09. Sisteme spirituale

05. Cateva cuvinte despre lacasul monadei/spiritului din Universul Spiritual Primar

Să recapitulăm: un sistem spiritual este format din:

1. Monada care se întrupează

2. Radiaţia monadică/spirituală proprie a monadei care se întrupează;

3. Canalul de întrupare (canalul de intrare la întrupare) şi canalul de destrupare (canalul de ieşire din întrupare);

4. Sistemul corporal care se constituie prin atragerea de fluxuri de filamente în puterea radiaţiei monadice/spirituale.

Dar mai este ceva, un alt element, care este binevenit în acest moment să-l cunoaştem, să-l dezvoltăm şi să-i pătrundem de acum încolo profunzimile: universul legăturilor între monadă (monadele în evoluţie, la modul general), aflată într-un locaş fix în Universul Spiritual Primar (USP) şi universurile materiale ataşate USP. Să reţinem ideea acestor legături, iar acum să urmărim câte ceva despre lăcaşul monadelor/spiritelor din Universul Spiritual Primar.

Din USP, radiaţia monadică este canalizată către universurile materiale: Universul Astral, Universul Fizic şi Universul Cauzal, unde blocul radiaţiei monadice atrage filamente energo-materiale şi constituie astfel:

corpurile  sale de întrupat, care formează la un loc un sistem unitar format şi din corpuri multistratificate, şi din alte structuri inter-corporale care ajută monada în realizarea sarcinilor sale de destin: până când ea singură va învăţa să se coordoneze în mod complex în derularea drumului de destin. Prin intermediul sistemului corporal va trăi şi se va manifesta după experienţa pe care o acumulează treptat; 

– câmpurile sau păturile protectoare şi hrănitoare, care înconjoară fiecare corp din sistemul corporal. 

Universul Spiritual Primar (îl vom prescurta USP) este un univers cu o structură şi funcţionalitate aparte comparativ cu alte universuri: este un univers de amplasare fără manifestare a monadelor şi grupurilor de monade (spirite, grupuri de spirite, popoare de spirite şi reuniri de popoare de spirite aflate în evoluţii comune: planetă, stea şi forme avansate de întrupare de tip galaxie), iar celelalte universuri – indiferent dacă sunt spirituale sau materiale – sunt universuri de manifestare a monadelor:

– universurile spirituale: Universul Spiritual Secundar (USS) şi Universul Spiritual Central (USC) sunt universuri de manifestare a monadelor ajunse la un stadiu avansat de evoluţie, cu o manifestare exclusiv directă a monadelor unele faţă de altele, fără intermedierea unor corpuri materiale;

– universuri materiale, ataşate USP: Universul Astral, Universul Cauzal şi Universul Fizic – sunt universuri de manifestare a monadelor exclusiv prin intermediul corpurilor materiale.

Ţinând cont de toate acestea, să precizăm însă următoarele:

– când au sarcini de ajutor oferit prin exemplu personal spiritelor primare care nu se manifestă decât prin intermediul corpurilor materiale, monadele secundare ajutătoare şi monadele centrale se întrupează în mijlocul celor ajutaţi, plasându-se pe ele înseşi (să nu spunem să se coboară, să nu se creeze confuzii) în USP, urmând paşii de întrupare ai oricăror întrupaţi, aşa cum vom vedea în continuare;

– când au sarcini de întreţinere şi remodelare a universurilor, monadele centrale lucrează direct în universurile care necesită lucrările, fără implicarea unei corporalităţi, fără deplasare, direcţionându-şi razele din Universul Spiritual Central în universul de lucru.

Aşadar, nu se deplasează întotdeauna monada centrală în USP sau în universurile materiale, pentru realizarea unor lucrări de amploare. Astfel evoluţiile sunt permanent ajutate şi coordonate în diferite feluri complexe, combinate optim pentru a ordona lucrările de creaţie, întreţinere şi coordonare a evoluţiilor în modul cel mai discret, fără a deranja trăirile întrupaţilor. 

Sarcinile evoluţiilor ne conduc şi pe noi, cei ajutaţi de azi, către asemenea puteri şi asemenea priceperi, însă numai pe măsura parcurgerii evoluţiilor pas cu pas: prin acumularea unei puteri energetice radiante mari şi a unei experienţe pe măsură, ajungând treptat la folosirea fiecărei raze din radiaţia proprie – a acelei/acelor raze cu vibraţia proporţională cu vibraţia locului de lucru.

Aşadar, spuneam la început că USP are o structură aparte comparativ cu toate celelalte universuri spirituale şi materiale, fiind un univers care adăposteşte monade grupate în diferite feluri (monade individuale, spirite individuale, grupuri spirituale, popoare spirituale). 

Pentru a ne face o idee despre felul în care se pot percepe locaţiile monadelor din acest univers, putem asocia imaginea lor cu imaginea unui stup de albine, unde în fiecare locaţie se află câte o monadă, la punct fix, învăluită în propriul său câmp de energie fundamentală radiantă. În acest câmp se pot urmări intrările şi emisiile de energie, precum şi vibraţiile emise energiile în mişcare şi din interiorul monadelor, acolo unde sunt celulele energetice fundamentale, învăluite în cămăşile monadei, apoi cămăşile spiritului, ale grupului spiritual de evoluţie curentă şi ale altor grupări din care fiecare monadă face parte: popor spiritual , reuniri ale popoarelor spirituale în vederea întrupărilor comune (planetă, stea şi galaxie), acolo unde este cazul. 

Ca în orice univers spiritual, toate constituirile sunt din energie fundamentală compactizată în funcţie de necesităţile fiecărei monade, monadele sunt ele înseşi în esenţa lor energie fundamentală. Caracteristicile generale ale percepţiei acestor constituiri: luminiscenţă, sunet şi vibraţie – toate fundamentale, ale energiilor ca atare, sunt primul pas în înţelegerea structurilor acestui univers, unde mişcarea monadelor este tot în funcţie de evoluţiile lor, după cum urmează:

– mişcare puternică, deşi în scurt, a monadelor primare, mai ales a celor aflate în primele trepte de evoluţie spirituală: ca o tremurare cu tendinţe de deplasare, dar cea mai mare parte a mişcării lor se transmite în planul corporalităţii din universul material de întrupare. Acesta este şi scopul plasării lor atât de puternic protejate, într-un univers separat, pentru a nu se distruge, inconştient, una pe alta. Ele învaţă treptat să-şi folosească toate forţele energetice şi toată concentrarea lor pentru manifestarea în universul în care efetuează întruparea, porţiunea de eternitate necesară învăţării şi consolidării manifestărilor; 

– o mişcare spre minim, care tinde spre nemişcare, din partea monadelor individuale secundare, la începutul evoluţiilor lor individuale, când se obişnuiesc cu modul de trăire pur individual, singular, fără fraţii de spirit, aşa cum vor evolua în eternitate, începând cu primele trăiri de tip secundar. Tocmai pentru a trece mai repede de evoluţiile de începător secundar, şi pentru a nu deranja alte evoluţii, pe de o parte secundarii începători îşi desfăşoară trăirile în sisteme de stele şi planete speciale, arhetipale, etapa de evoluţie secundară fiind ea însuşi numită „arhetip” – adică starea naturală, arhetipală, a monadelor, cu trăire individuală, fără să mai fie ajutată de fraţii de spirit reuniţi. Sunt arhetipuri de patru categorii, după care, complet adaptaţi evoluţiilor individuale, încep evoluţiile secundare propriu-zise, numite de noi: îngeri şi arhengheli. Evoluţiile arhetipale de început (arhetipuri simple) au, aşadar, condiţii speciale de trai curent în sisteme stelare şi planetare aflate în marginea sistemelor stelare obişnuite, condiţii în care trăiesc numai secundari, în care majoritatea evoluanţilor sunt arhetipuri de generaţia I   (pct.2. Evoluţie Secundară). Arhetipurile de generaţia I nu se întrupează vreodată în sistemele stelar-planetare obişnuite, ci de abia când ajung în faza a II-a arhetipală, de arhetip ajutător, pot intra în mijlocul primarilor, ajutându-i direct şi, treptat, necondiţionat. Mişcarea, acţiunea, se axează pe cea din universul de manifestare prin corpuri materiale, la fel ca şi în evoluţiile primare. Ulterior, mişcarea în acest univers (USP) a secundarilor va tinde spre zero, dar nu este atinsă în cursul evoluţiilor secundare, ci numai în cursul evoluţiilor centrale;

– fără nici o mişcare în USP în cazul monadelor centrale, când se atinge gradul de concentrare cel mai mare, întreaga mişcare este transmisă precis în universurile de manifestare, atunci când monadele centrale se întrupează în apropierea primarilor ajutaţi. 

Percepţia mişcării nu se limitează doar la mişcarea spaţială a spiritelor, ci şi la respiraţia monadelor, protejate şi hrănite din energia fundamentală pe care ele o atrag cu putere în interiorul lor şi o expulzează sub formă de jeturi, de raze de energie: care sunt direcţionate, prin canale speciale de întrupare, în universurile materiale. 

Reunirile de monade în acest fel descris, percepute în ansamblul trăirilor lor, arată ca peisaj general în mod asemănător unei fierberi de lichide foarte dense, unde percepţia vizuală în mişcare este determinată de undele emise de energiile în circulaţie şi de cele compactizate în celulele fundamentale ale monadelor. Sunetul care se poate percepe este în realitate mult mai complex decât cel pe care îl putem percepe prin cunoştinţele noastre fizice, dar se pot distinge valuri de sunete la unison dinspre cele care fac evoluţii grupate, peste care se suprapun sunetele foarte înalte şi pătrunzătoare, învăluitoare, ale monadelor individuale secundare şi centrale care sunt întrupate în mijlocul primarilor. 

Vibraţiile răspândite sunt toate dense, puternice sau fine, după cum este şi puterea energetică a monadelor, după eforturile proprii de a-şi susţine trăirile curente. Vitezele de răspândire urmează şi ele aceleaşi criterii de desfăşurare a evoluţiilor fiecăreia în parte. 

Din acest loc, în care fiecare monadă creşte dublu protejată: şi prin cămăşile monadice/spirituale, şi prin manifestare indirectă, prin corpuri, porneşte către universurile materiale radiaţia monadică/spirituală şi ea, la rândul ei protejată şi dirijată prin canale speciale de curgere. Locaşul monadei din USP, împreună cu canalele de direcţionare a energiei către universurile materiale, formează un subsistem al sistemului total de întrupare al monadelor şi spiritelor. Monada va beneficia de canale de întrupare care se deschid în fiecare univers material, de-a lungul fiecărei etape de evoluţie: ceea ce înseamnă că aceste canale nu se schimbă atâta timp cât durează o etapă de evoluţie (cu subetape şi perioade mai mici de întrupări individuale). Doar de-a lungul unei etape creşterile energetice ale monadei sunt semnificative, dar nu atât de puternice încât să necesite schimbări de locaţie în USP şi schimbări de canale de întrupare. După fiecare etapă însă, spiritele merg în Universul Spiritual Central, unde sunt pregătite pentru etapa următoare şi, concomitent, sunt realizate ajustări ale acestor subsisteme după cum sunt nevoile de parcurgere ale etapei următoare. 

Radiaţia spirituală sufiecient de puternică pentru întrupare este aceea a unui spirit întreg la începuturile evoluţiei, până când fiecare monadă strânge putere pentru a-şi susţine singură corporalitatea şi a-şi derula cu ea manifestări din ce în ce mai complexe, când se întrupează fiecare monadă din spirit în parte. Radiaţia este canalizată în universurile materiale unde are puterea (densitatea şi rapiditatea) de a atrage fluxurile energo-materiale, a le compactiza în structuri corporale care se înfăşoară unele peste altele după cum vine radiaţia din celulele fundamentale, din straturile primordiale ale monadei, fără să se amestece. Se formează astfel corpuri cu vibraţii diferite, cu vibraţie care creşte progresiv: de la corpul fizic cu vibraţia cea mai joasă, în interiorul sistemului corporal – la corpul spiritual cu mai multe straturi, spre exterior. Corpurile se formează în partea de radiaţie cu puterea cea mai mare, unde radiaţia este cea mai densă, dar radiaţia se răspândeşte dincolo de corpuri, formând câmpurile fiecărui corp în parte, care protejează corpul de care aparţine, din care corpul se hrăneşte, pe măsură ce atrage alte noi fluxuri din circulaţia exterioară. 

Corporalitatea constituită şi câmpurile protectoare ale corpurilor formează infrastructura de întrupare a monadei, care canalizează neîntrerupt radiaţia monadică pe seturi de raze, care la rândul lor pun în mişcare structurile interioare şi exterioare ale fiecarui corp în parte. În acest fel are loc manifestarea monadei, după natura fiecărui set de raze care se dezvoltă prin activitate permanentă. 

Principiile existenţiale şi de funcţionare ale acestui univers spiritual sunt aceleaşi indiferent de evoluţiile monadelor. Adică, este necesar să vedem formarea şi funcţionarea unui sistem spiritual din cel puţin două perspective: 

– pentru spiritele primare în evoluţiile lor, cu specificul întrupărilor lor grupate;

– pentru monadele individuale (secundare şi centrale) care se întrupează în mijlocul primarilor, ca ajutători. 

Ambele cazuri au un capăt fix, un lăcaş fix, care nu se mişcă, nu se deplasează din locul lui pe timpul etapei de evoluţie în curs, unde se află poziţionată monada, spiritul sau grupul de spirite care se întrupează la comun, de unde nici monada nu se deplasează din lăcaşul ei. Lăcaşul poate fi perceput, într-o viziune încă şi mai complexă, de către doritorii de cunoaştere mai profundă, ca o celulă cu conexiune proprie interioară pregătită pentru orice fel de întrupare, în oricare din universurile materiale. Lăcaşul unui spirit – cu monade în evoluţii primare – nu se modifică în timp, rămâne fix şi personal fiecărui spirit şi, în interiorul lui, fiecărei monade din orice spirit, pe tot parcursul evoluţiilor primare. 

Pentru ajutătorii secundari există lăcaşuri cu conexiuni fixe doar pentru parcursul unui ciclu întreg de întrupări, indiferent dacă sunt planificate sau nu întrupări cu corp fizic, căci secundarii învaţă să suporte schimbări în interiorul unui ciclu de destine, pentru a merge acolo unde este nevoie de oferit ajutor. Sunt lăcaşuri special destinate secundarilor şi centralilor, cu posibilitate de modificare a vibraţiei dacă necesităţile le-o cer: de exemplu, o monadă poate să lucreze interdimensional şi are nevoie de o vibraţie mare pentru a susţine sarcini care necesită o vibraţie foarte înaltă, dar poate să lucreze în cadrul unei acţiuni de ajutor oferit din vibraţie mică, asemănător primarilor: ea însă nu are încă puterea de a-şi diminua prin voinţa proprie vibraţia până la o asemenea diferenţă, de aceea lăcaşul o va ajuta să-şi susţină sarcinile pe care le are alături de primarii necesar a fi ajutaţi. 

Aşadar, toate formele existenţiale de ajutor sunt oferite până când funcţiunile lor vor fi preluate treptat de înseşi monadele care evoluează, chiar dacă vor folosi în continuare vechi metode de trăire şi manifestare prin întrupare, pentru ca simţirile fine ale monadelor să nu fie vreodată tulburate. Tocmai de aceea monadele individuale, ajutătoare şi coordonatoare, se întrupează în mijlocul primarilor, care altfel pot fi foarte uşor tulburaţi şi, dezorientaţi astfel, pot să iasă lesne din întruparea cu corp fizic – tocmai din cauza vibraţiei lui foarte joase. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar