10. Moşii popoarelor

01. Studiu detaliat despre Mosii popoarelor (1): Scurt istoric al relatiei dintre ajutatorii-mosi si populatiile ajutate

CATEVA NOTIUNI INTRODUCTIVE

Despre Moşi şi trăirile dacilor sub îndrumare moşească am povestit pe larg în secţiunea Drumuri spirituale, Poveştile geţilor. Era o introducere în expuneri despre ceea ce au trăit străbunii noştri daci – sau geţi cum s-au numit pe ei înşişi: după sunetul fundamental al omului trăitor pe meleagurile carpatice, descendenţi direct din entităţile transcedentale. Geţii au păstrat nealterată profunzimea evoluţiilor omeneşti în calitate de ajutători rămaşi mereu aici, din vremurile de început ale omenirii, cu mult, foarte mult timp înainte ca vechiul continent nordic A’Tlan (cunoscut de noi sub numele de Atlantida) să primească noi grupuri de spirite la întrupare, acele blocuri spirituale piramidale  despre care am mai discutat anterior. 

Şi poporul get, şi conducătorii lui străvechi, pe care poporul nu şi-i mai ştie corect – decât sub numiri ce ascund adevărata lor identitate – se trag aşadar din populaţii vechi de 60 milioane de ani. Nu au fost singurii, nu suntem noi românii, urmaşii lor, singurul popor cu o astfel de origine, dar sunt un popor mai compact cu astfel de origine decât au rămas prin alte ţări din Europa. Ici colo, tot în Europa, au mai rămas câte ceva din populaţiile străvechi, acolo unde se străduiesc din răsputeri să-şi păstreze ce le-a mai rămas din curajul şi mândria unicităţii lor de odinioară, doar intuite de ei, cunoscute din mituri şi legende, dar nerecunoscute oficial: prin Pirinei (bascii), rare grupuri prin Ţara Galilor, Scoţia, Irlanda, Finlanda, rare grupuri din Rusia până în munţii Urali. Pe alte continente situaţia este mult mai clară: 

– asiaticii care nu au migrat, nu şi-au părăsit niciodată pământurile lor, generaţie după generaţie;

– populaţiile tradiţionale de pe continentul african în totalitate, la fel şi cele din peninsula arabică;

– populaţiile tradiţionale din America de Sud şi din America de Nord;

– populaţia maori din Australia;

– populaţiile locale ale insulelor din oceanul planetar, atât cât au supravieţuit trecerilor devastatoare ale semenilor lor de pe alte continente. 

Toate au această origine asemănătoare, pentru fiecare rasă, de pe fiecare continent. Cunoaşterea străveche, comună tuturor popoarelor lumii în alte vremuri, pierdută în mare parte din cauza vibraţiei planetare obositoare şi vieţii grele impusă de semeni ce s-au înstăpânit asupra lor, s-a pierdut, a rămas doar un mit ce se încearcă necontenit să se distrugă pentru a se încetini revenirea la conştientizarea propriilor forţe spirituale şi la libertatea lor absolută. Doar vestigiile cu substanţă comună ar putea să reunească oamenii şi să determine înţelegerea celor pentru care au fost cândva create şi lăsate să dăinuie. Dar cei care au reuşit să scoată capul la lumină ce ceartă pentru întâietăţi derizorii, meschine, care nu fac decât rău tuturor: cine au fost primii, cine a influenţat pe cine, cine este mai cu moţ şi care moţ ar fi mai mare, etc. Este o fază întrucâtva normală pentru multe grupuri spirituale aflate acum la întrupare, care va trece relativ repede. Creşterea vibraţiei planetare şi reamintirea celor petrecute în străvechimi vor determina conştientizări vaste şi profunde, pentru care vestigiile pomenite, miturile ancestrale şi legendele vor fi ustensile nobile de întărire a încrederii de sine. 

Populaţiile migratoare sau strămutate forţat din pământurile de origine şi-au pierdut mare parte din caracteristicile de bază ale continentului lor, chiar dacă au păstrat prin natura arhetipală a speciei, caracterele generale ale rasei lor. Vom mai discuta despre alte populaţii rămase ici şi colo, deocamdată să ne ocupăm de tema noastră. 

Prezentarea geţilor de mai sus poate naşte semne de întrebare, căci am scris de multe ori, şi voi mai scrie în continuare că după ultima glaciaţiune populaţiile umane de pretutindeni s-au înnoit în totalitate, prin lucrarea Moşilor continentali. Se pun două teme în discuţie: amprentele oamenilor asupra pământurilor şi transcendenţa umană până la Moşii care au născut populaţiile noi.

Această regiune carpatică (inclusiv Carpaţii Păduroşi din Ukraina) nu au avut amprente ale trăirilor altor spirite, întrupate cu alte corpuri provenite din alte regiuni, din alte pământuri, până la cel dintâi val de migratori de la sfârşitul mileniului al III-lea – începutul mileniului al II-lea î.Ch. Blocurile spirituale piramidale, formate din evoluanţi cu puţină experienţă în această zonă a universului, s-au întrupat pe continentul A’Tlan, dar la vest de munţii Alpi, foarte puţine grupuri chiar până spre câmpiile Tisei. Între Tisa şi Nistru (cu rare grupuri spre albia Niprului), întotdeauna s-au întrupat sau au circulat frecvent grupuri de ajutători secundari şi centrali sub formă de pădureni şi munteni. În anumite vremuri, înainte de ultima glaciaţiune, au circulat peste tot toate populaţiile întrupate pe toate continentele, deci au trecut şi pe aici, dar nu au creat aşezări umane care să fixeze amprenta lor în energia fundamentală a locului. Permanent secundarii au echilibrat apoi vibraţia locului, căci după glaciaţiune şi după refacerea populaţiilor locale, pe aceste meleaguri trebuiau să se stabilească:

– un grup de Moşi care a rămas să coordoneze dezvoltarea spirituală locală, sub adăpostirea puterilor coordonatorului principal al locurilor dintre Alpi şi Urali; a fost numit de regulă Zalmoxis – Zeul (Zăul) Moş: să ne fie clar acest lucru, deşi s-a împământenit numirea populară Zamolxe (aşa cum şi despre dinastia Hohenzollern se împământenise la un moment dat numirea Hopînţol !!!... Comparaţia poate fi hilară dar este cât se poate de bună pentru a înţelege acest lucru) . Grupuri mai mici de Moşi au condus însă dezvoltările de experienţă ale populaţiilor locale, născute de dânşii, în diferite regiuni, însă Zalmoxis împreună cu grupul său au avut obişnuinţa de a locui în Cuibul Geţilor sau Cuibul Munţilor – regiunea interioară a munţilor Carpaţi;

– anumite grupuri de spirite în evoluţii preliminare, ajutate de oamenii acestor locuri. Învăţăturile conduse şi aplicate sub puterea lui Zalmoxis s-au axat pe două sarcini principale de destin ale poporului local: păstrarea cât mai mult timp a populaţiilor de sorginte transcedentală pe aceste meleaguri şi păstrarea tradiţiilor din vechime – amândouă în vederea rezistenţei la influenţele întrupaţilor în evoluţii preliminare (mai clar: ţiganii sau rromii, cum îi numim azi). Se remarcă greutatea suportării unor asemenea grupuri de spirite, care se schimbă permanent: cam din două în două generaţii (după care părăsesc Pământul, pentru a face loc altora). O cunoaştem destul de bine azi, la fel ca şi lipsa de înţelegere a altor populaţii europene, care nu sunt încă obişnuite să suporte aceste spirite, pentru care acest fel de suportabilitate nu le este deocamdată sarcină de destin pământean. 

Tocmai de aceea în rândurile populaţiilor române intră şi grupuri restrânse de spirite din blocurile spirituale piramidale, care se pregătesc la rândul lor de asemenea fel de destin, ajutaţi cu toţii de grupuri largi de secundari susţinuţi direct de Moşii atlantici (care susţin şi popoarele de pe coasta de est a Oceanului Atlantic: Spania, Portugalia, Franţa, Anglia şi Irlanda). De aceea la noi nu există o coeziune puternică de popor, spiritul de libertate al tuturor determinându-i să-şi ia fiecare soarta în mâini şi să se descurce atât cât îi duc puterile, priceperile. 

Puterea majorităţii poporului român constă aşadar în:

– originea corporală neamprentată de vibraţia altor pământuri: mai clar, nu sunt migratori în fondul lui rasial şi nu poartă o amprentă puternică de împletire cu alte popoare, cu alţi oameni din alte continente; au fost şi au rămas în majoritate arieni, în timp ce migratorii au un fond rasial lemurian, asiatic.

– echilibrul vibraţional al pământurilor, care au rămas nealterate dintotdeauna: cu alte cuvinte nu au existat populaţii masive în epocile străvechi cu vibraţie planetară foarte înaltă, aşezări stabile care să ofere o amprentă clară, puternică în energia fundamentală a teritoriilor carpatice. 

De regulă populaţiile străvechi au fost compatibile vibraţional cu pământurile, dar oricum întotdeauna au existat, şi vor exista diferenţe de vibraţie între pământuri şi oameni. Fără aşezări cu populaţii mari şi activitate bogată, pământurile îşi menţin astfel vibraţia lor, iar din fluxurile atrase de astfel de pământuri ni se formează nouă corporalitatea planetară. 

Oamenii străini atrag alte feluri de fluxuri din mediul cosmic, amprentează altfel pământurile şi amprentele atrag, se întăresc cu alte fluxuri asemănătoare, de multe ori incompatibile sau prea puţin compatibile cu corporalitatea populaţiilor tradiţionale, locale. Să reţinem că amprentarea cea mai puternică, durabilă, nu se face în aceste vremuri cu vibraţie joasă, de acum, cu oameni care au corpuri fără o energizare puternică – corpuri de supravieţuire doar – ci numai în vibraţii foarte înalte, cu corporalitate extrem de puternic energizată şi numai la nivele de aşezări umane stabile în timp îndelungat. Toate amprentele lumii contemporane, în forfota migraţiilor, deplasările războinice, procese scurte de transhumanţă, etc., sunt foarte noi, slabe, superficiale în stratul energiei fundamentale continentale. Amprenta cea mai puternică este a situaţiei dinainte de glaciaţiune, apoi a populaţiilor dezvoltate şi învăţate de Moşii noştri; a fost o formare spirituală foarte îndelungată spre epoca contenporană, căci Moşii geţilor au plecat în majoritatea lor abia după anul 500 î.Ch., mult mai târziu decât cei din alte popoare europene. Ei au păstrat în manifestarea oamenilor, până spre sfârşitul mileniului I: cuminţenia, curajul, cunoaşterile avansate aplicate constant, demnitatea, altruismul şi iubirea de semeni. Moşii rămaşi au echilibrat vibraţiile şi au dezamprentat locurile atât cât este necesar oamenilor şi celorlalte vieţuitoare, ajutaţi de Moşii retraşi în spaţiul interdimensional, iar la nivele fizice şi astrale – de entităţile astrale ajutătoare ale oamenilor şi planetei, şi chiar de oameni cunoscători, mereu îndrumaţi de trimişii Moşilor. 

Crescuţi, învăţaţi de numeroşi Moşi locali, populaţiile locale şi-au păstrat caracterele profunde proprii datorită unor asemenea circumstanţe, dar fiecare popor a avut şi greutăţile lui specifice, şi învăţăturile deopotrivă de bune pentru fiecare în parte. Nici un popor nu a fost favorizat sau defavorizat astfel. Vibraţia dacilor era în concordanţă cu aceea a locurilor, o vibraţie concordantă cu aceea a populaţiilor străvechi, chiar dacă în vremurile din urmă vibraţiile oamenilor erau mai scăzute, după cum erau şi vremurile Pământului. Întotdeauna pe aceste locuri au trăit ajutători planetari cu activitate bogată pentru susţinerea vitalităţii continentului, aşa cum în fiecare continent au existat astfel de populaţii. Blocurile spirituale piramidale, care au sosit pe Pământ mult mai târziu, cu cca.20 milioane ani înainte de ultima glaciaţiune, nu s-au întrupat şi nici nu au circulat prin acest locuri – între Tisa şi munţii Urali, ci pe teritoriile cuprinse între Munţii stâncoşi (din continentul actual America de Nord) şi Alpii Europei – în vremurile în care America de Nord şi Europa făceau corp continental comun. Teritoriile noastre au fost cutreierate de pădureni şi munteni – ajutători secundari cu sarcini planetare de mare anvergură; vom discuta la un moment dat pe larg despre aceste sarcini. Abia după ultima glaciaţiune Moşii au generat – atenţie: au generat – aşezări stabile umane, începând popularea intensă a acestor locuri. 

De aceea această regiune a rămas pe de o parte cu o puritate deosebită privind amprentele spirituale obişnuite ale societăţilor omeneşti. Astfel vom înţelege corect faptul că cea mai mare parte a populaţiei de aici, din regiunea munţilor Carpaţi este, din punct de vedere al corporalităţii şi câmpului format de amprentele activităţilor sale, de origine transcedentală şi foarte puţin migratoare din alte regiuni ale lumii. 

Desigur este bine că o parte a populaţiei este şi de sorginte asiatică, provenind din marile migraţii din mileniile trecute, căci numai în acest fel se formează o universalizare bună a spiritelor care trăiesc în asemenea condiţii. Cele pe care le aflăm nu trebuie să ne crească orgolii fără sens, căci cele petrecute pe aceste teritorii nu au fost făcute de noi, ci de străbunii noştri. Depinde de noi cât putem să ne ridicăm la înălţimea celor trăite şi făcute de dânşii. Avem condiţii bune să ne dezvoltăm în direcţiile unor manifestări care îmbrăţişează calitatea, curajul, demnitate, bunătatea, altruismul, iubirea sub toate formele ei crescătoare de oameni puternici spiritual. În continuare, suntem ajutaţi să ne desfăşurăm destinele umane şi planetare după natura fizică a lumii, după care cei ce vor rămâne după plecarea marilor blocuri piramidale vor lucra intens la regenerarea planetei sub toate aspectele ei. 

CINE AU FOST, ŞI SUNT, ŞI VOR FI ÎN CONTINUARE MOŞII

Pentru început se poate urmări şi studiul „Generalităţi despre entităţi” cu punctul nr. 4 special destinat Entităţilor dimensionale.

Aşadar Moşii – numiţi în vechime: Patriarhi, Bătrâni, Vraci, Elfi – nu sunt nici entităţi astrale, nici entităţi dimensionale propriu-zis, care sunt întrupate de la bun început chiar în dimensiunile sau straturile structurale paralele cu stratul nostru: al spiritelor aflate în evoluţii primare, trăind împreună cu ajutătorii lor secundari şi centrali întrupaţi în mijlocul lor. 

Ca să înţelegem bine originea şi modul de trăire al Moşilor, este necesar să ştim cum se deosebesc entităţile dimensionale şi interdimensionale de noi, oamenii. În acest fel vom ajunge să înţelegem şi care este originea Moşilor, care este modul lor de ajungere la un nivel de entitate inter-dimensională şi, mai ales, acţiunile lor în calitate de ajutători: ai oamenilor şi ai tuturor celorlalte vieţuitoare ale planetei, ai planetei însăşi şi ai celorlalte planete înfrăţite cu Pământul, guvernate laolaltă de aceeaşi stea (Soarele, în cazul nostru). 

Sarcinile lor sunt însă mult mai complexe de atât, însă ne vom opri la activităţile lor pe care le putem înţelege din punctul de vedere al pământenilor. 

Să pornim de la faptul că Moşii sunt oameni la originea lor, aşadar pământeni, oameni care sunt aproape întrutotul la fel cu noi: întrupări ale spiritelor umane pe Pământ. 

Pentru a înţelege originea şi sarcinile Moşilor este necesar să pornim de la câteva realităţi ale omenirii în preajma ultimei glaciaţiuni: 

1. Populaţiile umane străvechi, care au trăit până la ultima glaciaţiune cu o corporalitate adaptată vibraţiei înalte a Pământului, şi-au dematerializat corpurile în ultima fază a glaciaţiunii (corpul fizic şi corpul dublu eteric) şi au rămas în continuare în spaţiile pământene sub formă de entităţi astrale. Drept ultimă sarcină înainte de această retragere, oamenii au avut dematerializarea întregii lor creaţii materiale, realizată în mental înainte de glaciaţiune. În calitate de entităţi astrale, sarcinile lor au continuat însă să se deruleze mai departe, aşa cum ştim bine acum. 

Doar o mică parte din populaţia străveche a rămas în continuare păstrând forma corporalităţii străvechi – cei care au fost coordonatorii ultimelor lucrări omeneşti în timpul glaciaţiunii, cei pe care mai târziu oamenii îi vor numi: Moşi, sau Bătrâni, sau Patriarhi, sau Elfi, sau Vraci (cele mai cunoscute numiri, alte popoare mai mici şi-au numit asemenea ajutători în felul limbajului lor propriu). 

2. Moşii au traversat primele timpuri după glaciaţiune trăind în locuri pregătite dinainte, iar când condiţiile atmosferice au fost din nou propice trăirilor umane, au regenerat populaţiile dând astfel posibilitate de întrupare spiritelor umane. Dar nu tuturor – rezidenţii nu s-au mai întrupat, ci numai ajutătorii lor au reintrat în rândurile populaţiilor umane: blocurile spirituale piramidale venite anterior din zona a II-a a universului, spiritele galactice, ajutătorii avansaţi: secundari şi centrali, care alături de galactici constituie marele grup al ajutătorilor tradiţionali ai rezidenţilor. În acelaşi timp, ei au realizat şi primele aşezări umane pe baze exclusiv fizice: folosind munca fizică şi resursele fizice ale planetei – din structurile ei de întrupare: pământuri, metale, cristale, lichide, gaze, apoi din biosistemul planetar: fibre vegetale şi structuri animale. 

În continuare, întrucât majoritatea spiritelor astfel întrupate nu aveau multă experienţă de manifestare fizică pe Pământ (majoritatea fiind sosite în ajunul ultimei glaciaţiuni), ajutătorii-oameni străvechi au rămas în continuare în mijlocul populaţiilor noi, drept îndrumători spirituali pentru noile manifestări care se multiplicau de la o perioadă scurtă de timp la alta. Învăţăturile veneau pe fondul unei experienţe înaintate pe alte planete, în alte vremuri nepământene: ceea ce era de învăţat ţinea de adaptarea cunoaşterilor lor la caracteristicile materiilor planetare, a împletirii lor pentru a oferi o rezultantă optimă creaţiei materiale – dar fizică de data aceasta. Moşii coordonau învăţăturile oamenilor privind:

– hrănirea fizică pentru întărirea corpului fizic, în vederea folosirii lui nu numai în creaţie materială prin muncă trupească, ci şi pentru deplasare şi comunicare fizică: pentru care noi, azi, nici nu mai simţim cât de mari eforturi fizice facem;

– deplasare pe soluri, în condiţiile în care vibraţia joasă a planetei nu mai favoriza dezvoltarea puternică a corporalităţii mental-astrale. Deplasarea a trecut de la plutire deasupra solurilor şi apelor – la călcătură direct pe sol, cu modularea forţelor fizice pentru urcare, coborâre, diverse viteze, etc.;

– comunicare de tip verbal, transferată din domeniul pur mental în domeniul fizic, prin grăire;

– cercetare fizică preponderent prin simţurile corpului fizic, ajutat în proporţie redusă de corpul astral şi corpul mental, cu sprijinul corpului cauzal pentru realizarea gândirii secvenţiale prin raţionament, implicând legăturile logice între cunoaşteri din toată experienţa anterioară a omului universal, dar mereu reînnoită, în rapidă dezvoltare în condiţiile pământene, cu toate cele implicite la nivele planetare cu vibraţie joasă şi foarte joasă. 

Toate erau pentru Moşi o experienţă bine consolidată, întrucât dânşii oferă permanent tuturor populaţiilor din întregul univers ajutor pentru folosirea tuturor formelor de întrupare – chiar mult mai complexe în alte zone din univers; dânşii au mai ales o experienţă prodigioasă în domeniul ajutorului oferit blocurilor spirituale în călătorii regresive, care au loc permanent în univers. Ajutorul a fost acordat pe toate căile, în toate momentele schimbărilor de vibraţie ale planetei, care au afectat în mod direct omenirea. 

În timp ce Moşii efectuau viaţa lor de tip, şi timp străvechi – de tip atlant, lemurian, toltec şi afrikaan, cu o lungime medie de cca. 10.000 de ani în ultima perioadă a acestora – viaţa oamenilor, destinul lor a fost fracţionat în vieţi foarte scurte, în medie de 120-130 de ani la început. Motivaţia este foarte complexă, în principal datorită greutăţii spiritelor umane de a suporta vibraţia foarte joasă: vibraţia mediului (cosmic, planetar şi biosistem), vibraţia propriei corporalităţi, vibraţia majorităţii manifestărilor proprii şi ale manifestărilor celorlalte vieţuitoare care influenţează omenirea în mod deosebit de complex. Corporalitatea oamenilor a fost însă într-un echilibru perfect între sarcinile lor personale şi necesităţile întregului biosistem şi planetei întregi. 

Pe măsura acomodării oamenilor cu noile forme de vieţuire, populaţia umană a crescut din ce în ce mai mult, astfel încât un număr relativ mare de Moşi cu corporalitate străveche nu se mai putea desfăşura pe planetă fără să pericliteze viaţa optimă a lumii pământene. De aceea în primele 6-7 milenii după ultima glaciaţiune, activitatea Moşilor în mijlocul lumii a fost extrem de intensă, coordonarea spirituală şi participarea proprie la lucrările comunităţilor fiind principala cale de a pregăti lumea în vederea retragerii lor din lumea noastră, în perioada schimbării sensului de variaţie a vibraţiei planetei: de la diminuare – la creştere. Când toată omenirea a ajuns la întreaga sa complexitate planificată, ca întrupare a reprezentanţilor tuturor grupurilor spirituale pe Pământ, Moşii s-au retras în majoritatea lor, aşadar nu toţi, spre marginea aşezărilor umane, apoi s-au retras definitiv din societatea umană, rămânând în continuare însă în stratul nostru dimensional până după primele valuri de migraţie de la sfârşitul mileniului III – începutul mileniului II î.Ch. Astfel au oferit ultimele îndrumări, învăţături pentru ultimele evenimente de largă cuprindere planetar-umană. Ajutorul lor s-a manifestat într-un mod cu totul special: ei nu au însoţit migratorii, ci au coordonat lucrările şi trăirile locuitorilor tradiţionali din locurile aflate în drumurile migratorilor. 

În prima jumătate a mileniului I d.Ch., când s-au finalizat marile migraţii inter-continentale asiatice, Moşii s-au retras din toate aşezările şi lucrările umane: 

– unii dintre dânşii au rămas în lume: majoritatea singuri, nefamilişti, retraşi însă trăind pe continente, pierzându-se în păduri, pe crestele munţilor şi în insulele aflate înafara circulaţiilor umane; au rămas cunoscuţi doar de unii oameni, cei care au avut desemnat prin destin tangenţe cu dânşii. Conducătorii noi, agresivi şi perverşi, au ştiut întotdeauna despre Moşi, despre existenţa lor, dar nu au ajuns la dânşii niciodată, oricât de mult s-au străduit de-a lungul vremurilor;

– majoritatea Moşilor s-au retras la început spre Australia şi insulele Sudului, apoi au plecat în stratul interdimensional, de unde au revenit ori de câte ori a fost nevoie pentru echilibrări vibraţionale în principal, fără să se amestece în destinele umane, pentru ca acestea să fie duse la bun sfârşit prin forţele proprii ale oamenilor, folosind atât cât îşi aduceau aminte din învăţăturile anterioare.

Nimeni astfel nu le-a deranjat vreodată traiul şi lucrările – şi aşa va fi până când destinul general al omenirii şi întregii vieţi planetare nu va ajunge în punctul de necesitate: adică după finalizarea sarcinilor de destin ale marilor blocuri spirituale piramidale şi începutul plecării lor de pe Pământ, rând pe rând. 

Să detaliem câte ceva pentru reţinere. 

Corporalitatea noastră actuală îşi are originea în corporalitatea lor, comună cu a noastră înainte de ultima glaciaţiune. Vibraţia joasă a planetei, care a scăzut încă şi mai mult după glaciaţiune, a necesitat pentru oameni o schimbare fundamentală şi un ajutor substanţial pentru această schimbare, pentru care spiritele umane erau deja pregătite. Moşii sunt aşadar părinţii noştri direcţi după glaciaţiune. Oamenii care s-au născut din fiinţa lor au avut parte de:

– suportul spiritual-emoţional din partea lor, pentru un nou început, plin de înţelegere, respect deosebit pentru eforturile lor;

– sprijinul lor în calitate de ajutători de mare putere, largă cunoaştere a tuturor modurilor de manifestare, la orice nivel de vibraţie;

– experienţa lor uriaşă de a-şi modifica singuri în primul rând modul de trăire, mai ales modul de creaţie materială – de la mental la fizic: lucru care treptat a devenit învăţătură de bază pentru populaţiile noi şi din ce în ce mai dese. Trăirile mentale şi astrale pe care le-au folosit toţi oamenii până la ultima glaciaţiune s-au transferat în domeniul fizic preponderent. Creaţia materială mentală şi cercetarea astrală s-au transferat şi ele în domeniul fizic – dar exclusiv în domeniul fizic, spre deosebire de alte trăiri, alte manifestări ale spiritelor care s-au mai perpetuat o vreme în domeniul conştient astral şi mental. După care oboseala datorată şi eforturilor de deplasare, şi celor de comunicare, şi celor de coordonare a gesturilor, a manipulării curente a obiectelor fizice create treptat cu ajutorul mâinilor, şi celei datorate emoţiilor legate de domeniul fizic, alături de oboseala datorată creaţiei fizice extrem de complexă, toate s-au alăturat diminuării permanente a vibraţiei planetare şi dezvoltării unei fenomenologii atmosferice şi tectonice cu care omenirea nu se confruntase direct în perioada anterioară. Toate la un loc au condus la rămânerea oamenilor în domeniul fizic majoritar. Însă în acele vremuri fiecare om ştia încă bine totul despre originea sa, trecutul său spiritual în locurile de unde venise pe Pământ ca spirit în evoluţii deosebit de complexe. Fiecare om îşi cunoştea bine locul în experienţa generală a societăţii sale de întrupare şi a societăţii sale în omenirea continentală şi planetară în ansamblul ei. Fiecare om ştia bine că noua formă de experienţă fizică pe Pământ era parte a experienţei sale totale fizice anterioară, cu care venise pe Pământ, tocmai pentru a şi-o dezvolta, şi mai ales pentru a şi-o perfecţiona şi consolida la parametri spirituali cât mai ridicaţi: până când vremurile aveau să se schimbe din nou. Până când aveau să revină toate condiţiile la nivelul la care omul putea din nou să se reîntoarcă la vechea sa modalitate de trăire şi de lucru: preponderent mental-astral. 

În asemenea situaţii, omenirea a avut nevoie de ajutor, şi a ştiut cu mult înainte de schimbarea acelor vremuri că va avea un ajutor de nădejde de-a lungul întregii epoci fizice, când doar intuiţia îi va rămâne ca o luminiţă – când văzută, când nevăzută – în lumea întunecată despre care ştia bine că va veni. Şi-a cunoscut ajutătorii cu mult înainte, părinţii, ajutători şi lucrători-învăţători, echilibranţi ai lumii pe care omul avea să o cunoască – dar să o şi privească cu o indiferenţă distrugătoare de care avea să nu mai fie conştient la un moment dat. Unii dintre oameni trăiseră şi alte vremuri asemănătoare, în alte cicluri de vieţi  în trecutul lor îndepărtat, însă majoritatea oamenilor trăiau aceste aspecte pentru prima dată. Dar toţi au înţeles sau vor înţelege cândva că totul a fost trăit de către cei care acuză azi – ori este trăit acum cu dispreţ şi infatuare de către cei care nu au nici o experienţă anterioară de acest fel: experienţă care este astfel şi autocunoaştere, care abia acum se formează – când oamenii văd toate cele rele pe care nu au crezut vreodată că ar fi în stare să le facă, dar pe care acum le fac pentru prima dată în eternitatea vieţii lor. Este – şi se va întipări bine în memoriile monadice proprii – rezultatul revenirii pentru trăiri în locuri cu vibraţie foarte joasă ale universului, după ce s-au obişnuit să trăiască în vibraţii mult mai înalte: o revenire grea, care formează atitudini de superioritate, de orgoliu, de dispreţ acuzator la adresa oricăror întrupaţi din jur. Dar înţelegerile sunt foarte mari în urma unor astfel de vieţi, iar remodelarea atitudinilor faţă de viaţa în toată complexitatea sa devine din ce în ce mai uşoară – dar şi mai profundă, cu fiecare astfel de experienţă în parte. 

Noi nu le înţelegem deocamdată între noi, ne acuzăm şi nu ne ajutăm. Doar Moşii nu ne acuză şi ne ajută permanent cu ustensilele pe care noi, acum, nu le mai avem la îndemână pentru o perioadă lungă de timp; ne ajută să depăşim aceste vremuri grele pentru orice om, ajută întreg mediul planetar obosit, stors de puteri, devitalizat de mintea, furia şi mâna omului. Fără înţelegerea, mila, compasiunea care însoţesc lucrările Moşilor – şi ei fiind sub îndrumarea coordonatorilor evoluţiilor tuturor celor din galaxie, fără iubirea lor cu viziunea profundă asupra lumii, noi nu am fi supravieţuit nici măcar un veac. 

Trebuie să înţelegem toate cele care au stat la baza acestui tip de ajutor, pe lângă învăţăturile concrete de derulare a vieţii fizice chiar în mijlocul oamenilor la început. Moşii sunt aşadar oameni născuţi în preajma ultimei glaciaţiuni şi singurii care au trecut, au trăit şi au rămas după glaciaţiune. Pentru a avea o viziune cât mai complexă asupra lor, trăind încă formele de viaţă ajutate de dânşii, este necesar să le cunoaştem disponibilităţile radiante şi cele corporale, pe care noi, oamenii, le-am lăsat o vreme deoparte, în mare parte. Ne completăm astfel experienţa cu alte capacităţi, iar cele dinainte le vom recupera şi noi în viitorul apropiat, împletindu-le atunci pe toate, în cel mai armonios mod posibil pe Pământ: sunt capacităţi de trăire prin corpul fizic, cunoscute bine în trecut, dar foarte puţin folosite înainte de glaciaţiune. În acest fel mergem şi noi spre priceperea Moşilor, coordonaţi de ei, ajutaţi discret, dar în forme de o complexitate cu totul deosebită pentru noi, azi. Numai în acest fel, trăind astfel de vremuri, putem să ne facem o experienţă solidă, care să cuprindă armonios:

– în creaţie: adăugând creaţia şi munca fizică celei mentale; 

– în comunicare: adăugând pe cea verbală celei mentale;

– în gândire: obişnuindu-ne şi cu cea analitică, cu detalii succesive alături de viziunile atotcuprinzătoare simultane, spre analiză complexă în orice vibraţii planetare;

– în relaţionare – paşnică şi înţelegătoare, indiferent de agresivitatea mediului biologic şi social. 

Asemenea capacităţi fizice se vor adăuga aşadar celor străvechi, mentale şi astrale, care vor fi recuperate curând, dar acum trebuie să trecem printr-o multitudine de etape, pentru a ne crea acest fundament solid pentru alte noi experienţe fizice, pe care le vom trăi în viitor. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security

Dictionar