09. Sisteme spirituale

18. STRUCTURILE INTERIOARE ALE CANALULUI DE DESTIN (3): DISCUL DE PROTECTIE AL S.A.V. IN CANALUL TOTAL DE DESTIN

(Reamintim că S.A.V. înseamnă selectorul-amplificator de vibraţii)

Studiul de azi ne va explica o chestiune cunoscută de noi, un simbol de loc îndrăgit, dar pe care vă rog frumos să îl luaţi ca atare şi vom discuta câte ceva apoi despre preluarea sub formă de simbol a unor elemente de structură corporală, planetară, universică: cât se poate de reale, de loc imaginare. Şi mai ales: de loc „malefice”...

Pentru început, reamintim că este necesar să se perceapă canalul de destin şi orice structură interioară a acestuia, înafară de corpuri, ca fiind create din energie fundamentală de către îngerii de destin.

Dar nu numai îngerii fac astfel de creaţii, ci prticipă în egală măsură şi entităţile astrale cu sarcini speciale în această direcţie: cu o participare numai în funcţie de evoluţiile lor personale. În acest fel, secundarii care sunt întrupaţi ca ajutători astrali de destin participă şi la lucrările de întrupare, şi la cele de ieşire din întrupare: care ieşire se realizează prin adaptarea unor componente, structuri ale canalului de destin pentru lucrarea de ajutor pentru ieşire din întrupare. Ieşirea din întrupare nu are loc în condiţiile corporalităţii umane la vibraţie planetară joasă, aşa cum este actualmente vibraţia Pământului, decât în mod ajutat, indiferent de evoluţia spiritelor întrupate în specia umană. Fiecare întrupat are diverşi ajutători astrali în derularea sarcinilor de destin; înafară de îngerii de destin întrupaţi parţial odată cu intrarea celui ajutat în Universul Fizic (la crearea corpurilor spirituale), noi oamenii avem şi ajutători astrali: 

– ajutători astrali care se schimbă în funcţie de etapa de destin: pentru sarcinile unei etape sau pentru o grupare de sarcini de aceeaşi natură;

– ajutători astrali de destin care nu se schimbă niciodată pe parcursul întregii desfăşurări de destin în curs: adică de la crearea corpurilor spirituale până la terminarea sarcinilor astrale, după încheierea celor fizice – aşa cum ştim acum. 

Toate cele discutate până în prezent fac legătura cu cele ce se petrec când orice spirit uman este pregătit de o anumită maturitate, nerecunoscută astăzi, dar reală. Să reţinem că educaţia pe care o primeşte omul nu este pe măsura pregătirii interioare, spirituală, pe care o are deja: pregătire superficială, care nu este pentru a învăţa în mod expres mai departe cum să se descurce bine pe Pământ (pentru că ştie deja), aşa cum ni se spune. Societatea umană este azi, în majoritatea cazurilor (popoarelor) deficitară din multe puncte de vedere – iar aici este doar lipsa dorinţei de concentrare a omului acestei epoci: îşi tratează şi educă copiii după cunoaşterea intelectuală şi nicidecum după toate forţele spiritului pregătit să înfrunte lumea în care s-a născut ca om, aici. 

Aşadar, forţele pe care le putem folosi sunt mult mai mari şi mai profunde, iar la o asemenea situaţie participă în principal două feluri de structuri ale sistemului spiritual complet, despre care discutăm: de care se poate folosi spiritul chiar dinainte de naştere, din sistemul pe care îl are la dispoziţie pentru a-şi derula sarcinile: 

plexurile malaxor de la toate corpurile fluidice;

– selectorul-amplificator de vibraţii, despre care am discutat aici, pe larg. 

Funcţionarea lor determină spiritul să se concentreze la ceea ce are de făcut – doar că nu găseşte aplicaţii de manifestare în epoca contemporană, pentru că nu i le pune la dispoziţie societatea în ansamblul său. În calitate de copil, găseşte doar „jocuri” lipsite de răspundere reală – iar dacă familia l-ar trata ca pe un adult ar desfăşura absolut tot ceea ce orice om are ca posibilităţi proprii de manifestare. Şi toate s-ar dezvolta armonios mai departe, alături de familie, de societate. Desigur că ar fi multe de discutat – şi vom discuta detaliat asemenea lucruri, cu timpul; deocamdată doar avem de punctat elementele structurale care contribuie decisiv la orientarea spiritului în viaţa, într-o societate din care oricine poate alege ceva să efectueze în traseul ei. 

Plexurile malaxor gestionează toate felurile de fluxuri care vor influenţa societatea în ansamblul ei, şi nu numai. Ele preiau fluxurile energo-materiale din mediul planetar şi le dezamprentează păstrând astfel fluxurile curate, la nivelul de vibraţie la care se află ele în mod natural. Dar în acelaşi timp corpurile care le procesează – chiar dacă nu le transmit mai departe celorlalte corpuri din sistemul propriu, în cascadă – păstrează o vibraţie înaltă şi corpurilor, şi câmpurilor care înconjoară corpurile, din care chiar corpurile se aprovizionează curent. Astfel şi câmpul este permanent primenit, şi fluxurile care intră treptat în circulaţia interioară a corpurilor determină menţinerea întregului sistem corporal la un nivel de vibraţie ridicat, ceea ce favorizează:

– pe de o parte impulsionarea spiritului de a-şi folosi razele cu vibraţie mereu înaltă, cu forţe mereu orientate spre tot ceea ce poate fi mai bun în societatea în care se află, chiar dacă sunt şi premize de a prelua ceea ce au mai bun oamenii cei mai răi din societatea sa. Trebuie să ţinem cont că toţi oamenii, buni şi răi deopotrivă, au nevoie de ajutor. Este astfel o pregătire a oricărui spirit, care are deja o conştiinţă bine conturată, anterior naşterii umane, pe care el o poate folosi dacă o foloseşte societatea, după tiparele pe care le găseşte la naşterea sa, în lume. Deci modul nostru de comportamentse derulează după tipicul societăţii de întrupare. De aceea ne vine greu, sau ne este imposibil multora să credem că aceleaşi spirite agresive sau perverse, care se întrupează azi au avut în vieţile anterioare, în societăţi înălţate spiritual, manifestările umane cele mai avansate, pe care lumea de azi nu le mai cunoaşte. Dar este normal ca lucrurile să se deruleze aşa, căci numai în acest fel – observându-şi manifestările proprii în diferite forme de societate, la diferite nivele de vibraţii, fiecare întrupat îşi poate ridica treptat singur nivelul de comportament şi calitatea creaţiei sale, în orice condiţii de trai;

– pe de altă parte, dacă societatea nu oferă posibilităţi de manifestare elevată încă din ceea ce numim copilărie, determinând abandonarea înclinaţiilor proprii de înaltă calitate şi moralitate, oferind în schimb spaţiu, timp şi ocazii pentru manifestări de calitate medie, de moralitate medie sau joasă comparativ cu felul de a fi al întrupatului, la maturitatea decretată de societatea contemporană el va avea posibilităţi extinse de comparare a celor din lumea sa cu cele care sunt în sufletul său, cele care au rămas din timpul manifestării prin corpurile spirituale, dinaintea concepţiei corpurilor sale moştenite de la părinţi. Gradul de conştiinţă înaintată se manifestă chiar din timpul întrupării dinainte de naştere: de aceea ni se pare un nonsens când auzim că se spune că omul se naşte bun – doar societatea îl face rău: de fapt este un mare şi profund adevăr. Dacă el se manifestă la cotele mediului său cu vibraţie joasă (sărăcie, criminalitate) tot vor răzbate din când în când la suprafaţă reperele unei manifestări frumoase (cum spunem noi): cu demnitate umană, cu bucurie şi iubire pentru cel puţin o parte dintre semeni (familie, parteneri de viaţă, popor), cu forme de creaţie de calitate avansată – chiar dacă nu îndrăgeşte munca ca atare, dar aprecierea luxului este o rădăcină a aprecierii calităţii materiale, curăţeniei, etc. Toate plăcerile sau dorinţele sale creează bazele unor învăţături înaintate în vieţile viitoare: de a ajunge el însuşi, indiferent unde va fi întrupat, la o creaţie proprie, o învăţătură, un comportament echilibrat şi apoi extins iubitor. 

Ar fi bine să înţelegem că tot ceea ce este bun în noi se clădeşte pornind de la premizele a ceva ce cândva a fost socotit rău; ceea ce nu înseamnă că azi trebuie să încurajăm răutatea ca atare, ci să lucrăm în direcţia schimbării răului manifest cu ceva bun. 

Selectorul-amplificator de vibraţii ajută tot acest parcurs şi de maturizare a omului – ca spirit întrupat – şi de creştere, de elevare a spiritului, de remodelare a atitudinii, a comportamentului: treptat, de la o întrupare la alta. Întotdeauna selectorul va avea o lucrare de ridicare a vibraţiei, chiar dacă vom vedea că omul are un comportament majoritar agresiv – chiar şi când iubeşte, chiar şi când alege sau fură ceva de calitate superioară în mediul în care trăieşte. De asemenea, un observator mental sau astral va percepe un selector de culoare închisă până la neagră (de la verde închis-murdar – chiar la negru-antracit) dar asta nu înseamnă că SAV îi selectează şi amplifică vibraţiile joase, ci că observatorul are o vibraţie medie înaltă şi percepe diferenţa de vibraţie între cea proprie şi cea urmărită, studiată, care diferenţă îi oferă o comparaţie pe măsură: de la înceţoşat la negru. Dar dacă cercetarea se face comparativ cu mediul în care omul trăieşte, va apare un selector chiar de culoare deschisă până la alb-strălucitor! Aşadar observatorul, cercetătorul trebuie să cunoască bine reperele pe care le foloseşte. Confuzii de acelaşi fel apar peste tot când este vorba de a urmări elemente de remodelare vibraţională, căci creierul nostru este acela care face comparaţii şi oferă astfel de informaţii de alură fizică, după cum obişnuieşte cercetătorul să perceapă lumea în care trăieşte. 

De aceea şi în perioada pre-conceptivă – ca manifest spirtual, şi în perioada post-mortem pentru omul manifest fizic, întrupatul efectuează studii proprii legate de percepţii la diferite nivele de vibraţie:

– cele mai înalte: din corpurile spirituale – înainte de conceperea fizică şi de înainte de naştere;

– cele medii: din corpul astral, ca entitate astrală – după ieşirea din corpul fizic (post-mortem);

– cele joase: în timpul fiinţării umane.

În acest fel se acoperă de-a lungul unui destin toate posibilităţile de înţelegere a trăirilor proprii. Vom mai discuta despre toate acestea în studiile viitoare.

Având în vedere cele de mai sus, vom înţelege şi un alt aspect: unirea corpurilor spirituale cu corpurile planetare într-un sistem unitar nu se poate realiza decât în imperiul funcţionării tuturor plexurilor-malaxor, la nivelul de puritate cel mai mare al corpurilor şi câmpurilor pentru întrupatul cu corp fizic. Acest moment – l-am numit până acum momentul preluării corpurilor spirituale de către copil de la mama sa, care le-a purtat până în acel moment – trebuie aşadar să aibă loc la nivelul maxim de energizare al corpurilor: la o vârstă între 6 şi 8 ani. Atingerea acestui nivel de energizare nu are loc numai acum, în perioada planetară cu nivelul scăzut de vibraţie, dar înainte de ultima glaciaţiune el se menţinea şi se dezvolta în continuare: era nivelul optim de la naştere. După ultima glaciaţiune, treptat, omul nu l-a mai putut păstra pe parcursul întregii vieţi, iar acesta este un lucru hotărât în deplin acord pentru întreaga omenire, cu toate grupurile spirituale care se pot întrupa în specia umană. A fost o hotărâre asumată pentru această perioadă grea pentru planetă, întrucât ar consuma din rezervele de fluxuri energo-materiale cu vibraţia cea mai înaltă ale planetei, ale întregii galaxii. Dar spiritele umane vin pe Pământ, în călătorii spirituale regresive, tocmai pentru această perioadă, aici, în zona I a universului, zona cu vibraţia cea mai joasă din toate zonele universului, pentru a trăi chiar în asemenea condiţii, pe care nu le mai pot regăsi în alte părţi ale Universului Fizic. Numai astfel îşi poate cunoaşte orice spirit toate înclinaţiile rămase în comportamentul său obişnuit în astfel de locuri din univers, şi pornind de la această profundă cunoaştere de sine să poată să-şi remodeleze comportamentul, atât faţă de semeni şi de mediul de trai, cât şi faţă de calitatea creaţiei sale, gândirii sale şi impulsurilor pe care le oferă mediului înconjurător. 

Toate acestea ajung să explice modul în care se desfăşoară condiţiile de reunire a corpurilor pentru a oferi un întreg sistem corporal, unitar, cu toate cele necesare pentru un fel de destin dublu: cu manifestări prin corpul fizic şi apoi cu manifestări prin corpul astral. În acest fel, fiecare om parcurge toate cele trei etape de manifestare prin corporalitate: spirituală, fizică şi astrală, succesiune care la nivel macro se petrece după cum se derulează manifestările care au condus la ciclul actual de vieţi pe Pământ: venirea pe Pământ cu corpuri spirituale, apoi evoluţia prin intermediul sistemului corporal cu corp astral de manifestare, apoi cea mai mare parte a ciclului de vieţi prin manifestare cu corp fizic. Dar fiecare viaţă fizică este dublată de trăiri periodice (de regulă nocturne) cu activitate astrală, precum şi de rămânerea în manifestare astrală după terminarea sarcinilor fizice, ca entitate astrală: pentru cercetări complete ale lumii la parametrii mai înalţi de cunoaştere, şi pentru ajutor oferit altor entităţi astrale şi oamenilor rămaşi în manifestări fizice. 

Vom relua aceste idei, periodic, pe măsură ce avansăm în procesul de integrare a omului fizic în totalitatea forţelor pe care spiritul şi le poate folosi într-un astfel de loc din univers cum este Pământul. 

Acum important este să mergem mai departe în studii cu nivelul de forţe spirituale pe care îl avem; ştim aşadar că reunirea canalelor are loc numai atunci când toate forţele spiritului pot fi folosite integral la nivelul Pământului: atunci când toate plexurile malaxor funcţionează la capacitatea lor maximă, dar şi cu corpurile planetare suficient crescute pentru a se integra perfect în mijlocul corpurilor spirituale, fiind şi rămânând astfel împreună până la împlinirea destinului complet: şi a omului, şi a entităţii astrale după terminarea vieţii omului, a vieţuirii prin corpul fizic. 

O asemena reunire cu schimbarea poziţiei SAV de la capătul corpurilor planetare în mijlocul corporalităţii totale, păstrând rolul SAV şi influenţa sa doar asupra corpurilor planetare, are loc prin transformarea bulei în care se afla SAV în corporalitatea planetară separată – într-un disc interior care va avea şi o vibraţie diferită de aceea a corpurilor reunite, şi o structură proprie care orientează vibraţiile, undele vibraţionale pe care le primeşte sistemul corporal, doar către corpurile planetare. Discul va avea o vibraţie diferită de aceea a canalului reunit, a mediului lui interior, precum şi a corpurilor asupra cărora lucrează: adică o vibraţie mai mare decât a corpului cauzal şi mai mare decât a selectorului propriu zis, deşi nu cu mult, dar mai mică decât a canalului de destin total. Din această reunire, canalul de destin al corpurilor planetare, care a avut înainte de reunire o vibraţie mai mică decât a canalului corpurilor spirituale, va suferi o densificare a energiei fundamentale interioare, odată cu transformarea bulei în disc protector al SAV. Este o lucrare uşoară pe care o fac îngerii şi însăşi densificarea energiei fundamentale în canalul de destin al corpurilor planetare porneşte trasnformarea bulei în disc. Discul propriu zis, care nu pierde nici o clipă selectorul din cuprinsul său, se formează prin mărirea bulei şi aplatizarea ei sub puterea forţelor care se împletesc din cele două canale de destin care se reunesc. Procesul nu perturbă nici funcţionarea SAV, nici a subselectorilor, nici a corpurilor planetare – a celor spirituale cu atât mai puţin. Doar că mărirea vibraţiei şi densităţii energiei fundamentale în partea de canal a corpurilor planetare oferă un impuls puternic şi corpurilor de manifestare, care lucrează cu plexurile malaxor în plină putere, putere care va conduce la dezvoltarea corpurilor planetare, dând totodată un avânt puternic monadei întrupate în orientarea totală în mediul său de trai. Toate conduc la o puternică determinare a copilului pentru a se integra în viaţa pământeană fizică. Azi şi vibraţia în permanentă creştere ajută din plin, omul îşi intuieşte puterile şi doreşte să le folosească din ce în ce mai complex: pentru că avem un fond existenţial avansat, elevat – nu ne tragem direct din animale, cum spune cunoaşterea oficială, ci din evoluţii apropiate cu manifestări mult avansate, pe care ni le intuim cel puţin superficial – mulţi chiar foarte profund deja. 

Şi toate se cunosc din vechime: este perioada – în medie de 7 ani – în care religiile abrahamice (şi nu numai, dar pe ele le cunoaştem cel mai bine) fac o schimbare în cerinţele pe care şi le impun copiilor, ştiind că de fapt copilul nu mai este copil în societate, ci un orientat care poate trăi la fel ca şi un adult – chiar dacă corpurile nu sunt dezvoltate corespunzător. De aceea au loc: prima comuniune, prima spovedanie, iar unele popoare consideră că de la 7 ani în medie se poate cere activitate intelectuală intensă – nu şi fizică, corpul fizic neavând putere mare, dexteritate mare în operaţiuni complexe, comparativ cu un adult. În etapele mentale ale omenirii, copiii se despart definitiv, la această vârstă, de părinţi, trăind pe cont propriu, întrucât activităţile tuturor – părinţi şi copii – nu sunt fizice, ci doar mentale şi astrale. 

În concluzie, la vârsta la care:

– corpurile planetare: de la corpul cauzal la corpul fizic, ajung la mărimea corespunzătoare fixării lor în interiorul corpurilor spirituale: de la corpul spiritual (sau budhic) la corpul supraenesic (în funcţie de evoluţie şi de sarcini);

– în funcţie de experienţa monadei întrupate, ea îşi poate exercita forţele radiante fără ca vreun set de raze din radiaţia totală să nu se poată manifesta prin intermediul corpurilor corespunzătoare,

are loc reunirea celor două canale de destin, formarea sistemului corporal complet de întrupare fără de care întrupatul nu poate fi ajutat pentru a-şi duce sarcinile la bun sfârşit, precum şi începutul funcţionării SAV sub puterea de orientare a corpurilor spirituale proprii. Până în acest moment al reunirii, SAV funcţioneză sub puterea radiantă a tuturor participanţilor la întrupare: părinţi, îngeri, ajutători astrali, fraţi de spirit (când există: numai la primari) alături de monada care se întrupează şi care este deţinătoarea de destin. Din acest moment al reunirii canalelor şi al funcţionării SAV sub puterea unică a corpurilor spirituale din sistem, funcţionarea totală la capacitate optimă a SAV va avea loc până la părăsirea totală a acestui univers: care are loc şi între întrupări, pentru odihnă şi pentru cercetare în Universul Astral (pentru primari şi ajutătorii loc de grup) şi în Universul Cauzal (pentru secundari şi centrali). Aşadar SAV funcţionează la parametrii optimi până la terminarea tuturor sarcinilor monadei întrupate în Universul Fizic – şi ca entitate spirituală, şi ca om, şi ca entitate astrală. Îmbătrânirea corpului fizic nu trebuie să fie luată drept o neputinţă a menţinerii ritmului constant de funcţionare a SAV sau a oricăror alte subsisteme corporale: îmbătrânirea este o fază necesară şi nu o neputinţă corporală ori spirituală. Este o altă formă de trăire, pe care doar necunoaşterea şi dispreţul omenesc contemporan o transformă în neputinţă şi derizoriu. 

Discul care se formează cuprinde integral SAV şi se menţine mereu în mijlocul canalului propriu zis cu o consistenţă şi vibraţie specifice destinului întrupatului. Canalul exercită presiunile necesare asupra discului pentru ca el să poată desfăşura activitatea sa, care cuprinde toate corpurile din raza sa de acţiune: de la corpul cauzal la corpul fizic inclusiv.

Fig. nr.1: Selectorul-amplificator de vibraţii (SAV), înconjurat de discul de protecţie şi stabilitate a funcţionării SAV.

Legendă:

(1) = discul de protecţie şi de susţinere a activităţii selectorului-amplificator de vibraţii, situat după reunirea canalelor de destin (al corpurilor spirituale şi al corpurilor planetare) tot deasupra subsistemului corpurilor planetare;

(2) = selectorul-amplificator de vibraţii;

(3) = marginile canalului total de destin, după ce are loc reunirea canalului corpurilor spirituale cu canalul corpurilor planetare;

(4) = undele vibraţiilor din mediul exterior;

(5) = reprezentarea influenţei SAV asupra vibraţiilor din mediul exterior. Pentru înţelegerea acţiunii lui asupra vibraţiilor din mediul de trai, se reprezintă această acţiune sub formă de raze, dar SAV nu emite el însuşi raze sau vibraţii, ci trecând prin structurile sale interioare, undele îşi modifică intensitatea necesară influenţării monadei întrupate. Monada va răspunde prin corpurile sale la intensitatea indicată de SAV, la rândul său influenţat de corpurile spirituale din sistemul propriu.

Discul SAV are aşadar o densitate, consistenţă specifică, şi astfel se delimitează în masa canalului care îl menţine în forma de existenţă, poziţia şi mişcarea sa funcţională. 

Selectorii nu funcţionează în nemişcare, ei îşi pot mări volumul (se pot dilata) şi îl pot diminua la loc în funcţie de intensitatea şi volumul vibraţiilor. Astfel se poate percepe un selector ca o bilă când este restrâns sau ca o umbrelă deasupra corpului cauzal, lăţindu-se uneori ca o pălărie cu boruri foarte largi pe direcţia capului omului. Discul va permite mişcarea şi va ajuta la revenirea selectorului la forma iniţială, sub formă de bilă (bulă) sau în forme intermediare între un minim şi un maxim, în funcţie de necesităţi. 

Să mai precizăm un lucru deosebit de important şi câteva chestiuni care decurg de acesta.

Toate canalele de destin sunt altceva decât se poate crede la prima vedere: adică să fie un tub sau o sferă, sau o formă torică specifică corpurilor materiale din sistem. Ele sunt de fapt formaţiuni compacte, pline, din energie fundamentală compactizată, cu aceeaşi consistenţă în toată masa lor, sub forma unui canal care cuprinde şi depăşeşte corpurile şi alte structuri (selectori, subselectori, alte formaţiuni despre care vom discuta în continuare). De multe ori cercetătorii care se limitează la percepţia iniţială a SAV şi a discului său protector, fără să caute mai departe să-şi îmbunătăţească înţelegerile, percep forma, marginea exterioară a canalului, ca un tub gol pe dinăuntru. De fapt este un tub cu diverse formaţiuni interioare care sunt exact la fel, compact în interior, cu o densitate: 

– mai mare decât mediul energetic fundamental înconjurător;

– mai mare sau mai mică decât celelalte structuri de tip canal ale celorlalte structuri interioare.

Aşa am perceput şi eu, eronat, la început, canalele, goale în structura lor, ca nişte tuburi, până când ajutătorii mei astrali mi-au atras atenţia asupra acestui aspect.

Pe de altă parte, această creaţie care este canalul de destin nu se modifică sub influenţa mediului sau a schimbării de atitudine a purtătorului, a întrupatului. Dar totalitatea formată din canalul de destin şi toate ramificaţiile lui îşi modifică curent forma în funcţie de derularea sarcinilor – nu a vârstei, ci sarcinilor care se desfăşoară de-a lungul întrupării:

– În copilărie: sarcinile de preluare a obişnuinţelor din societate şi mediul natural planetar;

– În adolescenţă: sarcinile de modelare a folosirii puterilor energetice proprii, specifice maturităţii corporale, diverse folosiri începătoare – întrucât societatea nu pregăteşte omul pentru derularea tuturor aspectelor vieţii, care ar trebui să se desfăşoare în acelaşi timp cu sarcinile de învăţătură teoretică (şcoala cu treptele ei necesare doar intereselor materiale ale societăţii din momentul derulării destinului);

– În anii maturităţii: derularea sarcinilor de creaţie, de relaţionare şi de aplicare a tuturor celor care compun experienţa: adică adaptarea manifestărilor în diverse aplicaţii, în orice moment al vieţii;

– În anii senectuţii (bătrâneţii corpului fizic şi eteric – celelalte corpuri nu „îmbătrânesc”): încheierea sarcinilor cu participarea corpului fizic, mutând accentul manifestării pe activitatea mentală şi cauzală, analitică. Sunt aici: gândiri reflexive asupra anilor trecuţi privind sarcinile care s-au derulat, înţelegeri ale celor realizate sau nerealizate, corecţii de aplicat în măsura în care forţele corpului fizic nu sunt ajunse la minimul existenţial, iar cele ale propriei conştiinţe funcţionează conform înţelegerilor aflate şi ele în dezvoltare. 

În acest fel ar trebui percepute modificările canalelor care îşi schimbă forma în diferite momente ale vieţii, dar prin dezvoltări de ramificaţii care se întâlnesc permanent prin creşterea lor. Să dăm exemple:

– unirea canalelor de destin în anii copilăriei, care presupune creşterea canalelor corporale şi a canalului total de destin, pe măsura creşterii corpurilor planetare. 

Să ne oprim deocamdată aici, fără să uităm că, oricât am crede azi că toate acestea sunt de o complexitate uriaşă – ele sunt în realitate mult mai complexe, cu funcţionări deosebit de complexe la rândul lor. Le vom descoperi treptat şi astfel vom înţelege din ce în ce mai profund tot ceea ce ne formează fiecare întrupare. Şi vom preţui din ce în ce mai mult corpul nostru – terminalul fizic manifest al acestei complexităţi deosebite!... 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar