10. Trăiri sferice

01. De la constienta si constiinta – la trairea universala

CUVÂNT ÎNAINTE

Percep universurile ca fiind perfect echilibrate sferic. Îmbrăţişez această sfericitate, deşi ştiu bine că este numai un termen de comparaţie, doar de pe Pământul pe care îl percepem acum, în acest fel pe care îl cunoaştem acum.

În viitorul apropiat le vom percepe pe toate dincolo de sferic. Şi vom numi asta în alt fel.

Universul este într-un echilibru perfect, după o infinitate de direcţii: graniţele dintre un grad şi altul devin spaţii largi, căci nu există numai materia pe care o percepem cu simţurile corpului nostru fizic: mai sunt multe altele de perceput în aceasta lume. Nimic nu este după 3 4 5 6... 12 sau un număr limitat de direcţii.

Când vom accepta cu toţii acest lucru, vom vedea că întuneric de fapt nu există, ci doar necunoaştere. Dar există, numai până la un punct al acestui univers (nicidecum în toate universurile): agresivitate, răutate, cruzime, perversitate... şi încă multe altele pe care le numim cu cuvintele pământene. Şi nu ne-ar veni să credem azi ce mai poate exista în lumea de vibraţie mai joasă decât aceea a Pământului ...

Mulţi oameni cred că omul este rău. Invit acei oameni să-şi aducă aminte peste vreo 30 de ani cele pe care le cred acum... Să nu uităm că facem paşi în fiecare zi... Eu cred că altele vor fi cuvintele care vor fi spuse în viitor, în acest sens.

Şi vom avea multă lumină, căldură, bucurie şi bunătate în sufletele noastre! Iar o masă critică a omenirii va înclina către aceleaşi sentimente. Şi lumea întreagă va merge mai departe către hăruire, către îndumnezeire.

DESPRE CUPRINDERE, SFERICITATE

Pe măsura trecerii timpului înţelegem din ce în ce mai clar ce înseamnă percepţii sferice: percepţii cu totalitatea simţurilor corpurilor noastre – nu numai ale corpului fizic pe care societatea noastră îl acceptă azi în mod oficial. Avem mult mai multe corpuri chiar în acest univers – fără să mai discutăm despre alte corpuri pe care le avem în alte universuri. Fiecare are structuri, senzori de simţ, după specificul structurilor sale, a vibraţiei materiilor şi energiilor care îl compun şi pe care le gestionează. 

Avem gândiri sferice: totalitatea posibilităţilor de corelare a cunoaşterilor de care putem fi conştienţi în toate clipele vieţii noastre. 

Dacă adăugăm sfera acţiunilor noastre, ajungem să conştientizăm că toate la un loc formează sfera trăirilor noastre. Este o multitudine de trăiri de o complexitate uriaşă, care se dezvoltă permanent, cuprinzând trăiri consecutive şi simultane în toate câmpurile acestui loc din galaxie, corespunzând tuturor felurilor de trăiri umane: unde felurile trăirilor umane cuprind şi felurile trăirilor tuturor celorlalte vieţuitoare de pe planetă. Conştientizăm astfel existenţa tuturor trăitorilor care se manifestă cu corpul lor fizic, dar şi cu corpul lor spiritual, şi cu corpul lor astral – chiar dacă nu conştientizăm cu toţii încă asemenea aspecte la orice nivel de vibraţie al planetei noastre. 

Conştientizăm fenomenul temporalităţii universale, cu cele ale trecutului, prezentului şi viitorului.

Învăţăm să conştientizăm lumea în care trăim, la toate nivelele de vibraţie, fără să fim dezorientaţi de variaţiile – rare sau dese – ale vibraţiei medii planetare. 

Ne amintim treptat, ca nişte trăiri interioare, în sufletul nostru, aspecte ale trăirilor proprii în alte locuri din univers, din alte universuri. 

Toate aceste conştientizări ale noastre le trecem prin filtrul a ceea ce numim conştiinţa noastră. Dar nu ştim bine cu toţii multe lucruri despre conştienţă şi conştiinţă. Tocmai despre asemenea aspecte să discutăm mai departe. 

CONŞTIENŢĂ ŞI CONŞTIINŢĂ

Ceea ce ştim azi despre conştienţă şi conştienţă, apoi despre conştienţă extinsă şi conştiinţă extinsă porneşte din primele faze ale evoluţiilor noastre: faze succesive care conduc către dobândirea unei conştienţe extrem de cuprinzătoare, aşa cum în acest moment pământean cu greu ne putem imagina chiar şi din descrieri detaliate. Astfel de dezvoltări conduc către dobândirea unei conştiinţe a alegerilor manifestărilor noastre, din ce în ce mai avansată, în pas cu creşterea puterii şi experienţei monadei de la o etapă la alta de evoluţie. Conştienţa cotidiană, pe care o are în felul ei orice vieţuitoare, de pe orice planetă, la fel ca şi planetele şi stelele înseşi – tot în felul lor, creşte de la o experienţă la alta, chiar dacă monadele nu conştientizează clar acest lucru de la începutul evoluţiilor lor. Noi numim conştientizare azi faptul că ne concentrăm atenţia asupra descrierii celor percepute, punem totul în cuvinte şi oferim celorlalţi semeni părerea noastră privind cele percepute. Prin compararea mai multor păreri ajungem la concluzia că unii conştientizează mai multe lucruri din viaţa zilnică, alţii – mai puţine. Dacă cel ce ştie mai puţine astfel nu crede că există cele cunoscute în plus de altul, înseamnă că experienţa de acest fel este foarte redusă – deşi în cadrul aceleiaşi specii nu se poate să nu o fi perceput măcar o dată în existenţa sa, ori este posibil să existe un interes să nu recunoască acest lucru. Dar asemenea conştientizări vin târziu în viaţa spiritelor, ceea ce nu înseamnă că ele nu există: şi ştim bine acest lucru din viaţa oamenilor, animalelor – chiar şi plantelor de pe planetă. 

Toate însă sunt faze normale pentru cunoaşterea unui spirit uman. Cel ce le percepe pe toate are şi curajul de a accepta existenţa tuturor elementelor aflate în discuţii, poate trece peste orice pentru a-şi oferi cunoaşterea sa, creând experienţă altora în continuare, chiar dacă este la început o simplă informare. Sau altcineva poate să aibă curajul de a recunoaşte că ceea ce ştie poate fi chiar contrar intereselor sale să ofere amănunte, arătându-şi astfel toată plaja încredinţărilor sale. Fiecare este conştient de importanţa celor pe care le discută, arătând o conştiinţă mai mult sau mai puţin dezvoltată. 

Deja cunoscând toate acestea intrăm pe o plajă de înţelegeri foarte înaintată, specifică doar omului pe Pământ. Ceea ce însă nu înseamnă că acestea sunt limitele conştienţei şi conştiinţei din univers. 

Calea de la conştienţă la conştiinţă este foarte lungă – conştiinţa fiind un efect al creşterii constante a capacităţilor de percepţie ale monadei, pe măsura creşterii puterii sale energetice fundamentale, a forţelor sale radiante. Astfel de capacităţi se sprijină pe concentrarea atenţiei asupra prezenţei de sine în mediul înconjurător; în consecinţă întrupatul ajunge să-şi perceapă propria atenţie, să înţeleagă diferenţa dintre prezenţă şi absenţă, între concentrare şi superficialitatea din varii motive. Dar chiar înainte de propria prezenţă de sine, întrupatul învaţă să deosebească prezenţa faţă de absenţa unui obiectiv din viaţa sa: alţi semeni, hrană, aer, puterea de a face efortul să ajungă la ele. Prin efortul depus învaţă să înţeleagă prezenţa de sine, postura sa de observator, de urmăritor al tuturor celor care se află în prezenţa sa. Tot prin efortul său învaţă treptat să conştientizeze ce îi este necesar şi ce nu-i este necesar pentru conservarea şi susţinerea propriei sale vieţi, apoi învaţă să extindă ceea ce-şi conservă pentru sine – propria viaţă la începuturi – la cele mai apropiate fiinţe din preajma sa. În sfere din ce în ce mai largi, toate se extind treptat, până la marginile întregului Centru de evoluţie: dar cel ce poate ajunge cu întreaga sa conştienţă şi cu conştiinţa sa uriaşă la marginile acestuia – poate să se extindă şi mult dincolo de ele, în energia fundamentală din care a venit...

Astfel discutăm despre rădăcinile conştienţei, primele dezvoltări şi extinderea ei uriaşă, la care treptat se adaugă primele dovezi de conştiinţă. Cu timpul fiecare evoluant înţelege că schimbările din mediul de trai conduc la creşterea conştienţei pe multiple planuri, iar creşterea înţelegerii importanţei vieţii este o creştere, o extindere a conştiinţei. 

Înţelegem astfel că tot ceea ce trăim se poate cerceta pe două direcţii, strâns împletite:

1. Conştientizarea din ce în ce mai amplă a celor care ne înconjoară, percepute cu senzorii corpurilor noastre actuale, la care se adaugă cele cunoscute anterior, precum şi intuirea celor care nu au ajuns la perceperea noastră – dar ele sunt acolo, le simţim cu altceva şi aşteptăm să ni se creeze sau să reuşim să creăm noi înşine mijloace corporale şi de altă natură, alte condiţii care să scoată la suprafaţă existenţa clară din spatele intuiţiilor. 

2. Conştiinţa în permanentă creştere, dezvoltare, extindere, expandare în diversitate şi în profunzime, cu referire la hotărârile luate pentru conservarea vieţii şi a manifestărilor oricărui întrupat, din orice loc de întrupare. Aşadar această extindere are loc cu timpul şi în direcţia respectării eforturilor semenilor în viaţa lor, privind cele mai simple elemente de manifestare: hrănire, deplasare, comunicare şi relaţionare – până la cele mai complexe: creaţia materială în orice fază s-ar afla ea pe scara tuturor evoluţiilor, cu toate eforturile necesare derulării şi conservării ei.

Astfel conştienţa arată manifestarea vieţii în cursul derulării ei, în timp ce conştiinţa urmăreşte conservarea vieţii şi a efortului de folosire a darului vieţii în evoluţiile infinite. 

Conştienţa cuprinde stări de percepţie pe toate nivelele corporalităţii întrupatului – care oglindeşte de fapt puterea de percepţie a monadei care îşi foloseşte radiaţia proprie pentru a cuprinde şi pătrunde în acelaşi timp câmpul ei esenţial de viaţă: în care trăieşte, în care se manifestă. La început o face prin intermediul corporalităţii care o ajută să supravieţuiască tuturor eforturilor sale de supravieţuire, să înţeleagă viaţa sub toate formele ei; iar în timp ce o percepe şi îi înţelege valenţele, îşi formează conştiinţa de a alege între distrugere şi conservare, perpetuare şi dezvoltare a realităţii vieţii universale în plină desfăşurare. 

Deşi conştiinţa îşi trage esenţa din treptele de dezvoltare a conştienţei, ea nu este o formă dezvoltată a conştienţei, care să presupună depăşirea ei la un moment dat. Conştiinţa devine o ramură a trăirilor complexe, eterne ale monadelor – dar şi conştienţa, şi conştiinţa continuă să se dezvolte fiecare în parte şi amândouă la un loc, influenţându-se reciproc, clădindu-se reciproc pe măsura creşterii puterii energetice fundamentale a monadelor. Fiecare formează o sferă importantă a vieţii noastre, şi amândouă la un loc, întrepătrunse în planurile subtile exitenţiale, formează sfera trăirilor noastre curente, dând volum mereu în creştere vieţii noastre eterne. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
04. DEZVOLTARILE TRAIRILOR NOASTRE ACTUALE: UN PAS PE DRUMUL UNIVERSALIZARII

Am trecut în revistă principalele forme ale trăirilor noastre actuale, pământene, a căror complexitate începem să o conştientizăm azi, în pofida condiţiilor grele de mediu şi sociale din ultimele milenii. Perioada pe…

03. Extinderea perceptiilor: de la fizic – la multisenzorial

Acest studiu este o adaptare a articolului preluat în linii mari de pe Blogul unui om cuminte: SALT ÎN CONŞTIENŢĂ (1): De la conştienţa fizică la conştienţa extinsă, şi cuprinde adaptări ale celor scrise pe blog la studiile detaliate…

Dictionar