09. Sisteme spirituale

11. Intermezzo cu explicatii privind necesitatea studiilor spirituale avansate

Şi iarăşi zic: este fără doar şi poate plicticos pentru unii faptul că am discutat despre universuri atât de mult, despre modul în care facem evoluţii consecutive şi simultane... Şi voi reface sinteza evoluţiilor ca să fie încă şi mai clară relaţia lor cu evoluţiile noastre actuale şi viitoare, întrucât pentru noi, şi pentru dezvoltările noastre eterne sunt create şi mereu remodelate...

Dar să ştim bine că, pe măsură ce învăţăm tot felul de lucruri în acest univers, folosind setul de raze corespunzătoare Universului Fizic, întărim şi pe toate celelalte seturi de raze proprii, pe care le folosim în alte timpuri chiar în acest univers, precum şi cele folosite în alte universuri. 

Iar aici voi relua un îndemn postat pe facebook, ca urmare a propriilor mele trăiri actuale şi ale altora din jur. 

„Sentimentul înălţător, ca fundament emoţional, nu trebuie să piară în apele tulburi ale vremurilor pe care le trăim. În momentul în care începem să cedăm - în acel moment începem să alunecăm către dezinteres, tulburare, psihoze şi dezolare.

Dar să avem în vedere că în lume complementarităţile sunt încă manifestările cele mai dure: indiferent ce vom face, scrie, vorbi, se va găsi imediat cineva care să profite de ocazie pentru a-şi etala opoziţia. Şi nu de puţine ori neconstructivă, ci cu dese intenţii distructive clare: şi aici fundamentul pe care îl croim şi creştem noi înşine ne va susţine echilibrul, cu cât este el mai puternic, mai întărit. Putem depăşi orice moment astfel dureros gândind nu la a găsi vină celuilalt (implicit o percepem, dar nu cu ea trebuie să rămânem), ci prin a gândi la potrivirile măcar parţiale cu rezultatele celor manifestate de noi înşine: de la cele mai grosiere - la cele mai fine, negândite de noi - dar pentru asemenea conştientizare vine întotdeauna un moment prielnic.

...Care va întări acel fond, fundament emoţional înălţător, susţinător în munca noastră de îndumnezeire prin înlumire...”

Aşadar, prin cunoaştere ne întărim, împletind-o cu toate activităţile cotidiene pe care le avem de făcut. Ea acţionează spre dizolvarea sentimentului acut de frică, instalată în sufletul omenirii indiferent de naţie sau religie, în perioada cu vibraţia planetară cea mai joasă, începând cu mileniul IV î.Ch., din care azi ieşim treptat, chiar dacă nu foarte repede, aşa cum suntem tentaţi să credem. De regulă noi socotim timpurile în funcţie de timpul mediu al vieţii omului contemporan, dar corect ar fi să ne raportăm la:

– timpul mediu al unei întrupări umane: în medie cca. 9.000 de ani – perioada cu vieţi care durează sub 100 de ani fiind relativ scurtă la scara timpului întrupărilor spiritelor umane pe Pământ;

– la eternitatea vieţii monadelor într-un Centru de evoluţie. 

Dacă societatea de acum nu ne învaţă, nu ne direcţionează spre cunoaştere profundă, rămânem cu frica în suflet, în loc să ne scăldăm în pacea, în liniştea sufletului nostru. 

Vom discuta cândva şi despre frică în calitatea sa amprentativă asupra vieţii umane prin câmpurile planetare, care ajunge, de la o generaţie la alta, la modificarea ADN-ului uman, întărită prin amprentările sociale, religioase şi familiale, din trăirile curente. 

Revenind la studiile prezente şi motivele pentru care învăţăm lucruri atât de profunde: toate structurile despre care discutăm sunt, aşa cum am mai spus:

– sisteme de susţinere a întrupărilor, atâta vreme cât monadele aflate la începutul evoluţiilor lor nu pot învăţa, direct şi singure, manifestări prin intermediul radiaţiilor proprii: fără mijlocirea corporalităţii, fără să se distrugă în mod inconştient;

– căi de obişnuire cu diverse feluri de manifestări din viitorul evoluţiilor lor şi, mai departe, cu diverse feluri de a realiza cândva, când dezvoltările lor vor fi avansate, lucrări prin care vor ajuta la rândul lor generaţiile mai noi, mai tinere, de monade intrate în evoluţii, să parcurgă şi să ajute în acelaşi fel în care au fost şi ele ajutate şi susţinute în propriile evoluţii, dezvoltări, învăţături şi lucrări. 

Cu alte cuvinte, ceea ce sistemele create ne ajută azi, vom ajunge în viitorul creşterilor noastre să le facem fără astfel de creaţii, dar învăţând în acelaşi timp şi cum să le creăm noi înşine pentru alţii.

În acest fel este necesar să amintim permanent felul în care se folosesc propriile trăiri în învăţăturile pe care monadele le urmează pas cu pas, cum fiecare element studiat îşi are rostul, necesitatea în manifestările şi în învăţăturile de mai târziu, când puterile vor fi din ce în ce mai mari şi experienţa de folosire a acestor puteri va fi din ce în ce mai bogată, mai profundă. Astfel, pe lângă structuri şi funcţiuni, să mai vedem, pe scurt, şi câteva asemenea lucruri de înţeles, înainte de a continua cu explicarea altor structuri şi altor funcţiuni ale sistemelor spirituale. 

DE CE AM NUMIT CONEXIUNE PRINCIPALĂ

Pentru că avem multe conexiuni de conştientizat că există, atunci când înţelegem că avem în viaţa noastră structuri şi funcţiuni complexe, subtile. La suprafaţă ele nu se percep repede şi direct, din întrupări conştientizate în acest univers cu vibraţie foarte joasă, mai ales când vibraţiile ating cotele lor cele mai joase din variaţiunile existente şi când adaptarea corpurilor se face, chiar şi pentru creatorii avansaţi, la nivelul mediu al vieţuitoarelor neavansate pe drumurile conştientizărilor (toată până la oameni), aşa cum este cazul spiritelor umane. Suntem într-o perioadă planetară în care sarcina de bază a spiritelor umane este aceea de a proteja planeta în feluri pe care nici noi înşine nu le conştientizăm azi suficient. Dar putem înţelege şi, treptat, putem accepta acest lucru, care ne va susţine spiritual până la sfârşitul timpurilor grele. Este bine să o protejăm şi fizic – dar nu prea reuşim, însă noi deja o facem atâţia cât conştientizăm o asemenea necesitate azi. În plus, şi cel mai important lucru pentru toţi, protejăm totul pe Pământ pentru că de mult, de când am venit pe Pământ, am fost de acord ca atunci când planeta va trece prin vibraţii joase să schimbăm trăirea majoritar mentală cu trăirea majoritar fizică, iar ajutătorii planetari cei mai evoluaţi, cei mai pricepuţi să continue să ajute şi omenirea, şi biosistemul, şi planeta. Ei au rămas astfel singurii care folosesc deplin activitatea mentală străveche, perpetuată prin priceperea lor: sunt astfel cei pe care îi numim Moşii popoarelor, pământurilor, planetei de fapt. Pentru noi, oamenii, este totuşi suficient că am renunţat cândva la aceste trăiri de tip majoritar mental şi astral – mai ales că am renunţat în mod conştient, prin propria noastră voinţă, la creaţia de tip mental care, în condiţiile vibraţiilor planetare foarte joase prin care încă trece planeta, ar fi distrus biosistemul planetar şi ar fi transformat întreaga planetă într-un loc arid, gol, în care numai pământul şi apele ar fi mişcat ceva în locul celor pe care le cunoaştem azi. Acest fapt ar fi fost ceva nefolositor şi pentru planetă, şi pentru spiritele umane, şi pentru multitudinea popoarelor de spirite aflate în evoluţii intraplanetare  - care ar fi intrat într-o pauză prea lungă de trăire, generatoare de dezobişnuiri de manifestări abia învăţate: adică decădere pentru orice fel de spirite întrupate. 

Spiritele umane au ştiut asta şi au acceptat schimbarea corporalităţii lor, ceea ce a condus la folosirea corpurilor fizice – la fel ca şi plantele şi animalele planetei. Dar toate spiritele care evoluează pe Pământ au venit aici la întrupări în mod special pentru pentru a trece în acest fel, prin această perioadă: şi am mai discutat deseori despre asemenea lucruri, astfel încât vom discuta despre alte aspecte conexe acum. 

Să revenim. Aşadar numim conexiune principală totalitatea legăturilor dintre Universul Spiritual Primar şi universurile materiale. Toate structurile despre care discutăm acum formează la un loc conexiune centrală.

Dar nu este singura conexiune. Altă conexiune, pe care o vom studia în continuare, este aceea a corpurilor din fiecare univers, care constituie împreună sisteme complexe, pentru manifestări complexe, chiar dacă nu sunt conştientizate toate de la bun început. Pentru corporalitatea pe care o avem în Universul Fizic, conexiunea noastră este cuplată la început cu aceea a mamei, o conexiune temporară între mamă şi copil (urmaş) unică în felul ei. Să vedem şi de ce. 

În celelalte două universuri materiale – Astral şi Cauzal – nu există altă formă de conexiune de acest fel, pentru că întreaga corporalitate este continuă: doar la schimbarea etapei – foarte rar în evoluţiile primare – are loc modificarea structurilor conexiunilor, pentru armonizarea vibraţiilor materiilor din care ele sunt constituite cu vibraţia avansată între timp a monadei, din ultimele sale evoluţii. Odată cu modificarea conexiunilor monadei se modifică conexiunile întregului spirit, întregului grup de evoluţie proprie, întregului popor spiritual şi, acolo une este cazul, în întrupările comune, conexiunile grupurilor de popoare de spirite care se întrupează în sisteme corporale comune. Conştientizarea unor asemenea schimbări au loc foarte târziu, atunci când se formează obişnuinţa de a percepe, înţelege şi pătrunde fazele de evoluţie proprie în Universul Cauzal: momentul acesta corespunde în planul Universului Fizic cu întruparea în sisteme spirituale cu corpuri spirituale. Oamenii, în calitate de creatori avansaţi în curs de universalizare au de mult conştienţa cunoaşterilor de acest fel, chiar şi în locurile cu vibraţie joasă aşa cum este Pământul – dar o au numai în epocile în care, în variaţia sa zonală, vibraţia planetei este la valori foarte înalte, iar corporalitatea este optimă pentru desfăşurarea experienţei totale. Creaţia – şi în general trăirea – mentală este de mult obişnuinţă în evoluţiile tuturor spiritelor umane pe Pământ şi se bazează în primul rând pe cunoaşterea tuturor mecanismelor de întrupare şi de funcţionare a trecerilor de la un mod de întrupare la altul. 

Când monada nu este întrupată în Universul Fizic, canalul de radiaţie fizică este plin însă cu energia monadei corespunzătoare domeniului fizic: acesta este un fenomen care stă la baza învăţăturii monadei de a-şi reţine radiaţia, de a şi-o ţine în frâu: reţinerea unei părţi din ea la început apoi, mai târziu, părţi din ce în ce mai mari din radiaţie, până la întreaga radiaţie, doar prin voinţa proprie. Dar obişnuirea voinţei are la bază tocmai existenţa structurilor cu care ne-am obişnuit în mecanismele întrupărilor, ceea ce este extrem de important pentru fiecare dintre noi. Aşa învăţăm să ne canalizăm voinţa, să o folosim, să o gestionăm. Corpurile, structurile de întrupare ne ajută să ne autoimpunem, cu voinţă, ceea ce putem face la un moment dat în locul structurilor, al toiagului care ne-a fost sprijin până atunci. 

De aceea este importantă orice fază a unor manifestări de reţinere prin voinţă, de alegere a unei manifestări între altele posibile, în faţa impulsurilor provenite din mediu. La început o facem din interese, din plăceri, apoi curăţăm manifestările de egoisme, dând din ce în ce mai profund acea notă de bunătate, omenie, demnitate şi de altruism. Să facem alegeri constructive, altruiste. Gestionarea răspunsurilor la manifestările altora este astfel o fază premergătoare gestionării propriilor raze din întreaga radiaţie monadică, a părţilor ei şi apoi a firelor, razelor, alegând treptat cu atenţie exact firele, razele care trebuiesc folosite în funcţie de conjuncturile şi necesităţile proprii sau generale, în oricare dintre lumile de manifestare. 

Folosirea, sau nefolosirea corpurilor este un aspect al învăţăturilor pentru manifestări diverse atunci când vom fi în lucrări din diferite universuri. Vom ajunge în învăţăturile monadelor centrale, care au puterea să cuprindă manifestări directe – şi întotdeauna lucrări de mare complexitate – în orice univers, indiferent dacă vibraţia este joasă sau înaltă, indiferent dacă este vorba despre un univers spiritual (în care monadele se manifestă direct, fără mijlocirea unor corpuri) sau univers material (în care monadele se manifestă prin intermediul corpurilor materiale). 

Multe încredinţări contemporane vorbesc despre ieşirea definitivă a spiritului din roata întrupărilor – dar trebuie precizat că nu a tuturor întrupărilor, ci numai a celor legate de conştienţă şi de conştiinţă proprie redusă. Când ajungem la ieşirea din neînţelegerea rostului întrupărilor, şi astfel la derularea conştientă a activităţilor, întrupările nu mai au aspectul aparent dezordonat al începuturilor proprii, sărind de la dezvoltări sau decăderi aparente - la urmărirea unor manifestări care ajută nu numai o anumită specie căreia să-i ofere întâietate, ci la ajutor oferit pe rând, sau simultan, sau împreună şi consecutiv şi simultan tuturor întrupaţilor, în calitate de evoluanţi spirituali care urmăresc o dezvoltare proprie armonioasă în mijlocul tuturor celorlalţi evoluanţi, indiferent de forma de întrupare.

Să înţelegem şi să reţinem astfel că folosirea diverselor feluri de corporalităţi este necesară în eternitatea vieţii monadei ajutătoare, potrivită felului de ajutor pe care ea îl oferă. Ajutătorul depăşeşte întotdeauna activităţile pe care întrupaţii ajutaţidin aceeaşi specie planetară le desfăşoară, făcând însă şi ce le trebuie lor, dar şi urmărind sarcini diferite de cele ale ajutaţilor, spre optimizarea trăirilor lor şi a tuturor celorlalte grupuri de sprite întrupate în aceleaşi conjuncturi: inclusiv planeta şi steaua care guvernează planeta. Pe Pământ, ajutători secundari şi centrali desfăşoară şi lucrări pe care le fac oamenii, dar şi lucrări care privesc optimizări ale trăirilor tututror celorlalte vieţuitoare, inclusiv planeta (Pământul), steaua care o guvernează (Soarele), alte planete, stele, întreaga galaxie, subzonă şi zonă a universului. 

Extensia radiaţiei prin canale – şi nicidecum blocarea ei la nivelul lăcaşului – este necesară în primul rând pentru ca monada să nu-şi simtă radiaţia neîmprăştiată, liberă – atunci când vine vremea să-şi conştientizeze radiaţia proprie. Chiar dacă unele seturi de raze – cele cu care se poate întrupa în Universul Fizic, se opresc în canalul fizic când nu are loc aici vreo întrupare, radiaţia şi vibraţia ei din canal se întoarce şi lucrează spre întărirea monadei şi a păturilor ei proprii + a lăcaşului, fără să se simtă împiedicată să existe cu tot ceea ce îi este ei propriu, normal, cunoscut, conştientizat. Este drept că radiaţia corespunzătoare fizicului rămâne pe o distanţa foarte scurtă, a canalului fizic, dar monada şi-o simte acolo la un moment dat, se simte completă, liberă mai ales când avansează gradul de conştienţă în Universul Cauzal, unde învaţă să-şi cunoască forma ei simplă comparativ cu toate felurile de corporalităţi care îi ajută să-şi folosească forţele radiante. Este şi una dintre cauzele pentru care avem acele întrupări neîntrerupte în celelalte universuri materiale, în timp ce suntem întrupaţi în acest univers fizic. Iată de ce este nevoie să ne întărim conştienţa în orice fel de întrupare, chiar şi numai prin informare la început, şi iată de ce învăţăm despre universurile în care nu ne conştientizăm deocamdată seturile de radiaţie şi nu ne putem încă manifesta cu ea decât într-un singur univers: dar este o pregătire, căci după ce învăţăm să ne simţim radiaţia şi orice fel de puteri ale ei la nivele de vibraţie înaltă, urmează învăţăturile la nivele mai joase, joase şi foarte joase ale vibraţiei fondului universic în care trăim. Iată de ce învăţăm despre evoluţii progresive şi regresive, ele fiind aşa din multe unghiuri de vedere – da niciodată ele sau părţi din ele nu reprezintă involuţii, ci doar trăiri în vibraţii când mai înalte, când mai joase.

Deocamdată, în trăirile primare şi secundare, tot ceea ce trăieşte monada, toată simţirea ei, conştienţa ei, se canalizează spre universul în care se poate manifesta. Prin mecanismele de întrupare ea este ajutată în aceste faze să-şi canalizeze întreaga atenţie către universul de întrupare – lucru pe care mai târziu, în evoluţiile centrale, o va face ori direct din Universul Central, ori din Universul Spiritual Primar dar cu conştienţă din ce în ce mai clară simultan în toate cele trei universuri materiale, unde are corporalitate. Dacă nu există corporalitate în Universul Fizic, monada se va manifesta în Universul Astral sau Cauzal, dar treptat îşi va simţi şi radiaţia corespunzătoare unei potenţiale întrupări fizice – setul de raze corespunzătoare unei potenţiale întrupări fizice: în acel canal fizic în care există un minimum de extensie a radiaţiei fizice. 

Spiritele umane sunt suficient de evoluate pentru ca, în condiţiile existente înainte ultima glaciaţiune (adică: în vibraţie planetară foarte înaltă şi având o corporalitate foarte dezvoltată, foarte sensitivă la toate nivele corpurilor sale şi a câmpurilor corpurilor) omul să-şi simtă radiaţia din canalele spre celelalte două universuri, mai ales când se află în detaşare astrală (călătorie astrală): în care desfăşoară sarcini cu scopuri de echilibrare a unor situaţii planetare, stelare sau galactice, pe care le învaţă treptat. 

Aşadar să reţinem că sunt corpuri nefolosite integral şi sunt raze nefolosite total prin întrupări – dar toate al un moment dat oferă un sens de învăţătură pentru folosirea separată a voinţei monadei în funcţie de împrejurările, trăirile ei. 

Şi după ce se obişnuieşte să le folosească pentru plăcerea propri, se va obişnui să le folosească pentru dezvoltarea sa şi în acealşi timp a tuturor semenilor săi, indiferent de evoluţiile proprii ale tuturor. 

Cu ocazia studiului fiecărui set de structuri care ajută manifestării monadelor în întrupări, pe care le prezentăm în studiile prezente, vom face pe scurt orientări către învăţăturile pe care ele le anunţă în viaţa eternă a monadei. 

 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar