creatori cu o largă experienţă în orice fel de manifestare, cu corpuri mentale, sau astrale, sau fizice, aveau o atenţie deosebită să aleagă exact MEDIA LOR PERSONALĂ DE EXPERIENŢĂ în orice direcţie, care să nu le dea deviaţii în epoca următoare – deviaţii mai mari decât ar fi fost normal să fie în situaţia lor, acest accent este foarte important. Şi, foarte important, în acelaşi timp aveau aceeaşi atenţie să-i ajute pe rezidenţi să facă la rândul lor o medie a celor învăţate de la ei, împletind-o cu media celor din experienţă proprie. Pentru rezidenţi nu era foarte greu, erau deja obişnuiţi din trăirile pe care le au schimbând planetele de evoluţie, făceau astfel de medie de cunoaştere de fiecare dată când schimbau planeta, dar le era necesară aici multă atenţie, întrucât multe le aflau pentru prima dată, de la spirite străine de ei, şi aveau realmente nevoie de ajutor pentru a procesa un volum imens de cunoaşteri noi, chiar dacă ele erau asemănătoare, apropiate de cele personale. 

Subtilitatea celor necesare de realizat astfel era foarte mare, căci ei analizau totul – şi aveau să folosească ceea ce aflau şi pe Pământ, în viitorul lor, şi pe următoarele planete unde vor evolua şi vor folosi trăiri şi creaţie fizică. Piramidalii aveau să se întoarcă acasă la ei, unde nu mai aveau întâlnire cu muncă fizică. 

Accentul tuturor era însă, în acel moment, pus pe creaţia materială, mai ales pentru piramidalii care aveau să lucreze imediat, în timp ce rezidenţii aveau să iasă pentru un timp, cum spuneam, din întrupări cu corp fizic de manifestare. Azi nu putem spune despre piramidali că ar fi materialişti (căci aşa spunem, fără să ştim care le era fondul spiritual de sarcină), nici să-i acuzăm că nu se “trezesc” la alte subtilităţi ale vieţii umane acum: să înţelegem că asta le este lucrarea, sarcina lor până la finalul vieţilor lor pe Pământ – creaţie materială fizică – cu materiale fizice şi cu corpul fizic. Dar ceea ce au ei de lucrat ca sarcină de bază este conlucrarea, şi nu concurenţa, pe care ei au adus-o până la exacerbare. Concurenţa de azi are drept rădăcină comparaţia fiecăruia cu cei din jurul lui, pentru a se situa la nivelul celor mai înaintaţi din poporul propriu (înaintaşii poporului spiritual) şi ajutătorilor lor avansaţi, precum şi să-i ajute pe cei care nu au ajuns încă nici la nivelul propriu (depinde unde se situează pe scările piramidale). A distruge sau chiar a minimaliza efortul sau înţelegerea altora era atunci pentru ei, pentru piramidali, ceva de neconceput. Iar străduinţele lor de atunci, din acele timpuri, faţă de semenii lor şi faţă de rezidenţi aveau la bază faptul că ştiau bine cât de agresiv aveau să se poarte, ne-conlucrativ, egoist şi chiar înşelător până la criminal. Ştiau ce vor face, cât rău vor face, din experienţa acelor piramidali care nu erau la prima lor călătorie regresivă şi care, în planificarea călătoriilor lor, îşi oferiseră suportul pentru a se ajuta reciproc: cei înaintaţi relatându-le tuturor, arătându-le din experienţa lor personală cum se pot confunda lucrurile la prima călătorie regresivă; dar şi cum se pot socoti toate corecţiile necesare prin chiar experienţa proprie a fiecăruia în parte. 

De aceea piramidalii şi-au dat toată silinţa să ajute pe toată lumea, fără nici o altă formă de reţinere decât legată de puterea de asimilare a fiecărui om ajutat. Tot de aceea, orice rezident a împărtăşit orice tensiune semenilor săi, fără nicio reţinere, pentru ca tot ceea ce simţeau să ajute şi celorlalţi, celor avansaţi care aveau, prin conlucrarea tuturor, să-şi crească mult fondul de beneficitate – până la un nivel pe care îl puteau considera cu toţii optim pentru toţi. Se urmărea astfel, aşa cum am mai discutat, să nu se ajungă la oboseală: echilibrul cu cunoaştere maximă din perspectiva pământeanului era tot ceea ce se putea mai bun pentru fiecare om în parte. 

Rolul paznicilor, în acest context, poate fi acum mai bine înţeles: experienţa lor, mult mai mare în calitate de secundari avansaţi în treapta lor de evoluţie, era măsura de maximă subtilitate în alegerile celor ajutaţi astfel, după cum am discutat. În plus venea şi experienţa centralilor, cu atât mai mult, ei fiind coordonatori de evoluţii întregi, dar mai mult pe plan local, de la oarecare depărtare pentru păstrarea echilibrului emoţional al lumii, din continentele Afrikaan şi KuWan (Antarctida). Pe aceste continente rezidenţii şi piramidalii nu ajungeau foarte des: mai mult cei foarte înaintaţi dintre piramidali, restul ca informare şi simţire pentru cunoaşterea proprie generală. 

Să reţinem aşadar că atenţia tuturor era îndreptată către PUNCTUL MEDIU de manifestare de la care se putea manifesta orice şi crea orice, în orice locuri şi în orice timpuri, fără devieri mai mari decât cele normale pentru evoluţiile spirituale ale tuturor celor implicaţi. 

Rolul paznicilor venea în completarea conlucrării celor ajutaţi cu conducătorii aşezărilor lor, precum şi cu cei care vor deveni Moşii popoarelor din vremurile care aveau să vină după ultima glaciaţiune pe care omenirea avea să o trăiască în această epocă pe Pământ: născuţi acum, având sarcina de a trăi până după plecarea piramidalilor de pe planetă. 

Vom continua cu specificul activităţii paznicilor pe fiecare continent şi în largul oceanului planetar. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
04. INTELEGEREA ABATERILOR SI CORECTARILOR LOR

I. IDEI PRINCIPALE Experienţa bogată a paznicilor se baza pe o abordare profundă a unei multitudini de cunoaşteri: – a fazelor de evoluţie în care se afla fiecare grup spiritual, a obişnuinţelor, înclinaţiilor şi tendinţelor…

03. SPECIFICUL ACTIVITATII PAZNICILOR PE FIECARE CONTINENT SI IN LARGUL OCEANULUI PLANETAR

I. IDEI PRINCIPALE 1. Pe continentele de întrupare a rezidenţilor şi a blocurilor spirituale piramidale au acţionat paznicii continentali şi inter-continentali, care au avut sarcină unică de destin activitatea de paznic.  2. Pe celelalte…

Dictionar