10. Trăiri sferice

04. DEZVOLTARILE TRAIRILOR NOASTRE ACTUALE: UN PAS PE DRUMUL UNIVERSALIZARII

Am trecut în revistă principalele forme ale trăirilor noastre actuale, pământene, a căror complexitate începem să o conştientizăm azi, în pofida condiţiilor grele de mediu şi sociale din ultimele milenii. Perioada pe care o trăim acum am numit-o deseori perioadă de trecere de la scurta epocă a manifestărilor fizice, adaptată etapei planetare cu vibraţia cea mai joasă, către revenirea la manifestările mental-astrale ale întregii omeniri, pe măsura creşterii vibraţiei planetare. Această creştere a vibraţiei planetare este rapidă, mult mai rapidă decât dacă nu ar fi fost ajutată de coordonatorii evoluţiilor noastre, pentru a fi scurtată şi, astfel, mult mai puţin obositoare: nu numai pentru noi, oamenii, ci şi pentru toate vieţuitoarele planetare şi planeta însăşi. Cu toţii ne confruntăm cu o degradare rapidă a mediului planetar şi cu încărcarea câmpurilor naturale planetare, de diverse vibraţii (nu numai cel fizic) cu amprente industriale grele, mai ales nenaturale (agresări fizice, poluare cu combinaţii chimice care nu se petrec de loc, sau foarte rar şi în proporţii foarte mici în mediul natural). Nimic din toate acestea nu sunt tipice evoluţiilor progresive care se petrec în mod normal în această zonă a universului. Întreaga fenomenologie pe care o trăim pe Pământ, legată de societatea umană şi influenţele ei asupra mediului biologic este atipică, şi toate evoluţiile de pe Pământ în aceste condiţii fac parte dintr-o evoluţie atipică a majorităţii spiritelor întrupate acum pe Pământ, din întreg biosistemul planetar. Însăşi planeta – poporul de spirite care este întrupat în corpul comun numit de noi “planetă” – este pregătită din însăşi planificarea evoluţiei sale de asemenea evoluţii atipice. Astfel de situaţie apare rar, când planeta găzduieşte la un moment dat al întrupării sale (aşadar nu tot timpul întrupării sale) o multitudine de blocuri spirituale piramidale în specia planetară care facilitează evoluţia unor spirite creatoare conştiente avansate: în cazul nostru – specia umană; spiritele întrupate astfel au împreună sarcini de destin personale şi comune. 

Să amintim faptul că, în mod normal, tipic pentru evoluţiile din această zonă a universului, structura spirituală a populaţiilor creatoare este formată numai din rezidenţi şi ajutători foarte înaintaţi, experimentaţi ai rezidenţilor: ajutători galactici, secundari şi centrali. în situaţia omenirii de azi, pe lângă aceste spirite, planeta găzduieşte şi mari blocuri spirituale piramidale. Am pomenit în treacăt despre ele într-unul dintre articolele anterioare, cu referire la faptul că salturi spirituale reale, concrete, în conştienţa şi conştiinţa oamenilor nu au loc acum, pe Pământ: acum au loc conştientizări, ori desfăşurări de condiţii pentru conştientizări (acumulări de manifestări: percepţii şi acţiuni) ale unor atitudini şi fapte care sunt necesar a fi înlocuite cu altele superioare. Saltul adevărat, concret nu are de fapt loc pe Pământ, indiferent dacă conştientizări şi aprofundări au loc în cursul vieţii fizice, sau a celei spirituale, sau a celei astrale (vezi art. 02.Trăirile destinelor noastre pământene). Acest lucru nu este înţeles deocamdată corect, ceea ce conduce la neînţelegeri mari între noi, oamenii: ne cerem prea mult unii de la alţii, cu înverşunare nu de puţine ori, cu certuri şi cu scandaluri obositoare, chiar fără să ne dăm seama că nici noi înşine nu ne ridicăm la nivelul cerut altora. Nu înţelegem faptul că nu finalizăm evoluţiile noastre acum, pe Pământ, iar unii dintre noi vor pleca “acasă” fără să ajungă să-şi îndrepte greşelile – nici măcar nu au obligaţia din corpul fizic să şi le conştientizeze: ci o au doar după terminarea destinului fizic, când trec în ultima fază a vieţii în curs, aceea de entitate astrală. Pentru ei, doar atunci acuitatea înţelegerilor este foarte avansată, şi a conştiinţei la fel, iar greşelile sunt imediat percepute, din primele clipe ale vieţii astrale. Alţii au nevoie de asemenea îndreptări, auto-corecţii chiar acum, aici – chiar şi în ultima clipă a vieţii lor fizice. Pentru că fiecare grup spiritual se află în propria sa etapă de evoluţie, iar faptul că suntem foarte multe grupuri de spirite împreună pe Pământ, întrupate în specia umană, fiecare cu etapa sa de evoluţie, ne ajută să ne obişnuim unii cu alţii – sau să ne consolidăm obişnuinţele căpătate anterior. Să ne înţelegem, să ne acceptăm, să ne iubim ca fraţi buni ce suntem deja, doar că în alte condiţii, în vibraţii mult mai înalte. 

Oricum, nici cei care îşi îndreaptă greşelile vieţii lor acum nu finalizează etape de evoluţii pe Pământ – majoritatea spiritelor umane vor finaliza doar acest ciclu de vieţi pământene, după care vor pleca “acasă”, adică din locul de unde au pornit în călătorie către Pământ. Este drept, intuitivii cei mai avansaţi au dorinţa de a se întoarce “acasă”: ce înseamnă “acasă” pentru fiecare dintre noi este un subiect interesant, pe care îl vom dezvolta pe larg, când vom studia în mare profunzime călătoriile noastre spirituale din alte zone ale universului – pe Pământ. 

Să detaliem puţin de ce nu facem salturi de conştienţă şi conştiinţă acum, pe Pământ, şi când, şi cum le facem. Sunt lucruri deosebite, care ne pot reforma atitudinea noastră faţă de cei cărora le cerem, necăjiţi, să se schimbe, şi devine evident la un moment dat că ei nu pot: aparenta lipsă de voinţă este de fapt lipsă de putere spirituală de a face ceea ce se impune astfel spiritului în acel “Nu vreau!” sau “Nu găsesc nici un motiv pentru care să nu vrei TU, nu eu, să te schimbi!” Şi uite-aşa ne aruncăm mingea de la unul la altul, în loc să ne schimbăm noi înşine într-un anumit fel atitudinea: acceptând neputinţele mari, cerând să fim şi noi înşine acceptaţi să facem aşa cum considerăm noi că este bine, şi astfel dând în continuare exemple de schimbări care îmbunătăţesc şi viaţa, şi perspectiva înţelegerilor umane. Vom vedea că lucruri mărunte s-ar putea să “meargă” – măcar puţin, treptat, căci exemplul personal şi atitudinea degajată conduc cu timpul la rezultate pozitive. 

Venim pe Pământ de “acasă” prin forţe proprii, printr un zbor conştient prin spaţiile universice, cu ajutorul unor corpuri de călătorie (care au nivelul de vibraţie cel mai înalt suportat de spiritele călătoare). Este asemănător zborului păsărilor (dacă ne raportăm la domeniul fizic pământean) pentru care migraţiile chiar reprezintă pe treapta lor de evoluţie pregătiri pentru susţinerea unor asemenea călătorii cosmice, în viitorul îndepărtat al evoluţiilor lor: la fel ca şi alte specii pământene. Aşadar, asemenea călătorii nu au loc cu nave cosmice, ci prin zbor prin forţele radiaţiei energetice personale ale călătorilor. Este de discutat cândva de ce unii oameni au perceput prin clarviziune formaţiunile de călătorie drept ceva asociat cu “carele” sau azi: cu “navele” (corăbii, nave cosmice, etc.). Deocamdată pentru explicaţiile actuale este mai important însă alt aspect: are loc o călătorie în trepte, din locul de pornire (loc de iniţializare a călătoriei) cu opriri rare, după un plan bine stabilit anterior în funcţie de necesităţile de trăire în evoluţiile spiritelor călătoare. Are loc astfel o acomodare treptată cu vibraţii locale din ce în ce mai joase, până în punctul terminus al călătoriei, de acomodare cu manifestările specifice acestor diminuări şi de cunoaştere amănunţită a tuturor celor care s-au dezvoltat în univers de la ultima lor călătorie până în momentul prezentei. Opririle sunt prilejuri de a schimba corpurile cu altele noi, constituite din materii şi vehiculând energii cu vibraţii din ce în ce mai joase până în punctul terminus (Pământul, în situaţia noastră). Este totodată o expresie a conştientizării tuturor celor care nu au putut fi conştientizate anterior cu nivelele proprii de evoluţie anterioară, dar înţelese acum ca fiind necesară înălţarea lor cât mai curând posibil. Asemenea călătorii aduc astfel noi percepţii, noi înţelegeri, ajutând totodată la dezvoltarea unor noi forţe radiante, care se vor putea astfel dezvolta în evoluţiile progresive de “acasă”, începând chiar pe drumul de întoarcere. În fiecare loc de oprire (în fiecare treaptă) au loc 1-2 întrupări cu corpurile cele mai fine în plan local – nu fizice aşadar – ci în corespondenţele cele mai apropiate de corpurile de călătorie: proporţionale cu ceea ce numim pe Pământ corpuri spirituale (sau budhice) şi corpuri dumnezeieşti (sau atmice), dar cu vibraţii mult mai înalte, după zona şi subzona locală. 

Nu degeaba descriu asemenea călătorii (cărora le voi dedica un capitol întreg, fiind parte a viitorului nostru apropiat, de întoarcere “acasă” – percepute din unghiul de vedere al pământeanului). Se strânge, pe baza unor cunoaşteri anterioare mai palide (dar oricum mult mai cuprinzătoare decât cele pământene actuale) o experienţă spirituală enormă. Gradul de conştientizare la care ajung astfel călătorii determină o pătrundere deosebită de orice alt fel de trăire şi cunoaştere anterioară proprie. 

Întregul drum de “acasă” până pe Pământ este desfăşurat astfel în multiple trepte de trăire personală şi de grup cu conştientizări corespunzătoare. Este o experienţă care se va aduna la cea mai complexă nouă experienţă care se desfăşoară în punctul terminus al călătoriei (pe Pământ în cazul nostru) într-un ciclu mai lung de vieţi – atât de lung cât permite puterea spiritului în vibraţii foarte joase: în cazul spiritelor umane cam 50-60 de vieţi într-un ciclu care cuprinde şi vieţi în vibraţiile înalte ale Pământului (înainte de ultima glaciaţiune), şi în toată perioada de “groapă vibraţională” – pe care am traversat-o deja, în linii mari). Vieţile sunt mai lungi în vibraţii înalte (cca. 15.000 de ani pământeni), dar mult mai scurte în perioada cu vibraţie joasă, cu mari şi rapide variaţii, schimbări de la o perioadă scurtă de timp la alta. Toate necesită acomodări permanente pe măsura vremurilor, dar şi toate la un loc determină o experienţă largă – de care deocamdată nu suntem conştienţi: dar vom fi, în vremurile imediat următoare. 

La sfârşitul ciclului de vieţi pământene, plecarea de pe Pământ presupune întoarcerea acasă în acelaşi mod: prin călătorie spirituală, în aceeaşi formaţiune de grup, şi bloc de grupuri de spirite, pe măsura împlinirii sarcinilor din planificarea cu care au venit toate pe Pământ. Drumul de întoarcere nu are loc urmând aceeaşi rută ca cea de la venire, ci pe un drum care împlineşte un “cerc” care trece prin două puncte majore: punctul de iniţializare şi punctul terminus – cel mai depărtat punct faţă de punctul de pornire, de iniţializare a călătoriei. În acest fel, toată experienţa strânsă pe drumurile călătoriei este folosită la întoarcere, tot în trepte, pe sensul de creştere a vibraţiei, de la o subzonă la alta, până acasă. Toate necesităţile care au stat la baza călătoriei se conştientizează sub forma realizării, apoi depăşirii motivelor care îngreunau evoluţiile de acasă, anterioare călătoriei. 

Tocmai această depăşire este saltul concret spiritual, cu o sumă de manifestări colaterale care formează împreună o sferă uriaşă de conştientizări şi perspective noi de cercetat, pentru noi trăiri, pentru noi realizări. Este însă până la urmă o sferă, adică o formă finită, limitată – din care fiecare spirit va conştientiza cândva că este necesară o altă călătorie regresivă, în alte spaţii ale universului, cu vibraţii încă şi mai joase decât cele din ultima călătorie. Şi mai ales că este posibilă, că are forţele necesare să facă o altă călătorie mai profundă, pentru că toate cele trăite anterior au creat condiţii pentru dezvoltarea altor raze din radiaţia energetică personală, pe lângă dezvoltarea şi consolidarea celor mai vechi. 

Pentru blocurile spirituale piramidale, care formează acum marea masă a populaţiilor umane, tema conştienţei este limitată pe Pământ în perioada cu vibraţia cea mai joasă, iar tema conştiinţei depinde într-o măsură mult mai mare de evoluţia individuală. Pentru că aceste spirite vin, în majoritatea lor, pentru prima oară într-o asemenea călătorie spirituală, într-un loc cu vibraţie foarte joasă comparativ cu aceea a locului de unde vin, după o eternitate practic, de evoluţii în vibraţii foarte înalte, într-o libertate de mişcare răspândită cel puţin într-o grupare de galaxii apropiate – nu pe o mică planetă sau pe un spaţiu mult restrâns de pe această mică planetă cu biosistem covârşitor şi populaţia speciei proprii extrem de mare. Pare de neînţeles acum – pentru ele, în această primă călătorie, întrupaţi în sisteme corporale cu care pot realiza o gamă foarte restrânsă de activităţi – de ce sunt într-o astfel de situaţie. Şi, în vremurile cu vibraţia planetară cea mai joasă, intuirea vagă dar persistentă a propriilor structuri nepercepute direct cu organele de simţ ale corpului fizic, îi aduc în stare de claustrofobie, periodic simţind nevoia de a se elibera, distrugând tot ceea ce există în calea lor. Conştiinţa puţin dezvoltată în asemenea situaţii grele pentru ei nu-i canalizează de loc către cuminţenie, conservarea vieţii, tolerarea situaţiilor în care se află şi a oamenilor din jurul lor. Ştim că aşa s-a scris, şi se scrie deocamdată încă, istoria omenirii. 

În primul rând, restrângerea libertăţii de mişcare pe o planetă mică dintr-o galaxie în care distanţele între stele şi planete sunt extrem de largi şi fără condiţii ajutătoare de deplasare prin mijloace materiale create de ei înşişi, are o trimitere directă la creşterea conştientizării percepţiilor proprii în spaţii limitate, concentrarea atenţiei şi folosirea lor pentru depistarea structurilor locale, diverse alte cunoaşteri privind desfăşurarea vieţii şi evoluţiilor în acelaşi plan. De asemenea conştiinţa deplină, cu înţelegerile ample ale vieţii universice – pe care o au ele în vibraţii înalte – se diminuează considerabil, rămânând undeva la nivelul conservării propriei vieţi: specifice de altfe biosistemului planetar, în primele etape de evoluţie vegetală şi animală. 

Acest sens spiritual concret al situaţiei expuse nu a fost înţeles în vremurile noastre datorită încredinţărilor conform cărora evoluăm corporal – şi nu spiritual, trăgându-ne originea direct din animalele planetei, moştenind caracterele animalice pământene. Dar cu timpul intuiţiile multora nu au mai putut fi oprite şi azi din ce în ce mai mulţi oameni tind spre încredinţări privind originea noastră adevărată, ca spirite în evoluţie cu o corporalitate doar ajutătoare, adaptată condiţiilor din lumea care se manifestă prin material. În acest fel vom trece rapid peste această perioadă de dezorientare, fixându-ne asupra realităţii pe măsură ce ne vom accepta intuiţiile, apoi clar-intuiţiile şi în final multisenzorialul întregii noastre corporalităţi pentru cercetările personale în lumea în care trăim. 

Domeniul percepţiilor, acuitatea lor din ce în ce mai puternic marcată de experienţa pe care omul o acumulează astfel, nu este dublată însă la început de conştiinţă înaltă în atitudinea faţă de planetă, biosistem şi proprii semeni. Atenţia, concentrarea şi îndemânarea în folosirea percepţiilor, în conştientizarea lor înaintată, este o reală obţinere în acest plan. Conştiinţa însă rămâne de dorit a fi înălţată, măcar la nivelul anterior – dar şi acesta este un obiectiv care se derulează doar în funcţie de conştientizările propriilor manifestări, doar odată cu creşterea vibraţiei în galaxie. Pentru că influenţele radiaţiilor cosmice, a circulaţiei fluxurilor energo-materiale în spaţiile galaxiei vin în valuri asupra noastră, influenţându-ne din toate direcţiile – dar şi în toate direcţiile şi pe toate nivelele de comportament. Sunt fluxurile vechi şi fluxurile noi care se împletesc rapid acum, ale căror vibraţii diferite ne influenţează în toate sensurile. Datoria noastră este să ne concentrăm asupra gândurilor şi faptelor noastre, chiar dacă impulsuri vin astfel fără ca cineva să le poată opri: sub puterea lor, numai experienţa unora îi opreşte de la un pas negativ sau le determină imediat schimbarea de atitudine. Însă exemplul lor pozitiv încarcă câmpurile planetare cu amprente pe măsură, contribuind astfel la conştientizarea celorlalţi, chiar dacă multora nu le este de loc comod să recunoască faptul că aceasta este calea de urmat. 

Desigur, mai sunt multe alte aspecte de discutat – dar mai mult în domeniul conştienţei în lumea pământeană: în spaţiile planetare şi în temporalitatea specifică locului – departe de ceea ce formează alte obişnuinţe, în alte locuri din univers. Dar avem o eternitate de viaţă pentru a le colinda şi a ne corecta după obişnuinţele oricărui loc. 

Trecerea omului de la o acţiune la alta în mod fluid, cu multă uşurinţă, necesită concentrarea atenţiei mult timp într-o direcţie – indiferent de condiţiile de trai care distrag atenţia omului. Obligativitatea muncii fizice formează obişnuinţe de multe feluri pentru spiritul creator întrupat – muncă ce nu ar fi trebuit în societatea omenească să fie silnică: dar în univers sunt multe locuri de vibraţie foarte joasă, cu condiţii de viaţă încă mult mai aride, care cer trăiri de o austeritate totală, pentru care viaţa grea din ultimele milenii ne formează o experienţă profundă de viaţă în orice condiţii posibile în această parte a universului. O asemenea situaţie formează la început o luptă acerbă pentru supravieţuire cu orice preţ, în orice condiţii, după care spiritele se obişnuiesc să se orienteze şi să se adapteze situaţiilor cu care se confruntă – fiecare grup spiritual după cum îşi are de dus sarcinile de destin. Iar călătoriile spirituale viitoare ne sunt deja pregătite prin tot ceea ce am trăit în aceste vieţi pământene.

Trăim într-o perioadă în care majoritatea oamenilor conştientizează toate posibilităţile pe care le au la dispoziţie pentru a-şi folosi corporalitatea cu precădere în direcţia aspectelor fizice ale planetei. Suntem practic la ultima noastră viaţă de acest fel pe Pământ. Este epoca creaţiei materiale fizice, pentru care omul învaţă, sau consolidează folosirea ei pentru a obţine toate prelungirile materiale ajutătoare pentru un trup cu percepţii limitate. Omul creează, pe baza intuiţiilor sale, toată aparatura necesară observării microcosmosului şi macrocosmosului, dezvoltă viteza de deplasare, dezvoltă mijloacele de comunicare. Toate de fapt prefigurează, şi conduc apoi la regăsirea mijloacelor de trăire corporală, naturală, extinsă: vremurile de azi obişnuiesc din nou omul cu capacităţile pe care le-a avut cândva. 

Astfel, cercetarea cu mijloace tehnice a microcosmului şi macrocosmosului pregăteşte omul pentru recuperarea capacităţilor de clarviziune – mai corect: vederea complexă fizic-astral-mentală, metoda tipică pentru spiritele evoluate de a cerceta orice loc din univers: cu spaţialitatea sa, cu structurile sale ample şi mărunte deopotrivă, cu temporalitatea sa specifică. 

Ascultarea la distanţă, în direct, ne pregăteşte de clarauz: capacitatea de a auzi sunetele de mişcare şi fundamentale de toate felurile, la distanţă sau aproape, în diverse timpuri, în diverse câmpuri planetare: astrale, mentale şi cauzale. Zgomotele care ne sunt azi unora greu de suportat ne pregătesc pentru orientarea în oceanul infinit de sunete ale macrocosmosului şi microcosmosului, din care ne putem concentra atenţia numai pe anumite direcţii, necesităţi de viaţă curentă, funcţie de fiecare destin în parte.

Toată viaţa care se desfăşoară în jurul nostru, fiinţe vii cu toate felurile de corporalitate ne învaţă, prin aparenta lor infinitate – de fapt doar dincolo de puterea noastră de numărare, chiar dacă este finită, limitată de capacitatea planetei de a le susţine, ne învaţă să privim dincolo de partea fizică. 

Când acuitatea devine din ce în ce mai mare, percepţia astrală prinde proporţii din ce în ce mai mari şi ne pregătesc de învăţăturile proprii din vieţile următoare – fără şcoli, biserici şi serviciu, ci numai prin forţele proprii, îndrumaţi şi ajutaţi de entităţile astrale. 

Când acuitatea percepţiilor devine maximă, suntem pregătiţi să percepem entităţile spirituale care vin pe planetă, sau pleacă de pe planetă când îşi încheie sarcinile, sau cele care sunt în trecere cu staţionare scurtă pe planetă, sau care salută din depărtări planeta noastră cu toate vieţuitoarele ei. 

Alte aspecte: viteza de deplasare cu corpul fizic creşte pe măsura creşterii vitalităţii corpurilor eteric, astral şi mental, protejate de dezvoltarea puternică a corpului cauzal: toate la un loc fac treptat din nou un “balon” de susţinere a corpului fizic, aşa cum se petreceau lucrurile în trecut, când omul plutea la suprafaţa pământurilor şi apelor prin asemenea fel de susţinere. Pregătirea pentru viitor apare dintr-o direcţie la care nu ne gândim prea des. Dacă azi numai legislaţia în vigoare protejează (e drept, destul de vag) omul şi natura de excesele de viteză ale vehiculelor, din conştiinţa care treptat revine spre limitele superioare normale omul îşi va putea potenţa singur viteza de deplasare – naturală şi tehnologică în egală măsură – pentru a-şi proteja viaţa şi pe a celor din jur, precum şi pentru protecţia mediului înconjurător. Conştienţa îl va determina să perceapă moduri de armonizare a mişcării proprii cu mişcările fenomenelor naturale şi cu cele ale biosistemului planetar, pentru a-şi ajuta conştiinţa – având în vedere nu numai protecţia biosistemului mărunt pe care azi îl ignoră, dar şi al vegetaţiei stresate de mişcările prea puternice ale aerului: înţelegând că vântul este sufiecient pentru necesităţile de mişcare, pe lângă fixarea pe sol a plantelor de pretutindeni sau a polenizării naturale.

Comunicarea la distanţă prin mijloace tehnice pregăteşte omul pentru comunicarea viitoare astrală şi mentală, mijloacele de informare amănunţită şi corectă în direct obişnuieşte omul cu comunicarea cu entităţile astrale ajutătoare, cu “citirea” gândurilor semenilor, cu renunţarea la practicile ascunderii adevărurilor vieţii şi societăţii. 

Înafară de diverse feluri de percepţii în creştere exponenţială, de creşterea capacităţilor de percepţie simultană a unui volum din ce în ce mai mare de elemente din spaţiul de trai curent, va creşte puternic şi progresiv inteligenţa umană: sesizarea esenţialului, a subtilităţilor, conştientizarea raporturilor între obiectivele percepţiilor şi folosirea lor, va creşte obişnuinţa de a înţelege, şi de a crea noi corelaţii, din ce în ce mai profunde între toate elementele vieţii planetare.

Mai avem aspecte de dezbătut şi aprofundat pe această temă, dar să ne oprim deocamdată aici, pentru a uşura asimilarea celor discutate până acum, înţelegând astfel importanţa deosebită a tuturor trăirilor noastre pământene. Dar este foarte normal, legitim azi acel strigăt al multora: „Vrem „acasă” !!!” Însă chiar dacă suntem obosiţi, avem de trăit multe aspecte până la capăt şi, în acelaşi timp, avem de ajutat mulţi fraţi de-ai noştri să-şi realizeze şi ei sarcinile pe Pământ. Spre binele tuturor !!!


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
03. Extinderea perceptiilor: de la fizic – la multisenzorial

Acest studiu este o adaptare a articolului preluat în linii mari de pe Blogul unui om cuminte: SALT ÎN CONŞTIENŢĂ (1): De la conştienţa fizică la conştienţa extinsă, şi cuprinde adaptări ale celor scrise pe blog la studiile detaliate…

02. Trairile destinelor noastre pamantene

Se confundă – aşa cum unii dintre noi deja ştim acum – conştienţa cu conştiinţa. Dar în articolele anterioare am arătat clar care sunt diferenţele între cele două noţiuni. Vom discuta pe larg în cadrul Studiilor…

Dictionar