04. Radiația monadică/spirituală

6. BLOCUL ENERGETIC RADIANT AL MONADELOR: RESPIRAŢIA RADIANTĂ – RITMURI ŞI EFECTE

Să reţinem aşadar faptul că suntem monade întrupate, iar această exprimare presupune, în lumea universului material în care ne manifestăm acum, următoarele componente ale procesului de întrupare:

– monada: care învaţă să-şi manifeste voinţa proprie prin intermediul energiilor care o străbat şi care pot fi folosite pentru manifestare în mediul exterior;

– radiaţia monadică: care este direcţionarea prin intermediul voinţei monadei a valurilor de energie fundamentală care o străbat către. Razele din blocul radiaţiei monadei sunt direcţionate spre diferite spaţii de manifestare, în funcţie de necesităţi;

– corpurile de întrupare: formate prin atragere şi compactizare, în radiaţia monadică, de fluxuri de filamente energo-materiale, prin care monada se manifestă. În esenţa lor corpurile nu sunt numai unelte pentru manifestarea monadelor (pe Pământ: mişcare, hrănire, multiplicarea corpurilor, percepţie şi creaţie), ci şi în primul rând o reprezentare a forţelor monadei, de care ea însăşi învaţă să devină conştientă, să şi le dirijeze în mod conştient, abil, ajungând să folosească conştient şi diferit fiecare rază din radiaţia sa totală: de la consecutiv la simultan şi apoi în planuri diferite ale realităţii pe care astfel învaţă să o cunoască încă şi mai profund. 

Radiaţia totală a monadei are însă o complexitate mult mai adâncă decât pare la prima vedere, decât cele arătate în articolele anterioare şi este necesar să pătrundem în intimitatea ei, dacă vrem să ştim cum se derulează viaţa noastră. Efectele ei în mediile diferitelor universuri, şi a diferitelor locuri din universul nostru (să ne canalizăm pe el, pentru a ne înţelege propria viaţă) sunt la rândul lor deosebit de complexe, formând diferite fenomene planetare – aşa cum sunt glaciaţiunile, bunăoară – unul dintre cele mai evidente astfel de fenomene.

Să intrăm puţin în amănunte. 

Deşi energia fundamentală pătrunde peste tot, fără să se delimiteze în jurul structurilor autocreate din ea însăşi, pentru orice mişcare a monadelor, oricât de infimă, în locul lor de trăire, este nevoie de un flux suplimentar de energie din care s-au format, prin care celulele lor fundamentale să se hrănească şi să prindă avânt de mişcare mai departe, chiar în şuvoaiele de energie fundamentală, circulante în fondul energetic infinit. 

Din astfel de nevoi şi posibilităţi de satisfacere a acestora se creează o formă ritmică de atragere de energie fundamentală în interiorul monadelor, în timpul mişcării permanente a fiecărei monade, căci numai printr-o astfel de mişcare monada se poate forma şi poate percepe mediul hrănitor înconjurător, chiar dacă nu are de la bun început puterea de a înţelege cele ce o înconjoară. 

Structurile interioare a monadelor – celule energetice fundamentale + cămăşile sau păturile care înconjoară fiecare celulă şi toate la un loc, radiază permanent din volumul compactizărilor interioare o energie superficială: aşa cum spre exemplu din apa încălzită se degajă la suprafaţă un abur uşor. Forţa emisiei radiante din toate structurile monadei formează astfel un fond permanent al radiaţiei monadice, a cărui putere creşte pe măsura creşterii celulelor energetice fundamentale, pe măsura creşterii activităţii, mişcării: oricât de mult sau de puţin este conştientizată la începutul evoluţiilor. Acesta este fondul energetic radiant al monadei: el stă la baza întrupărilor noastre, în primele evoluţii de învăţătură privind folosirea acestui fond de radiaţie, întrucât poate fi canalizat prin cămăşi (sau pături) energetice exterioare, formând astfel un şuvoi unidirecţional puternic, din ce în ce mai puternic pe măsura creşterii monadei. O astfel de direcţionare are loc către universurile materiale, formând corporalitatea de întrupare a monadelor. Când monadele sunt în evoluţii avansate, având formată experienţa, obişnuinţa de folosire a diverselor seturi de raze pentru diverse activităţi, ele îşi pot direcţiona singure (fără ajutorul corpurilor), conştient, volitiv, seturi de raze din radiaţia proprie către locuri de întrupare (prin corpuri) sau către locuri de manifestare nemijlocită de corpuri. 

Fondul, fundamentul energetic radiant (radiaţia fundamentală a monadei) are o emisie relativ constantă, nepulsatilă; este relativ constantă pentru că el creşte extrem de lent, în lungi perioade de timp, pe măsura compactizării energiilor în interiorul monadei. 

Trăirile naturale, involuntare, de atragere şi creştere astfel a potenţialului energetic interior al monadei, formează la un loc respiraţia energetică a monadelor. Respiraţia monadei este ritmică încă din formarea ei, căci o astfel de respiraţie are fiecare celulă energetică fundamentală şi toate la un loc. În funcţie de mărimea celulelor fundamentale ale monadei, precum şi de mica – dar foarte însemnata obişnuinţă de mişcare pe care o are la început, dar care creşte mereu, se întăreşte această ritmicitate care, pe scurt, cuprinde:

– intrări (primiri, aprovizionări) cu energie fundamentală în interiorul monadei, energie atrasă în necesitatea ei de mişcare, de activitate:

– o parte din energia intrată în interiorul monadei este compactizată în interiorul celulelor fundamentale, mărindu-le astfel puterea energetică şi ajutând monada să-şi ia avântul necesar trăirilor sale;

– ceea ce nu se compactizează în interiorul celulelor fundamentale se eliberează, iese din interiorul monadei, formând o emisie pulsatilă, care se adaugă la fondul energetic radiant fundamental, al celulelor fundamentale.

Fondul energetic radiant şi eliberările ritmice de energie fundamentală din respiraţia monadei formează împreună blocul energetic radiant al monadei. 

Mai pot fi aici expuse amănunte privind această respiraţie, formată din ceea ce reprezentarea ei în planul corporal o numim inspir/expir, altele le vom studia pe măsură ce întâlnim diverse efecte ale ei în manifestările noastre curente.

ÎN INSPIR:

Energia fundamentală pătrunde, scaldă în mod egal toate cele formate din ea însăşi: toate monadele aflate în evoluţii şi creaţiile lor, prin compactizări de energie fundamentală: universuri spirituale şi materiale deopotrivă, cu toate structurile lor interioare şi exterioare. Însă din primele clipe ale formării monadelor, chiar instabilă în prima lor etapă atunci când monadele fac mişcări, ele atrag involuntar mai multă energie fundamentală, care intră cu putere printre, şi în celulele lor energetice fundamentale. O parte din energie este reţinută în interiorul lor, compactizându-se – infim, dar real – în celulele fundamentale. Ceea ce nu se compactizează în celule este radiat în exteriorul lor, unde o altă mică parte se compactizează în păturile energetice care înconjoară celulele fundamentale, iar în drumul eliberării lor din monadă o altă parte se compactizează în păturile naturale care înconjoară monada. Întreaga monadă este astfel întărită – infim, dar deosebit de important pentru vieţuirea ei, pentru evoluţia ei. 

Este foarte important să înţelegem faptul că în procesul de inspir, o mică parte din energia care traversează monada este reţinută în interiorul monadei, dar radiaţia fundamentală, din celulele fundamentale şi păturile protector-hrănitoare ale monadei, nu este împiedicată, reţinută. Procesul de respiraţie nu întrerupe radiaţia fundamentală a monadei, cu toate acestea blocul radiant total al monadei slăbeşte foarte puţin perceptibil în inspir, dar NU SE ÎNTRERUPE, căci înseşi celulele energetice fundamentale şi păturile interioare şi exterioare radiază, din compactizarea lor, din energia lor fundamentală, pură, care formează fondul permanent radiant al monadei. Acest fond de radiaţie nu scade niciodată, prin grija coordonatorilor de evoluţii, care nu lasă niciodată să se manifeste vreo monadă până la oboseală – adică până la consumarea din fondul energetic al celulelor energetice fundamentale. Orice lucrare este susţinută la început de coordonatori, dar la un moment dat al evoluţiilor monadele devin conştiente de trăirile lor, de acţiunile lor, de emoţiile lor şi învaţă să se ordoneze singure la lucrările învăţate de la coordonatorii şi ajutătorii lor, balansând între lucrări şi odihnă din mers, începând să-şi cunoască forţele şi neputinţele în egală măsură. Vor ţine cont din ce în ce mai bine de ordonarea lor şi a lucrărilor pe care le au de efectuat în întrupări, apoi fără întrupare sau alternând conştient întrupările cu manifestări nemijlocite de existeţa corpurilor materiale. 

Aşadar chiar pe inspir, radiaţia se diminuează întrucâtva în exterior, dar nu scade dramatic pentru monada întrupată (valabil şi la cele care evoluează direct, fără corpuri, în universurile spirituale). Dar fenomenul devine perceptibil în cazul întrupărilor simultane (blocuri întregi spirituale formate din stele cu planetele lor şi cu biosistemele lor) – pentru unele spirite chiar devine dramatic la început de drum evolutiv, pentru care coordonatorii evoluţiilor lor îi retrag din întrupări în perioadele unor fenomene pentru care sunt prea firave încă să le suporte.

În cercetările noastre mentale şi astrale ale vremurilor, mai ales la prima vedere, fără o experienţă clară în astfel de cercetări, întunecarea luminii de zi iese puternic în evidenţă de-a lungul timpurilor. Este cazul în care apar aşa-numitele glaciaţiuni, perioade în care o mulţime de sisteme stelare din galaxie, mai ales dintre cele situate pe aceeaşi coardă galactică, ajung la o sincronizare naturală a respiraţiilor lor pe inspir. Dar luminiscenţa redusă nu este cel mai dramatic element sau singurul desfăşurat:

– sunetul fundamental devine lent şi prinde tonalităţi foarte joase;

– vibraţia devine greoaie, densă, joasă, şi ar putea fi distructivă în condiţiile unui biosistem numeros şi mai ales sperios, haotic, dezorientat – dacă nu ar fi riguros socotite întrupările după puterea şi gradul de acceptare a unor astfel de situaţii de către întrupaţi.

Memoriile monadelor se întăresc prin obişnuinţa cu comparaţii între condiţiile de trai în diferite perioade. După memorarea principalelor, marilor diferenţe între diferite perioade cunoscute, treptat, odată cu accentuarea conştienţei de sine şi de realitatea înconjurătoare conştientizată, încep sesizările celor mai puţin perceptibile. Toate se diversifică şi se conştientizează pe rând până când, în situaţia rezidenţilor pe care o dezbatem – cu atât mai mult a ajutătorilor lor – fiecare moment este analizat din perspectiva diverselor fenomene. Învăţăturile sunt bogate şi ele pregătesc alte fenomene asemănătoare care vor lua amploare în continuare. 

ÎN EXPIR

Energia care a traversat monada, şi nu a fost incorporată în structurile ei, este eliberată în jet, întărind radiaţia fundamentală (sau de fond) a monadei. Dar această radiaţie fundamentală, permanentă, care nu se întrerupe şi nici nu se diminuează în intensitatea ei, se va întări chiar mai mult, după fiecare inspir: infim, cu un mic volum pe care numai creatorii-coordonatori de evoluţii îl pot percepe, cu experienţa şi puterea lor uriaşă. Dar după o perioadă mai îndelungată de respiraţie, oricine va putea percepe – de la însăşi monada ajunsă la conştienţă de sine la oricare altă monadă avansată astfel în evoluţii. Este o creştere constantă a blocului radiant, a radiaţiei totale, datorată creşterii monadei în întreaga ei complexitate. Cu cât activităţile sale sunt mai complexe, mai diverse, folosind pe cât posibil toate seturile de raze din radiaţia monadei, consecutiv şi simultan, indiferent de condiţiile de trai, adaptând permanent cunoaşterile proprii la aceste condiţii locale în care îşi desfăşoară trăirile, activităţile sale – cu atât creşterile sale devin mai evidente. Tocmai de aceea învăţăm, chiar dacă acum ne este mai greu, cum se parcurg evoluţiile simultan în universuri: pentru spiritele în evoluţii primare – prin corporalitate în universurile materiale (paralel cu întrupările noastre de acum, în Universul Fizic, avem o corporalitate specială şi în celelalte universuri materiale: Universul Astral şi Universul Cauzal). Pentru secundari evoluţiile se fac aproximativ în acelaşi fel, cu deosebirea că părţile lor radiante se sprijină simultan şi pe universurile spirituale (universul Spiritual Primar şi Universul Secundar) şi pe universurile materiale (Fizic, Astral şi Cauzal). Monadele centrale până la ultima lor treaptă, de coordonatori de evoluţii, evoluează în acelaşi fel cu secundarii, cu deosebirea că se sprijină şi pe structurile Universului Central, însă doar până la ultima lor treapă de evoluţie: de coordonatori de evoluţii, căci prin experienţa lor ei pot fi cu doar câte o rază din radiaţia lor întreagă în fiecare loc din fiecare univers, fără să mai aibă nevoie de sprijin pe structurile universice, dar folosindu-le la fel ca şi primarii şi secundarii atunci când este nevoie să se întrupeze în universurile materiale, în mijlocul spiritelor în evoluţii primare. 

Fondul energetic radiant şi eliberările pulsatile de energie din respiraţia monadei formează blocul radiant al monadei. 

Percepţia totală a blocului radiant al monadei este în general de emisie pulsatilă, deşi impresia la prima vedere poate fi aceea că blocul radiaţiei monadice este format doar din radiaţia de fond, a celulelor fundamentale în creşterea lor lentă sau doar din pulsaţia respiraţiei, fără perceperea fondului energetic radiant al monadei. Depinde starea în care se află cercetătorul, sau dacă este vorba despre monada însăşi, care se percepe pe ea însăşi, depinde de gradul de evoluţie şi experienţa de cunoaştere proprie. În oricare dintre aceste cazuri, experienţa creşte şi observarea atentă va conduce la departajarea celor două componente ale blocului energetic radiant al monadei. 

Monada este formată din două mari grupuri de celule fundamentale cu mărime diferită, dar apropiată, fiecare grup având celule de mărimi diferite, dar încă şi mai apropiate unele de altele. Creşterea lor se face cu viteze diferite, în funcţie de mărimea fiecăreia, dar pe măsura derulării ciclului de creştere celulele mai mici tind către cele mai mari, astfel încât emisia pulsatilă a respiraţiei monadei nu are acelaşi ritm pe parcursul unui ciclu de creştere a celulelor. La începutul ciclului de creştere, radiaţia pulsatilă rezultată din respiraţie poate fi mai puţin regulată: pulsaţia apare mai curând ca o mişcare haotică, fără tipar, fără o ritmicitate clară. Dar pe parcursul ciclului, tiparele celor două feluri de pulsaţie tind să se suprapună şi se formează o emisie relativ constantă pe fundalul radiaţiei fundamentale. Astfel de tipare ajung să se suprapună pe grupuri de monade – spirite, pe grupuri de spirite, de popoare de spirite întrupate, oferind o fenomenologie specială sistemelor stelare, galaxiilor întregi şi grupurilor locale de galaxii cu stelele, planetele şi biosistemele lor. Toate la un loc oferă condiţii speciale de trai tuturor întrupaţilor, contribuind la evoluţiile tuturor la un loc. 

Astfel se formează ritmul evoluţiilor, cu mişcări şi activităţi pe care monada învaţă să le efectueze în funcţie de puterea sa energetică totală, aflată într-o creştere permanentă. Pe de altă parte, se realizează organizarea monadelor în spirite, a spiritelor în popoare spirituale şi apoi în diverse formaţiuni de blocuri de popoare spirituale (stele, planete, galaxii) pentru ca toate să înveţe să se obişnuiască să se manifeste împreună, în comun, în conlucrare: reunindu-şi mereu razele, împletindu-le într-o forţă comună armonioasă. Pentru ca evoluţiile primare să fie mai uşor de parcurs, întrupările se organizează după o proporţionalitate aleasă după puterea, şi experienţa de manifestare cu această putere, a spiritelor şi popoarelor de spirite. Evoluţiile se derulează simultan, monadele sprijinindu-se unele pe altele în treptele lor alese proporţional în întrupări, în aceeaşi fază de întrupare în treapta fiecăreia. Spre exemplu: popoarele de spirite întrupate într-o stea se află într-o subtreaptă proprie din care a parcurs 10%: în puterea ei energetică va sprijini planete aflate pe subtreapta lor din care au parcurs tot 10%, la fel toate speciile din biosistemele lor. O astfel de alegere are la bază dezvoltările de putere, dar şi de experienţă, de obişnuire a fiecărui popor de spirite cu noutăţile din parcursul subtreptei lor. La fel se aleg întrupările din fiecare subzonă şi fiecare zonă a universului. 

Tot în acelaşi fel vor evolua şi ajutătorii lor; ei vor avea o încărcătură de sarcini proporţională cu puterea şi priceperea lor, astfel încât complexitatea sarcinilor şi sensibilitatea lor emoţională să fie exemplu pentru cât mai mulţi întrupaţi, radiind de jur împrejurul lor, fără să se concentreze doar pe cei apropiaţi lor. Este un fond de ajutor radiant cooperant, pe care se va sprijini ajutorul mărunt pe care rezidenţii ajutaţi învaţă să-l ofere, proporţional cu puterile lor. În acest fel ei învaţă legităţile proporţiilor evolutive din timp, îmbogăţindu-şi experienţa astfel pe măsura avansării lor în evoluţii. 

În acest fel, întrupările de pretutindeni ritmuri specifice de fond radiant, de pulsaţii energetice care pornesc de la a nu avea un tipar comun de respiraţie, dar care treptat, în perioade mai lungi sau mai scurte de timp, formează momente comune pentru grupuri mai mari sau mai mici de spirite, de popoare de spirite. Astfel de ritmuri dau naştere la diverse fenomene în câmpurile diferitelor galaxii, ale stelelor şi planetelor care le compun. Se formează condiţii de trai foarte diferite pentru spiritele începătoare, precum şi pentru monadele ajutătoare, secundare sau centrale: cu toţii vor învăţa treptat să-şi utilizeze razele din radiaţia întreagă după necesităţile locului de întrupare. Coordonatorii au grijă să organizeze treptele de evoluţie cu o paletă largă de evenimente formate din diferite împletiri de trăiri ale întrupaţilor, cât mai variate – dar fără să fie obositoare. Oboseala spiritului înseamnă de fapt consum din energiile celulelor fundamentale – ceea ce coordonatorii au grijă să nu se petreacă niciodată, căci astfel oboseala ar afecta în mod ireversibil în primul rând experienţa cumulată de monade în treptele anterioare. Evoluţiile planificate vor forma o experienţă echilibrată a folosirii seturilor de raze, cu îmbogăţiri de experienţă, de cunoaştere a tuturor celor învăţate anterior. Evoluţiile nu obosesc în acest fel monadele, nu le depreciază ritmul respiraţiei lor hrănitoare şi formatoare de manifestări din ce în ce mai armonioase. Şi este necesar să înţelegem că aici, în Universul Fizic, întrucât vibraţia lui este joasă – dar întăritoare, consolidăm doar acele forme de manifestare esenţiale pentru formarea unor tipare conform cărora se vor dezvolta toate activităţile viitoare. Toate la un loc vor îmbogăţi tiparele formate astfel, în eternitatea vieţii monadelor, tipare din care se vor forma altele mereu noi, în evoluţii superioare. 

Nu sunt comentarii la acest articol!

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
7. Radacinile spirituale ale efectelor radiatiei monadice in planul vietii pamantene

Anumite înţelegeri ale funcţionării radiaţiei monadice – formarea şi efectele ei în diverse planuri ale universului – ne ajută să aprofundăm cauzele manifestărilor noastre, nu numai diferite de la o monadă la alta, dar…

1. SINTEZA CAPITOLULUI 4. RADIAŢIA MONADICĂ/SPIRITUALĂ

Această prezentare este o sinteză a studiilor din capitolul Radiaţia monadică/spirituală . Literatura populară creează de multe ori circulaţia unor idei pline de confuzii şi superficialităţi. Le înţelegem treptat şi conştientizăm…

Dictionar