08. Rasele speciei umane

08. Generalitati privind rasa lemuriana

Ceea ce este deosebit de important de ştiut este faptul că ea ajută la dezvoltarea activităţilor legate de fiecare fază prin care au trecut rezidenţii în evoluţiile lor pământene până la ultima glaciaţiune: practic ei au trecut prin tot ceea ce le este necesar de ştiut pe Pământ de orice spirit creator avansat, aflat în curs de universalizare , chiar dacă multe dintre sarcinile lor au avut doar un caracter de participare – la lucrările realizate în principal de ajutătorii lor secundari: rezidenţii au intrat în astfel de lucrări planetare foarte târziu, după ce şi-au realizat şi întărit evoluţiile lor proprii – dar cu toate acestea participarea lor nu a fost de loc neglijabilă.
Trăirile rezidenţilor cu astfel de corporalitate s-au petrecut la început pe două continente: Cian şi Mu (scufundat prin mişcările tectonice cam pe la jumătatea perioadei până la ultima glaciaţiune), care aveau vibraţia cea mai echilibrată:
– şi din punctul de vedere al frecvenţei vibraţiei continentale, ea fiind de nivel mediu comparativ cu vibraţia celorlalte continente;
– şi din punctul de vedere al variaţiior de vibraţie de la un loc la altul pe acelaşi continent; alte continente au astfel de variaţii mari, mult mai abrupte chiar de la o palmă de pământ la alta.
Corporalitatea lemuriană a creat o întărire puternică a corpurilor de acţiune, şi sprijinitoare de acţiune: în dreptul cutiei toracice, mai mult decât în dreptul altor părţi, adică: parte de sus (cap, gât) şi partea de jos (membrele inferioare). Un inel puternic, o întăritură puternic reliefată marchează partea de deasupra umerilor până în regiunea ombilicală, aşa cum putem urmări în schiţele de mai jos:
 


Fig.nr. 1: Reprezentarea întregului complex corporal planetar (adică corpurile pe care le au toate vieţuitoarele planetei: de la corpul cauzal la corpul fizic inclusiv) al speciei umane: vedere generală;

Fig.nr. 2: Reprezentarea întregului complex corporal planetar al speciei umane, rasa lemuriană: vedere în secţiune longitudinală.

Este necesar de asemenea să reţinem că o astfel de dispunere a structurilor fluidice s-a păstrat permanent de-a lungul evoluţiilor pământene, chiar dacă s-au observat pe corpul eteric şi fizic diferite modificări, rezultate din activităţi specifice epocii (epoca mentală a omenirii) îndelung practicată, timp în care diverse structuri ale corporalităţii fluidice s-au dezvoltat după cum s-au petrecut modificările de vibraţii planetare şi realizarea unor activită necesare destinelor. În special ajutătorii secundari cu corpuri lemuriene au suferit de la început unele modificări pasagere. Se poate urmări în secţiunea Studii Istorice Capitolul 4: „Herg” începând cu art. 15. Corporalitate lemuriană   (urmăriţi art. 1-3 din Corporalitate Lemuriană)
Pe parcursul timpului şi rezidenţii au suferit diferite modificări tot pasagere, rezultate din transformările arhetipale: aşa cum, spre exemplu, ştim bine că musculatura se dezvoltă prin activitate fizică intensă şi revine la starea iniţială după încetarea perioadei de activitate intensă. Tot aşa şi schimbările corporale suportate de lemurienii străvechi au dispărut, totul revenind la imaginea medie a corpurilor din toate timpurile.
Chiar dacă azi moştenitoarea corporalităţii lemuriene – populaţia asiatică (numită impropriu rasa galbenă) este rasa cu statura cea mai mică, în trecut ea a fost rasa cu statura cea mai înaltă, o corporalitate dezvoltată mult, înaltă şi suplă, foarte agilă – dar a cărui agilitate era puţin folosită la începuturi din cauza sarcinilor de percepţie atentă a tuturor celor existente în jur – mereu aflate în curs de modificare pe Pământ, necesitând atenţie deosebită. Au urmat sarcinile de creaţie mentală desfăşurate în propriile case: o activitate şi ea relativ statică, aşa cum a fost descrisă în detaliu în Capitolul Herg (link-ul se află mai sus). Însă atunci când aveau nevoie de deplasarea în diferite puncte ale planetei, deplasarea fizică cu ajutor mental-astral se derula relativ lent comparativ cu vitezele mari ale deplasărilor noastre continentale de azi: pentru observare-cercetare proprie şi pentru a proteja mediul de puterea dislocării unor mase de aer considerabile. Deplasarea însemna plutirea la suprafaţa pământurilor şi apelor, nu crea oboseală, iar percepţiile mentale şi astrale ofereau omului călător, şi mereu atent observator, un drum desfăşurat într-o lumină permanent puternică, care nu era astfel deranjată de diferenţele între noapte şi zi, legată de zilele şi nopţile drumului. Totuşi, ori de câte ori nu era necesară simţirea locurilor de parcurs (când călătorii cunoşteau deja drumul) oamenii călători foloseau nave materializate pe loc şi erau dematerializate atunci când necesitatea de studiu, de simţire directă devenea din nou necesară.
Corporalitatea lemuriană nu a sprijinit însă în nici o epocă folosirea membrelor inferioare mai ales, dar nici pe cele superioare prea mult – în schimb a oferit agilitate mâinilor mai mult decât altor rase umane.
Rasa lemuriană a suportat cele mai multe modificări de-a lungul timpului şi datorită faptului că a fost folosit aproape de la începutul existenţei speciei umane de spirite cu o vibraţie sub cea medie chiar pentru rasa lemuriană în special, şi în general pentru specia umană. În mijlocul sau în apropierea lor au trăit ajutătorii lor secundari, care aveau vibraţie înaltă şi experienţă multă, realizând sarcini care au  folosit mereu vibraţii înalte. În acest fel corporalitatea lor a rămas constantă de-a lungul timpurilor, dar asta nu înseamnă că au avut alt tip de corpuri.
Rezidenţii au învăţat să se adapteze unui loc din univers pe care îl cunoşteau în linii mari, dar să trăiască efectiv cu sarcini în acest loc din univers era pentru prima dată: să se obişnuiască să deruleze sarcini în condiţii noi, să folosească în sarcinile lor materiale proporţionale cu vibraţiile lor: care era – conform evoluţiilor lor – cu mult mai joasă decât transcedentalii şi ajutătorii lor permanenţi de pe planetă. Aveau un timp mediu al fiecărei vieţi foarte lung (comparativ cu timpul vieţii noastre de azi), iar în plus au prins toate glaciaţiunile planetei, cu toată fenomenologia lor generală şi specială de la o glaciaţiune la alta. Corpurile s-au degradat – puţin perceptibil pentru noi azi comparativ cu sănătatea corpurilor noastre, dar deranjant pentru mentali avansaţi, cum erau rezidenţii, dacă ar fi trebuit să le folosească în continuare sub presiunea vibraţiilor joase instalate pe planetă după ultima glaciaţiune.
Toate acestea au condus la necesitatea oamenilor de a se despărţi de corpurile lor după ultima glaciaţiune: corpurile fizice şi eterice au fost dematerializate, tipologia lor a fost părăsită integral. Rezidenţii care le-au folosit au rămas în continuare în preajma Pământului sub formă de entităţi astrale, urmărind toate procesele vieţii umane fără să efectueze decât 1-2 vieţi scurte, retrase şi protejate, pentru a nu-şi pierde acomodarea cu materiile fizice ale planetei. Aşa vor rămâne până la plecarea definitivă de pe planetă a blocurilor spirituale piramidale (azi activitate în curs de desfăşurare: pregătirea de plecare a marilor blocuri piramidale).
În schimb celelalte spirite, din blocurile spirituale piramidale, venite prin călătorii regresive şi întrupate alături de rezidenţi până la ultima glaciaţiune, aveau vibraţie mult mai mare decât a rezidenţilor (deşi nicidecum mai mare decât a secundarilor întrupaţi); de aceea conservarea corpurilor lor înainte de ultima glaciaţiune a fost mult mai avansată. Cu toate acestea, noutatea de viaţă şi sarcină a piramidalilor a determinat o tensiune puternică în viaţa lor pământeană: ştiau bine din avans că se vor manifesta cu greutate şi că vor face lucruri pe care în mod normal nu şi le mai permiteau de mult timp evoluţionist: dar tocmai pentru studiul propriilor lor simţiri şi acţiuni veniseră pe Pământ.
De aceea corpurile întrupaţilor străvechi de pe anumite linii genetice din fiecare rasă, deci şi cele lemuriene (asiatice), s-au perpetuat după ultima glaciaţiune: prin intermediul ajutătorilor secundari puternici, spiritual vorbind, care au traversat glaciaţiunea păstrând corpurile lor dinainte, în toate rasele, refăcând astfel populaţiile continentale. Dar corpurile tuturor, părinţilor şi urmaşilor deopotrivă, s-au diminuat treptat, tot prin funcţiunile arhetipale ale corpurilor, şi nu altcum, activate de influenţele puternice ale vibraţii din ce în ce mai joase. În acest fel, spiritele nu au fost afectate de greutăţi suplimentare în manipularea corpurilor lor, pe lângă greutatea trăirii în vibraţii foarte joase, aşa cum au fost cele de după ultima glaciaţiune. Dacă ar fi rămas cu corpurile voluminoase dinainte, ele ar fi necesitat un volum foarte mare de materii şi energii, în condiţiile în care vibraţia filamentelor avea să scadă dramatic. Dar aceasta ar fi atras de două ori mai mult vibraţii grele, joase:
– pe de o parte volumul mare corporal care s-ar fi reînnoit cu filamente de vibraţie din ce în ce mai joasă;
– iar pe de altă parte un asemenea volum ar fi antrenat folosirea de către monada purtătoare a unor seturi suplimentare de radiaţii foarte joase şi cu putere, intensitate mărită, pentru a face faţă situaţiilor grele şi puţinei priceperi de la începuturi, mai ales. În special războaiele, criminalitatea, perversiunile fizice şi emoţionale ar fi depăşit cu mult cele cunoscute de noi, azi. Dacă discutăm însă despre asiatici, să menţionăm că în situaţia reală, asiaticii au reuşit să-şi menţină multă cunoaştere – chiar şi numai la nivel eteric, deci dincolo de fizic; au ştiut bine ce este războiul, cruzimea, tortura,dar de multe ori au depăşit astfel de înclinaţii, învăţând în acelaşi timp şi arta păcii, a liniştirii interioare, care să-i ajute să-şi conserve puterile şi corporalitatea.
Aşadar este de reţinut faptul că toate rasele au aceeaşi rădăcină comună: şi de la începutul existenţei speciei umane, şi după ultima glaciaţiune, la refacerea populaţiilor după noile necesităţi (folosirea intensă a corpului fizic). Toate rasele au aceleaşi drepturi, toate au şi sarcini comune – ale întregii umanităţi – şi sarcini specifice grupurilor spirituale cu care au venit pe Pământ. Nu există rasă mai mult sau mai puţin lipsită de drepturi, iubită de Dumnezeu, dorită sau pedepsită de Dumnezeu. Există doar diferenţe de evoluţie a spiritelor întrupate cu sarcini unele comune care se înscriu în linia evoluţiilor pământene umane, diferenţe prin prisma cărora doar noi, oamenii, ne judecăm şi ne excludem unii pe alţii. Iar asemenea diferenţe au o oarecare subtilitate pe care o vom înţelege cu toţii cândva: dacă unii au sarcina expresă de a nu-şi judeca semenii, intuiţiile lor îi vor conduce către a căuta permanent să nu o facă; dacă alţii nu au în sarcinile exprese acest lucru căci priorităţile îi fac îndrumare către altceva, nu mai au în vedere acest lucru şi senzaţia este că sunt liberi s-o facă; iar dintre cei dintâi de mai sus, cei care nu reuşesc să-şi intuiască prioritatea încă vor semăna influenţe negative asupra celor care au senzaţia că sunt liberi, ajungând frecvent să-şi acuze (judece) semenii, reunindu-se şi formând nu de puţine ori organizaţii criminale îndreptate împotriva semenilor lor.
De asemenea, să reţinem că acei ajutători care au traversat glaciaţiunea, după care au repopulat treptat continentele, sunt cei care au fost numiţi: Moşi, Patriarhi, Vraci, Şamani, care ne veghează în continuare, care echilibrează fără încetare din neştiut vibraţiile planetei, fără de care planeta ar fi ajuns de mult un deşert: pe ale căror lucrări spiritele venite de pe alte meleaguri universice s-au bazat total în programarea călătoriilor lor, în ajutorul cărora şi-au încredinţat speranţele şi viaţa...
Rasa lemuriană nu a avut ca scop numai perpetuarea unei corporalităţi specifice unor spirite creatoare avansate căci, aşa cum am discutat, specia umană a avut subspecii corespunzătoare fiecărei rase în parte. Toate rasele au avut tipuri de subrase – aşadar de tip uman, dar corespunzătoare unor spirite creatoare începătoare, cu evoluţie mult mai puţină. Prin comparaţie, rezidenţii nu erau, şi nu sunt, creatori începători, ci avansaţi, în curs de universalizare - doar aflaţi la începutul extinderii învăţăturilor de universalizare, în timp ce ajutătorii lor erau, şi sunt, avansaţi mai mult decât rezidenţii: dar între ei mai mult sau mai puţin, după evoluţia fiecăruia. Doar centralii coordonatori de evoluţii sunt complet universalizaţi: ceea ce înseamnă că deţin în mod consolidat absolut toate felurile de creaţie din întreg Centrul de evoluţie http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/centru-de-evolutie.html ; dar la drept vorbind acest proces continuă fără încetare, căci şi dezvoltarea forţelor energetice monadice este fără încetare, apar altele mereu noi, şi nici dezvoltarea şi folosirea lor nu este un proces limitat, trăgând după sine mereu alte noi moduri de creaţie. Energia fundamentală  se depăşeşte mereu pe ea însăşi, iar acesta poate fi un subiect pe care putem să-l abordăm separat.
Nu este cazul aici să mergem pe linia altor subrase care au avut de-a lungul timpului trăirii speciei umane multe feluri de reprezentări, printre care provenite şi din rasa galbenă, lemuriană, spre exemplu. Au fost grupuri de spirite care au făcut scurte evoluţii şi pe Pământ, ca şi pe alte planete, subrase care au beneficiat de mult ajutor din partea ajutătorilor umani avansaţi de pretutindeni. Cele afiliate rasei lemuriene au folosit un anumit fel de corporalitate care întărea activitatea organelor din cavitatea toracică, dar în special musculatura şi organele de impuls: inima şi plămânii, iar în exterior – mâinile pentru desfăşurarea activităţilor creative efectuate cu membrele superioare. Adică la fel cu rasa lemuriană. În ceea ce priveşte deplasarea – folosirea membrelor inferioare – aceasta nu a fost o sarcină de destin pentru asemenea spirite, lemuriană şi afiliate, ele având o viaţă închisă pe teritoriile care li s-au repartizat prin naştere (şi care ţinea de vibraţia locului lor, în strânsă legătură cu vibraţia corpurilor lor).
În ce priveşte dezvoltarea activităţilor pur umane, pe ele ne vom axa mai departe, elementele arhetipale ale corpurilor lemuriene au întărit în mod particular anumitor grupuri spirituale musculatura picioarelor abia după ultima glaciaţiune, când sarcina generală a omenirii a fost aceea de folosire a corpului fizic în principal. Iar grupurile care au avut parte de astfel de modificări au fost acele grupuri – nu popoare întregi, ci grupuri din popoarele asiatice – care au migrat către Europa, bazinul mesopotamian, bazinul Mării Mediterane, Arabia şi nordul Africii în vremurile remodelării popoarelor şi formarea celor actuale. Dar în cadrul acestor grupuri migratoare s-a instalat oboseala destul de rapid, s-au oprit imediat ce au găsit locuri corespunzătoare destinelor lor – mai ales în ce priveşte vibraţia. Se formase, şi a rămas pentru ei, obişnuinţa căutării unei vibraţii odihnitoare, iar când vibraţia planetară a scăzut treptat, privind din perspectiva lor de atunci spre apropierea de zilele noastre, au căutat din nou locuri benefice lor, sau soluri, sau subsoluri care să le satisfacă cerinţele interioare, spirituale – chiar dacă noi considerăm azi un aspect material.
Azi caută în continuare locuri cu vibraţie mare şi cu variaţii de vibraţii cât mai line de la un loc la altul, caută odihna, obosiţi la sfârşitul unui ciclu lung pentru neputinţele lor, nerăbdători şi neştiutori că peste tot vibraţia va creşte, treptat, şi alta va fi simţirea pentru toată lumea, oriunde: odihnitoare, senină.
Aşa s-a scris şi se scrie mai departe istoria profundă spirituală a migraţiilor şi a războaielor.

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
10. Generalitati privind rasa toltleca

Să numim această rasă aşa cum venea sunetul fundamental al omului care s-a născut în străvechimi, din împletirea celor două rase fundamentale ale speciei umane: lemuriană şi ariană, pe pământurile continentului care a găzduit…

09. Generalitati privind rasa ariana

Din nefericire această denumire a fost prea mult folosită în scop agresiv şi criminal, rasist ca aspect al atitudinii unor spirite faţă de altele. O asemenea atitudine a apărut la un moment dat sub puterea a două direcţii spirituale izvorâte…

Dictionar