08. Rasele speciei umane

10. Generalitati privind rasa toltleca

Să numim această rasă aşa cum venea sunetul fundamental al omului care s-a născut în străvechimi, din împletirea celor două rase fundamentale ale speciei umane: lemuriană şi ariană, pe pământurile continentului care a găzduit metisarea – Aztlan. 

Mai întâi, să avem în vedere că primul lucru care trebuie avut în vedere când discutăm despre metisări fundamentale este rolul pe care ele îl pot avea în dezvoltarea unei corporalităţi care ajută la evoluţia echilibrată a spiritelor care le vor folosi. 

Asemenea metisări au fost frecvente în tot biosistemul planetar; ele pot avea loc oricând, cu două condiţii:

– spiritele întrupate în corporalitatea speciei să aibă nevoie în evoluţia lor de diverse forme, structuri, care însă nu se depărtează mult de la particularităţile generale ale speciei, în toate perioadele pe care le trăiesc ele pe planetă;

– speciile să fi ajuns la dezvoltare optimă în nivelul de vibraţii ale momentului planetar în care încep să fie necesare dezvoltările de deosebiri între diverse forme. 

Cu alte cuvinte, dacă specia sau rasele, formele specifice ale speciei se află în perioada lor de maximă dezvoltare, datorată nivelului de vibraţie optim pentru dezvoltarea lor, atunci metisările rămân în vigoare generaţii de-a rândul, atâta timp cât este necesar procesul corporal petrecut, pentru spiritele care îl folosesc. 

Concret pentru om, tipul de corporalitate necesar dezvoltărilor şi evoluţiilor în curs pentru vremea la care procesul a avut loc, trebuia să se desfăşoare la un nivel de vibraţie planetară suficient de înalt: adică suficient de îndepărtat de prima glaciaţiune (care presupune diminuarea locală a vibraţiei medii planetare) şi să nu apuce să intre în panta următoarei glaciaţiuni. Noua rasă putea să se formeze şi să funcţioneze optim doar începând din acel moment şi să dăinuie până la finalul evoluţiei spiritelor umane pe Pământ. 

Acel moment de formare fusese de altfel planificat cu mult înainte de începutul procesului de creare a speciei umane prin trancendenţă spirituală interdimensională , o creaţie coroborată cu venirile şi trăirile grupurilor spirituale din mari blocuri spirituale piramidale care aveau în planul evoluţiilor lor călătorii spirituale regresive cu punct terminus planeta Pământ. Pământul tocmai se pregătea în acea perioadă pentru primirea de blocuri spirituale piramidale în mijlocul speciei umane. Era momentul în care pregătirile şi ultimele împletiri ale finalizării planurilor şi condiţiilor de călătorie spirituală regresivă se derulau cu atenţie, ajutate de primele grupuri din blocurile care aveau să vină: aşa-numitele grupuri de contact. Grupurile spirituale de contact efectuează călătorii în tranzit rapid, până în punctul terminus al călătoriei în trepte, planificate pentru o primă formă de contact cu planetele pe care se vor întrupa şi cu populaţiilor lor. Mai ales în punctul terminus al unei astfel de călătorii, în care se desfăşoară un ciclul lung de vieţi pentru rezidenţii pe care îi găsesc aici şi pentru ajutătorii lor. Dar şi rezidenţii ştiu planificările, şi sunt pregătiţi pentru a le accepta, şi planeta este pregătită din însăşi constituirea ei şi a întregii galaxii de care aparţine: pentru a găzdui şi a reuşi să se menţină în viaţă, în vitalitate, cu astfel de greutăţi. Sunt neajunsuri mari pe care spiritele care călătoresc regresiv (de la o vibraţie înaltă a universului – la o vibraţie foarte joasă) le pot provoca planetei, biosistemului său, radiaţiilor cosmice mult prea intens reflectate de suprafaţa foarte mare a construcţiilor şi amenajărilor create la un moment dat de întrupaţi, fără cunoaştere clară a repercusiunilor asupra mediului planetar şi stelar. 

Aşadar şi rasele fundamentale erau pregătite, prin elementele lor arhetipale, să suporte şi să păstreze caracteristici combinate ale celor două rase, pe termen lung, până la finalul evoluţiei spiritelor umane pe Pământ, şi planeta era din start pregătită pentru asemenea eveniment, precum şi restul sistemului stelar. Să ţinem cont de faptul că, dacă s-ar fi desfăşurat doar evoluţiile rezidenţilor cu ajutătorii lor tradiţionali (ajutători cu foarte multă experienţă în trăiri la aceste nivele de vibraţie ale universului) ori nu ar fi fost nevoie de mai multe rase, ori nu ar fi fost nevoie de metisări ale raselor, ori ar fi fost nevoie doar de pasagere metisări între subspecii pentru ca spiritele să se înţeleagă şi să se susţină reciproc. Dar Pământul susţine acum evoluţii atipice, evoluţii care se petrec rar, găzduind tocmai acest fel de blocuri spirituale piramidale intercalate cu rezidenţii, blocuri care nu vin de la început pe o planetă fără rezidenţi în specia primitoare: aşa au ei nevoie în acest stadiu evolutiv de trăiri combinate în acest fel. 

Cu toţii aveau – şi au – nevoie de astfel de evoluţii: şi blocurile piramidale, şi rezidenţii, şi ajutătorii lor tradiţionali (cu care au început evoluţiile: spiritele galactice, secundarii şi coordonatori ai evoluţiilor: monade centrale).

De asemenea, metisarea celor două rase nu avea nevoie să se deruleze doar pentru o singură etapă planetară, de un anumit nivel vibraţional – de exmplu: numai în vibraţii foarte înalte, aşa cum au fost doar până la penultima glaciaţiune. Toate acestea au determinat nevoia de metisare profundă şi durabilă, pentru a ţine definitiv, creând practic o nouă rasă în peisajul specific uman, care se va perpetua până la finalul evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ. 

Dacă ne punem întrebarea de ce nu s-a creat de la început o asemenea, a treia rasă, din formarea transcedentală a speciei umane, la fel ca şi celelalte două, să ştim că pentru vibraţii foarte înalte numai rasa ariană a fost bună pentru ajutătorii din specia umană. Noua rasă era bună pentru ajutători, dar vibraţia scăzuse mult după prima glaciaţiune, astfel încât folosind în egală măsură şi corpurile ariene mai departe, şi cele toltlece, activităţile lor urmau cursul necesar pentru planetă şi populaţii. De aceea şi pe continentele ajutătorilor – exclusiv ale ajutătorilor în perioada mentală a omenirii: în Aztlan şi Afrikaan, rasa de bază a fost cea ariană; în Afrikaan a rămas integral, pentru coordonatorii evoluţiilor tuturor vieţuitoarelor, iar în Aztlan câmpurile planetare formate şi îmbogăţite de arienii care au rămas în continuare pe lângă toltleci s-au perpetuat şi au permis europenilor, în timpurile noastre, să locuiască permanent în aceste locuri, chiar dacă la momentul venirii spaniolilor aceştia şi-au exterminat aproape proprii fraţi spirituali. Cu toţii făceau parte din aceleaşi blocuri piramidale, iar această experienţă, la fel ca şi în Africa contemporană, a fost cea mai dură experienţă posibilă – şi este în continuare – pentru aceste spirite care şi-au desconsiderat total fraţii, o învăţătură care va dăinui în sufletul lor pentru eternitate. 

O altă temă pe care o putem aborda succint cu acest prilej este aceea a împletirii celor două rase fundamentale pe acelaşi continent, din două puncte de vedere: împletirea efectivă a celor două rase, prin cupluri care au născut urmaşi şi, de asemenea, convieţuirea fără urmaşi a arienilor şi a toltlecilor nou formaţi. Rasa nou formată de urmaşii cuplurilor de arieni şi lemurieni – rasa toltlecă – a trăit o lungă perioadă de timp, în continuare, pe aceleaşi locuri, chiar dacă nu au făcut societăţi cu oraşe decât în ultima perioadă mentală a omenirii, înainte de penultima glaciaţiune. Împreună cu lemurienii de pe continentul lor şi atlanţii arieni de pe continentul lor, între penultima şi ultima glaciaţiune, toate populaţiile s-au întrepătruns prin circulaţie permanentă, formând comunităţi numeroase, dar fără a se stabili undeva definitiv. Erau un fel de permutări populaţionale – dar nu migraţii de grupuri nemulţumite de condiţiile lor de trai, ci o formă de învăţătură, de adaptare a tuturor spiritelor umane la condiţiile variate de trai pământean: în special la vibraţiile şi biosistemele fiecărui continent în parte, fiecărei insule, fiecărui loc subacvatic, fără fixare în locurile pentru care ei erau doar vizitatori. În paranteză fie spus, concediile petrecute pe alte locuri, din zilele noastre, este adaptarea cea mai înaintată a multor oameni la schimbările pasagere de domiciliu, adaptare pe care au înţeles-o doar unele grupuri spirituale, ca urmare a greutăţilor îngrozitoare ale migraţiilor în mileniile trecute. Multe spirite însă nu au învăţat această lecţie, şi continuă să sprijine strămutările de populaţii de pe un teritoriu pe altul, fără să ajute la adaptarea decentă a oamenilor: şi aceasta este o mare problemă a vremurilor pe carele trăim şi azi. Vom discuta treptat despre astfel de învăţături şi lucruri neînvăţate încă, cu care se confruntă încă valuri de spirite întrupate, care ar avea posibilităţi decente continentale de trai, ar avea şi potenţial spiritual, interior, să sprijine dezvoltări frumoase ale oamenilor – dar aleg, în baza intereselor proprii, să nu o facă. Îşi urmăresc propriile trăiri comode, fără să accepte dezvoltarea altora, pentru a nu pierde avantajele obţinute de pe urma muncii lor, uitând idealurile spirituale pe care le-au avut cândva, în străvechimi şi mai ales în locurile de unde au venit pe Pământ. Dar încă experienţa lor şi obişnuirea lor de acest fel nu este completă încă: vor mai veni pe aceste locuri ale universului după alte etape de evoluţie, în continuare, şi îşi vor completa treptat învăţăturile şi susţinerile personale pe care le au şi le dezvoltă la nivele foarte înalte de vibraţie ale universului. 

Să rămânem în tema studiilor noastre, adăugând că, aşa cum s-au petrecut evenimentele în străvechimi, s-au creat sâmburii trecerilor line ale rezidenţilor de la întruparea în rasa lemuriană din trecut, la întruparea în rasa toltlecă din viitor. Deja după cca. 177-1800 de ani d. Ch. au început să se nască în populaţiile tradiţionale ale Americii de Sud spirite rezidente. Ele sunt ajutate în adaptări de acea parte lemuriană din corporalitatea toltlecă – pentru că erau obişnuiţii să folosească în special corporalitatea lemuriană – precum şi de câmpurile locale amprentate de lemurienii şi toltlecii străvechi, de radaţiile corpurilor lor care au adus în egală măsură şi elemente lemuriene, şi elemente ariene, cu care ei erau deja obişnuiţi cândva (chiar dacă într-o măsură mai mică); iar acum le este, şi le va fi mult mai uşor să revină la întrupare în echilibrata rasă toltlecă. 

Dar pentru a fi uşor pentru ei, era nevoie de formarea acestor corpuri într-o manieră cât mai echilibrată: uman-echilibrată. Forma corpurilor, a sistemelor corporale toltlece este echilibrată şi, treptat, vor ieşi din spectrul formelor speciei umane celelalte două forme, rase (lemuriană şi ariană), rămânând în viitor doar această formă umană toltlecă. 

Forma corpurilor de tip toltlec, la nivelul complexului de corpuri planetare (de la corpul cauzal la corpul fizic)

Să reţinem faptul că schiţele prezintă formele de corporalitate ale raselor speciei umane la nivelul complexului de corpuri planetare (de la corpul cauzal la corpul fizic). De-asupra lor, valabil pentru toate rasele speciei umane, sunt corpurile spirituale care nu mai au forma specifică fiecărei rase în parte (de aceea am şi făcut această specificare pentru fiecare schiţă) – ci dau o formă comună întregului sistem corporal: în prezent de forma unui ou încă la cea mai mare parte a omenirii, aşa cum a fost această formă polarizată de-a lungul întregii perioade de la ultima glaciaţiune spre prezent, formă care se modifică treptat spre forma perfect sferică, nepolarizată: prin dezvoltarea tuturor plexurilor, subplexurilor şi canalelor (chiar dacă acestea din urmă rămân în majoritate doar canale, fără să dezvolte din ele subplexuri) şi astfel va avea loc creşterea masivă a energizării tuturor structurilor la nivelul fiecărui corp din sistemul corporal.

***

Multe lucruri pot fi spuse despre rasele umane, însă mai presus de toate să reţinem că orice formă de corporalitate este o formă de ajutor pentru spiritele care o folosesc. Orice spirit învaţă în întrupările sale să-şi canalizeze forţele radiante după cum învaţă să-şi folosească o multitudine impresionantă de corpuri, de sisteme corporale, descoperind mereu alte noi posibilităţi de manifestare pe care şi le poate desfăşura în eternitatea vieţii şi infinitul energiei fundamentale. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
09. Generalitati privind rasa ariana

Din nefericire această denumire a fost prea mult folosită în scop agresiv şi criminal, rasist ca aspect al atitudinii unor spirite faţă de altele. O asemenea atitudine a apărut la un moment dat sub puterea a două direcţii spirituale izvorâte…

08. Generalitati privind rasa lemuriana

Ceea ce este deosebit de important de ştiut este faptul că ea ajută la dezvoltarea activităţilor legate de fiecare fază prin care au trecut rezidenţii în evoluţiile lor pământene până la ultima glaciaţiune: practic ei au…

Dictionar