01. Evolutii

11. STUDIU: PRIMELE EVOLUŢII – ALE CREATORILOR DINTÂI, COORDONATORII ACTUALI AI EVOLUŢIILOR NOASTRE

Cuvânt înainte:  

Se tot spune pe de o parte că ceea ce numim Dumnezeu este un Dumnezeu care nu ar fi evoluat, ci s-ar fi făcut aşa, deodată, prin mister de nepătruns, care astfel nu ar avea dreptul să ne spună ce şi cum să evoluăm noi. Pe de altă parte având puteri incredibil de mari, ar fi putut face universul şi alte universuri mult mai inteligent, mai eficient, dându-ne şi nouă puteri mai mari, făcând cu adevărat dreptate în lumea creată de el. Dacă nu ar fi suferit, ce drept ar avea el să ne dea suferinţa?? Şi multe altele asemănătoare. 

Adevărul este însă cu totul altul. Evoluţiile monadelor azi-coordonatoare de evoluţii au fost mult mai lungi, mult mai grele, nu le-a ajutat şi coordonat nimeni - dar experienţa aceasta formată cu trudă, cu dureri neînchipuit de mari neînţelese azi de noi, în nenumărate valuri de eternităţi, a condus la înţelegeri vaste, profunde, apoi la organizări, structurări, simplificări şi... eficientizări pe care le vom înţelege pe măsură ce vom înainta pas cu pas în evoluţii. 

Niciodată nu a existat o "vreme a misterelor" pentru noi, oamenii, în care Dumnezeu ar ascunde ceva de noi - ci doar o vreme a ascunderilor egoiste, egoist-interesate ale semenilor noştri, care ne-au obligat la nepătrunderi şi necunoaşteri, pe diferite nivele, o împiedicare sistematică în pătrunderea propriilor intuiţii şi cunoaşteri proprii ale spiritului uman. 

Să vedem în ce constau aceste deosebiri între evoluţiile primordiale, ale Făuritorilor Dintâi, şi cele pe care le trăim noi, acum, într-un tablou general al drumurilor către înţelegerile noastre.

Se vor studia: Energie Fundamentală, Despre Centrul de evoluţie  , Sinteza treptelor şi subtreptelor evoluţiilor monadelor .

Energia fundamentală este infinită şi eternă, privită din perspectiva monadelor conştiente de existenţa ei şi de deosebirile dintre ele înseşi şi energia fundamentală în care s-au constituit, care le hrăneşte în continuare, susţinându-le evoluţiile. Putem înţelege, având un minim de cunoştinţe, deosebirile principale dintre energia fundamentală, ca mediu de trăire ale monadelor în formare, şi condiţiile actuale ale evoluţiilor noastre:

– orice monadă se autocreează conjunctural din straturile energiei fundamentale, trăind în continuare în însăşi energia fundamentală care o va hrăni în continuare, fără ca energia fundamentală să se consume efectiv: ea doar se esenţializează, în timp ce monadele descoperă potenţialul latent al energiei fundamentale, prin manifestări în ea şi creaţii din ea însăşi; mediile trăirilor noastre nu produc condiţii în care să se autoconstituie monade, dar ele se autoconstituie permanent înafara Centrului de evoluţie, iar de acolo intră mereu în interiorul Centrului noi monade care au ajuns, tot conjunctural, la stabilitatea structurilor lor interioare;

– trăim într-un Centru de evoluţie creat de monade care au pornit singure, neajutate, să se reunească, să se protejeze, să se întărească prin creşterea energiei fundamentale din interiorul propriu, din structurile interioare ale lor înseşi. El este o formaţiune finită în spaţiul energiei fundamentale infinite, are un început şi poate rămâne etern dacă monadele care l-au creat vor avea grijă să-l întreţină, să-l dezvolte, să-l întărească prin descoperirea şi valorificarea susţinută, permanentă, a potenţialului energiei fundamentale pe care să-l aplice creaţiilor din interiorul Centrului şi extensiilor sale din exterior. În interior trăirile monadelor, evoluţiile lor se derulează ordonat, coordonat de creatorii universurilor, ajutate chiar de către cei care creează în continuare, adaptează structurile existente la necesităţile monadelor noi şi vechi, trăiesc mereu în mod profund conştient toate cele care le aplică apoi valurilor de monade pentru care evoluţiile actuale se derulează în mod echilibrat, bine cunoscut de către cele care le coordonează. 

Toate se relevă prin conştientizarea diverselor posibilităţi care apar în timp, prin dezvoltarea tuturor monadelor care intră în evoluţiile coordonate, inteligent şi altruist coordonate şi ajutate de cître Cei Dintâi creatori şi de către toate monadele care ajung asemenea Celor Dintâi, care au creat Centrul de evoluţie şi pot remodela această spaţioasă “casă” a universurilor. 

Energia fundamentală nu creează în mod inteligent, conştient, ci prin fragmentarea ei conjuncturală se constituie bule de energie fundamentală care îşi măresc compactizarea iniţială, se reunesc, se protejează, descoperă treptat în ele înseşi diverse forme potenţiale de manifestare, iar mai târziu descoperă treptat că fiecare monadă preia caracteristicile energiei fundamentale din care s-a constituit: că există şi în energia înconjurătoare, şi în ele înseşi potenţialităţile şi posibilităţile care le pot propulsa pe trepte infinite de dezvoltare. Treptat, ele conştientizează şi dezvoltă potenţialul de:

 – creator: dezvoltând percepţia, atenţia, grija de a nu distruge nici alte monade, nici creaţiile lor;

– dezvoltator pentru întreţinerea vieţii sub orice formă.

Primele monade au avut alte caracteristici ale manifestărilor lor faţă de cele pe care le trăim noi, azi. Ele au fost:

1. Trăite individual, până la crearea modului de evoluţii în care monadele sunt reunite în spirite (iar spiritele în popoare de spirite). Monadele au trăit astfel de începuturi separate, dar apropiate între ele prin scopurile lor comune, prin manifestările lor mult mai puternic legate între ele. Erau singure într-o lume de unde multă vreme nu puteau primi ajutor – până când au descoperit şi alte reuniri care evoluau asemănător. Azi trăim efectuând primele evoluţii sub formă de spirit, iar cele mai avansate manifestări primare – cele galactice (pregalactice, galactice şi postgalactice) – sunt tot sub formă de spirit, dar sub formă de reuniri de spirite: reuniri din ce în ce mai mari, mai voluminoase, formate din popoare de spirite sau/şi grupuri de popoare de spirite, care se întrupează într-un singur corp comun (planete, stele, galaxii);

2. Cu manifestări directe, de la monadă la monadă, nemijlocite de o corporalitate complexă, spre o protecţie totală, completă a lor, pe care noi o avem în primele faze de evoluţie (evoluţiile primare) şi atunci când ne întrupăm în mijlocul celor primare în calitate de ajutători, pentru că deosebirile de radiaţie pe care ei ajung să le simtă ar dezorienta şi sensibiliza pe cei care sunt ajutaţi;

3. Creaţia lor era lentă, mereu scotocitoare, cu aplicări imediate, dar subdimensionată comparativ cu ceea ce facem azi din filamentele de materii; creaţia primordială se realiza prin prelucrarea directă a energiei fundamentale, în stare pură, care a condus în timp la înţelegerea diferenţelor între:

– necreat: tot ceea ce ţine de energia fundamentală necreată şi transformarea ei ce se poate numi autoconstituire: necreată intenţional de către o inteligenţă dezvoltată anterior, dar putând fi folosită o creaţie cu intenţie, spre un anume scop propriu sau de grup de către cele care conştientizează astfel de diferenţe. S-a folosit cunoaşterea influenţei propriilor tensiuni asupra mediului şi asupra altor semeni, provenite din neînţelegeri proprii, sau a acţiunilor celor din jur, sau a schimbărilor conjuncturale, sau ca urmare a creării de condiţii pentru cercetarea unor fenomene. Toate au fost înţelese ca fiind părţi ale unor dinamici interioare sau inter-monadice: înţelegerea constituirii monadelor din subunităţi fundamentale (celule energetice fundamentale) puternic radiante, care sunt de fapt forţele proprii ale monadei, care să formeze impulsuri diferite de cele conjuncturale, din mediul exterior; subunităţi prin a căror creştere se poate evolua şi conduce la conştientizări ale altor structuri interioare care se formează în timp, prin astfel de creşteri, care determină creşterea conştienţei forţelor proprii, folosirea lor prin alegerea căilor de înaintare, alegere care formează conştiinţa în înaintare;

– creat: tot ceea ce ţine de aplicaţiile cunoaşterilor monadelor ajunse în stadiu de conştientizare de sine şi caracteristicile, posibilităţile proprii de a evidenţia potenţialul latent (nemanifestat) al energiei fundamentale şi implicit al lor propriu. 

Evoluţiile singulare şi nemijlocite – monadă/monadă – azi se petrec doar în faze înaintate de evoluţie, în universuri spirituale separate de cele ale monadelor începătoare, cu condiţii speciale de trăire individuală, asemănătoare cu mediul în care s-au constituit monadele înafara Centrului de evoluţie. Adică aşa cum au trăit şi evoluat Cei Dintâi: care azi sunt Creatorii cei mai avansaţi şi pricepuţi coordonatori ai evoluţiilor, care caută scurtarea evoluţiilor, eficientizarea lor permanentă în condiţii cât mai flexibile, pentru evitarea oboselilor. Sunt mult mai scurte, dar sunt şi foarte dense, ca densitate a trăirilor facilitate de formarea spiritelor prin evoluţii simultane şi consecutive, în spaţii diferite, cu condiţii de vibraţie diferite, care valorifică foarte dens experienţa monadelor.

Dar evoluţiile fundamentale (ale Celor Dintâi) s-au bazat mult mai mult pe studiu reciproc şi pe ajutor reciproc, cu care au pornit la drum şi care le-au format mult mai rapid sentimentul de frăţie, de apartenenţă la grup, de altruism, având cu toţii un dublu ţel fundamental:

– studiul potenţialului activ şi al celui latent al energiei fundamentale, a posibilităţilor monadelor de a aplica cunoaşterea proprie, pentru a-şi dezvolta forţele şi înţelegerile, căutând să înţeleagă şi să aplice cunoaşterile obţinute din observarea potenţialului infinit de manifestare a lor înseşi şi acelor care intrau în cercul lor, înţelegând trăirilor lor ca potenţial de acţiune ale ceea ce erau în fond: compactizări finite ale energiei fundamentale compactizate, structurate şi ajunse la putere de conştientizare de sine şi de mediul exterior în care puteau să se manifeste; 

– studiul percepţiilor, simţirilor, emisiilor de radiaţie monadică fundamentală, înţelese ca: luminiscenţă, sunet şi vibraţie. 

Nevoia de autoprotecţie şi protecţie în grup, alături de nevoia de ajutor reciproc s-a bazat pe rudimentul de conştienţă care a reunit primele monade, care au dezvoltat conştienţa lor pentru a despărţi cele care întreţin viaţa de cele care o distrug. Pornind de la acest fel de înţelegere s-a format treptat ceea ce numim conştiinţă. Ambele reunite au condus la înţelegerea şi dezvoltarea ataşamentului faţă de monadele reunite pe această cale şi dorinţa de a ajuta cât mai multe monade din exterior să ajungă să se conştientizeze pe ele înseşi şi să conştientizeze lumea în mijlocul căreia trăiau. S-a ajuns la simţirea şi înţelegerea iubirii, iar de la înţelegerea şi dezvoltarea iubirii condiţionate de propria protecţie şi dezvoltare monadică, care s-a dovedit a fi distrugătoare şi autodistrugătoare, s-a ajuns treptat la înţelegerea iubirii altruiste. Condiţionarea s-a înţeles că rămâne ca înţelegere a necesităţii de dezvoltare infinită şi eternă: oricât ar deveni ea de sublimată, în esenţă ea rămâne o condiţionare, cu toate aspectele care derivă din existenţa ei. S-a înţeles că este deosebit de importantă, căci diversele, infinitele faţete ale potenţialului esenţial al energiei fundamentale rămân condiţionate parţial de existenţa posibilităţilor de dezvoltare ale monadei însăşi, trăind în mediile sale protejate dar şi în cele dinafara protecţiilor sale: pentru a descoperi mereu alte forme de manifestare a energiei fundamentale a cărei reprezentantă în ea însăşi rămâne orice monadă. 

Evoluţiile s-au derulat astfel până când au reuşit să folosească forţele radiante şi experienţa + cunoaşterea neexperimentată încă (acel potenţial al monadei care devine manifest în funcţie de posibilităţi, asemenea însăşi energiei fundamentale) şi au reuşit să creeze condiţii de evoluţie urmând în principal ceea ce azi numim legea atracţiilor fundamentale (la începuturi nefiind cazul să fie numite universale, întrucât nu erau încă create universurile). S-au creat treptat:

– spaţiile specifice derulării unor faze de evoluţie pentru monadele vechi şi pentru cele nou venite alături de cele vechi, pe care le puteau îndruma pentru creşterea lor energetică şi a experienţei proprii;

– întruparea: pentru prelungirea vieţii monadice: formă superioară de protecţie a vieţii monadice;

– reunirea mai multor monade, sub formă de spirit, pentru a creşte puterea de întrupare şi a evolua mai rapid, crescând repede pe linia conştienţei de sine şi experienţei de împărtăşit între monadele din spirit, pentru a se ajuta reciproc. 

S-a înţeles faptul că nici o evoluţie nu poate să continue decât prin relaţia monadei cu altele aflate în dezvoltări avansate, cu altele aflate în dezvoltări incipiente, cunoscând potenţialul unic de dezvoltare interioară, proprie a fiecărei monade în parte şi dezvoltarea ei comparativ cu alte dezvoltări cu care orice monadă poate intra în contact şi relaţii. În acest fel s-a ajuns la înţelegerea faptului că dacă dezvoltarea se concretizează prin folosirea radiaţiei monadice, dezvoltarea totală este oferită de abilitatea monadei de a se manifesta prin:

– toată radiaţia sa la un loc;

– seturi de raze din radiaţia sa totală: simultan şi consecutiv;

– fiecare rază din întreaga sa radiaţie, în timp ce restul razelor susţin raza/setul de raze cu puterea energetică reţinută (retrasă şi nemanifestă).

Acesta devine de fapt drumul şi scopul etern al evoluţiilor monadelor, căci radiaţia se poate dezvolta etern şi fiecare nou set de raze care apar, fiecare rază în parte din noile seturi urmează, cu conştienţa anterior dezvoltată, acelaşi drum ca şi al dezvoltărilor anterioare, asemenea tuturor razelor dinaintea celor de pe urmă. 

Toate acestea au fost puse treptat în practică, adaptându-se fiecare element nou, adus de conştienţa fiecărei monade în evoluţii, la toate cele descoperite anterior. Fiecare element pe care îl avem noi azi la dispoziţie pentru trăirile noastre curente are la bază astfel de folosiri, extinse şi la nivel micro, şi la nivel macro, aşa cum ştim bine acum. Toate sunt dezvoltate mereu, fără încetare, ducându-ne spre cunoaşteri noi, pe care ni le adaptează coordonatorii noştri pentru trăirile noastre la orice nivel de experienţă, pentru a ajunge să facem cândva, fiecare generaţie în parte, tot ceea ce Creatorii Dintâi au făcut pentru fiecare dintre noi. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
12. Studiu: Frăţii spirituale

Din studiile anterioare putem înţelege acum faptul că monadele desfăşoară evoluţiile lor primare sub două forme – ajutate şi protejate:  a. Formele de ajutor primit de monade în evoluţii Sunt multiple chiar din…

10. STUDIU: CE A FOST MAI ÎNTÂI: MONADA SAU SPIRITUL ?...

Mulţi oameni care au aflat de cuvântul “monadă” cred că acestă noţiune este o achiziţie nouă în literatura spirituală; dar nu este de loc adevărat acest lucru. Mai mult, dacă au aflat mai întâi cuvântul…

Dictionar