09. Sisteme spirituale

01. Cuvânt înainte: evoluţiile noastre eterne în spaţii infinite...

Cu ani în urmă am început studiile despre corpurile noastre, cu titlul Sisteme corporale – subiect foarte căutat în anii 90. Dar după numai câţiva paşi a trebuit să studiez evoluţiile monadelor, liniile lor generale de evoluţie, folosirea diferenţiată a puterilor spirituale radiante, tematica vastă a destinelor umane cu toată pleiada sarcinilor de destin, altor teme legate de întrupările monadelor şi grupurilor de monade: a spiritelor, a popoarelor de spirite, ale unor grupuri mai mici şi mai mari de popoare de spirite aflate în întrupări comune, apoi legăturile care se formează, şi se menţin, între monadele diferitelor grupuri de evoluţie. Am înţeles cum se dezvoltă radiaţia monadică/spirituală şi cum se formează în puterea ei sistemele corporale înconjurate de câmpuri hrănitoare şi protectoare: este o radiaţie clară, subtilă şi totuşi puternică, care nu poate fi împrăştiată sau distrusă de nici o forţă din acest univers. Făcând confuzie între radiaţia monadică şi vitalitatea corporalităţii din viaţa noastră pământeană, ajungem să credem cu uşurinţă că se petrec permanent distrugeri ale corporalităţii de întrupare a oricărui spirit, iar acesta ar fi ultimul proces dintr-o viaţă trecătoare. Dar distrugerile (accidentale, criminale, îmbolnăviri, sinucideri, etc.) privesc doar corporalitatea fizică, prin intermediul căreia monada învaţă despre autoprotecţie şi, treptat, despre protejarea vieţii oriunde s-ar afla ea, sub orice formă şi cu orice forţe ar acţiona asupra materiilor din mediul de trai. 

Am înţeles treptat că exprimarea folosită deseori privind transformarea unei forme de corpuri în alte corpuri nu este validă decât în maximum 1% din cazuri, căci corpurile fizice se pot distruge la un moment dat, antrenând şi corpul dublu-eteric (numit pe drept cuvânt şi corpul vital). Aceste două corpuri nu se transformă în altceva, ci din totalul sistemului corporal monada rămâne întrupată în continuare cu toate celelalte corpuri superioare – adică: cu vibraţie din ce în ce mai mare, aflate în acelaşi spaţiu universic, şi coaxiale, aşezate unul peste altul în profunzimile nivelelor de vibraţie, în ordinea creşterii vibraţiei lor. Corpul de manifestare rămâne corpul astral, acelaşi corp astral pe care spiritele umane (şi ale oricăror alte vieţuitoare de pe Pământ) îl folosesc periodic pentru odihnă în toate întrupările: pentru recuperarea vibraţiei pierdute în timpul manifestărilor zilnice, pe care o numim, conform cu complexitatea procesului: autostabilizare vibraţională  şi în continuare, folosesc acelaşi corp pentru manifestare eliberată momentan de greutatea corpului fizic: zbor astral pentru cunoaştere şi relaţionare cu alte entităţi astrale. După retragerea radiaţiei din corpul fizic şi corpul dublu-eteric, corpul astral se întăreşte sub puterea radiaţiei care nu mai este influenţată de corpurile cu vibraţia cea mai joasă din sistem, şi devine corp de manifestare cu forţe maxim conştiente pentru monada care le stăpâneşte în această parte din univers, în condiţiile locale (pământene). Toate structurile interioare ale corpului astral se dezvoltă optim, disfuncţiile se repară, funcţionarea devine optimă pentru desfăşurarea unor sarcini de tip astral mult mai bogate decât folosirea limitată din timpul vieţii cu corp fizic. 

În paranteză fie spus, uitarea experienţelor din vieţile noastre anterioare este un fenomen normal, pentru că nu avem experienţa trecerilor, indiferent dacă sunt lente sau rapide, de la un nivel de vibraţie la altul. Tot aşa este şi uitarea viselor din timpul vieţii cu corp fizic: tot experienţe astrale de scurtă durată, rapid-trecătoare. Şi este lăsată în evoluţiile noastre să existe, să se deruleze astfel, pentru ca, în viitorul evoluţiilor noastre, când vom acumula suficientă experienţă pentru ca schimbările de frecvenţe să nu ne mai afecteze în acest fel, să păstrăm cunoaşterea acestui fel fracţionat de amintire, de manifestare, atunci când vom ajuta alte generaţii de monade care vin la evoluţii, în urma noastră. Să credem, să înţelegem, tot aşa cum am fost şi noi crezuţi şi înţeleşi de către ajutătorii noştri. 

La nivelele fiecărui corp de manifestare, fizic sau astral (dar şi al tuturor celorlalte feluri de corpuri de manifestare din această zonă a universului) mai devreme sau mai târziu înţelegem rolul ajutătorilor şi coordonatorilor evoluţiilor noastre, modul în care am ajuns să trăim cu grade de conştienţă şi conştiinţă din ce în ce mai profunde: ajutaţi de entităţi mult mai avansate decât noi, cu o experienţă mult mai bogată decât noi, coordonaţi permanent, fără nici o oprire sau limitare egoistă, de către Cei Dintăi Făuritori ai creaţiilor uriaşe pe care azi le numim universuri. Datorită lor viaţa monadelor nu mai este expusă distrugerilor, fiind permanent protejată prin existenţa corpurilor, şi învăţând la rândul nostru tot ce se poate face pentru ca nici o monadă – izvor etern şi infinit de viaţă inteligentă, creativă, să nu se mai distrugă, valorificând potenţialul nelimitat al energiei fundamentale din care s-a zămislit şi care îi susţine viaţa în eternitate. 

Multe din cele studiate până acum au fost expuse pornind de la necesitatea înţelegerilor legate de corpurile noastre – cele pe care le folosim intens şi avem obligaţia să le îngrijim. Am fost învăţaţi generaţii de-a rândul să ne dispreţuim corpurile: care ar fi păcătoase, să ne dispreţuim strămoşii: care ar fi fost păcătoşi, să ne subevaluăm evoluţiile: care ar fi animalice, chiar animalele înseşi: care ar fi bune doar de munci grele şi de sacrificat pe altarul poftelor umane, la fel ca şi vegetalele – care ar fi bune doar de mâncat, de rupt pentru plăcerea noastră. Dar treptat ne detaşăm de toate aceste „juguri” mentale şi emoţionale, înţelegând că noi înşine, majoritatea oamenilor din majoritatea timpurilor cunoscute de noi azi, am fost trataţi de conducătorii societăţilor noastre ca animelele – dispreţuiţi şi omorâţi fără nici o remuşcare... Iar intuiţii din ce în ce mai puternice ne spun azi că lucrurile stau exact invers: că toate vieţuitoarele au o valoare proprie, naturală – nu comercială, nu artistică, nu numai de folosinţă, în profitul omului. 

Înţelegem treptat că suntem cu toţii valoroşi prin însăşi viaţa şi valoarea spirituală – atâta cât este pe fiecare treaptă de evoluţie pe care o întâlnim şi aşa cum se manifestă în ţesătura vieţii universale. Desigur, la început dăm din gard în zid (aşa cum bine spune românul), adică dintr-o extremă în alta, crezându-ne acum dumnezei, crezând că realitatea o facem noi doar gândindu-ne la ea, confundând realitatea universică cu creaţia umană limitată prin care schimbăm doar lumea noastră strâmtă, mică, îngustă, dar în care nu ne manifestăm nici măcar dorind să punem mâna să o curăţăm, să o dezăpezim, să plantăm flori şi arbori, să ne spoim blocurile îngreunate de trecerea anotimpurilor... Avem pretenţia tot să facă altul pentru noi, să cureţe altul, să ne hrănească altul, lăsându-ne abuzaţi şi abuzând la rândul nostru de alţii. Iar asta doar pentru că nu vrem să ne ostenim căutând înţelegeri mai profunde, dispreţuind în continuare pe cei care o fac totuşi, oricât de greu le vine...

Nu toţi – dar mulţi... Şi rezultatele le vedem, le simţim pe propria noastră piele...

Este numai oscilaţie pentru căutarea unui echilibru. Care va fi găsit: vibraţia planetară este în creştere, ne amintim din ce în ce mai multe lucruri, ne amintim cine suntem – în nici un caz unul dintre cei câteva sute de Napoleoni sau câteva sute de Marii Magdalene – aşa după cum mulţi s-au crezut cândva. Este şi aceasta o fază a căutărilor. Descoperim că am făcut fapte mici şi fapte mari în felul lor, deşi necunoscute de alţii, dar care la vremea lor au contribuit, la fel ca orice om, la mersul lucrurilor mai departe. De la lucruri pe care le-am crezut să fi fost rele ajungem să înţelegem că nici un strămoş al nostru, al oricui, nu le-au făcut: nici personale, nici popor după popor, iar cei care le-au făcut nu ne-au fost şi nici nu ne sunt de fapt înainte-mergători decât foarte foarte rar, şi oricum după trup şi avere, în timp ce evoluţiile sunt după spirit. Înţelegem că spiritele care au făcut lucruri rele, distrugătoare, perverse, de fapt nu au experienţă mare de manifestare: toleranţă, răbdare, înţelegere, încredere, altruism, drag de toţi şi de toate. În schimb noi avem, măcar câte puţin din toate, şi mai avem nevoie de întărirea lor, de consolidarea lor pe toate nivelele de vibraţie ale locurilor în care ne întrupăm: în loc să ne simţim seduşi de comportamentul lor – ne străduim să ne rupem de învăţăturile distructive sau mercantile, agresive, perverse ale mileniilor din urmă din societatea umană. 

Şi cercetând astfel, am ajuns treptat să înţeleg rădăcinile evoluţiilor monadelor, rădăcinile existenţei şi evoluţiilor spiritelor care fac evoluţii umane pe Pământ: din perspectiva pământeanului, înţelegând că această perspectivă nu este nici prima, şi nici ultima în existenţa noastră. 

Ca să ajung să înţeleg complexitatea existenţei corporalităţii create de coordonatorii evoluţiilor noastre aici, pe Pământ şi oriunde, oricând în această zonă a universului – s-a dovedit necesar de studiat o multitudine de aspecte ale vieţii spiritelor de pretutindeni. Să înţeleg că în această zonă în care ne aflăm se derulează evoluţiile începătoare ale tuturor spiritelor, cum învaţă ele să se manifeste pe toate direcţiile, dintre care puţine sunt cele pe care le conştientizăm noi azi. Dar tot ceea ce conştientizăm facem fluid şi bogat reprezentat, fără să ne dăm seama cum le amestecăm, decât atunci când confundăm o formă de manifestare cu alta: ne manifestăm, fără răbdare şi înţelegere, cu agresiuni ce folosesc puterile spiritului prin ceartă, atitudini concurenţiale, distrugere, în loc să le canalizăm spre depăşirea conflictelor, depăşirea atitudinilor animalice (de protecţie fără discernământ) sau vegetative (statice, aşteptând ca altul să ne aducă mâncarea la nas). Ar trebui să gândim spre autodepăşire în loc să gândim spre depăşirea concurenţială a altora, spre într-ajutorare în loc de a călca peste mormintele celor pe care îi desconsiderăm şi dispreţuim. Şi pe baza obţinerii unor rezultate notabile pe noile linii de gândire şi aplicare a unor astfel de gândiri, să căutăm să înţelegem tot ceea ce formează rădăcinile ajungerii noastre în postura de gânditor şi creator, urmărind treptat felul în care noi înşine am evoluat, aşa cum toate vieţuitoarele din jurul nostru sunt şi ele spirite ajunse pe diferite trepte de evoluţie. Ajungem să înţelegem că avem o bogăţie uluitoare de cunoaşteri, dar pe care trebuie să ajungem să le descoperim şi întărim la diverse nivele de vibraţie, în diverse zone şi subzone ale universului. Pentru că treptat ajungem să înţelegem şi faptul că nu putem păstra în orice condiţii cunoaşterea noastră acumulată în diferite părţi ale universului, în alte universuri, decât după o temeinică consolidare în diferite nivele de vibraţie: fracturile acestea pe care ni le descoperim nu ni le provoacă nimeni, ele se trag din tocmai neobişnuinţele noastre de adaptare rapidă la realităţile, la fenomenologia locului de întrupare. Reluăm trăirile cu puteri mult mai mari decât prima dată, de multe ori, după cum am trecut fiecare prin diverse trepte de evoluţie, după experienţa fiecăruia, înţelegând treptat că toate se fac coordonat, după cum sunt nevoile creşterii straturilor energetice ale celulelor fundamentale ale fiecărei monade. Numai în acest fel, mergând cicluri întregi în locuri unde am trăit ca entităţi astrale (şi de alte feluri – dar de aceeaşi natură fluidică, cu corpuri de vibraţii înalte), apoi şi ca indivizi cu corp fizic, sau cu nivelul cel mai mic de vibraţie din fiecare subzonă în parte a universului, vom ajunge să cunoaştem orice, oriunde, în fazele înaintate ale evoluţiilor noastre. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
20. IN FINAL, DESPRE IMPORTANTA SELECTORILOR

Despre selectori vom discuta pe larg şi în cadrul studiilor istorice: privitor la felul în care şi acest set de structuri care sunt parte din canalul de destin, şi altele care fac parte din sistemul corporal din interiorul lui (complexul…

19. CATEVA CUVINTE DESPRE SUBSELECTORI; STRUCTURILE DE PROTECTIE SI MENTINERE A FUNCTIUNILOR LOR

Despre subselectori nu am discutat multe lucruri, dar ne apropiem treptat de studiul corpurilor şi avem astfel nevoie să cunoaştem mai multe lucruri despre ei. Subselectorii sunt structurile care oferă, şi explică cel mai bine imaginea înaintată…

Dictionar