08. Rasele speciei umane

09. Generalitati privind rasa ariana

Din nefericire această denumire a fost prea mult folosită în scop agresiv şi criminal, rasist ca aspect al atitudinii unor spirite faţă de altele. O asemenea atitudine a apărut la un moment dat sub puterea a două direcţii spirituale izvorâte din evoluţiile înaintate ale spiritelor, evoluţii în care rămăşiţele neputinţelor anterioare necesitau rezolvări, echilibrări pentru care ele au venit pe Pământ: 

– intuiţia superiorităţii evoluţiei şi a obişnuirii anterioare cu caracteristicile acestei subzone a universului: astfel de spirite, venite prin călătorii spirituale regresive (de la o zonă a universului cu vibraţie înaltă – la altă zonă cu vibraţie mult mai joasă) nu sunt la prima lor călătorie, comparativ cu altele care vin aici tot prin călătorii spirituale regresive, însă pentru prima dată în evolţiile lor. Majoritatea celor care formează acum populaţiile umane sunt la prima lor călătorie regresivă şi de aceea sunt încă neadaptate unor astfel de diferenţe mari de vibraţii, sunt de cele mai multe ori instabili, puţin gânditori înafară de propria supravieţuire – masă de manevră astfel pentru cei dintâi, mai vechi în această ipostază de călători; pentru cei derutaţi astfel, o asemenea experienţă va naşte ulterior o vigilenţă înaintată spre a nu mai cădea în plasa altor semeni cu atitudini asemănătoare, învăţând şi pe alţii cum să se refească, cum să lupte pentru desprinderea de astfel de influenţe obositoare; pentru spiritele mai înaintate dar care prezintă astfel de tare comportamentale, o asemenea experienţă, prin ruşine, jenă, iar pe de altă parte prin înţelegerea altruismului ca singur sens de ajutor oferit semenilor, va fi o învăţătură pentru eternitate, chiar dacă vor mai avea de luptat interior cu multe tentaţii; 

– intuiţia celor mai puternice forţe pe care le-au căpătat şi dezvoltat, în pezenţa ruşinii cumplite pentru ei ştiind că le-a venit rândul să-şi descopere multe manifestări criminale, o ruşine care la începuturi creează agresivitate şi nu încă remodelarea indiscutabilă a comportamentului. Astfel de manifestări nu se formează de la începutul evoluţiilor, ci vin de pe parcursul avansărilor în evoluţii: spre exemplu din diferenţele între obişnuinţele, în locurile de unde vin, cu comportamente elevate, cu tangenţe cu populaţii spirituale încă şi mai elevate, având cu toţii înălţări spirituale pe care nu le-am putea crede azi, pe Pământ – cu ceea ce ajung să facă spiritele la a doua sau a treia lor călătorie, în puseuri de orgoliu exacerbat, sub influenţele celor mulţi care sunt la prima lor călătorie dar care nu îndrănesc încă să iasă în faţă, să-şi exprime agresivitatea şi perversiunile. Sunt subtilităţi pe care monadele nu le înţeleg decât trecând prin trăiri succesive, cunoscându-le participativ, direct, nemijlocit. Toţi s-au crezut pricepuţi, înălţaţi, superiori, dar descoperă aici că nu sunt totuşi aşa cum s-au crezut pe ei înşişi, comparativ cu alţi întrupaţi, mult mai vechi în asemenea călătorii regresive, aflaţi cel puţin la a şasea, sau a şaptea, sau a zecea călătorie de acest fel, ori faţă de altele – spiritele primare galactice spre exemplu, care au făcut sute de astfel de călătorii, ori secundarii numeroşi din mijlocul lor, care au milioane de asemenea călătorii regresive la activ – fiind deja, în universurile de evoluţie întrupată a primarilor, exclusiv pentru a da ajutor populaţiilor aflate la începutul auto-descoperirii de sine. 

Rasa ariană ajută rezolvarea sarcinilor de destin ale primelor blocuri spirituale piramidale care au sosit pe Pământ, pregătind terenul celor care aveau să sosească ulterior pe Pământ. Complexitatea evoluţiilor lor determină necesitatea unor corpuri care să le ajute să-şi canalizeze forţele către acţiuni mentale, la care se pricep cel mai bine, iar din totalitatea formelor lor aceste corpuri le pot îndrepta atenţia către vieţi pozitive, creative, nu negative şi distructive. Dar rămâne la alegerea fiecărui spirit să dea curs ajutoarelor pe care le are sau să le folosească pasager, când interesele sau plăcerile le dictează. Pentru că odată cu diminuarea drastică a vibraţiei planetare, vine o vreme în care puterea de manifestare prin voinţă şi obişnuinţă a spiritelor depăşeşte ocrotirea şi îndrumarea corpurilor lor de întrupare; şi tocmai aceste vremuri sunt bune pentru ele: pentru a se observa pe ei înşişi ca întrupaţi în mijlocul unei lumi extrem de complexe, pentru a se autodepăşi din acele puncte de vedere care le formează sarcinile, lăsându-se conduse de orientările corporale, pentru a nu se ridica definitiv împotriva semenilor mai puţin pricepuţi. Au tendinţa de a-şi desconsidera trupul, întregul sistem corporal, considerându-l incomplet, limitat, şi care, fiind de materie de joasă vibraţie, i-ar trage spre „păcat”, spre dezordine şi lipsă de concentrare: dar lucrurile nu stau aşa decât privite de la depărtare, crezând în generalităţi şi nu în particularităţi. De fapt acesta este cel mai bun mod de înţelegere – particularizarea în acest caz: omul priveşte animalele şi se crede şi el animal, sau cel puţin coborâtor din animale, nu înţelege întotdeauna că sunt diferenţe corporale între specii, că structurile sale se simt, dar obişnuinţa de a judeca sumar întunecă intuiţia despre existenţa acelor părţi din sistemul său corporal care formează şi puteri corporale pe care le au toate vieţuitoarele, dar selectează şi amplifică acele radiaţii care sunt necesare protecţiei şi destinului propriu, în curs. Şi astfel fiecare specie de vieţuitoare planetare are şi rolul, şi sarcina proprie care le separă unele de altele doar din acest punct de vedere, în timp ce intuiţia generală spune clar că suntem cu toţii egali în faţa vieţii şi a Creatorilor ei. De la şefi de colective la conducători de popoare, de naţiuni, fiecare în parte, fiecare poate – sau nu poate încă să-şi depăşească pornirile agresive, egoiste, orgolioase. 

Forma acestui tip de corporalitate este concepută astfel încât să valorifice cele mai subtile – şi în acelaşi timp cele mai puternice manifestări intuite de spiritele din blocurile spirituale piramidale – şi înainte, dar şi după ultima glaciaţiune. Toate blocurile au un element comun: prioritatea pe care o dau gândirii – de la cea simplă legată de activităţile zilnice curente la gândirea cultă sau savantă. 

Deocamdată vom vorbi în bloc despre spiritele venite în blocuri piramidale, chiar dacă în general vom împărţi în studiile istorice viitoare aceste blocuri spirituale venite din zona a II-a a universului  în:

– populaţii spirituale atlante: cele dintâi blocuri piramidale care au venit pe Pământ şi s-au întrupat la început pe teritoriul continentului A’Tlan: care reunea cândva continentele actuale America de nord cu Europa până la munţii Urali. Considerarea continentelor se face prin vibraţia medie continentală, de aceea dincolo de munţii Urali vibraţia se schimbă mult, ceea ce înseamnă că avem un alt teritoriu, considerat în acest fel în străvechimi de către populaţiile de pretutindeni; denumirea continentelor provenea de la sunetul fundamental al pământurilor (cu partea din manşonul eteric corespondentă lor, care le vitalizează şi protejează, cu apele, aerul şi cu întreg biosistemul local);

– populaţiile spirituale post-atlante: blocuri piramidale care au sosit pe Pământ (tot din zona a II-a a universului, dar cu spirite aflate în alte feluri de evoluţii decât cele dintâi, deşi legate strâns de ele), la mult timp după fixarea în teritorii a atlanţilor şi adaptarea lor la realităţile Pământului, şi când deja lemurienii rezidenţi erau pregătiţi să se întâlnească cu cu blocurile piramidale. Era nevoie de o astfel de pregătire treptată a rezidenţilor, având în vedere fondul evolutiv al grupurilor de spirite din blocurile piramidale, cu o variaţie de vibraţie extrem de mare al acestor spirite nou-venite (adică blocuri care cuprindeau spirite cu toate etapele de evoluţie individuală din cuprinsul întregii zone a II-a). 

Trebuie să acordăm însă puţină atenţie în plus unui aspect deosebit de important pentru studiile noastre: avem două noţiuni diferite – continentele cu populaţii la început integral formate dintr-o singură formă de corporalitate, şi populaţiile spirituale umane (adică cele care au folosit corporalitatea umană) şi care au folosit diverse forme de corporalitate, din punct de vedere evolutiv, întrupându-se treptat în diverse forme de corporalităţi umane (rase), de pe orice continent, circulând şi rămânând dispersaţi în lume, formând astfel populaţiile continentale de azi. 

Astfel avem:

– atlanţii (populaţiile spirituale atlante): cele dintâi blocuri piramidale venite pe Pământ din zona a II-a a universului, care s-au întrupat în ţinuturile A’Tlan şi din care o mică parte, în timp, s-au relocat şi înmulţit în Podişul Tibet şi munţii înconjurători; 

– post-atlanţii (populaţiile spirituale post-atlante), care au venit pe Pământ după un timp îndelungat de la venirea şi formarea populaţiilor atlante; post-atlanţii s-au întrupat pe continentul Cian, alături de rezidenţi;

– populaţiile spirituale rezidente care ocupau continentul Cian (Asia de azi): mai precis, restul teritoriului asiatic fără Tibet şi fără continentul Mu aflat la suprafaţă doar la începutul evoluţiilor umane în Oceanul Pacific: dezmembrat la un moment dat în mod natural, fără nici o intervenţie umană, fără nici un fel de război sau greşeală (păcat) umană şi apoi partea rămasă pe loc, situată pe ecuator scufundată în acelaşi mod natural. Scufundarea a avut loc după venirea atlanţilor, iar post-atlanţii nu l-au mai prins decât sub forma amprentei sale în manşonul eteric al planetei (care mai este şi azi prezent şi poate fi studiat şi mental, şi prin călătorie astrală, de către cei care au, şi vor avea putere şi obişnuinţă să cerceteze);

Înafară de grupurile spirituale de mai sus, trăiau pe Pământ ajutătorii planetari: primarii galactici, secundarii şi centralii, răspândiţi în toate teritoriile atlanţilor, post-atlanţilor împreună cu rezidenţii, ajutând şi coordonând activităţile tuturor, după sarcinile de destin ale fiecăruia în parte.

Pe de altă parte, este necesar să reţinem şi următoarea împărţire a populaţiilor continentale, după forma corporalităţii lor:

– populaţiile cu corporalitate lemuriană: în continentele Cian şi Mu; după dezmembrarea şi apoi scufundarea continentului Mu, populaţiile de rezidenţi au migrat pe continentul Cian, iar ajutătorii lor s-au răspândit după destinul fiecăruia pe continentele Cian, Aztlan (America de Sud), Antarctida şi în insulele Oceanului Pacific, rămase după scufundarea continentului Mu;

– populaţiile cu corporalitatea ariană: în continentele A’Tlan, Afrikaan şi pe continentul Aztlan, la începuturi, înainte de formarea celei de a III-a rasă, toltlecă;

– populaţiile cu corporalitate toltlecă, formată târziu, după ultima glaciaţiune, dar înainte de cea de-a doua glaciaţiune. Formarea acestei noi rase, prin metisare între cele două rase de bază (lemuriană şi ariană) a fost realizată integral pentru ajutătorii planetari din epoca mentală a omenirii, precum şi pentru un anume tip de om echilibrat al epocii contemporane, cu o corporalitate echilibrată, necesară pentru ultimele evoluţii umane, pentru ultimele sarcini pe tărâmurile pământene. Apariţia acestei rase nu a însemnat însă pierderea rasei ariene de pe teritoriile Aztlan, ci convieţuirea ajutătorilor cu corporalităţi diferite pe acelaşi teritoriu continental. În timp însă, ajutătorii toltleci au împânzit teritoriile Americii de Nord, având sarcină clară de destin fixarea în aceste teritorii, precum şi insulele din Oceanul Pacific. 

Aşadar, rasa ariană însă nu a cuprins doar populaţiile europene. Arienii nu au fost doar populaţiile venite din zona a II-a şi întrupate în continentele nordice. De multe ori se fac astfel de confuzii limitând rasa ariană la populaţiile spirituale atlante, din Europa, de aceea am căutat să explic cât mai nuanţat diferenţele între rase, între populaţiile spirituale continentale şi ale blocurilor spirituale piramidale de atlanţi şi post atlanţi. Rasa ariană a cuprins de la începuturile transcedentale ale speciei umane şi populaţia de ajutători din Afrikaan (acesta fiind sunetul iniţial, fundamental, al continentului) şi populaţia de ajutători din Antarctida; Australia a fost parte a continentului Mu, de la prima ruptură a continentului, care în timp a migrat în sud, despărţită de o altă bucată din vechiul continent – India, care s-a înfipt în sudul continentului Cian. Mult timp Australia a fost un pământ fără populaţii, căci populaţia din Pacific s-a retras complet pe continentul Cian, în momentul scufundării insulei Mu (ţara Mu), reunindu-se cu fraţii lor de pe continentul Cian. Mare parte dintre ajutătorii din Lemuria au plecat în Aztlan cu mult înainte de scufundarea ţării Mu pentru formarea rasei toltlece, iar după formarea acesteia, o parte din ajutătorii toltleci s-au retras în Australia, împreună cu alţi ajutători lemurieni retraşi din ambele continente – Cian şi Lemuria – în timp, prin sarcini personale. Astfel de ajutători au continuat să lucreze împreună în Australia, în funcţie de sarcini, ca orice ajutători din acele vremuri, fără să aparţină definitiv vreunui popor. Oricum nu au stat niciodată într-un singur loc de-a lungul unei vieţi, pe un singur continent, aşa cum stătea rezidenţii lemurieni şi atlanţii în continentele lor. Până după ultima glaciaţiune, cei mai puternici ajutători din toate rasele, de pe toate continentele s-au retras în Australia, pe insulele din largul Oceanului Pacific şi în Antarctida – continent destinat celor mai subtile lucrări ale celor mai puternici ajutători. Vom detalia asemenea distribuţii populaţionale spirituale în studiile istorice.

Toate împletirile populaţionale au urmat firul drept de realizare a sarcinilor spiritelor umane, în toate timpurile. 

Încă o precizare: atunci când vom vorbi despre atlanţi, nu ne vom referi şi la ajutătorii planetari care trăiau în mijlocul lor, căci ei, chiar dacă se năşteau în familiile lor (atlante, lemuriene) nu se încadrau şi în sarcinile lor – dar îi ajutau pe ei la derularea sarcinilor proprii. În plus, sarcinile cele mai complexe le duceau la capăt din orice loc de pe Pământ – dar din corpurile lor atlante sau lemuriene, alături de alţi ajutători dinafara societăţilor lor: toltleci sau afrikaani. Lucrările ajutătorilor, realizate prin intermediul corpurilor de un anumit fel sau altul, ajutau în mod egal la echilibrări ale planetei, a biosistemului de pe continentul pe care se aflau, dar în acelaşi timp echilibrau populaţiile cu care aveau acel tip de corespondenţă cu corpurile lor de ajutători. Şi tot în acelaşi timp, să nu uităm niciodată acest aspect, ajutorul era oferit nu numai pentru corpuri şi funcţionările lor, dar în primul rând pentru spiritele întrupate în tipul de corpuri corespunzătoare lor, ajutătorilor. Corpurile ajutătorilor fiind împletirea celor două rase, prin unirea părinţilor din fiecare dintre cele două rase, spiritele ajutătoare care aveau să se întrupeze ulterior în corpurile toltlece urmau să ajute simultan ambele rase. 

Totuşi sarcinile ajutătorilor erau mai curând neutre, ocupându-se cu păstrarea unor multiple echilibre necesare planetei, stelei şi planetelor din sistemul solar, pentru care derulări era absolută nevoie de sisteme corporale pământene cu corpuri fizice. 

Sunt multe elemente necesar a fi ştiute despre trecutul omenirii şi al mediului în care a trăit şi evoluat omenirea. Deşi par doar multe, ele sunt şi importante pentru a ne face o idee cât de cât asupra complexităţii în mijlocul căreia trăiau: de fapt – „am trăit” în acele situaţii mulţi dintre cei care suntem întrupaţi acum pe Pământ, este mai corect spus aşa. 

ARIENI: NEGRI ŞI ALBI

Rasa ariană a avut cele mai spectaculoase transformări datorate în primul rând diminuării drastice a vibraţiei medii planetare, dar şi condiţiilor atmosferice care s-au modificat treptat, de-a lungul timpului, de la o glaciaţiune la alta. Cu toate acestea, schimbările cele mai evidente s-au produs după ultima glaciaţiune, când o parte din populaţia cu corporalitate ariană a devenit ceea ce azi numim rasa neagră (negroidă), iar partea europeană, tibetană şi nord-americană a rămas în general albă, aşa cum fusese şi înainte. Dar peisajul complet al schimbărilor vibraţionale trebuie să cuprindă şi vibraţiile spiritelor care au folosit în timp o astfel de corporalitate. La începuturi vibraţia pământurilor era mare, incidenţa radiaţiilor cosmice era diminuată de plafonul ceţos, iar corporalitatea africaană era folosită de monadele cu vibraţia cea mai înaltă, cei mai avansaţi ajutători în evoluţii: monadele centrale coordonatoare ale tuturor evoluţiilor de pe planetă – ale tuturor speciilor de vieţuitoare, ale planetei, care se aflau permanent în conlucrare cu alte monade asemănătoare din alte locuri: ajutătoare ale stelei şi celorlalte planete din sistemul stelei locale (Soarele). Pe lângă diminuarea vibraţiei planetare şi cosmice, pe lângă dispariţia plafonului ceţos după ultima glaciaţiune, locul monadelor centrale a fost luat treptat, după ultima glaciaţiune, de spiritele primare din blocurile piramidale, cu vibraţie mult mai mică comparativ cu utilizatorii anteriori. 

Întrucât vibraţiile joase conduc la deteriorarea corpurilor materiale, elementele arhetipale ale corpurilor sunt create astfel încât să dezvolte tipuri de protecţii care să încetinească procesele degradante, fără să le întrerupă: pentru că fiecare proces stă la baza învăţăturilor monadelor privind, printre multe altele, autoprotecţiile în lipsa corpurilor materiale, precum şi instruirea generaţiilor noi privind acelaşi fel de înţelegeri şi aplicaţii în baza cărora au evoluat învăţătorii, la vremea lor. 

Toate cele de mai sus au condus la formarea aspectului de azi al rasei negroide. Spiritele care au fost – şi sunt şi astăzi considerate în mod negativ „sub-umane”, însă eronat numite astfel – sunt fraţii buni ai stăpânilor şi agresorilor lor, întrupaţi împreună în situaţii spirituale care le vor arăta în viitor că astfel de comportamente în loc să-i despartă, îi vor uni definitiv, pentru eternitate. 

Aşadar corporalitatea albilor şi negrilor este de acelaşi fel, spiritele sunt fraţi spirituali buni, din aceeaşi evoluţie – doar condiţiile de vibraţie şi atmosferice planetare sunt diferite. Adică: condiţii care pot fi oriunde şi oricând întâlnite, pentru care ajutătorii şi coordonatorii evoluţiilor proprii pun condiţii corporale pentru protecţia lor, aşa cum şi alte popoare au protecţii izvorâte din aceeaşi dragoste şi aceeaşi formă de altruism complet cu care coordonatorii evoluţiilor noastre ne ajută permanent, oriunde ne aflăm. Şi prin intermediul cărora învăţăm cu toţii să ne respectăm, şi mai ales să ne valorizăm unii pe alţii. 

Să reţinem însă faptul că, atâta timp cât cerul a fost acoperit de plafonul ceţos protejând toate vieţuitoarele planetei de puterea (mult mai mare în trecut) a radiaţiilor cosmice, nici în Afrikaan culoarea pielii nu a fost neagră în trecut, doar după ultima glaciaţiune culorea s-a modificat considerabil. După penultima glaciaţiune, sub un plafon ceţos foarte subţire, culoarea pielii populaţiilor a început să se modifice – dar nu foarte mult: asemenea celor puternic bronzaţi de zilele noastre, iar după preluarea corpurilor de către popoarele spirituale piramidale, diferenţa dintre vibraţia personală a contribuit la adâncirea procesului de înnegrire a pielii corpului fizic: tocmai pentru că însăşi radiaţia monadelor întrupate nu mai avea puterea de a ecrana radiaţiile exterioare, nici corpurile, şi nici câmpurile protectoare ale corpurilor lor nu mai aveau densitatea puternică a celor care le folosiseră anterior. Astfel s-a scris istoria acestor diferenţe continentale. 

DIRECŢIILE DE DEZVOLTARE OFERITE DE CARACTERISTICILE ARIENE

Caracteristicile generale ale rasei ariene cuprind, aşa cum scriam şi în studiile anterioare, protecţia şi întărirea acelor părţi ale corpurilor – fluidice şi fizic deopotrivă – care susţin întreaga activitate a spiritelor care folosesc tipul arian de corpuri. Structurile corpului fizic – începând cu creierul, dar toate organele cavităţii toracice şi cea mai mare parte a organelor din cavitatea abdominală, sunt vitalizate putenic de o dezvoltare deosebită a corpurilor fluidice protectoare ale corpului fizic – comparativ cu rasa lemuriană (asiatică, galbenă spunem azi). Această corporalitate impulsionează mult desfăşurarea tuturor activităţilor umane, cu mintea şi cu braţele, susţine o vitalitate deosebită, dar şi o sensibilitate emoţională foarte mare, foarte bogată. Toate acestea ţin cont de evoluţiile spiritelor care folosesc corpurile. Se favorizează toate felurile de activitate umană: spiritele care o folosesc sunt mai evoluate decât rezidenţii (înafară de ajutătorii lor) şi chiar cele cu evoluţia cea mai puţină dintre ele sunt cele mai echilibrate şi deschise oricăror priceperi de activităţi locale, specifice Pământului, aşa cum s-au dovedit a fi şi pe celelalte planete pe care au evoluat. 

Toate activităţile sunt susţinute, şi protejate de o astfel de corporalitate:

– activitatea mentală, din care azi cunoaştem doar gândirea practică cu orientare spaţio-temporală, cu un aspect puţin înţeles azi privind răspândirea spaţială a vibraţiei gândirii. Însă activitatea mentală umană cuprinde în desfăşurarea ei, în cea mai mare parte a evoluţiilor spiritelor umane pe Pământ, activităţi puţin recunoscute azi, puţin înţelese şi crezute a fi fost cândva activităţi ale maselor largi de oameni pe toate continentele lumii. Cea mai importantă parte a activităţii umane mentale a fost, şi va fi (în prezent nu este răspândită la nivel de mase, nici crezută la acelaşi nivel) creaţia materială mentală, cu fazele sale cele mai importante: materializarea, dematerializarea şi remodelarea obiectelor/obiectivelor realizate prin creaţie mentală. În prezent este prea puţin reprezentată, dar este foarte important să fie crezută atunci când apare în cunoaşterea noastră, ca activitate a unor oameni sau entităţi;

– activitatea de deplasare a omului: cunoscută şi acceptată azi doar fizic, prin intermediul aparatului locomotor, era în străvechimi – şi va fi în viitor din nou – susţinută prin puterea corpului astral puternic dezvoltat şi realizată prin activitate mentală de ridicare/coborâre/redirecţionare 360grd: pentru deplasare la suprafaţa solurilor şi apelor, zbor şi imersie în apele oceanului planetar.

– activitatea de comunicare: azi acceptată rar mai mult decât cea fizică, verbală (prin vorbire), în străvechimi – aşa cum va fi şi în viitor – era o activitate exclusiv mentală: prin emisie/recepţie de imagini active, cu expunere largă şi cu mişcare extrem de complexă: comunicarea mentală peisagistică.

Să reţinem faptul că activitatea de creaţie mentală era (şi va fi) activitatea de bază a omenirii, care îmbina în mod superior fazele de creaţie mentală cu dexteritatea folosirii întregului corp fizic, nu numai a membrelor, cu obişnuinţa gândirii prin sunete interioare coerente, ajutătoare chiar în cadrul creaţiei, sau comunicării, sau deplasării. 

Atlanţii au folosit în străvechimi toate activităţile umane la nivelele lor cele mai complexe, ştiind bine că ajutătorii planetari lemurieni le foloseau în mod curent pentru realizarea sarcinilor lor, chiar dacă rezidenţii lemurieni aveau să le folosească mai târziu, ajutaţi chiar de ei, de atlanţi: ultima parte a evoluţiilor mentale umane, înainte de ultima glaciaţiune a cuprins programe largi de sarcină atlantă pentru pregătirea rezidenţilor lemurieni şi post-atlanţilor la trecerea integrală de la activitatea mentală la activităţile fizice curente. 

Lemurienii au folosit în străvechimi absolut toate formele de activitate mentală expuse mai sus, pe care însă atlanţii le-au ridicat la nivelele cele mai înalte ale activităţilor umane. De aceea este necesar să înţelegem de ce atlanţii par a fi fost oarecum favorizaţi, datorită evoluţiilor lor superioare şi deci abilităţilor lor care cereau sarcini mult mai complexe, să dezvolte toate felurile de activităţi umane: este ceva aparent însă, căci şi obişnuinţele lor erau de realizare a sarcinilor cu mare viteză, de aceea la început s-au confruntat cu mari greutăţi. După adaptarea lor la realităţile planetare, aşa cum şi rezidenţii suportaseră în trecutul evoluţiilor lor, ţinând cont de posibilităţile oferite de corporalitatea lor, toate cele necesare s-au echilibrat şi toate populaţiile au înţeles modul de funcţionare şi de folosire a corporalităţii proprii în funcţie de evoluţii şi de sarcinile lor pământene. 

Atlanţii au rămas însă cu obişnuinţele lor anterioare venirii pe Pământ: rapiditate şi în gândire, şi în vorbire, şi în deplasare, deşi corpurile lor sunt fragile – dar nu atât de fragile ca cele ale lemurienilor. Totuşi ligamentele, articulaţiile şi chiar întregul sistem osos nu trebuie să fie forţat. 

Experienţa mare a spiritelor a compensat însă întotdeauna acest deficit, mai ales când înţelepciunea străveche a fost înlocuită cu plăcerea, şi logica legată de plăcere: mai ales la capătul ciclului de vieţi pământene, când intuiţiile au ajuns să ceară imperios traducerea în viaţă a obişnuinţelor de pe alte meleaguri universice. 

INTERIORIZARE ŞI EXTERIORIZARE

De asemenea există un aspect pe care azi puţini oameni îl acceptă, încă – dar care a fost extrem de puternic dezvoltat în trecut, începe să fie conştientizat şi căutat acum, dar se va dezvolta enorm în continuare: conştientizarea activităţii curente, atente, de interiorizare şi exteriorizare a oamenilor. Atenţia exteriorizată este proprie pe Pământ plantelor şi animalelor – spirite necreatoare sau creatoare instinctive, dar inconştiente la nivel macroplanetar. Noi am trecut prin astfel de evoluţii, pregătitoare ale celor de creaţie conştientă, dar când suntem în folosirea majoritară a corpului fizic – aşa cum se petrec lucrurile azi – suntem influenţaţi puternic de multitudinea vieţuitoarelor de acest fel de pe planetă, purtând în trăirile noastre această înclinaţie de exteriorizare. 

Exteriorizarea construieşte treptat orientarea spaţială a spiritelor, care stă la baza celei temporale, ambele fiind fundamentale pentru desfăşurarea ulterioară a activităţilor de creaţie conştientă. 

Interiorizarea apare ca pregătire a evoluţiilor pentru creaţia materială mentală, iar pregătirea pentru atingerea acestui scop începe din momentul în care spiritele ajung să poată purta, în sistemul lor corporal, corpuri spirituale: ele marchează sarcinile de grup spiritual, sarcinile personale şi sarcinile planetare, formând destinul personal al fiecărei monade, din fiecare spirit, în orice întrupare. 

Spiritele care folosesc corporalitate ariană au nevoie de reveniri la exteriorizare, la trecerea din ce în ce mai fluidă de la exteriorizare la interiorizare şi invers: după evoluţii îndelungate de activitate mentală prin interiorizare, în alte zone ale universului, mentală sau de forme asemănătoare cu cea mentală sau astrală de pe Pământ, pentru consolidarea şi universalizarea acestora. Trecând în mod fluid de la exteriorizare la interiorizare şi invers, se obţine o abilitate avansată în astfel de treceri curente, fără fracturi, fără oboseli. Iar mai departe în evoluţiile înaintate, astfel de schimbări de la o clipă la alta trebuie să se desfăşoare şi în locurile cu vibraţie joasă şi foarte joasă, la fel cum pot fi susţinute în mod fluid în vibraţii înalte şi foarte înalte. 

Interiorizarea este ceva propriu tuturor lemurienilor, asiaticilor de azi; şi o dovedesc mereu indiferent de complexitatea acţiunilor lor de simţire şi gândire. Corporalitatea lor îi ajută. Gândirea nu le este complexă decât puţinor oameni din rasa lor, în schimb sunt înclinaţi cu toţii către arte, cunoaştere – chiar dacă sumară, dar să fie mereu, reflecţii ale lumii asupra lor şi ale lor asupra lumii fiind puţin cunoscute – dar să fie în centrul atenţiei lumii nu este acesta un lucru căutat de ei. În schimb pentru arieni publicitatea propriei persoane este percepută ca un schimb interuman de informaţii, chiar dacă simpliste de multe ori, agresivă de multe ori, dar pentru ei poate fi o formă de a cunoaşte ce gândeşte altul, ce face altul, o îmbogăţire pe care cândva o vor aprecia chiar dacă acum nu o percep în profunzime în prea mare măsură. 

Arienii sunt favorizaţi de corporalitatea lor în direcţia exteriorizării, a contactelor cu lumea, a trăirilor intense de orice fel împreună cu alţii. De aceea este foarte departe de realitatea înclinaţiilor lor să li se ceară multora – majorităţii de fapt – să se interiorizeze, în situaţia vibraţiilor joase mai ales. Trăim însă azi momentul creşterii vijelioase a vibraţiei medii planetare, de aceea noile generaţii încep să aibă asemenea înclinaţii, de interiorizare, revenind treptat către acelaşi fel de trăiri dinainte de ultima glaciaţiune, din epoca mentală a omenirii. Cu toate acestea ceea ce îi atrage pe ei în această perioadă rămâne la nivelul comunicării mai curând decât a liniştirii interioare şi exterioare, în mijlocul căreia să reflecteze la sine şi la înţelegerile subtilităţilor acestei lumi – sau a altora. O vor face cândva, dar nu acum. 

Arienii sunt în plus oameni dinamici, rapizi, nu aşezaţi şi tăcuţi ca lemurienii; efervescenţi, în felul lor chinuiţi că au fost ţinuţi în lanţurile sclaviilor – exces de zel al conducătorilor lor care au moştenit cunoaşterea că omul trebuie să muncească – dar nicidecum în mod agresiv să li se ia roadele muncii, să fie obligaţi la necunoaştere şi la mizerie. Spre deosebire de ei, lemurienii sunt precişi, atenţi şi consecvenţi pentru că aşa le este acum felul lor de înaintare în evoluţii, sunt liniştiţi chiar dacă azi epoca planetară cu vibraţie joasă – dar şi cu variaţii mari de la o clipă la alta şi-a pus şi asupra lor amprenta puternică: dinamizându-i, obligându-i la atenţie în exteriorul lor, la contactele cu lumea înconjurătoare. 

Forma corporalităţii ariene este de ciupercă la nivelul corpului cauzal care le cuprinde pe toate celelalte corpuri cu vibraţie mai mică (mental, astral, eteric şi fizic). 

 

Forma corpurilor de tip arian la nivelul complexului de corpuri planetare (de la corpul cauzal la corpul fizic)

O asemenea formă a dat în zilele noastre un aspect destul de voluminos, de fapt cel mai solid, voluminos, cu o osatură puternică – deşi în cel mai extins timp al folosirii lor (în epoca mentală) osatura arienilor a fost prelungă şi fină, ca toate rasele de altfel. Dar corporalitatea ariană a ajutat spiritele extrem de iuţi, de rapide, din care cauză nu au avut un volum carnal mai mare, aşa cum a fost uneori cu rasa lemuriană: depinde, aşa cum ştim, de volumul activităţilor fizice curente. Vom vedea că şi rasa toltlecă a fost tot aşa, înaltă, prelungă, fină, la fel ca şi ajutătorii lemurieni din trecut care erau obligaţi de sarcinile destinului lor la foarte multă mişcare – motivul pentru care pădurenii lemurieni au avut o formă puternică, dar mereu fină, prelungă. Este de înţeles faptul că şi insularii au fost la fel, chiar dacă ei apar, în viziunile asupra străvechimilor, statici, sedentari, aproape la punct fix, la fel ca şi rezidenţii. Dar în timp ce rezidenţii nu plecau din casele lor decât extrem de rar, insularii nu se despărţeau des de insula lor pentru că derulau sarcini complexe de echilibrare a vibraţiei planetare, prin deplasări lungi prin canalele din interiorul Pământului, din interiorul scoarţei terestre. Ei pot să dispară rapid din câmpul observatorului mental de azi, dar acest lucru se petrece datorită intrării discrete în canalele subterane, mişcare ce se poate observa după îndelungate vizualizări. 

După ultima glaciaţiune, din rasa ariană de pe teritoriul Afrikaan doar puţine grupuri au păstrat, în mod arhetipal, supleţea osaturilor – spre exemplu populaţiile massai, iar la antipod, populaţiile tibetane au dezvoltat o osatură puternică, lată, aşa cum a fost ea şi înainte de ultima glaciaţiune. Vom mai discuta în cadrul studiilor despre aceste populaţii de pretutindeni: înainte şi după ultima glaciaţiune. 


Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Generalitati privind rasa toltleca

Să numim această rasă aşa cum venea sunetul fundamental al omului care s-a născut în străvechimi, din împletirea celor două rase fundamentale ale speciei umane: lemuriană şi ariană, pe pământurile continentului care a găzduit…

08. Generalitati privind rasa lemuriana

Ceea ce este deosebit de important de ştiut este faptul că ea ajută la dezvoltarea activităţilor legate de fiecare fază prin care au trecut rezidenţii în evoluţiile lor pământene până la ultima glaciaţiune: practic ei au…

Dictionar