09. Sisteme spirituale

08. Despre canalele de intrare in intrupari (3): intrupare activa si intrupare pasiva

La începutul evoluţiilor, întrupatul nu-şi simte corpurile din alte universuri, nu-şi simte o parte din corpurile pe care le are chiar universul local – aşa cum bine ştim acum: armonia dintre structurile lor şi dintre vibraţiile lor este perfectă, şi acesta este principala cauză, deşi tot atât de importantă în economia percepţiilor noastre este şi diferenţa foarte mare de vibraţie între corpurile din întregul nostru sistem corporal. Totuşi diferenţa de vibraţie nu este chiar atât de mare între corpul fizic şi corpul dublu-eteric, din care cauză omul mai poate percepe, în anumite situaţii chiar bine de tot, acest corp care dublează corpul fizic. Dar conştientizăm activităţi pe care le facem cu celelalte corpuri, chiar dacă nu ştim originea activităţilor noastre. 

Să avem însă în vedere faptul că doar o perioadă foarte scurtă de timp din totalul ciclului de vieţi pe Pământ suntem în linii mari asemănători cu restul biosistemului planetar. Iar aceasta se petrece datorită simplificării sistemului nostru corporal pe timpul cât vibraţia planetei este foarte mică – în punctul ei minim, când vulnerabilitatea biosistemului este foarte mare. Aşadar suportăm aceste transformări ale corporalităţii speciei noastre (nu diminuări de corpuri, ci intrarea în stare minimă, latentă a unora dintre structurile corpurilor fluidice) pentru:

– a proteja planeta şi biosistemul ei printr-un consum energetic şi material puternic redus, trecând de la deplasarea, creaţia şi comunicarea mentală şi astrală la cele efectuate cu corpul fizic şi cu materiile fizice ale planetei;

– pentru a cunoaşte felul de percepţie şi, în general, de trai al tuturor vieţuitoarelor planetare: pe care le vom ajuta în eternitatea evoluţiilor noastre ştiindu-le bine simţirile, şi tot la fel toate felurile de vieţuitoare din multe alte părţi ale universului. Ne îmbogăţim mereu experienţa, ne ridicăm nivelul de conştientizare a sarcinilor de ajutători, pe care le vom avea în viitorul tuturor evoluţiilor noastre.

Pentru a înţelege această diferenţă între întruparea activă şi întruparea pasivă, este necesar să reţinem faptul că:

– seturile de raze ale monadelor nu se dezvoltă în egală măsură de la bun început; pe parcursul evoluţiilor primare se păstrează decalajul între abilitatea de a le folosi, dar ele se estompează de-a lungul evoluţiilor secundare;

– pentru existenţa acestui decalaj s-au creat universurile materiale, cu vibraţii foarte diferite, ţinând cont de faptul că razele cu vibraţii foarte mari se dezvoltă pe măsura creşterii puterii energetice şi a abilităţii de manifestare prin intermediul lor. Şi, pe lângă existenţa universurilor materiale şi întrupărilor în fiecare dintre ele, tocmai pentru că există acest decalaj discutăm despre aceste două feluri de întrupări – activă şi pasivă.

Fiecare univers are reprezentări ale corporalităţilor din celelalte universuri, indiferent dacă corporalitatea monadelor este permanentă de-a lungul unei etape (aşa cum se petrec lucrurile în Universul Astral şi în Universul cauzal) sau exitentă doar pe timpul unei întrupări (aşa cum se petrec lucrurile în Universul Fizic ) şi indiferent unde este concentrată atenţia monadei întrupate. Dacă privim lucrurile din perspectiva Universului Fizic, atunci vom avea în sistemul nostru corporal de aici:

– reprezentanţii Universului Fizic: corpul fizic şi corpul dublu eteric: ele nu sunt multistratificate, chiar dacă corpul dublu eteric poate avea pliuri interioare, care nu trebuie confundate cu straturile;

– reprezentanţii Universului Astral: corpul astral şi corpul mental, amândouă oferind manifestări de aceeaşi natură; ele sunt multistratificate în funcţie de evoluţiile pe care le ajută;

– reprezentant al Universului Cauzal: corpul cauzal, el însuşi fiind multistratificat;

În continuarea lor, corpurile noastre spirituale sunt însă corpuri de coordonare, ajutor şi protecţie pentru corpurile planetare. 

Pe Pământ, se numesc corpuri planetare corpurile de la fizic la cauzal inclusiv întrucât ele sunt comune tuturor vieţuitoarelor de pe planetă, chiar dacă cel mai simple vieţuitoare au corpuri ca o coajă una peste alta, sau cele încă şi mai simple au un corp fluidic cu cu vibraţie mare comparativ cu cel fizic, care cuprinde structuri de fiecare fel, sau, încă şi mai simple, având numai celule din anumite feluri de structuri din fiecare tip. 

Întruparea activă este întruparea conştientizată în momentul derulării manifestărilor curente, corpurile active sunt cele folosite în mod curent pentru derularea de acţiuni, indiferent dacă sunt sau nu în stare relaxată, fără o activitate evidentă, derulată prin corpurile de manifestare curentă. Ştim acum că, pe timpul somnului, sistemul nostru corporal este tot activ – doar că nu am înţeles bine în ce sens poate fi el activ, dacă nu avem conştienţa clară a unor alte activităţi din moment ce dormim: ne raportăm mereu la corpul fizic. Tot în acelaşi fel este de înţeles faptul de a avea tot felul de trăiri în alte universuri. Să reţinem însă că orice activitate derulată pe timpul somnului este tot de natură fizică, derulată exclusiv în acest Univers Fizic. Dacă foarte greu – sau pentru alţii de loc – ne amintim despre activităţi derulate altfel în timp ce dormim, vom ajunge să înţelegem că ne este cu atât mai greu să ne amintim ceva din trăirile noastre în alte universuri, cu vibraţie mult mai mult diferenţiată de aceea a universului în care suntem conştienţi acum. În timpul somnului corpului fizic, ne manifestăm în mod complex prin corpul astral – corpul astral din Universul Fizic, care este de aceeaşi natură cu întreg sistemul corporal din Universul Astral, sistem care există şi trăieşte latent în întrupare pasivă. În somn corpul nostru de manifestare este corpul astral (multistratificat) din sistemul care ne cuprinde şi corpul fizic: mulţi îl numesc corp emoţional, dar deşi fiecare structură a lui conduce ŞI LA simţiri pe care le numim emoţii, el nu este în întregime un corp emoţional, deşi contribuie la perceperea universului nostru cu emoţii de diferite feluri, indicându-ne tipul de implicare şi reverberaţiile acestui tip de implicare în viaţa întregii planete. Corpul nostru astral este un corp cu multiple funcţiuni pentru el însuşi şi pentru fiecare din celelalte corpuri cu vibraţie mai mică, pe lângă cele pe care le ştim la modul general: transmiteri de fluxuri de energii şi materii către ele – către corpul dublu-eteric şi corpul fizic. 

Nu se poate spune că o funcţiune este mai importantă ca alta, de aceea vom spune că o funcţiune importantă dar necunoscută – de care se leagă foarte multe confuzii, în cascadă, pe care le facem azi – este aceea de autostabilizare vibraţională, despre care încerc să discut cât mai des posibil pentru a-i atinge complexitatea cu totul specială pe care o reprezintă. Pentru recuperarea vibraţiei pierdute pe timpul activităţilor cu corpul fizic – dar şi cu corpul emoţional: parte a corporalităţii noastre astrale, întreg corpul nostru astral se desprinde parţial de restul sistemului corporal pe timpul numit de noi somn, dar rămâne permanent legat de restul sistemului printr-un cordon (cu aspect strălucitor, ca de argint) legat de corpul dublu-eteric. Vibraţia este recuperată în plăcile şi punctele de autostabilizare vibraţională (pentru cei ce au mai citit acest element de dicţionar: am adăugat zilele trecute o completare, la final) care fac parte din matricea astral-eterică a planetei noastre, iar apoi este adusă la restul sistemului corporal, ridicând rapid vibraţia celorlalte corpuri, mai ales a celor două de vibraţia cea mai joasă – corpul dublu-eteric şi corpul fizic. Spunem că ne-am odihnit şi ne trezim din somn gata pentru alte activităţi. 

În timpul activităţilor desfăşurate de monadă în acest univers, Universul Fizic, cu corpul astral sau cu corpul fizic, corpurile din Universul Astral şi din Universul Cauzal rămân aşadar în stare pasivă: nu avem încă puterea şi experienţa de a ne manipula concomitent şi corpurile din alte universuri: numai coordonatorii de evoluţii, monadele centrale, pot face acest lucru, simultan,având astfel întrupări în totalitate active, desfăşurând activităţi simultane, conştiente, coerente, în toate cele trei universuri materiale. Cu referire la fenomenul complex de întrupare – spunem că, în timp ce trăim o întrupare activă (în Universul Fizic, ca acum de exemplu) trăim simultan întrupări pasive şi în Universul Astral, şi în Universul Cauzal. 

Să dezvoltăm puţin toate aceste perspective. 

1. Pentru un întrupat în Universul Fizic: corpurile pasive sunt aşadar sistemul corporal din Universul Astral şi sistemul corporal din Universul Cauzal, pe toată lungimea etapei de evoluţie. Întrupatul nu-şi dă seama de ele şi le confundă frecvent cu cele din sistemul său corporal fizic, mai ales când află că le are şi nu înţelege de la bun început că diferite corpuri sunt reprezentările sistemelor corporale din celelalte două universuri: eu am înţeles într-un final (!) dar nu m-am priceput să explic clar acest lucru... Avem un sistem corporal reprezentativ la fiecare formă de întrupare, individuală (vieţuitoare pe planete) sau comună (planetă, stea, întrupare unitară de tip galaxie), aşadar indiferent de faza de evoluţie în care ne aflăm, indiferent de zona universului nostru în care trăim, sau sub-zonă. De unde este necesar să înţelegem pe de o parte cât de complexe sunt corpurile noastre, trăirile noastre de aici, din acest univers, iar pe de altă parte cât de puternic şi de repede ajunge un spirit, prin intermediul întrupărilor coordonate, să poată ţină în putere şi în funcţiune asemenea complexitate a corpurilor şi mai ales cât de echilibrate sunt astfel evoluţiile noastre. Înaintările noastre evolutive nu pierd nici o clipă din vedere că monadele trebuie să se afle mereu în activitate pentru a-şi putea dezvolta mereu radiaţia, pentru a realiza treptat un echilibru între acţiuni, cu flexibilitate, cu abilităţi simultane, până când ajunge să-şi coordoneze singure activităţile şi să le integreze în complexitatea celorlalte evoluţii. 

2. Pentru un întrupat în Universul Astral: el desfăşoară evoluţii sub formă de învăţături, pentru care are nevoie de excluderea corporalităţii fizice, cu vibraţia cea mai joasă. Astfel, întrupatul din Universul Astral nu are corporalitate obligatorie în Universul Fizic. Este bine să privim mereu cele specifice unui univers comparându-l cu celelalte: când monada părăseşte Universul Fizic, se dematerializează absolut toate corpurile din acest univers, nu-i mai rămâne nici o rază în Universul Fizic. Este prea obositor pentru monadă la începutul evoluţiilor să păstreze în funcţiune razele cu cele mai joase vibraţii, dintr-un mediu cu vibraţii joase, care ar influenţa vibraţia de tip astral şi învăţăturile monadelor care ar fi mult mai greoaie. Pentru un întrupat în Universul Fizic, corpurile sale din celelalte două universuri, care rămân permanent în stare existenţială – chiar dacă pasivă – îi menţin o vitalitate ridicată prin razele cu înaltă vibraţie care rămân în funcţiune în mediile lor cu vibraţie înaltă. Fără ele, coerenţa mişcărilor ar fi mult mai slabă – aşa cum un om cu mâinile îngheţate cu greu mai poate face multe mişcări, şi măcar cele de întreţinere i-ar fi bune. Întrupările din acest univers sunt cuprinzătoare, bogate în senzaţii, în emoţii, în manifestări de mare varietate şi complexitate a trăirilor, în condiţiile în care materiile sunt foarte uşoare, materializarea şi dematerializarea sunt rapide, ceea ce conduce la dispariţia aproape totală a oboselii, dar şi instaurarea acesteia total când monada depăşeşte echilibrul manifestărilor sale. Dar monadele învaţă din toate mereu şi recuperarea forţelor este aproape imediată, ceea ce face ca oricine să se obişnuiască cu munca, cu lucrări permanente, cu orientări permanente şi rapide, cu consolidări rapide şi înţelegeri pe măsura celor mai avansate puteri ale lor. 

În întrupările care rămân pasive nu sunt mişcări, acţiuni, ci numai o respiraţie proprie a monadei; complexul corporal propriu vieţuieşte într-un mod asemănător monadelor într-un filament energo-material : el se integrează automat în materiile planetei pe care au evoluat întrupaţii în acest univers, dar spre deosebire de procesul din Universul Fizic, unde particulele corpurilor se răspândesc în materiile planetei (spunem: putrezesc), corpurile din Universul Astral, atunci când radiaţia se retrage pentru întruparea în Fizic sau reintrarea în Cauzal, se integrează în matricea planetară. Se păstrează astfel corporalitatea în forma ei specifică, particulară având o matrice valabilă pentru întreaga perioadă a etapei care se derulează, matrice care se va modifica în funcţie de necesităţile de întrupare de la o reîntoarcere la alta. 

Se fac deseori confuzii legate de atlanţi, legate de faptul că ei şi-ar fi schimbat prin inginerie genetică forma trupului tot timpul, apoi că s-ar fi retras în adâncurile planetei de unde vor ieşi la suprafaţă cândva să-şi reia Pământul înapoi. În primul rând ei nu făceau inginerie genetică, ci doar anumite forme corporale se schimbau în mod natural, prin intermediul elementelor arhetipale ale corpurilor (se va urmări pct.2 din dicţionar: Structuri corporale arhetipale), sub influenţa variaţiei vibraţiei planetare. În al doilea rând ei nu s-au „refugiat” sub pământ. Dar rădăcinile acestor încredinţări au, în felul lor, sâmburi reali, după cum vedem, care sunt amestecaţi din lipsă de experienţă – dar experienţa noastră este în curs de formare şi de consolidare. Facem confuzii la tot pasul şi una dintre sarcinile de bază ale tuturor oamenilor este aceea de a conştientiza, mai devreme sau mai târziu, confuziile inerente pe care le facem. În acest caz, confuziile se fac cu obişnuinţele de a privi fenomenologia din Universul Astral, unde matricea tuturor corpurilor nu modifică întotdeauna forma corporalităţii de la o revenire la alta acolo: ea poate rămâne sub forma în care a fost părăsită anterior dacă este necesară continuarea unor lucrări care au integrat şi întruparea în Universul Fizic. De aceea omul pe Pământ rămâne în felul de activitate pe care şi-o simte necesară şi indiferent cât ar fi de impulsionat să facă altceva – el nu o va face, căci altceva nu-i trebuie; şi vom învăţa să nu „smintim” omul, ci să lăsăm să facă el ce-i trebuie. De fapt înaintările noastre nu se raportează practic la întrupările fizice, ci la evoluţiile din Universul Astral: ele sunt prima noastră unitate de măsură, şi vom deveni cândva conştienţi cu toţii de acest lucru. În Universul Fizic se consolidează unele manifestări, apoi urmează revenirea în Universul Astral, după ce s-au mai făcut ceva consolidări în ca entitate astrală în Universul Fizic, prilej cu care ne obişnuim cu vibraţii mai înalte, înainte de a ne întoarce în vibraţii încă şi mai mari. De asemenea, înţelegem astfel natura comună a învăţăturilor, a consolidărilor de la un univers la altul printr-o corporalitate de aceeaşi natură, doar cu vibraţii diferite ale fondului universic.

Ca să revenim puţin la confuziile cu atlanţii, ei într-adevăr puteau trăi 10.000-15.000 de ani fără întrerupere, însă – tot noi fiind, din majoritatea spiritelor întrupate înainte de ultima glaciaţiune – am părăsit vechea corporalitate fizică, bună pentru frecvenţe înalte ale vibraţiei cosmice. Doar un grup restrâns de ajutători planetari şi galactici care au rămas în continuare ca ajutători planetari în condiţiile dure ce aveau să vină: vibraţie minimă zonală şi dezvoltarea civilizaţiei umane pe Pământ în forma fizică pe care o cunoaştem azi: nu prin creaţie, comunicare şi deplasare mentală şi astrală, ci toate preponderent fizice, cu particularităţi emoţionale extreme. Moşii – atlanţii vechi rămaşi spre a ne ajuta, şi pe noi, şi întreaga planetă – nu s-au refugiat în interiorul Pământului, ci au rămas o vreme printre noi, până ce au regenerat specia umană, ne-au ajutat să creăm din nou o societate ajutată, după care s-au retras în majoritate. Au rămas doar cca.o treime din numărul lor iniţial, dar retragerea lor este mult mai complexă decât credem noi, simplist, azi: sunt într-un strat interdimensional cu acces total la dimensiunea, stratul nostru de trai curent, activ, ei fiind singurii în stare să treacă de la un strat la altul din energia fundamentală putând să schimbe caracteristicile spaţio-temporale de la o clipă la alta. Confuziile se fac din amintirile vagi ale unor oameni, legate de „aşteptarea” pasivă din Universul Astral, de care ne vom lămuri cu toţii, după terminarea destinului fizic; vom face studii pentru a nu mai confunda, a nu amesteca lucrurile în acest fel şi multe altele asemănătoare. 

3. Pentru un întrupat în Universul Cauzal: o astfel de întrupare rămâne pasivă mult mai mult timp decât cea din Universul Astral, căci monada devine conştientă de puterea razelor sale cu vibraţie superioară doar târziu, atunci când are puterea de a căpăta corpuri spirituale în Universul Fizic (de felul mamiferelor cunoscute e noi): ceea ce înseamnă că deja le-a folosit în Universul de învăţătură – Universul Astral, iar în Universul Fizic a intrat în sfera consolidării activităţilor rezultate din întărirea corpurilor planetare, cu vibraţiile învăluitoare ale corpurilor spirituale: foarte înalte, care dă posibilitate monadei să efectueze activităţi de complexitate din ce în ce mai mare. Din acel moment, monada poate deveni conştientă de destinul său, de evoluţiile sale, poate avea sarcini avansate de organizare, precum şi conştiinţa alegerilor proprii. 

Chiar şi atunci când toată atenţia monadei este canalizată în acest univers, mult timp nu există decât rara conştienţă a locului, aşa cum şi un făt stă în uterul mamei sau cum un bebeluş stă în braţele părinţilor: percepând treptat sunete, vibraţii, recunoscându-le câte puţin, în variaţiile lor normale. Viaţa activă aici începe mai târziu; mult mai mult timp întruparea este pasivă, iar când se canalizează toată atenţia monadei în Universul Cauzal, viaţa aici este neîntreruptă, dar cu schimbări dese de mediu, cu care se obişnuieşte treptat. Între timp, activităţile devin mult mai avansate în celelalte două universuri. Pe Pământ sunt vieţuitoare în asemenea situaţii: de la viruşi la mamifere (exclusiv). Mamiferele încep să se mişte în Universul Cauzal ca vieţuitoarele foarte simple pe Pământ: viruşi, bacterii, vieţuitoare pluricelulare dar simple, urmează apoi corpuri simple dar mai bogate în structuri, în funcţie de razele care li se dezvoltă şi li se întăresc treptat. Pentru noi este însă necesară atenţia asupra faptului că întreaga corporalitate în Universul Cauzal nu mai este specializată pe seturile de raze (adică: fără mâini, picioare, tentacule, aripi, coadă, etc.), ci doar o corporalitate asemănătoare monadei cu structurile ei interioare (celule energetice fundamentale, pături energetice interioare şi exterioare). Prin asemenea corporalitate se evoluează în diferite medii cauzale, doar cu emisiile de raze: monadele se obişnuiesc astfel să înţeleagă faptul că aceasta este adevărata lor formă de fiinţare, iar corporalităţile astrale şi fizice sunt de fapt ajutătoare pentru obişnuirea folosirii în fel şi chip a razelor monadei. 

Din discuţiile de mai sus rezultă faptul că nu există întrupări pasive în Universul Fizic. Starea de inconştienţă pentru corpul fizic (starea de „legumă” în cazul bolilor sau deteriorărilor) nu este o stare pasivă pentru toată manifestarea în Universul Fizic, ci doar pentru manifestarea cu corpul fizic: în tot acest timp se fac lucrări tot în acest univers, dar cu corpul astral, lucrări care necesită legături cu corpul fizic, lucrări care au nevoie de un numit fel de vibraţii: pentru manifestări la limita dintre eteric şi astral, la fel ca şi în starea de vis. 

Pe măsura creşterii puterii energetice şi apariţiei altor raze, activităţile prin puterea razelor noi au loc spre dezvoltarea lor în acelaşi fel în care s-au dezvoltat şi cele dintâi: de la pasiv la activ, apoi la hiper-activ, de la inconştient la conştient; apoi echilibrările în funcţie de conştientizarea necesităţilor în mediul natural de trai şi în societatea în care are loc întruparea. 

Într-un fel religiile care nu acceptă reîntruparea au cunoscut în faza lor de început diferitele forme de întrupare şi nu aveau cum să explice clar diferenţele între diverse trăiri ale oamenilor, cu rădăcini în diferite alte universuri; dar mai ştiau că va veni vremea ca oamenii să poată înţelege şi au adus – acolo unde autorităţile spirituale au dorit – explicaţii simpliste, care să susţină o conştientizare minimă (de exemplu în cunoaşterile orientale). Însă în alte locuri, în alte popoare (spre exemplu: cele europene şi din bazinul mediteranean) ele ori s-au pierdut de-a lungul timpului, ori au fost scoase din circuitul cunoaşterilor în mod egoist, intenţionat pentru a limita gândirea oamenilor şi, astfel, pentru restrângerea acţiunilor lor revendicative. 

Canalele de întrupare conduc fiecare set de raze ale monadei în universul material corespunzător puterii energetice a setului. Cu cât se vor dezvolta mai mult razele, şi cu cât se vor dezvolta mai multe raze în plus în setul respectiv, canalele vor fi mai complexe în structurile lor interioare, pentru ca razele să nu-şi piardă din putere în canalele de întrupare şi nici să nu piardă din viteza deplasării energiilor lor. 

Cei care pot să le mentalizeze, în meditaţii active, vor avea percepţia unor canale oarecum spiralate şi pulsatile, dar de fapt ele nu sunt spiralate propriu zis, ci doar structurile lor interioare au diferite vibraţii care nu pot fi în totalitate percepute acum, cu senzorii corpului nostru mental (diferenţele de vibraţie între corpul fizic şi corpul mental sunt încă foarte mari). Dar strămoşii noştri le puteau percepe încă bine, încă pe la jumătatea mileniului I î.Ch., în mod natural, prin puterile corpurilor pentru ajutătorii secundari (cu atât mai mult coordonatorii centrali, de tipul conducătorilor Moşilor, cu corpuri specializate după tiparele atlante, străvechi de tip arian – lemurian – toltec, aşa cum am discutat în capitolul Rasele speciei umane). Ulterior, când vibraţia Pământului a scăzut şi mai mult, s-au construit lăcaşuri speciale pentru ridicarea vibraţiei personale pe tipuri de ajutători, apoi au folosit în plus celebrele brăţări dacice pentru stabilizarea vibraţiilor înalte şi menţinerea ei în anumite limite, pe timpul efectuării cercetărilor mentale şi astrale: în folosul cunoaşterii derulărilor variaţiilor de la o perioadă de timp planetar – la alta. Dar fiecare popor, de pe fiecare continent, a avut cunoaşterea lui şi creaţii ajutătoare cu acelaşi scop, nu numai strămoşii noştri. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar