03. Analize evenimente religioase

SCHIMBAREA LA FAŢĂ (2)

În articolul precedent “Schimbarea la faţă (1)” am discutat despre o parte din aspectele spirituale care au stat la baza desfăşurării acestui eveniment:

1. Lucrarea de bază pentru care s-a întrupat coordonatorul general al evoluţiilor din această galaxie: schimbarea sensului de variaţie a vibraţiei medii planetare;

2. Modelarea, schimbarea conştientă, după voinţă, în funcţie de necesităţile de evoluţie, a vibraţiei medii personale.

Ambele sunt datorate unor evoluţii mult superioare nouă, majorităţii oamenilor de pe Pământ, în urma cărora puterea energetică personală creşte la cote uriaşe, cu greu înţelese de noi azi. Dar Iisus a ştiut că avem suficientă evoluţie, toţi oamenii, pentru a înţelege bine cândva cele petrecute în profunzime atunci şi a spus cât se poate de clar faptul că tot ceea ce a făcut el vom face şi noi, şi încă multe altele în plus. Ceea ce arată nu faptul că el nu ar fi putut face ceea ce vom putea face noi – ci că nu avea pentru ce să facă ceea ce, spre exemplu, putem face noi azi: rachete, avioane, calculatoare, televiziune, etc. Dânsul a avut deplină dreptate: noi credem azi că suntem urmaşii prin evoluţie corporală a animalelor, urmaşii vieţuitoarelor pământene, excluzând oficial reîntruparea, adică îmbogăţirea cu experienţă fără limite a aceluiaşi spirit; şi tot ceea ce ştim am fi învăţat în decursul unei singure vieţi, inclusiv informaţiile despre experienţa înaintaşilor noştri: fără a avea însă experienţa lor de aplicare. 

Ceea ce nu este adevărat; puţini dintre noi credem că avem o eternitate de evoluţie în trecutul nostru spiritual, pe milioane de alte planete, în diverse galaxii (dacă ne referim doar la acest univers), în diferite timpuri, şi ne îndreptăm către eternitate cu tot bagajul trăirilor noastre personale. 

Iisus nu a făcut ceva ce omul nu poate înţelege, nu poate înfăptui, nu poate atinge prin evoluţii personale, la rândul lui; de fapt nu a făcut altceva decât ceea ce cunoaştem, şi multe dintre toate le avem ca experienţă personală din evoluţiile anterioare. Toate spiritele au şanse egale de evoluţie, de cunoaştere, de acumulare de experienţă – cu care să ajungă să facă exact ceea ce fac coordonatorii evoluţiilor noastre. Şi apoi să meargă mai departe în evoluţii nesfârşite, călcând mereu pe urmele superiorilor noştri, dar totodată conlucrând cu ei mereu pentru a susţine evoluţiile altor generaţii de spirite care desfăşoară evoluţiile lor, val după val. 

Să revenim concret la subiectul nostru remarcând faptul că, dacă componenţa spirituală a populaţiilor umane nu cuprindea acele blocuri spirituale piramidale (BSP) care schimbă periodic, total – deşi foarte rar – componenţele spirituale ale populaţiilor din această zonă a universului, schimbarea ar fi avut loc mult mai lent, prin circulaţia naturală a fluxurilor energo-materiale din galaxie în galaxie şi, în interiorul fiecărei galaxii, de la o stea cu planetele ei la altă altă stea. O altă experienţă aplicativă ar fi fost sarcina noastră creativă de bază. Dar bineînţeles că această lucrare ar fi fost realizată în galaxie – în fiecare galaxie în care se planifică găzduirea călătorilor interzonali, aflaţi în călătorii regresive: adică de la un loc din univers cu vibraţie foarte înaltă, la alt loc, cu vibraţie foarte joasă, pentru remodelarea propriilor comportamente, pentru învăţături din ce în ce mai profunde de ajutor acordat populaţiilor spirituale locale. Vom reveni cu amănunte.

Cu acest prilej este necesar să rectific ceva ce am ajuns să înţeleg cu prilejul ultimelor studii: la început am crezut că vibraţia întregii subzone a fost schimbată prin această lucrare, dar mi-am dat seama că simţisem doar amprenta locală răspândită de atragerea fluxurilor energo-materiale spre Pământ şi spre alte planete din galaxie, acele planete care primiseră şi ele BSP. Vibraţia zonală rămâne neschimbată de către coordonatori, nu este în intenţia lor să o schimbe la nivelul întregii galaxii şi a întregii subzone. Doar, desigur, influenţe se răspândesc în sistemul stelar, deşi nu atât de puternice încât să determine modificări substanţiale în galaxie, aşa cum le determină pe planeta de unde se efectuează lucrarea. Fluxurile atrase şi folosite de corporalitatea locală intră în circulaţia planetară, ajutând toate vieţuitoarele să susţină greutăţile pe care le prezintă societatea umană întregii planete (şi ştim bine dezestrele pe care le provoacă oamenii pe Pământ – doar la nivel fizic, fără să mai discutăm despre influenţele negative la nivelul celorlalte câmpuri planetare). 

Însă oricum totul se desfăşoară pe o perioadă relativ scurtă de timp, căci treptat vor ajunge aici şi primele fluxuri pe cale naturală, atrase de nucleul galaxiei, intrând în circuitul local: şi pe cale cosmică, şi prin corzile matriceale ale galaxiei. Azi, după cca. 2000 de ani (cam între 1965 şi 1980) au ajuns deja pe cale naturală primele fluxuri în galaxia noastră; de aceea se percepe şi o luminozitate mult mai mare în atmosferă, cei care au o sensibilitate mai mare în câmpurile de înaltă frecvenţă au o viziune din ce în ce mai amplă şi mai profundă asupra acestor schimbări.

De asemenea, amestecul rapid al fluxurilor vechi cu cele noi, aduse prin această lucrare conduce la acel efect vibraţional greu de suportat în condiţiile în care căutăm echilibrul emoţional cu care suntem obişnuiţi din evoluţiile noastre înalte. Ruperea de obişnuinţe vibraţionale are un efect foarte obositor – dar este şi foarte puternic învăţător: un amestec pe care l-am comparat cu nişte cuţite ascuţite faţă de fluiditatea unor valuri de mătase (se poate urmări articolul “Vibraţia planetei noastre: între cuţite şi mătase...”)   Acest amestec conduce la un comportament uman care răspândeşte vibraţii joase, grele, negative – aşa cum ştim bine azi: agresivitate, perversitate, dispreţ, lăcomie, minciună, răzbunare, ucidere individuală şi în masă. Toate la un loc însă nu creează un dezechilibru major dincolo de fruntariile planetei, întrucât Pământul, ca planetă, este susţinut în câmpurile stelar-galactice de manşoane matriceale late, puternice, cu vibraţie foarte înaltă, astfel încât asemenea evoluţii nu au ca efect perturbarea altor evoluţii în desfăşurare. Dar fluxurile care ajung aici, atrase în acest fel, nu ne influenţează numai pe noi, oamenii – ci pe toate vieţuitoarele planetei şi planeta însăşi. Vieţuitoarele sunt mai agresive, dar nu numai pentru că sunt influenţate de fluxurile amestecate, ci pentru că după ultima glaciaţiune, când vibraţiile şi-au diminuat mult frecvenţa în toate câmpurile galaxiei, spiritele care s-au întrupat în corporalitatea speciilor pământene au fost – şi sunt încă – mult mai puternice în agresivitate decât grupurile care au evoluat anterior: de la cele mai mărunte la cele mai mari; şi nu numai animalele, ci şi plantele – chiar dacă pe ele nu le simţim prea mult noi, oamenii. Numai în acest fel biosistemul a putut să facă faţă efectelor trăirilor umane. Şi toate se adună cu atitudinile noastre, ale oamenilor, fiind de aceeaşi natură, şi ne influenţăm reciproc cu mare putere. 

Să vedem şi alte teme dezvoltate de prezentările biblice (continuăm numerotarea începută în prima parte).

3. EVENIMENTUL NU A FOST DOAR UN MOMENT BIBLIC AŞA CUM – ŞI CÂT – A FOST PERCEPUT DE APOSTOLI.

Momentul relatat în biblie a fost perceput generaţii de-a rândul până la noi drept dovedirea puterii ajutătorilor de mare calibru. Iisus le arată apostolilor şi alte faţete ale puterii lor – o putere mult mai mare decât aceea pe care ei o ştiau din viaţa curentă, mult mai puternic reliefată, mult mai clară astfel pentru oamenii neîncrezători, suspicioşi. Nu a fost însă un moment singular, iar felul în care poate fi descris acest aspect îl putem azi înţelege în diferite feluri. Era o lucrare ca multe altele, prea puţin cunoscute de noi chiar şi azi, care se desfăşoară simultan cu viaţa pe care o duc ajutătorii în mijlocul celor ajutaţi. În cazul lui Iisus – o viaţă în care el trăia alături de oameni, muncea, oferea învăţături proporţionale cu cele mai elevate posibilităţi ale evoluanţilor umani cu corporalitatea proprie.

Dar o asemenea lucrare nu se face cu o intensitate constantă înaltă, şi nu folosind seturi de raze, grupări de seturi de raze din radiaţia lor într-o plajă constantă: cam în acelaşi fel în care cu un set de raze ne deplasăm cu picioarele, cu altul mişcăm mâinile când este cazul, în timp ce vorbim tot când este cazul – momente alese conştient în funcţie de cerinţe, deci folosind simultan şi consecutiv diverse puteri ale spiritului. Chiar dacă nu ştim prea multe în această direcţie, avem obişnuinţa de a le face mai mult sau mai puţin conştienţi de baza energetică a manifestărilor: fluent, armonizând intensităţi, intrări/ieşiri, gândind asupra lor, asupra celor primite din mediu, etc. Respirăm însă în tot acest timp, privim, ascultăm, fără a conduce actul în mod conştient, constant – deşi în unele momente simţim nevoia să o facem cu accente diferite în funcţie de nevoi. 

Asemenea manifestări ale noastre sunt de fapt rădăcini ale unor lucrări de foarte mare complexitate – aşa cum sunt cele despre care discutăm. Efectuarea periodică a fazelor cu intensitate puternică, cu raze de foarte mare vibraţie, cu care monadele centrale ştiu bine cum să le efectueze, se suprapune peste trăirea ca o respiraţie în care intensitatea lucrării este medie, timp în care ei folosesc fluxurile atrase pentru a realiza lucrări curente – dar noi în raport cu cele realizate până atunci în mod curent. Iisus s-a folosit de corporalitatea umană pentru folosirea acestor fluxuri, pentru a face lucrări omeneşti care îi arătau în ce măsură un om poate treptat să facă el însuşi chiar în condiţiile de vibraţie joasă încă: adică ceea ce putea orice om să facă în mod curent, înainte de ultima glaciaţiune. Concret, ceea ce numim minuni după gândirea şi limbajul epocii – chiar şi, din nefericire, şi azi – sunt lucruri pe care orice om le putea face în mod curent, constant, cândva înainte de ultima glaciaţiune. Ceea ce a făcut Iisus ca fond curent energetic şi vibraţional planetar fost crearea de condiţii pentru ca omul să intre rapid în manifestările lui de acest fel, tipice evoluţiei spiritelor umane, obişnuite pentru evoluţiile lor normale chiar pe Pământ: în care s-a făcut doar o buclă pentru ca oamenii să-şi observe rămânerile în urmă: la nivelul emoţiilor, gândirilor, comportamentelor la nivele de vibraţie de joasă frecvenţă. Numai cu puterile dobândite după o îndelungată evoluţie pot spiritele să-şi susţină astfel de rămâneri în urmă şi să înţeleagă ce trebuie să facă pentru a şi le recupera. Iar puterea obţinută în urma acestor recuperări are un impact deosebit asupra evoluţiilor în continuare acasă, acolo de unde fiecare a venit. 

Iisus a făcut un act reparatoriu prin învăţăturile sale, ne-a adus în faţă de fapt “lumina ţinută sub obroc” de către conducătorii laici şi religioşi ai lumii umane. 

Şi ajunşi în acest moment al înţelegerilor noastre, să adăugăm şi faptul că nu numai că a fost o perioadă din istoria reală a planetei – chiar dacă nu şi oficial cunoscut şi recunoscut – şi un moment din istoria scrierilor biblice, ci că a fost o lucrare care a avut o pregătire temeinică şi îndelungată anterior, care a avut un vârf de lucrare fizică marcată de Înviere, apoi o finalizare fizică în Înălţare şi Ziua Cincizecimii. Să detaliem. 

a. Pregătirea

A fost începută cu mult înaintea naşterii lui Moise, în dimensiunile structurale paralele, iar Moise ca întrupat a putut desfăşura activităţile sale cu puterile acelui moment, rezultat din începerea acestor lucrări – fără de care el şi preoţii iudei cu care a lucrat nu s-ar fi putut ridica peste puterea preoţilor egipteni pentru ca iudeii să se elibereze – fără ca distrugerile materiale şi umane rezultate din procesele pedepsirilor să nu fie mult mai mari; moment care a arătat că oamenii care foloseau puterile mentale în mod pervers (preoţii egipteni) pot fi înfruntaţi cu propriile lor arme = puteri mentale, şi învinşi, pentru ca ei să înveţe cândva, ca spirite întrupate, să-şi folosească astfel de puteri în sens pozitiv, constructiv, conservând viaţa şi potenţialul uman. Vom aprofunda în discuţii privind viaţa şi epoca-turnant a lui Moise (şi a altora, din alte popoare, care au avut lucrări asemenea dânsului). 

Lucrarea la nivelul fizic – al dimensiunii noastre structurale – a fost pregătită astfel din celelalte dimensiuni structurale paralele cu aceea a noastră, şi a fost începută de toţi la un loc: nu numai Moise, Ilie, Enoch (sărit din biblie din varii motive) din poporul iudeu, ci şi alţii din diferite popoare pământene: în continuare alături de entităţi interdimensionale (aşa cum erau şi Moise, Ilie şi Enoch, născuţi pământeni şi trecuţi cu corpuri pământene în interdimensional) – toţi fiind sub îndrumarea, coordonarea lui Iisus. 

Când toate au fost nu numai finalizate, ci şi încercate astfel de condiţii create prin diverse lucrări pe toate continentele + insulele Oceanului planetar, numai atunci s-a întrupat Iisus. Din spaţiile interdimensionale şi dimensionale ale universului, lucrarea a fost astfel făcută de toţi participanţii laolaltă – dar ea trebuia realizată şi din spaţiul nostru dimensional, care are prin natura ei vibraţia cea mai joasă, dar numai bună pentru evoluanţii care fac evoluţii cu învăţături de început. Trebuiau aduse fluxuri proporţionale cu necesităţile evoluanţilor de aici, corespunzătoare corporalităţii lor – nu numai a oamenilor, ci şi a tuturor celorlalte vieţuitoare.

Să nu uităm niciodată că o astfel de lucrare se face PENTRU TOATE VIEŢUITOARELE PĂMÂNTULUI ŞI PENTRU PLANETA ÎNSĂŞI. 

b. Vârful de lucrare

Acest vârf l-a constituit întreaga viaţă a lui Iisus, cu toate cele trăite şi înfăptuite de el ca fiind o trăire în acelaşi timp a posibilităţilor oricăror oameni – după obişnuinţa vremii. De aceea el a spus clar că nu a venit pentru a schimba învăţăturile anterioare, ci să adauge altele noi, căci multă vreme din acel moment energiile noi aveau să se amestece cu cele vechi şi impulsurile de tip vechi să se amestece cu cele de tip nou. 

Vârful de lucrare a cuprins şi învăţăturile pe care le-a oferit oamenilor, de aceea putem spune că prin complexitatea tuturor aspectelor relatate a fost atunci vârful de lucrare. Dar de fapt, partea cea mai puternică a fost pe timpul naşterii sale şi a continuat cu boltă (dacă e să facem o diagramă) pe timpul copilăriei sale: mă refer la lucrarea energetică la care m-am raportat în aceste analize. Dar pentru că era necesară pregătirea prin învăţătură a oamenilor, bolta aceasta ar cuprinde şi epoca de învăţătură pe care a oferit-o tuturor. Tema copilăriei omeneşti am abordat-o cândva sub aspectul descrierii unei corporalităţi dezvoltate la nivelul plexurilor malaxor pe care copiii le au deschise la absolut toate corpurile din sistemul corporal; care se închid în majoritate – dar nu toate, rămânând deschise complet numai cele de la ultimul corp spiritual din sistemul propriu: la corpul dumnezeiesc (sau atmic), sau enesic, sau supra-enesic. Condiţiile vibraţionale realizate, şi care se vor dezvolta şi de acum în continuare, determină elementele arhetipale ale sistemelor noastre corporale să dezvolte treptat toate plexurile malaxor (se va urmări elemntul de dicţionar Plexuri ale corpurilor fluidice (2) – despre plexurile malaxor) de la toate corpurile noastre: nu numai de la corpurile spirituale – aşa cum se dezvoltă încetişor azi, ci şi de la corpurile fluidice planetare (de la corpul cauzal la corpul dublu-eteric). Să luăm în considerare puterea excepţională a copilului-Iisus, deplin conştient de puterile sale, lucrând împreună cu mama sa (o vreme dânsa fiind purtătoare a corpurilor sale spirituale) spre binele întregii planete. 

c. Finalizarea lucrărilor 

Discutăm despre două feluri de finalizare: 

1. Finalizarea lucrărilor în stratul nostru dimensional: avem în vedere evenimentele efective marcate de viaţa lui Iisus după Înviere şi Înălţarea lui Iisus „ceruri” – în dimensiunile structurale paralele, folosind absolut toate puterile omeneşti pe fondul vibraţional modificat suficient în acel moment pentru ca, cu puterile sale bine dozate, să poată derularea înălţarea – dar să nu deranjeze cu nimic desfăşurarea tuturor destinelor planetare. Evenimentul de Înălţare prefigura atunci ultima parte a derulării vieţii speciei umane pe Pământ, după plecarea tuturor spiritelor umane de pe planetă, eveniment care va fi realizat în viitorul îndepărtat tot de transcedentalii care au realizat crearea speciei umane. 

2. Finalizarea, definitivarea întregului proces despre care discutăm, după Înălţarea lui Iisus, în straturile dimensionale cu vibraţie superioară.

Aşadar, finalizarea lucrărilor nu s-a realizat odată cu finalizarea celei omeneşti, după fizicul omenesc şi al tuturor vieţuitoarelor pământene. Nici o lucrare de o asemenea anvergură nu se finalizează aşa, cu partea fizică specifică acestui strat dimensional al nostru, ci continuă împreună cu entităţile dimensionale – şi ele supuse schimbărilor – asupra straturilor interdimensionale şi dimensionale. Oricine se poate gândi că, dacă Iisus venise din dimensiunile structurale paralele, unde lucrase anterior întrupării sale fizice, entităţile dimensionale ar fi fost deja pregătite, dar lucrurile sunt ceva mai complexe de fapt. După finalizarea lucrărilor cu tot complexul necesar tuturor vieţuitoarelor şi planetei însăşi (planeta are nevoie de mult mai multe nivele decât vieţuitoarele pentru întreţinerea complexului ei corporal şi a legăturilor interplanetare şi stelare, care susţin trăirea ei în sistemul galactic, şi nu numai), se completează împletirea tuturor cu elementele de susţinere în interdimensional şi în dimensiunile (straturile) structurale paralele. Abia după acest moment are loc finalizarea procesului – care de fapt este faza absolut necesară trăirilor noastre în etapa cu vibraţie joasă în această zonă a universului.

Dată fiind complexitatea acestor studii, să oprim aici partea a doua, urmând să continuăm în alte articole cu alte aspecte. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
SCHIMBAREA LA FAŢĂ (1)

Am scris pe ici şi pe colo despre acest eveniment religios: “Schimbarea la faţă”, dar discutând cu cei apropiaţi am ajuns la concluzia că modul în care am scris era incomplet în lumina ultimelor studii despre universuri,…

Apostolul hristic Andrei, prietenul geţilor…

Este un subiect deosebit de subtil, care trebuie abordat, pentru înţelegerea lui profundă, numai din perspectiva cunoaşterii unor realităţi ale vremurilor trecute: a cunoaşterii vieţii totale a străbunilor noştri.Despre geţi am scris…

Dictionar