4. HERG: In orasul lemurian

12. STUDIUL GLACIAŢIUNILOR (1): DIVERSE FELURI DE NECESITĂŢI

În linii mari ne-am dat seama cât de mult a însemnat glaciaţiunea pentru experienţa rezidenţilor – dar şi a ajutătorilor care îşi potrivesc mereu pasul după trăirile celor pe care îi ajută. Oricine se poate întreba de ce este nevoie de fenomene foarte variate, uneori chiar dure, neobişnuite pentru a parcurge o anumită parte a evoluţiilor: aşa cum este o glaciaţiune, chiar dacă o astfel de perioadă din străvechimi nu era întotdeauna la fel de dură ca o acoperire cu gheţuri a celei mai mari părţi a planetei. Mi-am pus şi eu destule întrebări la vremea când nu cunoşteam prea multe – aşa cum m-am întrebat şi eu de ce oare s-au ales (căci era clar că au fost alese cu deosebită grijă, atenţie) locurile de amplasare a principalelor aşezări ale rezidenţilor sau ale ale unor blocuri mari de spirite cu organizare piramidală, care au venit pe parcursul timpului pe Pământ, în locuri de o deosebită instabilitate a plăcilor tectonice. La fel există şi multe alte întrebări, de una dintre acestea chiar ne-am ocupat la un moment dat: de ce sunt atât de rare planetele, stelele, galaxiile în univers?... (în studiul: Universul nu este gol ) De ce în mod egal sunt atât de mari distanţele între atom şi electroni, între particulele atomului chiar dacă par a fi strâns legate între ele?... De ce nu avem noi, oamenii, condiţii corporale pentru zbor ...şi nu numai pe planetă, dar şi de la o planetă la alta dacă tot sunt atât de multe planete, şi stele, şi galaxii în lumea aceasta atât de mare?... Intuim, apoi chiar credem că Dumnezeu nu greşeşte, dar atunci care sunt explicaţiile, dacă înţelegem că nu ni se interzice cunoaşterea?... Sau: de ce nu se arată Dumnezeu dacă tot există?...

Concret, la obiectul cercetărilor noastre de acum: de ce avem condiţii atât de dure cum sunt glaciaţiunile, furtunile, vârfurile şi gropile vibraţionale?... Aparent nu ar avea legătură „risipa de spaţiu” (cum ne cam place să numim) cu glaciaţiunea. Şi totuşi...

1. DE CE ESTE NEVOIE DE ATÂT DE MULT SPAŢIU ÎNTRE COMPONENTELE MACRO-COSMOSULUI ŞI ALE MICRO-COSMOSULUI?...

Deşi am scris un articol întreg pe această temă, să reţinem câteva idei în această direcţie, căci pornind de la explicaţiile de acest fel înţelegem multe alte aspecte ale evoluţiilor noastre, mai ales cele de acum, pământene. 

Am spus că nicidecum universul, macro- şi micro-cosmosul nu sunt „goale”, întrucât spaţiile despre care credem că ar fi goale sunt de fapt pline cu structuri universice necesare evoluţiilor spirituale. Pe de o parte toate credem că ar fi la mare distanţă unele de altele: dar acest lucru, departe de a fi o „iluzie” aşa cum cred unii dintre noi, este doar o necunoaştere a unor profunzimi de creaţie a structurilor universice. Noi cercetăm de fapt doar partea fizică a universului şi nu mergem în profunzimi existenţiale, chiar dacă avem cunoştinţă din diferite surse că ar exista şi altele. Chiar dacă credem că nu le cercetăm din motive subiective, cum ar fi interzicerea sau doar reţinerea de la a cunoaşte mai mult şi mai profund părţi din această creaţie, sensul nu este decât aparent egoist: de fapt suntem la începutul evoluţiilor noastre şi, dacă am fi încă şi mai avansaţi, mai consolidaţi în încredinţările noastre, nimeni nu ne-ar putea îndepărta de adevăr. Dar avem o experienţă de trăire în vibraţii joase ce nu s-a consolidat încă suficient, nu am ajuns încă, cu toţii, la acceptarea sensurilor profunde şi bogate ale evoluţiilor. 

Este bine însă că ne concentrăm atenţia pe partea fizică a realităţii mai ales, pe care o percepem cu structurile corpului fizic – organele noastre comune de simţ – pentru a aprofunda şi acest fel de cunoaştere, pe lângă multe altele: dar este necesar să o facem pe fundalul cunoaşterii, acceptării cunoaşterii celorlalte feluri de materii, de structuri, componente ale universului care nu sunt percepute cu ajutorul organelor de simţ ale corpului fizic. Dar intuim că există mult mai mult decât ceea ce percepem cu simţurile trupului nostru. Accentul aplicaţiilor noastre ar trebui să cadă pe perspectiva oferită de corporalitatea fizică, însă fără să îndepărtăm rarele – dar periodicele – percepţii superioare celor fizice; ele nu ne sunt nicidecum iluzii, năluciri, ci percepţii care fac parte din multisenzorialul pe care îl avem noi, oamenii, la dispoziţie. Să cadă accentul pe sensurile multiple ale desfăşurărilor fizice, cu toate stările sale de agregare şi intermediare între fizic şi eteric, astral şi mental, dar acceptând cu încredere intuiţiile pe care le avem, intuiţii care ne vor conduce la dezvoltarea din nou a percepţiilor totale, la nivele de vibraţie din ce în ce mai înalte, când vibraţia medie planetară va creşte suficient de mult pentru a determina re-dezvoltarea corporalităţii noastre la proporţiile dinainte de această scurtă perioadă planetară. 

Aşadar, distanţele mari despre care discutăm sunt necesare pentru a face loc unor câmpuri de mare putere – dar şi de mare subtilitate care despart zarva din planetele stelelor din această zonă a Universului Fizic. Căci trăim într-o zonă în care spiritele aflate în evoluţiile lor descoperă treptat, în timp îndelungat, lumea în mijlocul căreia se află, având corpuri care răspund necesităţilor unor astfel de evoluţii, adaptate condiţiilor din fiecare loc de întrupare. De aceea pe de o parte câmpurile le împiedică să „zboare” orbeşte printr-un mediu complex – nu numai spiritele mici evoluează aici, ci toate felurile de începuturi de manifestări ale celorlalte trepte îşi fac „stagiatura” aici. Fiecare etapă are începuturile ei, dar toate se desfăşoară simultan, învăţând unele de la altele: stelele cu planetele lor, planetele cu biosistemele lor şi influenţa celorlalte stele şi planete din cosmosul prin care se deplasează pentru învăţăturile lor proprii. De aceea este o aglomeraţie planetară atât de mare şi un zgomot, o zarvă uriaşă a comunicărilor între întrupaţi.

Aşadar de aceea macro-structurile sunt depărtate unele de altele fiind în schimb, aşa cum spuneam, bogate în biosistemele lor – fizic, astral şi alte forme de întrupări cu diferite nivele de vibraţie ale corporalităţii lor. Acolo unde sunt foarte apropiate – în zona a II-a a universului, nu este o bogăţie de întrupaţi pe planetă şi în jurul planetelor, dar planetele sunt foarte apropiate, evoluanţii nu au un loc al lor numai pe o planetă, şi nu numai pe planete, ci şi în spaţiile dintre planete, dintre stele, dintre galaxii. Învăţăm şi consolidăm pe Pământ, în îndelungi călătorii regresive din acea zonă în aceasta, diverse aspecte ale spaţialităţii şi temporalităţii, pentru a nu ne mai speria, dezorienta trăirea „în aer”, fără un pământ tare, stabil, sub picioare, astfel încât şi „în aer” să putem sta, uşori, stabili, netemători, timp nedeterminat sau determinat de ritmuri, respiraţii proprii sau ale altora, ale planetelor şi ale stelelor deopotrivă. Cu corpuri grele sau cu ele uşoare, ne întărim prin diferite trăiri de-a lungul şi de-a latul universului, mai ales în locuri legate de evoluţiile noastre de la început, acolo unde s-au format obişnuinţele noastre de manifestări, de trăiri, de echilibrări de care uneori uităm, până când, iar şi iar venind pe aici, la rădăcinile trăirilor noastre, totul se consolidează şi se diversifică mereu, îmbogăţindu-ne şi întărindu-ne pe noi înşine. 

Tematica micro-structurilor (moleculare, atomice, subatomice) este tot atât de vastă, pe măsură ce pătrundem în ea. Şi iată, pătrundem tot mai des, tot mai adânc, tot mai curajoşi. Pe scurt, pentru ca asemenea câmpuri să susţină viaţa şi manifestările întrupaţilor la nivele mici şi foarte mici de corporalitate – în treptele de evoluţie de la nivelele începuturilor – şi ele au nevoie de acelaşi fel de universalitate ca şi cei mai avansaţi: numai aşa se pot forma treptat, de la mic la mare, trăiri, la început puţin conştiente, apoi tot mai adânc conştiente, pe măsura creşterii puterilor interioare. De asemenea, există un anume fel de proporţionalitate materială şi fluidică pentru lumea vieţuitoarelor astrale (dar mai mult decât atât sincer nu m-am ocupat până acum, deşi atât cât am „săpat” îmi dau seama că este o tematică vastă şi deosebit de interesantă). 

Pentru astfel de derulări, mult mai variate decât se pot descrie în acest moment, este necesar să coexiste structuri şi câmpuri corespunzătoare: pentru noi să fie puţin perceptibile la un moment dat, ca să ne putem ocupa de alte sarcini desfăşurate cu corpul fizic în mediile fizice ale planetei, apoi treptat din ce în ce mai bine percepute, atunci când avem nevoie de cercetat, de studiat şi aplicat, când avem condiţii pentru perioade relativ scurte de timp. Totuşi oricât ar fi ele de scurte, sunt ajutate să fie cât mai scurte, sunt bine organizate de coordonatorii evoluţiilor noastre, astfel încât să neputem consolida şi adapta cunoaşterile proprii anterioare la nivele din ce în ce mai joase de vibraţie. Toate cele care formează experienţa cu care am venit deja pe Pământ le îmbogăţim şi le întărim prin aplicaţii multiple şi aici, pe Pământ, dar şi la plecarea noastră de aici, la nivelele înalte de vibraţie ale universului de unde venim. 

2. DE CE ESTE NEVOIE DE CONDENS, GLACIAŢIUNI, NORI ŞI PLOI...

Având înţelegerea fenomenelor de mai sus, este relativ uşor să înţelegem de ce este nevoie de conjunctura planetară care determină o fenomenologie atmosferică – şi nu numai, dar să rămânem în acest domeniu deocamdată – atât de variată. 

În primul rând, existenţa plafonului de ceaţă densă, compactă – pe care nu o cunoaştem în prezent decât sub forma ei trecătoare şi puţin stabilă în densitatea ei. Chiar dacă plafonul acesta avea în trecut o densitate variabilă, gradul lui de compactizare era real mai mare decât ceţurile de acum, împiedicând periodic pătrunderea unor vibraţii cu frecvenţe greu de suportat de către spiritele aflate la începutul evoluţiilor lor. Dar se vor obişnui cu ele treptat, lent, datorită plafonului ceţos care împrăştia radiaţiile puternice, protejând variabil Pământul şi vieţuitoarele sale. Plafonul se ridica, răsfirându-se depărtat de planetă, fără să se consume (fără condens) atunci când vibraţiile erau la valori de la medii la înalte (pe alte planete sunt alte feluri de fenomene, pe care le vom urmări puţin în alte studii). Atunci când ajungeau la frecvenţe joase, pentru scurte perioade de timp comparativ cu perioadele de vibraţie înaltă, protecţiile naturale de acest fel echilibrau situaţiile, cu puteri diferite în fiecare regiune a planetei, în funcţie de vibraţia continentelor sau oceanelor. Întrupările consecutive în toate continentele planetei urmăreau obişnuirea spiritelor cu astfel de diferite situaţii, obişnuinţe formate mai lent sau mai rapid, în funcţie de evoluţiile spiritelor întrupate. 

Este bine să înţelegem că discutăm în general despre oameni, dar toate vieţuitoarele planetei trec prin astfel de adaptări, de învăţături privind manifestări în orice fel de situaţii, pe care le vor folosi formându-şi experienţa proprie, trecând prin situaţiile formate de fenomele planetare. 

În al doilea rând, avem nevoie acum de nori, şi de toată fenomenologia legată de circuitul apei în natură. Norii vin şi pleacă, stau puţin sau ceva mai mult timp de-asupra noastră, pentru că întreg biosistemul planetei s-a obişnuit deja cu vibraţii din ce în ce mai variate – când foarte joase, când foarte înalte, cu variaţiile lor intermediare, având acum drept necesitate obişnuirea cu fenomenele legate de existenţa sau inexistenţa lor: ploaie, furtună, sau secetă prelungită. Înţelegem rolul circuitului apei în natură, cu norii care oferă posibilitate odihnei vieţuitoarelor după impactul radiaţiilor venite din cosmos (nu numai solare, pe care le avem noi în mod curent în vedere); ploile, ca şi vânturile purtătoare de particule minerale, apoase, cristaline, la fel ca şi fulgerele, au rolul lor bine stabilit în economia câmpurilor planetare: nu numai de a facilita polenizarea (dar nici nu trebuie trecută cu vederea!), sau de a curăţa atmosfera încărcată cu particule de praf şi mai ales microorganisme moarte, aflate în descompunere, dar şi de a dispersa compactizările eterice, astrale şi mentale formate mai mult sau mai puţin conştient prin acţiunile, emoţiile şi gândurile tuturor vieţuitoarelor. Mai sunt şi altele despre care vom mai discuta pe parcurs. Fulgerele şi tunetele au iarăşi rolul lor în economia câmpurilor planetei, mai ales fizic şi eteric. Atâta timp cât vom avea greutatea de a trăi în vibraţii joase, natura va forma automat diverse forme de uşurare a unora dintre greutăţi, de care nu suntem conştienţi – nici măcar noi, oamenii, în această perioadă.

În viitor se va forma din nou plafonul ceţos, odată cu creşterea vibraţiei planetare şi se va relua ciclul fenomenologiei legate de vibraţii şi variaţia vibraţiilor de toate felurile specifice planetei. Condensările din trecut – şi cele care vor fi în viitor (pentru care viitor ne pregătim acum) au multiple roluri, dintre care pe cele mai importante le putem trece rapid în revistă acum:

1. Determină subţierea plafonului ceţos, pe măsura diminuării vibraţiei înalte a planetei (a întregii zone a universului în care se află galaxia noastră): o diminuare lentă, rezultată din circulaţiile fluxurilor de filamente energo-materiale, în timpul cărora ele îşi pierd treptat din energia tecilor lor protectoare, lăsând această energie în corpurile tuturor întrupaţilor. Noi credem că toate vieţuitoarele pot trăi bine în vibraţii înalte, plăcute spiritelor umane întrucât vibraţia lor ca spirite avansate în evoluţii este înaltă comparativ cu vibraţia celorlalte vieţuitoare de pe Pământ. Dar lucrurile nu stau chiar aşa pentru alte spirite, căci la începutul evoluţiilor vibraţia lor este foarte mică, ele nu suportă lungi perioade de timp vibraţii înalte şi, până ce ies din evoluţiile lor, au nevoie pentru odihnă: cu perioade care alternează între vibraţii joase şi înalte, cu variaţii care se schimbă treptat, nu brusc, nu obositor. De aceea spuneam că în perioada glaciaţiunii o multitudine de spirite intraplanetare (corespunzătoare vietăţilor mărunte) intră în întrupări, în timp ce o altă parte ies din întrupări: fiecare specie după cum suportă vibraţiile planetare sau cele care vin din cosmos. 

Când vibraţia este înaltă, puternică şi constantă, se formează acest plafon ceţos: în ritmurile vibraţionale curente puternic marcate, plafonul urcă sau coboară, antrenat de manşonul matriceal al planetei, care îl susţine şi îl menţine la un nivel de vibraţie relativ constant. Din când în când au loc, pe fondul vibraţiei înalte, variaţii mai puternice ale vibraţiei generale, datorate altor cauze decât variaţiile lente ale vibraţiei filamentelor circulante în zonă. Dar structurile matriceale ale planetei menţin la un nivel aproape constant vibraţia câmpurilor planetare, astfel încât ceea ce vine suplimentar nu poate influenţa foarte puternic şi timp îndelungat planeta. 

Este cazul unor accente puternic radiante care vin periodic din respiraţia radiantă a monadelor din galaxie şi din galaxiile din apropiere, formând ceea ce numim glaciaţiuni. Însă structurile matriceale ale galaxiei, şi implicit ale stelelor şi planetelor, determină revenirea rapidă la situaţia anterioară, imediat ce vibraţia respiraţiei radiante a spiritelor din galaxiile locale se ridică din nou la valorile normale ale monadleor întrupate. Manşonul matriceal imprimă plafonului ceţos o mişcare de expandare şi ridicare sau o mişcare se restrângere şi compactizare în apropierea scoarţei. În acest fel plafonul ceţos se depărtează sau se apropie ritmic de planetă, iar la apropierea totală, tangentă cu planeta şi biosistemul ei, se formează condens şi discutăm despre epoca apelor. 

După condensări repetate, plafonul se răreşte dacă vibraţia planetei este în scădere – aşa cum s-au petrecut evenimentele pentru Pământ în timpul evoluţiilor anterioare ale spiritelor umane. Totalitatea fenomenelor formate în paralel de scăderea vibraţiei planetare conduce la formarea acelui circuit al apei în natură, cu formarea doar periodică a unor plafoane noroase, care sparg radiaţiile exterioare obositoare pentru biosistem. Norii apără şi de radiaţiile joase, nu numai înalte (iarna, spre exemplu, în regiunile temperate şi polare), iar în regiunile unde nu sunt de loc nori sau nu sunt nori în perioade îndelungate, trăiesc specii puţine, care învaţă: sau să se adapteze la astfel de condiţii, sau sunt învăţate să accepte mai mult fondul de căldură local, aşa cum învaţă să accepte şi fondul friguros local, sau au în înclinaţiile lor chiar obişnuinţa cu un fond atmosferic excesiv de friguros sau excesiv de călduros, datorită puterii energetice interioare proprii. Toate învaţă să accepte orice fel de condiţii planetare, căci nu pot circula încă prin univers şi atunci condiţiile universului se vor regăsi în viaţa pe care o trăiesc pe o singură planetă, timp mai îndelungat;

2. Sparg fronturile de amprentări fizice şi eterice ale vieţuitoarelor aflate la întrupare sau care au ieşit din întruparea cu corp fizic în special (http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/855/rspunsuri-la-ntrebrile-dvs.-.html ) pe care celelalte vieţuitoare nu au avut puterea să le estompeze sau să le şteargă din câmpuri şi au tendinţa să le urmeze: dar nu pot, căci nici putere energetică de susţinere nu au, nici corpuri care să susţină o astfel de experienţă nu au, nici nu-şi pot abandona sarcinile pentru care sunt pregătiţi să le desfăşoare. Le percep pe cele ale căror rădăcini le înţeleg în propriile lor trăiri, dar a încerca să le urmeze – aşa cum sunt obişnuiţi – le-ar obosi, ieşind spontan din întrupare. Numai creatorii conştienţi avansaţi, aflaţi în curs de universalizare (cum sunt oamenii), au această putere: de a şterge majoritatea amprentelor din mediu, dar ei nu o fac, lăsând în mod conştient natura să o facă, atunci când trebuie, şi în proporţia care trebuie tuturor vieţuitoarelor;

3. Sparg fronturile emoţional-astrale: tot felul de amprente, spaţii compacte care pot fi mici, dar datorită mulţimii lor conduc la încărcări puternice ale câmpurilor (le vedem pe fotografiile digitale foarte des în ultima vreme). Este o amprentare de tip emoţional pe mai multe nivele de vibraţie, cu care se încarcă câmpurile astrale ale planetei de vibraţie mai înaltă, cuprinzând aici şi straturile mentale. Fără acest procedeu, oboseala vieţuitoarelor ar fi foarte mare din cauza bogăţiei de emoţii şi mentalizări – mai ales în cazul mamiferelor şi oamenilor care au corpuri spirituale, corespunzătoare unui volum deosebit de bogat de manifestări: dar nu numai, căci toate vieţuitoarele Pământului au corpuri şi manifestări emoţionale şi mentale. Asemenea fenomene, cum sunt condensările ceţurilor sau ploile în epoca noastră, nu şterg însă decât amprentele trăirilor vieţuitoarelor şi curăţă câmpurile planetare de urmele folosirii lor de către altele, precum şi a efectelor lor în câmpuri. Dar ele nu şterg alte urme – cum ar fi formarea pungilor de substanţe active: depozitele vegetale şi animale care vor forma în timp gaze naturale, petrol. 

4. Dar condensarea plafonului ceţos formează în timp pungile, acumulările de ape interioare din care, tot în timp, vor izvorâ bogăţia de ape planetare curgătoare pe care le cunoaştem azi – pârâuri, râuri, o parte dintre fluvii: multe dintre fluviile de azi sunt însă ape curgătoare formate în decursul glaciaţiunilor foarte vechi. 

Epoca apelor, pe care o studiem acum nu este primul condens de acest fel: este doar cel dintâi pe care l-a trăit omenirea pe Pământ – intrată ca specie în biosistemul planetar la jumătatea drumului dintre ultima vibraţie maximă a planetei şi ultimul minim pe care omenirea l-a trăit deja, ieşind acum din această perioadă de vibraţie scăzută, după care totul se repetă ciclic. De aceea discutăm despre perioade atât de vechi, pentru că vom trăi din nou asemenea celor trăite de omenire în acel trecut descris aici. Deocamdată nu am avut nici puterea, nici priceperea de a cerceta în amănunt planeta noastră la mijlocul maximului său vibraţional anterior, dar omenirea nu va prinde următorul maxim de vibraţie, căci toate spiritele umane vor pleca, rând pe rând, de aici. 

 

Variaţia vibraţiei planetare cu detaliile glaciaţiunilor

Legendă:

(1) = ultimul moment de vibraţie maximă a planetei, ca urmare a ultimei înnoiri totale a fluxurilor de filamente energo-materiale circulante în această zonă a universului;

(2) = ultimul moment de vibraţie minimă a planetei, ca urmare a diminuării celei mai avansate a vibraţiei filamentelor energo-materiale circulante în zonă, pe care spiritele întrupate o poate suporta fără oboseală spirituală şi ieşire spontană din întrupare;

(3) = intrarea spiritelor umane la întrupare, aproximativ la jumătatea drumului între ultimul maxim şi ultimul minim vibraţional al Pământului; structura spirituală a acestor începuturi a cuprins: rezidenţi, galactici, secundari şi centrali. 

(4) = puncte de vibraţie minimă în fiecare glaciaţiune; întrucât vibraţia zonală a fost în acea perioadă în coborâre permanentă, revenirea din glaciaţiune a fost întotdeauna în trecut la o valoare mai mică, naturală, dată de vibraţia generală a fluxurilor de filamente energetice şi materiale circulante în zonă. În viitor, vibraţia planetară va urca la valori mai mari decât cea de intrare în orice glaciaţiune, întrucât vibraţia generală a fluxurilor de filamente energetice şi materiale este în continuă creştere, până ce va atinge din nou un maxim vibraţional;

(5) = variaţii sinusoidale naturale ale vibraţiei planetei, de mai mică amploare decât o glaciaţiune, sub dubla influenţă a circulaţiei filamentare în subzonă şi radiaţiei monadice în ritmul global de respiraţie;

(6) = direcţia generală descendentă a vibraţiei planetei, până la minimul vibraţional planetar;

(7) = direcţia generală ascendentă a vibraţiei planetei, dincolo de minimul vibraţional planetar;

(8) = ieşirea din întrupările pământene a blocurilor spirituale piramidale, a căror prezenţă a determinat o neputinţă uriaşă a societăţii umane de a se menţine în evoluţii echilibrate; rămân la întrupare în continuare structurile spirituale umane aflate pe Pământ înainte de venirea blocurilor piramidale: rezidenţi, galactici, secundari şi centrali. 

Este de remarcat faptul că evoluţia saurienilor a cuprins perioada în care erau numai condensări calde, apoase, lichide, în timpurile planetare cu vibraţia cea mai înaltă, cea mai propice pentru evoluţia lor pământeană. Doar ultimii saurieni, cei mai puternici, au prins ultima epocă a apelor pe întreg Pământul, pentru ei fiind o vibraţie foarte joasă. Nu şi pentru oameni şi spiritele care aveau să se răspândeasca pe întreg Pământul sub forma speciilor de mamifere. 

Vom vedea în studiile viitoare alte câteva aspecte ale condensărilor parţiale periodice ale plafonului ceţos, generate de diminuarea vibraţiei medii planetare până la intrarea în perioada cu vibraţia cea mai joasă, „groapa vibraţională” generalizată pentru o lungă perioadă de timp: determinată de diminuarea vibraţiei fluxurilor de filamente circulante în zona universică locală, cea mai joasă pe care o puteau suporta totalitatea spiritelor de la spiritele stelelor şi planetelor din zonă – la spiritele care evoluează individual, ca biosistem însoţitor al planetelor. 

  • #1 Ioan 26.05.2015 08:56
    De ce se intampla toate acestea, - care e finalitatea - cu ce scop se intapla?
  • #2 Cristiana 09.07.2015 22:32
    În primul rând este vorba despre evoluţie, iar evoluţia urmăreşte o gamă foarte largă de dezvoltări care să ne aducă în posesia unei puteri energetice extrem de mari, pe care să învăţăm s-o folosim formându-ne astfel o experienţă extrem de bogată, cu care să ne dezvoltăm în continuare, în eternitatea vieţii noastre. Iar pe de altă parte să învăţăm să ajutăm şi alte monade să parcurgă drumul evoluţiilor de acest fel, aşa cum şi noi am fost - şi suntem - ajutaţi să evoluăm. Toate se petrec într-o serie întreagă de universuri, care sunt create în acest scop, şi pe măsura înaintării noastre în evoluţii, vom ajunge alături de cei care au creat universurile: împreună-creatori de universuri, având mereu grijă să le întreţinem în perfectă stare, având drept ajutor pe cei numiţi Creatorii Dintâi.
    Este ceva scris pe scurt, foarte pe-scurt, dar voi dezvolta acest subiect.

Adauga un comentariu

Comentariile care contin injurii, un limbaj licentios, instigare la încalcarea legii, la violenta sau ura vor fi sterse. Ii încurajam pe cititori sa ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate.

Introdu numarul din imagine:
security
17. CORPORALITATE LEMURIANA (3): FOLOSIREA CONSTIENTA A PLEXURILOR CORPURILOR FLUIDICE: A CANALELOR SI A CORDOANELOR (CORZILOR) LOR

Se vor avea în vedere studiile: Plexurile corpurilor fluidice (1), Plexuri ale corpurilor fluidice (2), Plexuri ale corpurilor fluidice (3), precum şi studiile privind Împământarea . Pe măsura pătrunderii în studiile…

16. CORPORALITATE LEMURIANA (2): DETALII ÎN PLUS PRIVIND STRUCTURILE COMPLEXULUI REPTILIAN

Se vor avea în vedere studiile din capitolul COMPLEXUL REPTILIAN . Să reţinem din cele expuse anterior faptul că toate activităţile umane se bazau în străvechimi pe structurile naturale ale sistemului corporal uman şi pe funcţiunile…

Dictionar