01. Evolutii

10. STUDIU: CE A FOST MAI ÎNTÂI: MONADA SAU SPIRITUL ?...

Mulţi oameni care au aflat de cuvântul “monadă” cred că acestă noţiune este o achiziţie nouă în literatura spirituală; dar nu este de loc adevărat acest lucru. Mai mult, dacă au aflat mai întâi cuvântul “spirit” – cel care a fost aflat ulterior: “monadă”, ar fi ceva ce reuneşte mai multe spirite. 

De fapt lucrurile nu stau de loc aşa: este un termen folosit de multe secole în literatura spirituală, însă l-am pierdut în noianul de dezvoltări curente, mai ales de când scrisul şi cititul au devenit parte integrantă a vieţii noastre de azi. Ştiinţele fizice au luat un avans astfel considerabil faţă de cele spirituale, am devenit tot mai superficiali în căutările profunzimilor noastre. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulţi oameni devin interesaţi de orientările cercetărilor profund spirituale, şi este bine să extindem cât putem mai mult astfel de cercetări, întrucât:

– suntem aici, pe Pământ, multe grupuri spirituale din toate părţile universului şi alte universuri, pentru a studia tot ce putem din perspectiva materiilor şi energiilor caracteristice acestei planete precum şi a experienţei spiritelor cu care ne întâlnim aici;

– trăim în etape diferite ale condiţiilor planetare, de la vibraţiile cele mai înalte de care avem nevoie, cu care corporalitatea umană poate funcţiona optim, care răspunde la cerinţele experienţei suportabile pentru toate spiritele care folosesc corpurile umane. În acest fel, avem timpul necesar să studiem totul în puncte esenţiale, căci toţi avem o experienţă bogată şi chiar numai prin aceste puncte esenţiale – vârful piramidei cunoaşterilor în acest punct al universului – putem aprofunda şi înţelege tot restul care ne este necesar. Coroborând diverse tipuri de înţelegeri, experienţa noastră creşte mult, devine mai profundă, găseşte mult mai multe puncte de aplicare decât anterior, din care vor rezulta alte linii de cunoaştere în viitorul trăirilor noastre. 

Termenul “monadă” spune de la sine că se referă la o singularitate (informaţii pot fi preluate de la adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitagora ). La originile sale s-a cunoscut bine faptul ea este cea care dă energia care însufleţeşte corpul: cu referire la corpul uman. Cei din vechime ştiau că omul se deosebeşte de alte vieţuitoare prin suflul sau mănunchiul de sufluri (suflări, suflete) ce animă fiinţele umane. Lipsa de îndrumare şi obligaţia ca omul să nu se mai preocupe de el însuşi, ci de Dumnezeu şi de felul în care omul răspunde obligaţiilor impuse de reprezentanţii Lui pe Pământ (preoţii), a condus nu numai la estomparea până la renunţarea la cunoaşteri – de altfel esenţiale – de până atunci, ci şi la cele mai normale informaţii cu privire la studiile vechi şi noi deopotrivă din lumea întreagă. 

În consecinţă, pornind de la comunicările ajutătorilor noştri astrali, cunoscând generalităţi privind studii noi şi vechi, am folosit şi voi folosi în continuare numirile mai noi sau mai vechi:

– “monadă”: pentru formaţiunea generală primordială, care se autoformează în energia fundamentală infinită, creşte şi îşi formează conştienţă şi conştiinţă, apoi treptat îşi dezvoltă înţelegerea dezvoltărilor, avansărilor proprii în evoluţii: la început integral ajutate de monadele cu experienţă bogată în evoluţiile pe care le-au parcurs deja, iar pe măsura creşterii experienţei de manifestare contribuind conştient şi conştiincios la croirea căii dezvoltărilor proprii şi a tuturor semenilor ei;

– „spirit”: pentru formaţiunea de trăire creată de lucrătorii-coordonatori ai evoluţiilor de pretutindeni, care reuneşte o serie de monade asemănătoare, aflate la începutul evoluţiilor lor. Scopul acestei reuniri de monade este ca ele să înveţe să se sprijine, să se ajute pe drumul dezvoltărilor proprii. Evoluţiile susţin trăirile monadelor în formă de spirit până când fiecare monadă în parte ajunge să aibă puteri energetice mari, şi prin aceste puteri proprii să-şi formeze şi gestioneze radiaţia monadică: sau nemijlocit, sau prin orice fel de corpuri materiale, când este nevoie. Folosirea corpurilor în continuare nu este de loc un regres spiritual, căci este îndreptată către ajutor şi învăţătură oferită altor popoare de spirite care se află în faze de evoluţie mai puţin înaintate. De asemenea se îmbogăţeşte mereu experienţa proprie, fără ca vreuna din treptele evoluţiilor primare pe care le ajută să-i învingă dorinţa generală de a proteja viaţa şi activităţile altor vieţuitoare, mergând astfel împreună mereu mai departe, în evoluţii infinite. 

Evoluţiile coordonate şi ajutate astfel se derulează mai întâi în formaţiune de spirit, apoi din nou ca monadă individuală, revenind la forma arhetipală din care au pornit în momentul autoformării sale. Însă evoluţiile le formează tuturor acelaşi mod de a privi viaţa – îmbogăţind experienţa proprie, ocrotind viaţa în esenţa şi toate manifestările ei, astfel încât toate monadele ajunse în acest stadiu de evoluţie sunt într-un singur gând, au un singur fel de dorinţe, lucrând etern, în spaţii infinite, pentru ca mereu alte monade să ajungă şi să crească mai departe în acelaşi mod. Se poate spune numai aşa, în acest fel, că toţi suntem „unul”, căci avem un singur ţel, suntem uniţi în toate acţiunile noastre, dar păstrând individualitatea proprie, modul propriu de dezvoltare în continuare, cu care mod de manifestare vor fi mereu ajutate alte valuri de monade care intră în evoluţii. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
12. Studiu: Frăţii spirituale

Din studiile anterioare putem înţelege acum faptul că monadele desfăşoară evoluţiile lor primare sub două forme – ajutate şi protejate:  a. Formele de ajutor primit de monade în evoluţii Sunt multiple chiar din…

11. STUDIU: PRIMELE EVOLUŢII – ALE CREATORILOR DINTÂI, COORDONATORII ACTUALI AI EVOLUŢIILOR NOASTRE

Cuvânt înainte:   Se tot spune pe de o parte că ceea ce numim Dumnezeu este un Dumnezeu care nu ar fi evoluat, ci s-ar fi făcut aşa, deodată, prin mister de nepătruns, care astfel nu ar avea dreptul să ne spună ce şi cum să…

Dictionar