09. Sisteme spirituale

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată a corpurilor noastre astral şi mental, cu capacităţile lor uimitoare pentru acest moment, prin care omul se re-descoperă pe sine şi lumea înconjurătoare. Se regăseşte, revine la normalul său natural: tot aşa cum pe timpul iernii ne înfofolim bine din cauza condiţiilor exterioare aprige, iar vara dăm jos de pe noi tot ce poate să nu fie necesar. 

Vom vedea astfel pe parcursul studiului cât de importante sunt absolut toate structurile corpurilor pentru evoluţiile noastre, corpuri pe care am fost îndrumaţi multă vreme să le desconsiderăm, crezând că ele ne duc în „păcat” şi ar trebui să le chinuim sau să lăsăm pe alţii să ni le chinuiască pentru a arăta încrederea noastră în desconsiderarea lor... 

De fapt capacităţile nu sunt ale corpurilor, ci sunt ale spiritului, ale fiecărei monade din spirit; dar nu avem forţe mari la începuturile evoluţiilor noastre, de aceea corpurile ne ajută să ne dezvoltăm aceste forţe, ne protejează mult mai mult decât o putem face singuri şi ne învaţă ce putem face în continuare cu forţele spirituale care ni se dezvoltă. Corpurile ajută astfel oferind vibraţia necesară canalizării forţelor energetice ale monadei, neîntrerupte pe întreg timpul vieţii, constituind toate la un loc un canal complex de uşurare a focusării, a menţinerii, a susţinerii concentrate a radiaţiei monadice în activitate – până ce monada învaţă să-şi menţină vibraţia, doar prin voinţa sa, exact în manifestarea dorită şi exact atâta timp cât este necesar pentru derularea manifestării. Şi este necesar să ştim că este o re-găsire, o re-descoperire a capacităţilor noastre, căci oamenii trăiesc în acest fel pe care îl cunoaştem azi nu mai mult de 6-7 milenii pentru unele spirite umane – nu mai mult de 2 milenii pentru altele: în funcţie de obişnuinţele, de evoluţiile proprii şi de sarcinile grupurilor de spirite întrupate. Oamenii au trebuit să renunţe nu numai la corpurile lor optime, extrem de bine dezvoltate pentru viaţa cu învăţăturile pe care le cuprindea, înainte de sfâşitul ultimei glaciaţiuni: când întreaga omenire se afla în manifestare preponderent astral-mentală. Au trebuit să renunţe la multe capacităţi mentale şi astrale extrem de elevate, datorită condiţiilor planetare în permanentă schimbare faţă de trecut; au trebuit să schimbe natura profundă a trăirilor lor, mutând accentul cu precădere pe manifestările prin corpul fizic, asemănătoare cu ale celorlalte vieţuitoare planetare. Şi creaţia lor, ajutată de trăirile fizice, a trecut din domeniul mental în domeniul fizic-planetar, folosind corpul fizic pe de o parte şi materiile deja structurate ale planetei (pământuri, cristale, metale) pe de altă parte. 

Selectorii şi subselectorii au adus omului, în mod corporal, impulsuri de care anterior nu aveau întotdeauna nevoie pentru că simţirea, atitudinea şi, în general, trăirea curentă le cuprindea conştient pe toate. Ceea ce nu înseamnă că astfel de structuri nu existau şi nu aveau aceleaşi roluri ca şi acum, doar că omul nu era obosit de vibraţiile joase şi de aceea astfel de structuri corporale lucrau la o capacitate maximă fără să fie nevoie de schimbarea lor. O asemenea formă optimă de funcţionare ar obosi azi îngrozitor de mult omul contemporan – oricât de avansat ar fi el; tocmai de aceea acum structurile de acest fel se autoreglează permanent: prin variaţia elementelor arhetipale, sub puterea vibraţiilor mediului: aşa cum vin ele în mod natural sau modulate prin selectori. În etapa mentală însă omul ştia că selectorii şi subselectorii sunt complet deschişi tuturor vibraţiilor, care nu variau foarte mult şi foarte repede, iar omul însuşi, omul mereu urmăritor deplin conştient al destinului său îşi conducea, în funcţie de sarcinile momentului, selecţia funcţionării structurilor: fixa selectorul, unul dintre subselectori sau toţi la un loc (fiecare în felul său, după necesităţi) în anumite grade de deschidere sau de închidere: era perfect conştient de ceea ce făcea, în deplină concordanţă cu variaţiile vibraţiilor locului în care trăia, precum şi cu cele necesare a fi modificate în funcţie de necesităţile mediului. Le avea în vedere pe toate, cu atenţie infinită. În acest fel, omul ştia perfect ce trăiau vieţuitoarele – plante şi animale din spaţiile înconjurătoare - sub puterea vibraţiilor cosmice şi ale planetei. Astfel ştia când să-şi potrivească activităţile în funcţie de acest mediu şi cum să-l protejeze dacă trebuiau amplificate vibraţii pentru trăirea optimă a mediului biologic şi planetei însăşi. Pentru omul mental niciodată nu a fost vorba să se pună pe primul plan, iar restul lumii pe alt plan, secund, ci punea  numai pe primul plan tot ceea ce îl înconjura şi astfel avea grijă să lucreze pentru acest mediu înconjurător. Dacă ritmurile sale biologice erau deranjante pentru ceea ce îl înconjura, el însuşi îşi regla structurile corporale conexe: în acest caz, el îşi putea regla complexul reptilian spre exemplu, pentru a-şi adapta vibraţiile astfel încât să nu deranjeze el însuşi mediul. Deci regla vibraţiile trăirilor sale biologice şi amplificarea selectotilor era redusă la minim pentru a se integra perfect vieţii înconjurătoare. 

Tocmai de aceea a fost uşor omenirii să se adapteze după ultima glaciaţiune. Omul era deja obişnuit să ridice vibraţia aşezării sale, după fiecare glaciaţiune, chiar uneori puţin mai sus decât fusese la începutul glaciaţiunii, şi oricum mai sus decât era vibraţia după glaciaţiune, pentru a nu pierde experienţe specifice perioadei în care vibraţia ar fi scăzut mult mai lin dacă nu era glaciaţiunea. Astfel învăţa să realizeze fără sincope: şi procesul de creaţie, şi cel de variaţie a vibraţiei proprii şi a mediului, în orice fel de condiţii. 

În ultimele două glaciaţiuni, ridicarea a fost puţin mai sus decât ar fi fost normal după glaciaţiune, pentru a se realiza un exerciţiu de ridicare încă şi mai înaltă a vibraţiei, care avea să ajute omul să facă efortul de a-şi păstra o vibraţie cât mai înaltă atunci când vibraţia planetară avea să ajungă şi să rămână o perioadă lungă la un nivel minim. 

Se pot urmări studii privind glaciaţiunile începând cu articolul nr.12 din Studii Istorice, capitolul HERG: STUDIUL GLACIAŢIUNILOR (1): DIVERSE FELURI DE NECESITĂŢI şi articolele următoare. 

În viitor omenirea nu va mai ridica vibraţia medie a aşezărilor sale după vreo glaciaţiune, căci accentul creaţiei sale se va muta de la materializare în orice condiţii de trai  – la dematerializare: iar lucrările de dematerializare presupun o vibraţie joasă aplicată local, astfel încât ridicarea vibraţiei mediului nu-şi mai are rostul. Dar vibraţia personală va fi din nou foarte înaltă, pentru a se reveni la trăirile mentale şi astrale, pentru a se păstra şi folosi puterea integrală a spiritelor pentru realizarea unor obiective puternice şi complexe: şi prin materializare (chiar dacă de proporţii mai reduse), şi prin dematerializare. 

Între epoca mentală veche şi cea nouă, care va veni, epoca fizică are printre altele şi sarcina de a păstra cunoaşterea acestor structuri corporale, chiar dacă nu le foloseşte la întreaga capacitate. Ele îi realizează omului automat condiţii de trăire care nu se pot modifica cu ajutorul radiaţiei fizice, ci doar cu razele mentale şi astrale, care şi ele se folosesc foarte puţin acum. Oricum şi radiaţia fizică este puţin dezvoltată şi ea pe Pământ, mai ales la nivele joase de vibraţie planetară şi personală.

Selectorii aveau cândva rolul de a seta vibraţiile astfel încât să poată omul să-şi facă rolul în mijlocul planetei şi societăţii umane, modelându-i el însuşi funcţionarea aşa cum azi ne modelăm vocea, spre exemplu, în funcţie de necesităţi. Ceea ce nu excludea modelări ale funcţionării după cum dictau vibraţiile primite de la corpurile spirituale: pe acest fond spiritual omul putea interveni după necesităţi. La fel este şi acum,  gama selectorilor fiind comună tuturor întrupaţilor cu corpuri spirituale din această zonă a universului.  Diferenţa este că omul nu mai are acum puterea de a urmări şi modela participarea selectorilor în viaţa sa. Selectorii sunt structuri comune tuturor întrupaţilor care au corpuri spirituale. Subselectorii însă nu sunt structuri comune tuturor întrupaţilor care au selectori de vibraţii, în acelaşi număr şi cu aceleaşi funcţiuni. Pe Pământ ei există în cazul creatorilor conştienţi – oamenii – dar nu şi în acelaşi fel în cazul altor mamifere. Creatorii conştienţi au o activitate emoţională extrem de intensă şi complexă; ea se dovedeşte necesar a fi remodelată în anumite situaţii, pentru a nu speria mediul, biosistemul planetar, care nu înţelege multe dintre simţirile umane şi care astfel pot fi impulsionate puternic pentru o perioadă lungă ducând la agresivităţi care nu-şi are rostul. Subselectorii, amplificând omului anumite vibraţii, abat atenţia de fapt de la subiectul care îi atrage atenţia, determinându-i reacţii prea puternice, şi astfel echilibrează şi manifestările întrupaţilor, şi amprentele pe care le poartă cu ei, întărite de intensitatea stărilor lor emoţionale. Ca şi selectorii, ei nu diminuează decât colateral, amplificând alte vibraţii în situaţiile şi în momentele necesare. 

Am discutat despre activitatea astrală, dar exact în aceeaşi situaţie se află şi activitatea mentală a întrupaţilor. Activitatea mentală se bazează pe raze scurte extrem de puternice, ca nişte săgeţi care pot ajunge chiar dureroase şi pentru semeni, dar mai ales pentru vieţuitoarele din jur. De aceea în etapa mentală omul îşi setează singur pe de o parte intensitatea razelor: unele la un maxim optim (adică suportabil, sănătos pentru biosistem) pentru derularea lucrărilor sale, iar restul razelor le ţine mereu în funcţiune la un minim optim necesar, când este atent la ce lucrează. El îşi setează radiaţia sa totală momentană, dar îşi setează şi uneltele corporale – subselectorii în special, care îi menţin în funcţiune fondul general de vibraţie hotărât, până când ia o altă hotărâre, până când realizează o nouă setare, pentru o altă lucrare. 

În etapa fizică, omul însă nu se poate concentra tot timpul, mai ales la nivelele optime care să-l ajute să-şi realizeze cele necesare destinului său. De aceea selectorul şi subselectorii rămân numai sub influenţa vibraţiilor care vin de la corpurile spirituale. Ştim bine neputinţele noastre de azi, toate cele care ne compun viaţa şi ne cer intuiţiile. Omul şi-a pierdut treptat, dar repede intuiţiile sănătoase în imperiul sclaviei, mizeriei, războaielor, pretenţiilor absurde ale semenilor. Dar nu de tot, iar omul trebuie să treacă prin asemenea conjuncturi pentru a se cunoaşte cât mai bine pe sine însuşi, semenii săi şi mediul înconjurător. Tocmai aici intervin subselectorii, pentru ca în fiecare viaţă, cu corporalitate diferită pentru a surprinde cât mai multe aspecte ale vieţii general-umane, să aibă omul parte în mod variat şi selectiv de anumite emoţii şi, tot selectiv, de anumite activităţi mentale, în condiţiile în care selectorul general amplificator de vibraţii aflat deasupra corpului cauzal, menţine întreaga activitate vibraţională pentru întreg sistemul corporal planetar al omului.  

Cu alte cuvinte: într-o viaţă omul va avea emoţii mai puternice – în altă viaţă mai slabe; sau într-o viaţă va avea toate emoţiile la un nivel mediu şi apoi una sau două vieţi viitoare cu accente deosebite. Această echilibrare are loc pentru că omul care trăieşte în vibraţii joase (mai ales spiritele primare şi fără multă experienţă în reveniri prin astfel de locuri ale universului) oboseşte dacă ar avea mai mult de 2-3 vieţi în etapa cu vibraţia cea mai joasă a planetei. Mai ales că se înregistrează – şi corporal, şi la nivelul monadei – absolut toate experienţele fraţilor de spirit, precum şi absolut toate evenimentele contemporane, aşa cum ştim acum: în etapa prenatală, apoi a vieţii fizice şi în final a celei astrale. 

Subselectorii amplifică vibraţiile de un anumit fel, care trezesc vibraţii corporale după felul lor, al corpurilor, şi care astfel influenţează radiaţia monadică care susţine corpul respectiv. Dacă selectorul amplifică o gamă foarte largă de vibraţii, având structuri care modelează vibraţia tuturor corpurilor planetare (de la corpul cauzal la corpul fizic), subselectorii funcţionează la nivelul unui singur corp, preluând vibraţiile deja amplificate de SAV - care are activitate ce o include şi pe cea a corpurilor cu subselectori: corpul mental şi corpul astral. Numai aceste două corpuri fluidice au subselectori. Aşadar îi numim subselectori nu pentru că funcţionează doar la un corp, sau au o activitate mai restrânsă decât SAV, îi numim în acest fel întrucât ei preiau anumite vibraţii selectate şi amplificate deja de SAV, acţionând în continuare cu cea mai fină specializare la nivelul câmpurilor astral şi mental.  

Subselectorii pot exista şi funcţiona pe mai multe nivele de vibraţie: un subselector pe un nivel de vibraţie, altul pe un nivel mai înalt, altul pe un nivel cu frecvenţă mai joasă comparativ cu cel care lucrează la un nivel mediu. De asemenea, un sistem corporal poate avea un număr diferit de subselectori la fiecare dintre cele două corpuri, care nu se schimbă de-a lungul vieţii. Niciodată nu se va schimba numărul de subselectori pe parcursul unui destin – valabil pentru orice vieţuitoare. Chiar dacă activitatea unora este foarte redusă, ei nu se atrofiază şi nu dispar ca structuri din planul sistemului corporal local. De asemenea, dacă se schimbă destinul unui om de-a lungul vieţii sale (mai ales la ajutătorii secundari) nu i se vor schimba subselectorii, care se adaptează rapid traficului uriaş de vibraţii aflat în asemenea situaţii. Nu se vor dezvolta alte structuri interioare ale corpurilor, chiar dacă pe parcusul vieţii au loc dezvoltări ale corpurilor fluidice, pe măsura creşterii unor corpuri intermediare din fiecare set corporal. Pentru că, în această perioadă pe care o parcurgem acum pe Pământ, cresc asemenea corpuri intermediare – al căror volum s-a diminuat după ultima glaciaţiune, rămânând până acum ca nişte foi între corpul superior şi cel inferior din fiecare set: astral, mental şi cauzal. Creşterea vibraţiei zonale şi a vibraţiilor totale în câmpuri conduce la creşterea (rapidă de cele mai multe ori) a corpurilor de acest fel – dar nu şi la modificarea structurilor interioare şi exterioare ale corpurilor. 

Dar noi am discutat în general despre corpurile oamenilor. Sistemele corporale ale altor mamifere, spirite necreatoare încă, funcţionează în alte moduri: ele pot avea 1-2 subselectori de putere mai mică, pentru amplificarea încă şi mai sensibilă a unor vibraţii care le vin din exterior, adâncind astfel ca un acord extrem de fin vibraţiile primite din câmpul cauzal: tocmai ca o pregătire pentru dezvoltarea percepţiilor în vederea trecerii la creaţie: mai întâi din instinct de conservare a vieţii, creaţie neconştientizată în rolul de ajutor la dezvoltarea mentală a activităţii de creator propriu zis – ci doar de conservare, de protecţie la început. Apoi urmează trecerea de la creator inconştient la creator conştient, cu necesitatea dezvoltării propriei creativităţi, care va propulsa monadele în evoluţii la cote din ce în ce mai înalte.  

Omul însă nu este întotdeauna conştient de acest rol al creativităţii sale în propriile evoluţii, mai ales atunci când trăieşte în vibraţii joase, atunci când nu este direct învăţat în societatea sa să aprofundeze stările şi activităţile sale subtile curente. Dar o astfel de societate îl va determina indirect să-şi consolideze încredinţările, învăţăturile, căutările conforme cu intuiţiile sale cele mai ascunse, cele mai profunde, să meargă mereu mai departe decât a crea pentru a-şi salva şi întreţine viaţa. 

De aceea, atunci când societatea nu conduce omul în profunzimea unor asemenea subtilităţi de trăire personală şi creaţie, dar intuiţiile îi aduc semne ale altor accente ale realităţii, datoria lui este să caute asemenea subtilităţi, să pătrundă sensurile intuiţiilor sale şi să le dezvolte până la claritate, lucrând cu sine în toate direcţiile pe care le simte. 

Artele, care conduc la sublimarea trăirilor şi chiar a activităţilor curente, şi filozofia, care conduce la înţelegerea sensurilor profunde ale vieţii, au rolul de a compensa în destul de mare măsură lipsa îndrumărilor spirituale profunde, faţă de învăţăturile strict mercantile pe care le oferă şi le dezvoltă societatea în vremurile pe care le trăim azi. Iar dacă mulţi oameni cred că artele nu sunt decât spectacol superficial, confundându-le chiar cu astfel de spectacole inerente epocii, cei care înţeleg necesitatea trecerii peste aceste limitări au datoria de destin de a aduce înţelegerile, profunzimile proprii în societatea în care trăiesc. Încurajările vin şi prin activitatea subselectorilor, alături de impulsurile venite direct de la entităţile astrale ajutătoare proprii; toate la un loc amplifică impulsurile ce vor dezvolta profunzimile şi susţin activităţile de lansare ale lor în societate. 

Aşadar, întru-un sistem corporal, selectorul amplifică, iar subselectorii aleg din vibraţiile de tip mental şi astral amplificate de selectori exact pe cele de care omul are nevoie prioritar în anumite situaţii ale vieţii, din punct de vedere astral şi mental, pentru împlinirea sarcinilor sale. 

Activitatea astrală, ştim acum, nu se reduce la activitatea emoţională – specifică nu numai oamenilor, ci tuturor celorlalte vieţuitoare planetare; nu se reduce nici la activitatea onirică, adică de creare a simţirilor care conduc la vise. Activitatea astrală în epoca contemporană ajută în primul rând senzorii corpului fizic (pentru văz, auz, gust, miros şi simţul tactil) să completeze realitatea percepută omeneşte, fizic: dându-i un volum foarte larg, oferind nivele de subtilitate asociate diferitelor situaţii, asociind subtilităţi ale amintirilor de simţiri în diverse condiţii de trai; de asemenea ajută asocierilor unor simţiri vechi, venite din memoriile ancestrale, cu situaţii locale, cu evenimente curente ale vieţii. În acest fel percepţiile spiritelor umane se deosebesc de percepţiile altor mamifere şi de percepţiile tuturor celorlalte vieţuitoare planetare: percepţiile noastre cuprind la un loc toate percepţiile celorlalte vieţuitoare, chiar dacă nu credem asta – dar felul lor adună la un loc şi redă tot ce poate ajuta la împlinirea sarcinilor umane, inclusiv de protejare a vieţuitoarelor pe care omul astfel le cunoaşte prin înţelegerea simţirilor lor.  

Toate la un loc determină descifrarea, decodificarea informaţiilor pe care creierul le face permanent, legându-le de prezent, dintre care majoritatea le simţim sub formă de intuiţii: avem părerea că s-a petrecut ceva... (şi se dovedeşte a fi ceva real, nu o raţiune făcută cu mintea, nu o dorinţă din plăcere personală), şi de clar-intuiţie: putem descrie clar ceva ce nu am trăit, dar informaţiile ulterioare arată veridicitatea, şi putem descrie asociind vizual, auditiv, gustativ, mirositor perfecta realitate pe care o clar-intuim, la care fizic nu am participat, dar mental şi astral subconştientul a cules suficiente date pentru o descriere corectă. 

Sunt etape prin care fiecare om a trecut, trece şi va trece într-o viaţă sau alta, completând realitatea perturbată, cunoscută astfel eronat de noi azi privind istoria lumii, cele ascunse de semenii noştri în mod curent lumii, şi privind planificările evoluţiilor lumii umane în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. 

Iar atunci când omul conştientizează că astfel de simţiri pot fi completate în etapa când nu are decât intuiţii la îndemână, el caută în mod inteligent să-şi amplifice percepţiile - măcar cele fizice - prin crearea de ustensile materiale pentru asemenea situaţii, cu aparatură obţinută pe cale industrială, din ce în ce mai performantă pe măsura ascuţirii simţurilor umane.  

De asemenea, corpurile astrale lucrează permanent, intens, la recuperarea vibraţiei corporale (a cărei diminuare se manifestă prin ceea ce numim oboseală); se susţin astfel folosiri ale seturilor de raze ale spiritului la nivelul optim pentru derularea întrupării. Dacă nu ar exista o asemenea stabilizare vibraţională diurnă, curentă, autostabilizarea vibraţională care se efectuează în timpul somnului ar necesita o perioadă de somn mult mai lungă, diminuând volumul activităţilor zilnice şi prelungind obositor viaţa omului. 

Însă ar trebui să ştim încă ceva: corpurile noastre nu au numai selectorii şi subselectorii pentru asemenea aspecte: mai au captatori, selectori şi amplificatori ca structuri corporale, chiar în interiorul corpurilor – nu numai în interiorul celor două corpuri cu subselectori, ci în interiorul tuturor corpurilor. De asemenea toate vieţuitoarele, chiar dacă unele nu au selectori şi subselectori, au şi ele alte structuri corporale care le pregătesc pentru etapele ulterioare, în care corpurile lor vor avea în sistemul lor corporal selectori şi subselectori. Omul are o activitate bogată în timpul vieţii privind activităţile astrale, aşa cum ştim acum, dar selectorii şi subselectorii nu merg cu corpul astral în desprinderea şi călătoriile sale – cunoscute de om în general ca stare de somn şi vis. De aceea corpul astral are astfel de structuri corporale în plus, iar corpul mental le are de asemenea pentru a primi informaţii de la structuri asemănătoare din corpul astral aflat în deplasare spre structurile planetare deautostabilizare vibraţională. Selectorii şi subselectorii fac parte din structurile canalului de destin şi corpul astral nu se desprinde de restul sistemului corporal cu subselectorii săi când pleacă pentru odihnă astrală, cercetare astrală şi autostabilizare vibraţională. În studiile de călătorii astrale pe care le vom detalia în viitor, vom vedea cum anumite structuri ale corpurilor astrale preiau funcţiile de amplificare a vibraţiilor – captatori, amplificatori şi selectori de vibraţii, chiar din interiorul corpurilor astrale. Cele mai multe asemenea structuri sunt la corpurile superioare din setul astral şi ele lucrează permanent, nu numai când se desprinde corpul astral (întreg setul părţilor corporale astrale, pe care în totalitate îl numim mult mai simplu: corpul astral).

În etapa actuală de trăire a oamenilor, accentul astral este pus pe emoţii, dar în spatele emoţiilor memoriile corpului astral scot în evidenţă toate informaţiile care au fost culese de corpul astral printr-o multitudine de senzori proprii. Spunem că recunoaştem cele pe care le-am trăit efectiv, dar şi cele pe care le-am visat, făcând deosebirea între ele. Deosebim nu numai visul de realitate, ci şi visele împlinite de cele neîmplinite şi transformate în dorinţe, plăceri sau neplăceri. Dar de fapt ne amintim fragmente din planurile destinului nostru, sarcinile pe care le avem, împlinite sau neîmplinite, uitate în iureşul evenimentelor vieţii: cele care au ajuns la împlinire au fost prin luarea în considerare a tuturor intuiţiilor noastre. Oamenii sunt ajutaţi să-şi amintească sarcinile de destin prin lucrarea de selectare şi amplificare a vibraţiilor care îi pot ajuta să-şi împlinească destinele sau să-şi împletească drumurile vieţii cu alţi omeni care îi pot ajuta.  

La fel se petrec lucrurile cu toate vieţuitoarele, iar toate la un loc împlinesc destinul planetei, planetelor din acelaşi sistem stelar şi stelelor care le guvernează.  

Subselectorii de la corpul mental au roluri asemănătoare: în domeniul cunoaşterii mediului înconjurător, al relaţiilor dintre diferite tipuri de cunoaştere şi al percepţiilor care stau la baza tuturor cunoaşterilor acumulate şi folosite în trăirile curente. Subselectorii de la corpurile mentale intermediare ajută mai mult decât atât în etapele cu vibraţii înalte ale planetei, determinând o serie largă de percepţii ale informaţiilor din mediul planetar şi folosirea lor în procesul de creaţie materială mentală  efectivă, desfăşurat prin intermediul corpului mental în totalitatea sa.  

În etapa planetară actuală, cu vibraţie relativ joasă, dar aflată permanent în creştere, selectorii au rolul de a amplifica vibraţiile care ajută la atragerea fluxurilor energo-materiale şi creşterea (plus întreţinerea) corpurilor intermediare şi a corpurilor care au fost în funcţiune dar cu activitate redusă în această etapă cu vibraţie joasă, aflată acum pe terminate. Toate corpurile cresc şi contribuie la relansarea activităţilor creative obişnuite străvechi, mentale şi astrale, ale oamenilor, care au fost diminuate sau chiar ocolite în vremurile din urmă: pentru conservarea întregii vieţi planetare. Datorită acestor dezvoltări omenirea trece acum prin mari accente emoţionale şi mentale, pe care treptat va învăţa să le folosească creativ – nu să le lase să distrugă ceea ce mai târziu va numi în modul cel mai larg, conştientizând-o la parametrii ei cei mai profunzi: întreaga viaţă planetară. 

DISCURILE DE PROTECŢIE ALE SUBSELECTORILOR

Aşadar rolul subselectorilor este de a suprapune un acord fin asupra vibraţiilor deja amplificate de selectorul amplificator de vibraţii (SAV), care lucrează pentru toate corpurile de sub el: subselectorii lucrează însă doar pentru corpurile de care aparţin – corpul mental cu stratul său cercetător, cunoscut de noi, precum şi corpul astral cu stratul său emoţional, cunoscut de asemenea de noi. 

La fel ca şi SAV, orice subselector este protejat de un disc, mai dezvoltat la oameni decât la restul mamiferelor care sunt spirite necreatoare. Discul este ca o lentilă groasă cu marginile mai subţiri, aflată între canalul de destin total şi canalul corpului pe care îl deserveşte. Este orientat cu faţa sa lată spre corp, plasat în acea parte a corpului în care se află structurile interioare care procesează vibraţiile amplificate. Chiar dacă, pentru simplificarea explicaţiilor, nu am mai scris: subselectorul amplificator de vibraţii, funcţia sa este aceeaşi – şi de selectare a vibraţiilor necesare pentru destinul monadei întrupate, şi de amplificare a celor selectate. Sub puterea subselectorilor, acea parte a corpului are un captator în apropierea unei structuri care se dezvoltă pe măsura derulării activităţii subselectorului. Dezvoltarea acelei structuri va conduce la amplificarea semnalului vibraţional pe de o parte, dar şi la activarea circulaţiei fluxurilor energo-materiale în plexurile corpului. O asemenea împletire de activităţi ale corpului va conduce treptat şi în alte corpuri la dezvoltări sau la diminuări, restrângeri, după cum este cazul, de circulaţii energo-materiale în corpuri: în cascadă până la corpul fizic, determinând manifestări care vor dezvolta monadei aptitudini specifice vremurilor pe care omul le trăieşte. 

Să urmărim mai jos imaginea selectorului amplificator de vibraţii şi a subselectorilor în ansamblul sistemului de întrupare:  


 

Canalul total de destin care cuprinde canalele de destin reunite ale corpurilor spirituale şi corpurilor planetare, împreună cu discurile de protecţie şi întreţinere a funcţionării selectorului şi subselectorilor

LEGENDĂ:

(1) = conexiunea cu canalul de întrupare;

(2) = canalul total de destin;

(3) = corpurile spirituale;

(4) = selectorul amplificator de vibraţii;

(5) = corpurile planetare;

(6) = subselectorii de la corpurile astral şi mental.

Să reţinem că selectorii, în totalitatea lor ca structuri în corporalitatea spiritelor evoluate pe Pământ, nu sunt structuri unice de acest fel în sistemele corporale umane, dar – în plus – ele nu sunt nici structuri unice în univers. Nu sunt structuri care răspund unor cerinţe trecătoare ale evoluţiilor unei singure specii de pe o oarecare planetă. Poziţia şi forma selectorului principal, aflat deasupra corpurilor noastre cel mai des percepute de clarvăzătorii timpurilor din urmă, au format anumite aspecte ale vanităţii umane, postându-se pe un nivel cu superioritate umană egoistă, deasupra oricăror alte vieţuitoare ale planetei şi, pe acest principiu piramidal, mulţi oameni s-au crezut superiori nu numai animalelor, ci şi semenilor lor, exploatându-i nemilos. 

Dar să mai reţinem şi faptul că aceasta este doar o fază în evoluţiile noastre, care este repede depăşită. 

Să păstrăm mereu în atenţia noastră faptul că tot ceea ce ne ajută corporal azi, despre care învăţăm ca pregătire şi apoi chiar percepem personal şi folosim, conştienţi de ajutorul pe care îl primim, absolut totul aşadar nu este decât un ajutor temporar în evoluţii, din cauza forţelor noastre mici la începutul evoluţiilor. Sistemul corporal se constituie şi ca exemplu, şi ca impuls pentru activităţi pe care le vom putea derula fără ajutor corporal atunci când forţele noastre vor fi suficient dezvoltate pentru a nu mai avea nevoie de corpuri, de structuri universice şi interuniversice, de elemente ajutătoare pentru a circula între universuri, între straturi paralele ale energiei fundamentale.

De asemenea, chiar dacă ajungem în faza de a nu mai necesita pentru propriile noastre manifestări asemenea tipuri de ajutoare corporale, în eternitatea vieţii noastre le vom folosi în continuare cu drag, pentru a ajuta, pentru a învăţa mereu noi valuri de spirite care îşi încep evoluţiile. Să le învăţăm să folosească aceleaşi „echipamente” care ne-au învăţat şi pe noi să trăim, să ne manifestăm, să învăţăm de la entităţile înălţate întrupate printre noi, în imediata noastră apropiere. Ajutând – înaintăm noi înşine în evoluţii, către standarde pe care cu greu le-am putea înţelege azi. Trăim, evoluăm, ne dezvoltăm etern doar împreună.



Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

18. STRUCTURILE INTERIOARE ALE CANALULUI DE DESTIN (3): DISCUL DE PROTECTIE AL S.A.V. IN CANALUL TOTAL DE DESTIN

(Reamintim că S.A.V. înseamnă selectorul-amplificator de vibraţii) Studiul de azi ne va explica o chestiune cunoscută de noi, un simbol de loc îndrăgit, dar pe care vă rog frumos să îl luaţi ca atare şi vom discuta câte…

Dictionar