09. Sisteme spirituale

09. Despre canalele de intrare in intrupari (4): Conexiunea centrala (principala)

Toate structurile care ţin de întrupare şi de manifestarea monadelor în întrupări reprezintă căi de dezvoltare a forţelor spirituale, ale monadelor, care se vor forma şi întări în viitorul evoluţiilor lor. Orice monada învaţă, de-a lungul fazelor de evoluţie, cum să-şi folosească forţele pentru ca priceperea ei să înlocuiască treptat toate funcţiunile structurilor ajutătoare care le-au canalizat evoluţiile. Monadele devin conştiente la un moment dat că toate creaţiile care le ajută să trăiască şi să se dezvolte sunt elemente de învăţătură prin care trebuie să urmărească să ajungă să facă şi ele acelaşi lucru, în mod natural:

– să-şi dezvolte şi să-şi folosească forţele şi experienţa în trări, manifestări fără astfel de ajutoare, direct, monadă cu monadă, grupuri cu grupuri de monade;

– să-şi folosească însă forţele şi experienţa atunci când se întrupează în mijlocul celor care nu se pot descurca încă fără asemenea ajutoare materiale structurale: ca şi cum ar fi chiar unul dintre cei ajutaţi, pentru ca celor ajutaţi nimic să nu le fie în jurul lor diferit de simţirile lor. Sunt etape de învăţătură ale evoluţiilor secundare şi centrale, spre trăirea liniştită a primarilor ajutaţi şi obişnuirea lor cu străinii cu care oricum la început nu se simt în largul lor; dar se vor obişnui treptat cu ei pentru că ajutătorii secundari şi centrali trăiesc în mijlocul lor şi pentru a-i ajuta şi învăţa, dar şi pentru a le cunoaşte trăirile lor, simţind efectiv exact ceea ce simt cei ajutaţi şi fiindu-le aproape, înţelegători, mereu iubitori;

– să poată ajunge să creeze toate structurile care le-au fost de mare ajutor în etapele anterioare pentru a evolua, şi să-i poată astfel ajuta pe toţi cei ce evoluează, în acelaşi fel în care şi ele au fost ajutate cândva. 

Tot ceea ce se derulează sub ochii vieţuitoarelor mai devreme sau mai târziu vor trebui să ajungă să folosească, apoi să creeze ele singure, pe faze şi subfaze de evoluţie, în diverse feluri şi locuri din fiecare univers, la toate nivelele de vibraţie. Fiecare ajunge astfel să participe la remodelarea formelor de întrupare, la remodelarea creeaţiilor care devin repere ale învăţăturii altor întrupaţi, apoi să creeze condiţii pentru realizarea în diferite moduri ale acestor repere, la diverse nivele de vibraţie, la o scară mai mare sau mai mică. 

Cu alte cuvinte, tot ceea ce constituie la început ajutor, ulterior devine reper de realizare prin forţe proprii pentru fiecare monadă în parte, în mod natural: gestionându-şi forţele radiante prin puterea şi experienţa proprie, alături de crearea aceloraşi repere de ajutor pentru monadele care intră ulterior în evoluţii. 

Să continuăm. Am discutat despre diferitele aspecte ale existenţei universurilor pentru a înţelege întreaga problematică de care avem nevoie pentru înţelegerea conexiunilor în vedere întrupărilor. Am discutat în acelaşi sens despre radiaţia monadică/spirituală care este canalizată către universurile materiale: o dată prin cămăşile (păturile) monadice/spirituale, iar în continuare prin canalele de întrupare care conduc seturile de raze monadice/spirituale către universurile materiale. Iar aceste seturi sunt ancorate pe tot parcursul etapei proprii de evoluţie în Universul Astral şi în Universul Cauzal, şi numai pe parcursul unei vieţi – o perioadă scurtă de trai destinată consolidării unor manifestări ale spiritului – în Universul Fizic. 

Însă lucrurile nu sunt de loc simple, aşa cum par la prima vedere.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE CONEXIUNEA CENTRALĂ (PRINCIPALĂ)

Ceea ce numim conexiunea principală sau centrală este de fapt o structură extrem de complexă, formată din substructuri situate în mai multe planuri, straturi ale energiei fundamentale. Toate structurile de acest fel formează la un loc o structură unitară între universurile aflate în straturi diferite ale energiei fundamentale; ele contribuie la stabilizarea vibraţională a întregului sistem de întrupare, la armonizarea formelor şi vitezelor de mişcare între straturi – în fond la manifestarea unor potenţialităţi complexe ale energiei fundamentale, care creează stabilitate întregului Centru de evoluţie şi întregii încrengături de straturi ale energiei fundamentale (se va urmări studiul Formarea universurilor pe straturile energiei fundamentale) . Este o lucrare pe care numai monadele centrale o pot face, dezvolta, aprofunda şi întreţine, iar secundarii învaţă de-a lungul evoluţiilor lor şi cum să participe la asemenea lucrări, dar şi cum să-şi dezvolte baza existenţială a manifestărilor lor de tip primar, cuprinse în memoriile lor intime, care dezvoltare conduce, în stadiile avansate ale trăirilor lor, la derularea unor astfel de lucrări deosebit de complexe şi subtile. 

Iată de ce este foarte important să ne formăm din timpul evoluţiilor primare obişnuinţa de muncă, cu diversificarea formelor de muncă, de concentrare pe o lucrare pe care s-o dezvoltăm pe măsura informaţiilor noi care apar, cu participări la lucrări de aplicare a învăţăturilor, cu participare efectivă la învăţăturile celor pe care îi ajutăm (nu doar îndrumare), pe orice treaptă de evoluţie: ca să simţim şi să înţelegem stările lor, simţirile lor, modurile mereu noi de a reacţiona la cerinţele vieţii. Să nu uităm niciodată acest lucru. 

Conexiunea centrală este formată în principal din două structuri: conexiunea lăcaşului monadei cu canalul central şi însuşi canalul central care străbate intervalul dintre USP şi universurile materiale. Întreaga ei structură începe în USP, iese din USP, străbate spaţiul, intervalul dintre universuri, apoi iese şi din acest interval, conectându-se simultan cu două universuri materiale pe termen lung, cu două nivele diferite de vibraţie: Universul Astral şi Universul Cauzal, dar având în acelaşi timp încă două conexiuni: 

– pe al treilea strat: pentru Universul Fizic;

– pentru secundari şi centrali o conexiune în plus – a patra – pentru fixarea la USP şi derularea unor lucrări înafara celor de ajutători direcţi în mijlocul primarilor: pentru derularea unor lucrări de întreţinere şi remodelare a spaţiilor universice şi de învăţături speciale de creaţie în acest strat dintre universurile materiale şi cele spirituale. Această conexiune specifică ajutătorilor şi învăţăturilor lor nu funcţionează când ei se află în întrupare în universurile materiale: nici în universurile cu corporalitate permanentă pe etapă, nici în întrupările fizice. Astfel nici un întrupat secundar şi central care trăieşte în mijlocul primarilor nu poate efectua vreo lucrare cu privire la remodelări în universurile materiale, ci ele se fac, în funcţie de evoluţie, direct din Universul Central sau din întrupări speciale, în straturile, dimensiunile structurale paralele care desfăşoară cele mai multe lucrări pentru toate zonele universurilor materiale. Pentru Universul Astral şi cel Cauzal, asemenea lucrări se efectuează din structurile de acelaşi tip, ataşate fiecăruia în parte, cu particularităţi specifice vibraţiei şi necesităţilor lor. 

Canalul central este o structură străbătută de canale care pornesc din lăcaşul monadei care se întrupează, create pentru direcţionarea radiaţiei monadei spre universurile materiale. Canalele care intră în componenţa canalului central, între USP şi universurile materiale, sunt parte a USP, iar conexiunea cu fiecare univers material face parte din universul corespunzător vibraţiei razelor pe care le primeşte. 

Canalul central, care le cuprinde pe toate, are în deschiderea lui o dublă conexiune: o structură corespunzătoare USP, dar şi o structură corespunzătoare stratului dintre universuri pe care îl străbate. Fiecare în parte are vibraţia corespunzătoare: prima parte a conexiunii – cu vibraţia USP, mai precis cu vibraţia lăcaşului monadei, a doua parte are vibraţia corespunzătoare stratului inter-universic, parte care se cuplează la canalul central propriu zis.

La ieşirea din stratul inter-universic, conexiunea cuprinde aceleaşi structuri: prima cu vibraţie corespunzătoare stratului inter-universic, a doua fiind de felul unui manşon mai complex care cuprinde conexiunile canalelor cu universurile materiale. Acest manşon protejează conexiunile canalelor cu universurile materiale şi în acelaşi timp menţine stabilitatea vibraţiei lor la intrarea în fiecare univers şi pe tot timpul întrupării. 

 

Fig.nr.1: Structura complexă a conexiunii care face legătura între lăcaşul monadei şi universurile materiale de întrupare.

Legendă:

(1) = Lăcaşul monadei;

(2) = Manşonul conexiunii cu Universul Spiritual Primar (USP), format din două structuri: o parte care are vibraţia lăcaşului monadei – complexă, ea face şi menţine separarea completă a razelor monadice; o parte care are vibraţia stratului inter-universic; din această parte a conexiunii porneşte canalul central, care are şi el vibraţia stratului inter-universic; 

(3) = Canalul central care cuprinde, protejează şi direcţionează canalele corespunzătoare seturilor de radiaţie monadică care vor ajunge în universul material corespunzător vibraţiei fiecărui set în parte;

(4) = Manşonul conexiunii cu universurile materiale, care are aceeaşi structură cu manşonul din celălalt capăt (care se conectează la USP): o parte care închide canalul central, apoi partea care se conectează la universurile materiale, care face legătura canalelor care vin din lăcaşul monadei cu fiecare univers material în parte;

(5) = Cele trei canale ale radiaţiei monadice, care direcţionează cele trei seturi de raze, spre cele trei nivele de vibraţie ale universurilor materiale;

(6) = Reprezentarea schematică a universurilor materiale: Universul Cauzal, Universul Astral şi Universul Fizic. 

Desenul încearcă să arate – prin liniile uşor vălurite – mişcarea permanentă a structurilor: totul permite o respiraţie normală a monadei, nimic nu este rigid, totul se mişcă uşor în ritmul respiraţiei monadei. Mişcarea permanentă a structurilor contribuie la perceperea lor, la început, ca fiind spiralate şi în permanentă mişcare, pe lângă faptul că nu sesizăm la nivelul nostru de vibraţie toate părţile structurilor (cele cu vibraţii care depăşesc pe cele normale pentru oameni, acum), precum şi faptul că percepem simultan şi undele vibraţiilor răspândite de structuri. 

De asemenea, să ţinem cont de faptul că totul este o structură subatomică, chiar dacă complexitatea şi forţa ei este prodigiosă. Ceea ce se prezintă în aceste studii sunt doar a miliarda parte (ca să zic aşa...) din ceea ce este cu adevărat complexitatea unor astfel de lucrări – a oricăror lucrări realizate de către dânşii. 

Canalul central are o vibraţie unică, corespunzătoare stratului inter-universic. El reuneşte în interiorul lui toate cele trei canale prin care curge radiaţia monadică, pe cele trei nivele de vibraţie: medie, înaltă şi joasă. Rolul său este de protecţie a celor trei canale care traversează stratul inter-universic, iar în timp monadele încep să conştientizeze că el crează monadei condiţii de simţire chiar în canal, pe lângă acelaşi fel de simţire şi celor care lucrează acolo, fără să fie influenţaţi de intrările sau ieşirile altora din întrupări. Dacă nu ar fi el, atunci reverberaţii ale vibraţiilor venite de la radiaţia evoluanţilor avansaţi (secundari şi centrali) dar şi primari în evoluţiile galactice, ar perturba activitatea celor care lucrează pentru întreţinerea creaţiilor din stratul inter-universic. 

Simţirea monadelor avansate devine reală la un moment dat, chiar pe intervalul canalului, dar monada nu se manifestă între straturi direct din canal, care nu radiază nimic în exteriorul lui, ci doar devin conştiente de trecerea dintr-un nivel de vibraţie în altul. O asemenea simţire este, în termeni pământeni, ca simţirea unui om care este săltat de un val de apă în mare sau în ocean. De obicei o asemenea conştientizare este puternic percepută când apare conştienţa monadelor în Universul Cauzal şi încep manifestările efective acolo: trăirile se consolidează şi monadele pot face asocieri cu starea din Universul Cauzal ori de câte ori fac trecerea între locaţii cu vibraţii diferite, cu diferenţe mari de vibraţii între ele. Tot la fel este percepută încă din timpul primariatului trecerea prin porţile barierelor interzonale (şi inter-subzonale) ale universurilor materiale; pentru secundari doar trecerile inter-universice se mai simt efectiv, obişnuinţa trecerilor şi lucrărilor în barierele inter-zonale (şi inter-subzonale) nu le mai atrag atenţia decât dacă au de lucru în acest sens. 

Conexiunea centrală rămâne întotdeauna funcţională între lăcaşul fiecărei monade din USP şi universurile materiale. Să ţinem cont când discutăm de lăcaşuri: inclusiv lăcaşurile asociate - lăcaşul spiritului întreg, al diferitelor grupări spirituale ale evoluţiilor primare: popor spiritual întreg în întrupări de tip planetă, mai multe popoare spirituale pentru cele de tip stea şi multe popoare spirituale în întrupările de tip galaxie. 

Să reţinem faptul că toate canalele protejează radiaţia monadică să nu se împrăştie şi să se concentreze exact acolo unde are loc manifestarea: întruparea în fiecare univers, trăirea şi manifestarea monadei prin intermediul corpurilor materiale. Direcţionează şi protejează radiaţia monadică/spirituală între straturile energiei fundamentale, între universuri, atâta timp cât monadele încă nu-şi pot reţine concentrat întreaga radiaţie şi nu şi-o pot gestiona complet în funcţie de trăirile lor, de lucrările pe care le au de efectuat – ceea ce ajunge să se petreacă numai în evoluţiile centrale. 

Ele mai au un rol în plus: permit, în fazele de evoluţie ale primarilor (şi secundarilor care se întrupează în mijlocul primarilor) pătrunderea specială a unei părţi din alte radiaţii, astfel:

– pentru primarii în evoluţie intraplanetară pătrunderea unei părţi din radiaţia planetei de evoluţie în canalul central care va întări radiaţia spiritului întreg întrupat (când puterea energetică a monadelor este foarte mică). Nu trebuie să facem confuzia de a crede că popoarele spirituale intraplanetare sunt situate exact în centrul, în nucleul material al planetei, pentru că toate popoarele de spirite sunt numai în USP: aflat în alt plan de vibraţie, mult superior universului nostru, într-un plan de vibraţie fundamentală din profunzime (aşadar pe alt strat al energiei fundamentale) – nu în acelaşi strat (plan) cu Universul Fizic, cu planeta care se află sub picioarele noastre. Se face încă confuzia de a crede că toate cele ce există ar fi în acelaşi plan, în acelaşi strat; că pentru noi, oamenii, monadele s-ar afla undeva în inimile noastre, ceea ce – repet – nu este adevărat, este o înţelegere rămasă în urmă de pe vremea când exprimările umane erau la început şi nu exista o forţă prea mare de exprimare a cunoaşterii reale, profunde;

– pentru primarii care evoluează independent şi pentru secundarii întrupaţi în mijlocul primarilor, canalul permite pătrunderea în interiorul său a unei raze (sau mai multor raze) de la un înger (sau de la mai mulţi îngeri), în funcţie de evoluţie şi de condiţiile planetare (şi: subzonale, zonale, în funcţie de starea vibraţională a zonei, de alte particularităţi locale).

Încă un lucru important de reţinut: toate acestea, şi cele ce vor urma să fie descrise, fac parte din elementele de micro-creaţie, efectuate exclusiv de monadele centrale: care sunt în acelaşi timp şi creatorii macro-structurilor (universuri şi structuri universice, inter-universice, inter-straturi ale energiei fundamentale) şi creatorii micro-structurilor (cele mai mici, dar extrem de complexe elemente de creaţie ale Centrului de evoluţie: filamentele energo materiale, elemente din componenţa legăturilor dintre universuri, dintre monade şi corpurile lor), care sunt şi coordonatorii tuturor evoluţiilor noastre. 

Să ne oprim deocamdată aici cu studiul conexiunii principale şi să ne ocupăm în continuare de canalele interioare şi conexiunile lor cu universurile materiale. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar