11. Paznicii din străvechimi

01. PAZNICII DIN STRAVECHIMI

Au fost numiţi: gardieni, paznici, străjeri, veghetori. Toţi au fost numiţi pe deasupra şi atlanţi: gardieni atlanţi, paznici atlanţi, etc. Prin aceste studii vom înţelege că nu toată omenirea în trecut era numai “atlantă”, dar activităţile, sarcinile paznicilor au fost parte a unor programe realizate de ajutătorii planetari şi ajutătorii celor pe care i-am numit atlanţi (primele blocuri spirituale piramidale venite la întrupări pe Pământ, din zona a II-a a universului), dar şi cu participarea celorlalte grupuri spirituale întrupate în specia umană, pe Pământ. 

I. IDEI PRINCIPALE

1. Cine nu au fost – cine au fost paznicii din străvechimi: în principal au fost ajutători dintre întrupaţii care au trăit anterior pe Pământ ca pădureni, munteni, insulari: ajutători planetari ai vieţuitoarelor de pe Pământ şi planetei însăşi. 

2. Activitate generală: nu păzeau ceva sau pe cineva, ci observau atent activităţile oamenilor din aşezările aflate în sarcina lor individuală, în vederea corectării unor aspecte ale manifestărilor lor, care în timp ar fi condus la deviaţii nedorite de înşişi cei astfel urmăriţi şi ajutaţi. 

3. Sarcinile lor au fost o parte însemnată din programele atlante de adaptare a populaţiilor umane de la trăirile majoritar mental-astrale pentru trăirile prin corp fizic, după ultima glaciaţiune pe care au trăit-o spiritele umane. Despre programele atlante:

– au pregătit populaţiile umane, dar şi biosistemul planetar, pentru epoca care urma să fie trăită după ultima glaciaţiune;

– au fost create în comun de conducătorii aşezărilor umane, ajutătorii blocurilor spirituale piramidale şi cei ce aveau să devină în timp Moşii popoarelor, după ultima glaciaţiune.

4. După aria de observare care intra în sarcinile proprii, paznicii au fost: continentali, trans-continentali (sau inter-continentali) şi maritimi. 

II DETALII, DISCUŢII

Aşadar, li s-a spus: gardieni, paznici, străjeri, veghetori, şi li s-a spus pe deasupra: atlanţi, dar este bine de ştiut de la bun început (şi vom dezvolta aceste idei) că:

– nu au fost numai atlanţi, fiecare continent având, la vremea necesităţii lor, paznicii săi, cu diferite particularităţi de sarcini în fiecare continent: paznici lemurieni, paznici toltleci, paznici atlanţi, paznici maritimi – pentru întinsul oceanului planetar şi al insulelor din largul lui;

– de asemenea, să precizăm că nu au fost – indiferent de continent – entităţi astrale, sau “eterice” sau “energetice”, cum îi numeşte literatura ezoterică în nu puţine locuri. Au fost oameni ca orice alţi oameni din acele vremuri, iar subiectul corporalităţii lor – oameni în general şi gardieni în particular – este necesar de tratat cu deosebită atenţie. 

Ca să înţelegem rolul, rostul adevărat al paznicilor atlanţi, trebuia să fi discutat deja pe larg despre viaţa lungă a unora dintre conducătorii aşezărilor lemuriene în vremurile primei epoci a apelor trăite de rezidenţi pe Pământ: ajutătorii planetari secundari (se poate studia sinteza Treptele şi subtreptele de evoluţie ale monadelor în universurile Centrului de evoluţie   ) mai trăiseră, întrupaţi în sistem corporal cu corp fizic de manifestare, şi epoca anterioară, pe care rezidenţii o urmăriseră din întruparea lor astrală (cu sistem corporal cu corp de manifestare astral). Studiul societăţii umane în perioada primei epoci a apelor (Herg: în oraşul lemurian) are deosebită importanţă pentru studiul paznicilor din străvechimi, căci fiecare ajutător care a trăit în acea perioadă, parcurgând şi epoca apelor, şi perioada de după ea, a avut experienţa necesară pentru a deveni, înainte de ultima epocă a apelor (sau glaciaţiune pentru regiunile extrem-nordice şi extrem-sudice) paznic (destul de impropriu spus: atlant). 

Paznicii despre care discutăm nu păzeau nimic, pe nimeni, de fapt: de nici un pericol omenesc sau planetar, deşi fiecare denumire se potriveşte întrucâtva, dar nu neapărat în sensul pe care multă lume care a auzit de ei îl cred. Oamenii de pretutindeni, în acea vreme, ştiau bine că, într-o epocă apropiată de ultima glaciaţiune, vor schimba corpurile, folosindu-le pe cele noi tot aşa cum şi le foloseau toate celelalte vieţuitoare planetare până atunci: preponderent corpul fizic pentru manifestări curente – în timp ce ei foloseau atunci corpul mental pentru manifestări curente, ajutat imediat ca importanţă de corpul astral, şi toate fiind ajutate de corpul fizic, spre echilibru în spaţiul terestru, în structurile pământene ale planetei. În viitorul lor, oamenii ştiau că vor folosi doar intuitiv corpurile pe care le folosiseră în străvechimi (mental şi astral), având să rămână puţini oameni care să se folosească de alte capacităţi umane: prin clar-intuiţii şi simţurile corpurilor mental şi astral, pe care azi le numim clar-simţuri. 

În vederea adaptării la o astfel de viaţă, după cca 35-40 milioane de ani de evoluţie folosind preponderent corpurile mental şi astral, toţi oamenii, din toate continentele, din toate aşezările umane, urmau un program de învăţături specifice evoluţiilor care urmau să vină, cu manifestare majoritară prin corpul fizic, aşadar. Asemenea programe le putem numi “programe atlante” întrucât – chiar dacă au fost realizate de conducătorii şi ajutătorii atlanţilor – fiecare atlant (adică din blocurile spirituale piramidale care au sosit primele pe Pământ, în urmă cu cca. 20 milioane de ani) participase la fiecare element al studiului legat de folosirea corpului fizic: pentru trecerea peste cea mai grea etapă pământeană, aceea a vibraţiei minime pe care o putea suporta planeta şi întregul ei biosistem. Fiecare atlant cunoştea bine tot ceea ce era necesar a fi urmărit în practică, şi fiecare era în situaţia de a putea ajuta rezidenţii, alături de ajutătorii lor străvechi, pentru aplicarea acestor programe. 

Putem detalia, pentru a cunoaşte cât mai clar cine a creat aceste programe:

– conducătorii aşezărilor umane;

– ajutătorii tuturor blocurilor spirituale piramidale (nu numai atlante), care deja veniseră în momentul începerii programelor: programele nu au început decât după venirea, şi adaptarea tuturor blocurilor spirituale piramidale planificate să vină pe Pământ, o adaptare la mediul planetar, precum şi la obişnuinţele rezidenţilor şi a blocurilor spirituale care veniseră anterior;

– o serie de ajutători întrupaţi cu corpuri specifice omului în epoca sa mentală, dar având şi dezvoltări subtile ale corpurilor dublu-eteric şi fizic; născuţi în preajma începutului programelor atlante, ei nu s-au mai retras din întrupări până în prezent şi s-au numit Moşi (Patriarhi, Bătrâni) ai popoarelor, ai populaţiilor continentale, adică din teritoriile care nu schimbă semnificativ vibraţia. Aşa a fost şi Zalmoxis – coordonatorul spiritual al populaţiilor din teritoriile cuprinse între munţii Alpi şi munţii Ural. 

Asemenea programe au fost realizate în acelaşi timp pentru două mari grupuri spirituale umane întrupate:

– pentru rezidenţi: ei aveau să iasă din întrupările cu corp fizic după o scurtă vreme după ultima glaciaţiune, aşadar nu vor face evoluţii cu corp fizic de manifestare după tiparele specifice evoluţiilor lor, ci doar 1-2 întrupări, la fel ca şi celelalte grupuri spirituale umane înafară de ajutătorii planetari, dar cu deosebirea că rezidenţii vor trăi aceste vieţi sub protecţii puternice, căci ei nu suportă vibraţiile grele ale celorlaţi evoluanţi din blocurile piramidale şi ale creaţiei lor tehnologice, cu o vibraţie extrem de joasă;

– pentru blocurile spirituale piramidale: în egală măsură programele atlante au fost create pentru ambele feluri de spirite umane, deşi pentru fiecare din alt punct de vedere. Dar şi programele de acest fel, şi întreaga corporalitate umană, însăşi existenţa raselor umane, dar: şi a spiritelor întrupate în însăşi planeta, precum şi multor structuri ale planetei, şi a tututor speciilor planetare, apoi a structurării evoluţiilor umane în societăţi atipice, schimbarea vitezei de înlocuire a fluxurilor energo-materiale în câmpurile Pământului (şi mult mai multe unghiuri de vedere) – toate au fost realizate în vederea sosirii şi trăirii acestor blocuri spirituale piramidale pe Pământ. Aşadar, dacă nu ar fi venit acest blocuri spirituale piramidale toate evoluţiile s-ar fi desfăşurat altfel pe Pământ. Însă în asemenea caz pe care îl trăim în fapt, toate s-au realizat, creat şi desfăşurat în vederea susţinerii acestor blocuri aflate în forme de trăire pasageră pe Pământ, şi rară aşa cum am mai discutat: rară şi în timp – la perioade foarte mari de timp, dar şi foarte rară ca locuri de desfăşurare: din milioanele de stele ale galaxiei noastre, doar câteva zeci de planete sunt întotdeauna întrupări speciale pentru a oferi condiţii de trai unor asemenea spirite în călătorii spirituale regresive, foarte rare de altfel şi în alte galaxii ale subzonei, ale întregii zone în care ne aflăm acum. 

Aşadar, să reţinem: paznicii nu făceau parte din blocurile spirituale piramidale şi nici din rândurile rezidenţilor, dar fuseseră în trecut ori conducători de societăţi umane, ori ajutători planetari pădureni, munteni şi insulari. Evoluţiile lor erau foarte avansate comparativ cu rezidenţii, blocurile piramidale şi galacticii primari, şi numai printr-o astfel de experienţă avansată ei puteau determina modul în care se puteau corecta cei pe care îi ajutau. 

Programele atlante cuprindeau, pe scurt (le vom dezvolta mult în studiile istorice, la timpul cuvenit), atât pentru rezidenţi, cât şi pentru blocurile spirituale piramidale: 

1. Programe de adaptare a experienţei spiritelor umane: din etapa mentală a lumii de atunci, din străvechimi – la etapa următoare, după ultima glaciaţiune, de trăire în mod majoritar prin corpul fizic: adică, hrănire fizică conştientă şi abundentă, precum şi mijloace specifice de procurare şi preparare a alimentelor obţinute pe baza celor naturale; creaţie materială fizică; deplasare cu ajutorul mijloacelor de transport terestre, acvatice şi aeriene; comunicare prin sunete emise de structuri ale corpului fizic (glas), dar şi artificiale: instrumente muzicale; programe de urmărire a vieţii animalelor pe care nu le scoteau din habitatul lor – dar le urmăreau activităţile naturale de trăire, de relaţionare, de activitate sexuală, alte activităţi specifice diferitelor specii. 

Asemenea programe au fost derulate la începutul perioadei, de către fiecare om în parte, pe baza amintirilor proprii din vieţile asemănătoare din alte locuri din univers. În cadrul acestei etape, blocurile piramidale care aveau o experienţă mult mai mare decât rezidenţii, şi o varietate mare de manifestări datorate acestei experienţe, i-au ajutat pe aceştia permanent. Dar piramidalii au şi învăţat de la rezidenţi să-şi îmbogăţească experienţa printr-o varietate substanţială de forme, culori, sunete, vibraţii, gusturi, căci fiecare popor spiritual are propriile sale înclinaţii şi tendinţe de creaţie, de relaţionare, de comunicare. 

Şi toţi au fost în acelaşi fel ajutaţi de către galacticii primari din aşezările lor, de conducătorii aşezărilor lor şi, dinafara aşezărilor, de ajutătorii planetari: de pădureni, de munteni şi de insulari. 

În timp ce în aşezări se derula această primă fază, paznicii deja îşi luau locurile în primire şi se obişnuiau cu vibraţiile locurilor care le intrau în sarcină şi locuitorilor lor. Paznicii aveau în vedere şi locurile, şi biosistemul în mijlocul căruia evoluau oamenii: pentru că sarcina lor era şi de a arăta oamenilor cele mai bune locuri, structuri planetare (straturi pământoase, apele interioare şi exterioare, condiţiile atmosferice) precum şi biosistemul terestru, subteran şi aerian. 

2. Programe de evaluare şi corectare a activităţilor ştiute de oameni, a experienţei anterioare pe care învăţau să o adapteze – din memoriile active dinaintea evoluţiilor pe Pământ: sub observarea şi îndrumarea paznicilor, ei se corectau şi se consolidau în formele astfel corectate. Iată de ce era necesară această activitate – căci spiritele umane aveau o experienţă prodigioasă dinainte de a efectua orice fel de evoluţii pe Pământ (în cazul rezidenţilor: evoluţii progresive, în cazul piramidalilor: evoluţii regresive). Adaptarea acestei experienţe era uneori o problemă sensibilă de natură pământeană, ceea ce cu toţii ştiau foarte clar şi se bazau integral pe experienţa de corectare a paznicilor. 

Despre programele de acest fel vom discuta pe larg în alte studii; ceea ce este acum de reţinut rămâne importanţa lor pentru toate populaţiile actuale – întrupate cu corp fizic sau care ne urmăresc cu drag eforturile în calitate de entităţi astrale, în jurul planetei. Să reţinem că aceste programe de lucru, foarte minuţioase, extrem de complexe, care au durat peste un milion de ani, au marcat puternic experienţa noastră pământeană. Fără ele nu ne-am fi putut derula activităţile fizice atât de complexe din perioada pe care o trăim azi: mai ales într-un timp extrem de scurt, şi chiar cu toate ajutoarele pe care le-am avut şi le avem permanent în vremurile actuale. 

Aşadar, activitatea paznicilor a fost parte integrantă din programele atlante: vom continua să le numim atlante, chiar dacă acum ştim bine că fiecare continent era locuit de oameni pe care nu-i putem numi atlanţi. Programele erau însă atlante, în linii mari, dar nu putem spune că toate populaţiile umane, de pe toate continentele, erau atlanţi – din cel puţin două puncte de vedere:

1. Nu toţi erau locuitori ai continentului A’Tlan.

2. Nu toţi au venit – ca spirite spre întrupare pe Pământ – în acelaşi timp pe planetă, de aceea chiar îi vom numi:

– o parte: ATLANŢI: este vorba despre blocurile spirituale piramidale (să scurtăm: BSP) care au venit primele pe Pământ, în călătorii regresive: adică, să reţinem bine, dintr-o zonă a universului cu vibraţie foarte înaltă (a doua zonă în ordinea mărimii frecvenţei vibraţiei universului) în această zonă a universului, cu vibraţie joasă (zona I). Aceste prime BSP s-au întrupat pe continentul A’Tlan, care era aşadar în acele timpuri un singur continent ce reunea America de Nord şi Europa până la munţii Ural. Abia după ultima glaciaţiune acest continent s-a scindat în cele două cunoscute de noi azi. Ei au fost, şi sunt încă (pe Pământ) BSP cu evoluţia cea mai înaltă, ajutători de nădejde pentru rezidenţi, conlucrând cu galacticii primari: cu toţii ajutaţi şi coordonaţi de secundarii ajutători pădureni, munteni şi insulari (după locul sarcinilor lor de destin), precum şi centralii (coordonatorii evoluţiilor pământene) întrupaţi în majoritate pe continentul Afrikaan;

– o altă parte: POST-ATLANŢI; numim în acest fel BSP care au venit după atlanţi şi s-au întrupat pe teritoriul Cian (Asia de azi) ca ajutători tot ai rezidenţilor în cadrul derulării programelor atlante. Nivelul lor de evoluţie era (şi este) similar nivelului grupurilor de la baza piramidelor spirituale ale BSP atlante (bazalii atlanţi), doar că sunt venite de pe alte linii de evoluţie, cu manifestări într-un mod puţin diferit, conform înclinaţiilor lor naturale. 

Legendă:

(1) = bloc spiritual piramidal atlant: numim astfel toate blocurile spirituale piramidale care au venit din terminalul zonei a II-a a universului: grupurile blocului sunt venite de pe trepte de evoluţie diferite, dar toate aparţinând zonei a II-a universului; întruparea lor s-a realizat pe continentul A’Tlan (America de Nord reunită în acele vremuri cu Europa actuală, până la munţii Ural);

(2) = bloc spiritual piramidal post-atlant: numim astfel toate blocurile spirituale piramidale care au venit după adaptarea blocurilor de atlanţi pe Pământ şi după adaptarea rezidenţilor lemurieni cu atlanţii veniţi pe planetă; întruparea post-atlanţilor s-a realizat pe continentul Cian – continentul Asia de azi, în rândul populaţiilor lemuriene: ale rezidenţilor şi ajutătorilor lor avansaţi. Toate grupurile acestor blocuri au venit din prima subzonă a zonei a II-a a universului (în sensul creşterii vibraţiei subzonelor), din aceeaşi subzonă ca şi grupurile bazale ale blocurilor atlante, care le-au fost spirijin, la fel ca şi ajutătorii grupurilor atlante şi ajutătorii planetari.

Bazalii atlanţi şi BSP care aveau o evoluţie similară lor au experienţa cea mai puţină în călătorii regresive de felul celei pe care o trăiesc acum; ei formează majoritatea populaţiilor umane actuale. La scurt timp după ultima glaciaţiune, rezidenţii s-au retras din întrupări cu corp fizic, datorită neputinţei lor de a suporta manifestările deviate de la linia medie de echilibru din manifestările blocurilor piramidale: agresive sau depresive, în mare parte, mai ales în perioada cu cea mai joasă vibraţie a planetei. 

Aşadar, după ultima glaciaţiune, rezidenţii nu au mai evoluat niciodată în prezenţa BSP de orice fel, şi nici nu vor evolua pe Pământ vreodată împreună cu ele. S-au mai întrupat rareori sub protecţia ajutătorilor lor de popor spiritual, a secundarilor şi centralilor coordonatori ai evoluţiilor lor, departe de oraşele mari, iar în curând BSP vor începe să plece de pe planetă, întorcându-se în locurile de unde au venit. 

Revenind în prezent: nici grupurile între ele nu se suportă – mai ales cele cu evoluţie puţină şi experienţa cea mai mică în călătorii regresive. Tocmai de aceea toate aceste spirite s-au bazat mult pe ajutorul iubitor şi altruist al Moşilor popoarelor. Dar s-au bazat în egală măsură şi pe experienţa ajutătorilor secundari, precum şi a galacticilor primari, întrupaţi în mijlocul piramidalilor. Experienţa pe care au avut-o din perioada programelor atlante le-a fost, şi le este în continuare vitală, alături de schimbarea rapidă a vibraţiei medii planetare, realizată acum 2000 de ani şi echilibrarea vibraţională permanentă efectuată de către Moşii planetari.

Paznicii au avut în vedere mai ales rezidenţii şi aceste BSP cu experienţa cea mai mică; şi ei, la rândul lor au fost ajutaţi de grupurile cele mai evoluate ale BSP atlante, care aveau destul de multă experienţă în astfel de situaţii. 

Numărul paznicilor, în timpul derulării programelor atlante, nu a fost de loc mic, lucrând mereu împreună cu conducătorii aşezărilor, cu Moşii, cu pădurenii, muntenii şi insularii de pretutindeni. 

După aria de observare care intra în sarcinile proprii, putem împărţi paznicii în trei mari categorii: continentali, inter-continentali şi maritimi.

1. PAZNICII CONTINENTALI

Un paznic continental nu avea în sarcină un continent întreg, ci lucrau pe porţiuni dintr-un continent, câte doi bărbat şi femeie, de exemplu: unul pe partea de sud – altul pe partea de nord, de regulă lucrând în tandem femeie/bărbat. Astfel, continentele aveau mai mulţi paznici, care lucrau în acelaşi timp; Europa fiind un continent relativ lung, avea câte doi paznici simultan pe partea de sud şi şi doi paznici pe partea de nord. Cian era împărţit în patru regiuni, Afrikaan şi Aztlan aveau o situaţie aparte, pe care o vom detalia. Dar fiecare continent avea particularităţile sale de acoperire cu populaţie, proprie sau în trecere, de aceea activităţile lor este corect să fie cercetate în funcţie de aceste specificităţi. 

Singurul continent care nu a fost în observarea paznicilor a fost Antarctida, cunoscut ca fiind pământul (Ţara) KuWan. Era locuit numai de viitorii Moşi şi de ajutători planetari secundari, în care nu au trăit niciodată rezidenţi, ei numai au vizitat uneori, împreună cu conducători ai aşezărilor lor sau pădureni, munteni sau insulari (ajutători planetari) din continentele lor: este cazul, mai ales, al celor care vor avea destin de cercetători în vieţile fizice, pe acest continent. 

Alţi paznici au avut sarcini doar privitor la biosistem şi planetă, fiind observatori doar pentru evoluanţi aflaţi în trecere, cunoaştere şi adaptare. 

2. PAZNICI INTER-CONTINENTALI (SAU TRANSCONTINENTALI)

Nu este mare deosebire cu privire la sarcinile lor, comparativ cu cele ale continentalilor, dar sarcinile lor erau mai complexe, experienţa lor fiind mai multă în domeniul unor astfel de derulări. Trebuiau să treacă de la o vibraţie la alta – nu foarte diferite însă, ca în cazul continentelor: 

– în A’Tlan: de la actualul continent America de Nord la Europa care schimba vibraţia nu prea mult, dar sesizabil, în dreptul munţilor Pirinei şi schimba vibraţia continentală de-a lungul munţilor Urali, de acolo începând continentul Cian (Asia de azi);

– în Cian exista o schimbare de vibraţie între continentul vechi şi India – India fiind un pământ migrat din resturile continentului Mu (din mijlocul Oceanului Pacific), înfiptă în sudul continentului Cian, după prima dezmembrare a continentului Mu, în urmă cu cca. 35 milioane ani. Acolo a fost o singură pereche de paznici, urmărindu-se cu deosebită atenţie multe aspecte de o profundă subtilitate căci în India poporul indian trebuia să fie păstrătorul unor tradiţii care se vor baza pe experienţa de manifestare puternică şi profundă mental-astrală, din acea vreme a străvechimilor, un tezaur de cunoaştere al omenirii: care avea toate şansele să fie păstrat acolo, şi nu în altă parte. Chiar dacă peste tot au existat programe de scriere şi citire a informaţiilor, în fiecare continent şi în fiecare popor, pământurile Indiei au păstrat vibraţia mai înaltă a continentului Mu, în pofida trecerii timpului şi a evenimentelor destul de dure şi aici, pentru poporul indian. Este vorba despre poporul indian ca păstrător al tradiţiilor vedelor. 

– în Aztlan: actualul continent America de Sud, există o parte care schimbă vibraţia către valori mai înalte – toată coasta de răsărit; dar fiind atunci populat în întregime de ajutători secundari planetari, şi în mică măsură de primari galactici care învaţă de la secundari desfăşurări de lucrări specifice secundariatului pentru care ei se pregătesc – nu au existat paznici specifici, lucrători pentru acest tip de lucrare, şi oricum nu trăiau acolo rezidenţi sau BSP. Dar aveau în trecere rezidenţi şi piramidali, pentru cercetare şi adaptare, care erau însoţiţi şi îndrumaţi de conducători ai aşezărilor de unde veneau, de secundari ajutători ai poporului sau blocurilor lor: în astfel de cazuri, pădureni şi munteni din regiune efectuau şi sarcini de paznici pe lângă sarcinile obişnuite. Excepţie făceau însă galacticii care nu aveau niciodată sarcini de paznici, întrucât nu au încă, ca orice începători, profunzimile necesare unor asemenea sarcini cu foarte mare anvergură planetară, spirituală. 

Se ţinea cont de o asemene subtilitate a regiunilor care schimbau uşor vibraţia în răsăritul continentului, practic pentru cei în trecere, rezidenţi şi piramidali, ei realizau lucrări conforme paznicilor inter-continentali, chiar dacă călătorii erau doar în observare şi adaptare din mers pe acest continent. 

Paznicii specific, total inter-continentali erau numai la întrepătrunderea părţii vestice din A’Tlan cu actuala Europa şi la întretăierea continentelor A’Tlan: partea estică, la vest de Urali – cu Cian, la est de Urali. 

3. PAZNICI OCEANICI (sau marini)

A fost o sarcină extrem de pretenţioasă pentru paznicii de acest fel, ajutând pe cei care erau în trecere pe întinderile oceanului planetar. 

Noi am mai discutat uneori despre faptul că oamenii nu călcau direct pe pământuri şi nu se scufundau în apele oceanice decât dacă doreau şi asta o făceau protejaţi – ca şi în cazul deplasărilor aeriene – de nave-carcase pentru protecţie proprie şi a biosistemului mărunt aerian; navele aveau structuri deosebit de complexe, pentru a nu deranja biosistemul – şi nu pentru propulsie, sau deplasare tehnologică, sau de întreţinere a vieţii în interior, căci deplasarea se realiza prin forţele mental-astrale ale omului călător, iar corpul dublu-eteric păstra înmagazinată în structurile sale destulă energie pentru o trăire de calitate în timpul călătoriei. 

Oamenii care se deplasau pe suprafaţa apelor, simţind, cercetând şi învăţând despre tensiunile care se formează la suprafaţa apelor, ca o interfaţă între partea apoasă şi cea aeriană a planetei, aveau nevoie de cunoaşteri profunde şi manifestări care vor fi folosite în viaţa fizică, dar şi adaptate la, şi de la viaţa maritimă şi aeriană – la viaţa terestră în direcţii legate de folosirea lichidelor. De aceea rolul observatorilor era deosebit de important şi extrem de activ pe toate direcţiile de trai ale oamenilor, contactul cu apele fiind necesar oricui – tuturor oamenilor pentru vremurile ce aveau să vină. Orice palmă de pământ şi de ape planetare erau obiectul multor învăţături. Este deosebit de important să înţelegem că oamenii nu se limitau la manifestare într-un eveniment, într-o relaţie, situaţie, cu ceva creat de ei, în societatea lor, ci studiau cu multă atenţie în acelaşi timp partea fizică a planetei, pe care o studiaseră atent până atunci, dar nu în mare profunzime. Aşadar, pentru ei era deosebit de importantă şi regiunea oceanică, şi viaţa din interiorul ei, şi compoziţia fizică, eterică, astrală, mentală şi cauzală – ca materii de acelaşi fel cu corporalitatea omului cercetător. 

Mulţi ajutători secundari au fost paznici oceanici (maritimi), majoritatea dintre ei au avut o viaţă scurtă, mai scurtă decât a celorlalţi paznici (continentali şi intercontinentali), adică: asemănătoare cu aceea a restului ajutătorilor planetari (a pădurenilor, muntenilor şi insularilor), aşadar cei continentali şi inter-continentali având o viaţă mult mai lungă decât cei oceanici şi decât restul ajutătorilor planetari. 

Este bine să reţinem faptul că cei care au fost paznici în străvechimi nu au avut vieţi obişnuite după o asemenea sarcină străveche, ci toate vieţile următoare până în contemporan au căpătat un aspect deosebit de retras, deşi fiecare a avut tendinţa naturală de participare la partea comunicativă a societăţii. Tocmai pentru a compensa golul – relativ, bineînţeles – din destinul de paznic din acea viaţă, tendinţa în întrupări este de a compensa lipsa de mişcare, de relaţionare permanentă cu alţi oameni. Vieţile, destinele următoare însă s-au cantonat în registrul retras, adică vieţi retrase, însă puternic lucrative, în marginea aşezărilor cu oameni care învaţă că o astfel de retragere nu trebuie să se confunde cu o viaţă nelucrativă. Paznici din străvechimi au rămas în continuare – ca şi până atunci, oameni retraşi, dar desfăşurând activităţi intense, iar cei care se pregătesc pentru vieţi asemănătoare au în ei un exemplu viu, de înaltă calitate, seriozitate şi profunzime a percepţiei, lucrării, corecţiilor şi dezvoltărilor. Este în general cazul primarilor galactici ( mai ales post-galactici). 

Vom discuta în continuare despre programele specifice paznicilor de pe fiecare continent, apoi despre activităţile speciale ale paznicilor, iar apoi vom discuta pe scurt despre corporalitatea lor. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
04. INTELEGEREA ABATERILOR SI CORECTARILOR LOR

I. IDEI PRINCIPALE Experienţa bogată a paznicilor se baza pe o abordare profundă a unei multitudini de cunoaşteri: – a fazelor de evoluţie în care se afla fiecare grup spiritual, a obişnuinţelor, înclinaţiilor şi tendinţelor…

03. SPECIFICUL ACTIVITATII PAZNICILOR PE FIECARE CONTINENT SI IN LARGUL OCEANULUI PLANETAR

I. IDEI PRINCIPALE 1. Pe continentele de întrupare a rezidenţilor şi a blocurilor spirituale piramidale au acţionat paznicii continentali şi inter-continentali, care au avut sarcină unică de destin activitatea de paznic.  2. Pe celelalte…

Dictionar